joi, 26 mai 2016

Alegem iar - de pastor Sorin Cigher

Alegem iar - de Sorin Cigher 

Traversăm o scurtă perioadă în care fiecare dintre noi vorbim despre cei care urmează să fie aleși să ne reprezinte, trimiși să lupte pentru interesele noastre. Cel puțin așa am înțeles când au fost în campania electorală de data trecută... Dintre noi au ieșit, sunt îmbrăcați elegant, vorbesc la fel ca noi, poate puțin mai vehement, dau senzația de credibilitate, iar unii chiar trec la fapte: în sfârșit se asfaltează străzile și se umplu gropile. Bisericile sunt căutate în această perioadă și oamenii se înghesuie la amvoanele noastre, îmbrăcați la patru ace, cu discursuri elocvente, presărate cu termeni din dicționarele teologice, gata să facă promisiuni de care sunt convinși și ei că nu se pot ține, doar că nu îi doare gura să promită.

M-am întrebat de mai multe ori: de ce se promite așa de ușor și se uită la fel de repede precum trece ploaia de vară peste pământul uscat? Unde s-a rupt legătura? De fapt, am uitat că sunt doar niște oameni care se schimbă ca vremea? 
Poporul plânge în odaia privată, familiile suferă în taină și nu cer decât câteva lucruri normale: să o ducă mai bine, fără grija unui viitor imprevizibil, să trăiască în liniște, să aibă asigurată pensia, să-și poată cumpăra medicamentele, alocația de handicap să vină la timp, să găsească ușor un loc de muncă după finalizarea școlii, să nu mai fie nevoiți să plece peste hotare ca să-și oblige copiii să crească stingheri- cu handicapuri emoționale, să fie reprezentați cu demnitate în afara granițelor noastre, câteva pretenții de bun simț pentru oricine. 
Îi trimitem acolo să își deschidă gura și să vorbească pentru noi, să fim auziți în locul unde noi, oamenii de rând, nu putem ajunge. Ne iluzionăm că se va termina cu corupția, fiindcă ne-am săturat să vedem cum cad aleșii pe capete.
 Ne e lehamite de spectacolul ieftin pe care-l vizionăm cu aceleași personaje în piesele de teatru, în dramele care au ca regizor DNA-ul. Așteptăm să lupte cu demnitate pentru a ne apăra rudeniile nedreptățite peste hotare, iar aleșii noștri tac și se închină cu umilință în fața deciziilor puterilor lumii. Sunt printre ei câțiva mai curajoși, cărora le pasă, care nu s-au lăsat cumpărați de vestici, care refuză rolurile jucate pe scena politică și care, deocamdată, prezintă integritate. Aceștia merită să ne reprezinte, merită să fie puși în dregătorii, dar celorlalți le recomand să-și adune notițele din cei patru ani, lecțiile învățate și să plece acasă, să se apuce de altceva. Dacă nu își găsesc locul sau li se pare că valoarea nu le e apreciată, pot pleca la cules de căpșuni, am observat că s-au copt... 
Poate că unii sunt din aceia care n-au reușit, încă, să ne convingă de onestitatea și abilitățile lor. Soarta familiei, în ce privește apărarea ei prin constituție în viitorul apropiat și pe termen lung, este acum în mâna lor. S-au depus peste trei milioane de semnături pentru apărarea familiei tradiționale! Au ocazia, în ceasul al unsprezecelea, să ne demonstreze că sunt pentru noi. Să dovedească integritate și să nu se lase influențați de mișcările minorităților și să cedeze! Stau cu sufletul la gură să-i aud rostind: Suntem pentru familia tradițională, așa cum a creat-o Dumnezeu! 
Unde sunt acești politicieni? Îi așteptăm să iasă în public, să afirme cu verticalitate ce cred și de ce au fost trimiși în parlament. Mingea este în terenul lor! Depinde de ei dacă vor câștige meciul în favoarea poporului sau se vor lăsa doborâți de el. Sunt în semifinală, iar rezultatul îi va califica pe unii pentru un nou mandat, iar pe alții îi va ajuta să-și facă bagajele. 
Stimați alegători, susțineți-i pe aceia care promovează principiile pe baza cărora se menține familia, societatea, lumea în general. Vin alegerile... Fiți cu ochii în patru și nu vă lăsați amăgiți de lupii care îmbracă haina de oaie, iar după 5 iunie ne mănâncă de vii. 
Nu avem nevoie de oameni lipsiți de caracter! Vrem să alegem oameni care știu să rămână în picioare în ziua luptei, curați la suflet, sinceri și integri, atât în campanie, cât și în perioada mandatului. Iar la finalul celor patru ani care urmează, să nu îi găsim în pușcării, ci să revină cu un cazier curat între noi și nu vorbele, ci faptele să-i reprezinte.
Fiți înțelepți și prevăzători! E timpul când opinia noastră contează!
Pastor, Sorin Cigher – Sibiu 24 mai 2016

miercuri, 25 mai 2016

Jim,țăranul fără perspective

Credit photo by

Chiar înainte de Războiul Civil, un fermier bogat pe nume Worthy Taylor, a angajat un tînăr țăran pe nume James, și pe care l-a numit Jim. In acea vară, Jim tăia surcele, mulgea vacile și dormea în hambar.
In timpul verii, tânărul Jim s-a îndrăgostit de fata proprietarului. Si ea, evident s-a îndrăgostit de el.

Când vara s-a incheiat așa cum era obiceiul, Jim a mers la tatăl și a cerut mâna fetei in căsătorie.
Cu toate acestea, Worthy Taylor, s-a uitat la el râzând și a început să spună:

"Fiule, tu nu ai nici bani și nici perspective,
Nu există nici o modalitate prin care tu să o poți întreține pe fiica mea. Nu ai nici o posibilitate.

Jim i-a raspuns:" Eu pot să îi ofer. Iți promit că mă voi ingriji bine de ea"
Cu toate acestea, Worthy l-a refuzat direct.

Au trecut treizeci și cinci de ani iar afacerile domnului Worthy Taylor au prosperat.  In cele din urmă dorea să dărâme hambarele și să construiască ceva, și in acest proces cînd inspecta hambarele vechi a observat un căprior mare unde dormea Jim.

Jim sculptase manual numele său întreg in acel caprior. James Abram Garfield era atunci președintele in exercițiu al SUA, servindu-și tara, fiind al-XX-lea președinte.

In acelasi fel uneori ne raportam la promisiunile lui Dumnezeu- le vedem fără nici o perspectiva. Nu mai dăm nici doi bani pe ele. Căci ne căutăm realizarea și implinirea aici și acum pe pământ prin forțele, abilitățile și mecanismele noastre firești.

Sau când ne uităm la anumiți oameni cărora nu le oferim nici un credit, nici un suport, nici o șansă. Uitând, de fapt că Dumnezeu este acela care are ultimul cuvânt și care va aduce intr-o zi planul Său in desfășurare.

La fel de mult greșim atunci cînd etichetam sau presupunem că anumiti oameni sunt lipsiți de perspective, de har și ne comportăm ca și cum stim noi mai bine ce se va alege de viitorul acestor indivizi.

Indiferent de procesul prin care ești trecut de Dumnezeu, ai răbdare și așteaptă intervenția Sa, deoarece in Ochii lui Dumnezeu caracterul, credința și răbdarea sunt răsplătite.

Iar eu nu cunosc nici un om, față de care El să fi ramas vreodată dator din pricina ascultării lui.
Niciunul, niciodată.

Curaj, așteaptă,ai răbdare, crede'L pe cuvânt!

sâmbătă, 14 mai 2016

Odihnit in grija tatălui


In seara asta la studiu cu tinerii am descoperit progresia credinţei şi eşecurile din viata lui Avraam.
Am folosit ilustraţia asta. Să vă fie şi vouă de folos.

Un om relata din copilăria sa următoarele cuvinte puternice:
“Ca un copil, îmi plăcea să mă ghemuiesc în partea din spate din mașina noastră in timp ce tata conducea in noapte. Mă simţeam in siguranţă mare ştiind că tata este pe locul soferului. Dar uneori bunica mergea cu noi, şi de pe marginea banchetei ..dădea într-una instrucţiuni despre fiecare maşină care se apropia de noi.

“Uită-te la marginea drumului acolo!” Vezi stâlpul de acolo, redu viteza in localitate!, vezi groapa aia mare!..Fii atent la nenea ăla să nu-l calci”..Lasă viteza mai moale”.

Si spune acest copil, acum matur:"Nu cred că s-a bucurat vreodată de plimbare. DE CE? Pentru că pur şi simplu nu avea incredere in tati’.

Nu se putea odihni in grija lui.
Atat eu cat si bunica mea am ajuns la destinatie, in timp ce unul a ajuns cu nervii intinsi la maxim si cu uzura psihică, iar celalalt a ajuns fericit şi odihnit. Am invatat atunci pe bancheta din spate a maşinii să mă încred în purtarea de grijă a lui tata”.

Mark Little- actor australian, prezentator tv si comedian.

-Credinta este o incredere sigură intr-o Persoană.

In cine este si cum este Dumnezeu.


CREDINTA este aceea in care te aşezi linistit pe bancheta din spate a maşinii şi îl laşi pe Dumnezeu la volan. Drumurile pe unde te va duce, s-ar putea să nu iţi placă, să fie dureroase, să iţi pierzi răbdarea dar in final se merită, drumul va fi productiv, plin de roade si va fi unul perfect ....când la volanul vieţii tale este Dumnezeu.

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică