Se afișează postările cu eticheta Adevarata Forta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Adevarata Forta. Afișați toate postările

vineri, 24 octombrie 2008

Dragoste de tata


Pentru a intelege mai bine cum poate fi pazit mostenitorul ca sa capete mostenirea doresc sa ma folosesc de o ilustratie reala si profund emotionanta. Rick este un tanar de 37 de ani, paralizat si imobilizat intr-un carucior cu rotile. El nu poate vorbi dar comunica cu tatal sau Dick de 59 de ani prin dispozitive performante, prin atingeri. Intr-o zi Rick ii spune tatalui sau Dick faptul ca vrea sa castige o cursa iar banii sa-i doneze nevoiasilor. In 1999 tatal se inscrie cu fiul sau intr-o cursa in cadrul careia isi asuma responsabilitatea de a-l purta pe fiul sau prin apa, de a alerga cu el in brate si apoi cu bicicleta pentru ca intr-un final, dupa 16h si 18 min sa ajunga sa treaca linia de final- fiul trece primul.

Unele imagini parca vin dintr-o alta lume, din lumea lui Dumnezeu: un tata care impinge caruciorul cu fiul sau paralitic iar inainte de linia de sosire tatal aproape extenuat fizic dupa atata efort, pedaleaza o bicicleta iar fiul sau este purtat in fata astfel incat fiul trece primul linia de sosire.

Realitatea insa este mult mai coplesitoare- Dumnezeu este Tatal tau Caruia nu-I pasa ce handicap ai dar vrea sa alerge cu tine ca sa ajugi la linia de sosire. El, Dumnezeu este Tatal din spatele caruciorului tau. El S-a jurat pe Sine ca te va pazi si vei fi incununat cu succes doar prin credinta in El. El vrea ca tu sa termini cursa. El te va ajuta si te va duce dincolo de linia de sosire.

Dick de 59 si fiul Rick de 37 de ani


joi, 9 octombrie 2008

Scrisoare catre omul din tine


Ia decizii! Vorbeste! Actioneaza! Indrazneste!.

Pentru ca oamenii asteapta ca tu sa existi prin ei. Devii esenta odata ce incepi sa iti doresti, sa gusti, sa ai pretentii. Nu ma refer la a te infinge in pacat, ci la a te defini ca om si a-ti identifica personalitatea, a descoperi ceea ce esti tu cu adevarat. Si nu vei fi TU pana cand nu te vei certa cu tine insati, pana cand nu te vei intreba cine esti, ce esti si mai ales, CUM esti.
A fi TU, inseamna sa iti pui intrebari, sa te consumi, sa iti descoperi slabiciunile, dorintele, capacitatile si sa ramai, in toate astea, in El. Ca sa ii intelegi pe cei din jurul tau, trebuie intai sa te intelegi pe tine. Pentru ca Dumnezeu are rabdare si asteapta ziua cand tu vei deveni in sfarsit, Omul pe care l-a creeat.
Pentru ca un Om, isi cunoaste si isi accepta natura in lumina scripturala. Nu isi coloreaza natura dupa cum si-ar dori sa fie vazut, nu isi pune sperante desarte in virtuti pe care nu le va capata niciodata, ci se accepta in lumina pe care i-a dat-o Cristos . Ultimul lucru pe care ar trebui sa si-l doreasca, e sa umble prin oras, afisand o masca falsa, ca sa poata fi acceptat cu usurinta de catre cei din jur pe care ii considera „cool” . Ba mai degraba,
sa se increada in totalitate in Dumnezeu, fara de care este totalmente pierdut.
Insa Dumnezeu nu a vrut niciodata, ca noi sa fim niste roboti care in mod automat raspund la comenzi si implinesc sarcinile de pe lista.
Daca ar fi fost asa, nu ar fi existat pacat, Cristos nu ar fi murit pentru noi si nu am fi avut capacitatea sa rationam, sa gandim, sa facem alegeri, fara indoiala, de cele mai multe ori gresite, dar totodata, care ne apartin in totalitate.
Nu e nimic gresit in a dori sa te descoperi, in a te defini ca om, a avea gusturi, dorinti, stil si personalitate unica.Asta ne face oameni. Dar aici trebuie sa intervina o mica paranteza: (daca gusturile tale, dorintile tale, stilul tau sunt insusite intr-un mod egoist, fara pic de atentie si dragoste fata de cel de langa tine… nu mai esti decat un "bou cãpos-egoist-aerian si ignorant de carne"1 ).
Bucuria unui tanar este bucurie in ochii Tatalui, atat timp cat tanarul intelege, ca lucruri importante ca: lacomia, ura, curvaria (sau, sa spun „imoralitatea”, pentru ca suna mai elegant :) ?!? ) incapatanarea (adica „ce e al meu, este doar al meu”) si altele similare, nu trebuie nici macar pomenite in viata lui.
Ai libertatea sa faci ceea ce iti place, atat timp cat Cristos este fruntar intre ochii tai si pacatul nu este una dintre optiunile de pe lista indulcitorilor.
Si nu te teme, omul spiritual din tine nu va lasa ca superficialitatea sa iti atace identitatea pe care o ai in Cristos. El(omul spiritual), va fi puternic, atat timp cat il hranesti cu adevarata hrana.


1. "Without His Grace we are only a demonstration of ignorant flesh, like an aerian selfish-stubborn bull that hit a porcelain store."Paul Washer


duminică, 21 septembrie 2008

puterea unui barbat
















Puterea unui barbat nu sta in umerii sai largi, ci in lungimea bratelor cu care te imbratiseaza.
Puterea unui barbat nu sta in puterea vocii sale, ci in cuvintele blande pe care stie sa le sopteasca.
Puterea unui barbat nu sta in multimea prietenilor, ci in cat de prieten stie sa fie cu copiii lui.
Puterea unui barbat nu sta în cât de mult este respectat la serviciu, ci în cât este de respectat acasa.
Puterea unui barbat nu sta în cât de puternic loveste, ci în cât de blând stie sa atinga.
Puterea unui barbat nu sta în parul de pe piept, ci în Inima… din pieptul sau.
Puterea unui barbat nu sta în numarul de femei care îl iubesc, ci în capacitatea de a fi loial unei singure femei.
Puterea unui barbat nu sta în greutatile pe care le poate ridica, ci în poverile pe care le poate duce.

miercuri, 10 septembrie 2008

Exista Frumusete Durabila

Un model de succes prezintă care sunt capcanele construirii unei vieţi pe înfăţişarea fizică mai degrabă decât pe frumuseţea interioară.

De Laura Krauss Calenberg

Laura Krauss CalenbergA fi pe copertele unor reviste de modă de top din Europa nu mai reprezenta pentru mine un vis, ci realitate. Nu-mi venea să cred! Tot ce-mi dorisem era să apar în reviste, să câştig mulţi bani şi să călătoresc în toată lumea. Lupta pentru a-mi acoperi nevoile zilnice a luat în cele din urmă sfârşit. Acum puteam cinsti cu mâncare şi băutură în Paris, noua mea casă, şi mă puteam hrăni cu faimă şi bogăţie. La urma urmei, nu aceasta este adevărata viaţă?

Concentrarea atenţiei asupra înfăţişării fizice

Care este ideea ta despre frumuseţe? Ce-ai schimba la tine dacă ai putea? Atunci când mi-am început cariera cu Christian Dior în Paris la vârsta de 19 ani, ideea mea despre frumuseţe era ce credeau ceilalţi despre mine. Dacă oamenii mă aprobau şi doreau să-mi ofere o slujbă de modeling, deduceam că trebuie să fiu atrăgătoare. Logica mea era că, dacă lucrez şi am succes, atunci trebuie să fiu frumoasă. Era un tipar de gândire periculos, pentru că îmi puneam stima de sine în mâinile altora şi în ceea ce credeau ei despre mine.

Un alt mod prin care-mi evaluam frumuseţea era asocierea. Lucram cu unele dintre cele mai frumoase femei din lume, care apăreau pe revistele cu cel mai mare succes. Deci m-am gândit că, din moment ce ele îmi erau prietene şi asociate, cu siguranţă şi eu sunt la fel de frumoasă.

O altă cale prin care m-am asigurat de frumuseţea mea erau bărbaţii pe care-i atrăgeam. Din moment ce mă curtau mulţi bărbaţi arătoşi, inteligenţi şi de succes, credeam că sunt atractivă. Eram faimoasă şi aveam şi mulţi prieteni. Iar pe măsură ce aveam tot mai mult succes şi eram recunoscută de oameni, a fost foarte uşor să obţin invitaţii la tot felul de petreceri şi să merg oriunde doream. Deci trebuie că sunt frumoasă dacă am atâţia prieteni şi ajung să merg în toate aceste locuri.

Prin urmare, am ajuns o persoană foarte egoistă şi centrată pe sine, trăind numai pentru mine. Eram preocupată de mine cea mai mare parte a timului. „Eu”, „a mea” şi „pentru mine” erau cuvintele mele preferate. Întreaga mea viaţă era focalizată asupra înfăţisării fizice... greutatea mea, coafura mea, hainele mele şi atractivitatea mea în general.

Odată m-am dus în Japonia pentru o prezentare de modă şi am stat acolo două luni. În fiecare zi, alţii aveau responsabilitatea de a face totul pentru mine, chiar şi de a-mi lega încălţămintea. Când mă îmbrăcam, era prezent cineva care să-mi ţină rochia şi haina. Aveau trei persoane care să facă munca uneia singure. Toate acestea îmi hrăneau egoismul şi importanţa de sine.

Capcanele înfăţişării fizice

Am ajuns şi dependentă de muncă. Lucram şapte zile pe săptămână, pentru că ştiam că nu există nicio garanţie - puteam să-mi pierd slujba a doua zi. Înfăţişarea mea putea trece oricând, deci trebuia să accept fiecare slujbă. Lucram în Germania în timpul zilei, iar seara zburam înapoi la Paris unde continuam să lucrez, pentru ca a doua zi dimineaţa să mă întorc din nou în Germania. Mi-era teamă că o să pierd totul şi trebuia să păstrez ce aveam cu orice preţ. Deci acceptam orice slujbă puteam.

Rezultatul a fost că am ajuns extenuată şi bolnavă. Am leşinat odată în mijlocul unei sedinţe foto şi mi-am rănit genunchiul. Am fost ţinută la pat pentru prima dată în cariera mea. A nu putea lucra era cea mai înfricoşătoare experienţă pe care o avusesem vreodată, pentru că, deşi a durat numai două săptămâni, însemna să lipsesc de la toate prezentările de modă pentru care tocmai mă pregătisem. Trebuia să anulez paisprezece prezentări. Eram distrusă.

Laura Krauss CalenbergDar într-o zi pe când eram în pat şi nu puteam lucra, am început să mă gândesc la viaţa mea şi să-mi pun întrebări cu privire la valorile şi ideile mele despre frumuseţe şi la ce fel de persoană devenisem în interior.

Mi-am dat seama că ideile mele despre frumuseţe erau inadecvate. Ştiam de exemplu că înfăţişarea mea o să se schimbe. Imaginile mele din reviste (acele imagini din reviste, pe care le tai) deveneau demodate foarte repede. Am muncit foarte mult pentru a avea acele fotografii în reviste, iar agenţia mea dorea să le scoată din portofoliu după şase luni, pentru că erau depăşite! Încercam întotdeauna să ţin pasul.

De asemenea, am descoperit că era grozav să fac aşa de mulţi bani la o vârstă atât de fragedă, dar că responsabilitatea de a-i administra era copleşitoare. Acest lucru m-a făcut să mă întreb şi de ce erau atraşi oamenii de mine cu adevărat. Dacă arătam diferit sau făceam ceva diferit sau dacă aveam mai puţini bani, mă mai iubea prietenul meu pentru cine eram eu?

Toate aceste întrebări şi îndoieli mă frământau pe când cariera mea era încă la apogeu. Mi-am dat seama de superficialitatea tuturor acestor lucruri şi-am început să mă simt foarte pustie înăutru. După ce am obţinut tot ceea ce am crezut că doresc, mi-am dat seama că ceva încă lipsea. Tot succesul şi toată atenţia de care am avut parte nu au umplut golul pe care-l simţeam în interior.

Ce se întâmplase? Unde erau priorităţile mele? Pentru cine şi pentru ce trăiam?

Nesiguranţa înfăţişării fizice

Mi-am dat seama că îmi construiam viaţa pe lucruri care nu sunt sigure. Viaţa mea era construită pe ceea ce credea cultura sau prietenul meu, pe cât de mulţi bani câştigam sau pe cât de faimoasă eram. Mi-am dat seama că îmi construiam viaţa pe nisip.

M-am gândit apoi la un eveniment semnificativ care a avut loc în viaţa mea cu vreme în urmă în Indiana, unde am crescut. „Căutând dragostea în locurile greşite”, cum spune cântecul, mi-a făcut realmente bine atunci când o colegă de şcoală m-a invitat la un concert la biserica ei. Am acceptat invitaţia pentru că jumătate din grupul de tineri erau băieţi, iar congregaţia era foarte mare, aşa că mi-am spust că ar putea fi distractiv.

Dar credeam că nu am nevoie de Dumnezeu în viaţa mea. Pentru ce? Părinţii mei erau în proces de divorţ. Credinţa lor nu-i ajuta.

Dar pe lângă muzică, am auzit la concert un mesaj care m-a mişcat. Spre sfârşitul concertului, muzicienii ne-au spus că au o veste bună pentru noi. Credeam că vor să ne spună despre o reducere la primul lor album sau aşa ceva. Dar vestea la care s-au referit era de fapt că Dumnezeu ne iubeşte.

Laura Krauss CalenbergEi au vorbit despre o relaţie cu Dumnezeu prin Iisus Cristos. Au spus că Dumnezeu m-a iubit necondiţionat şi că din această cauză L-a trimis pe singurul Său Fiu să moară pe cruce pentru păcatele mele. Ui, mi-am zis, o relaţie bazată pe dragoste necondiţionată! Nu-mi era greu să admit că am făcut lucruri rele în viaţă, că nu m-am ridicat la standardele pe care le cerea Dumnezeu de la mine. Mizicienii au explicat că eu nu trebuia să câştig favoarea lui Dumnezeu. Puteam doar să primesc darul dragostei şi al iertării din partea lui Dumnezeu prin Iisus Cristos.

În acea seară am spus o rugăciune scurtă, cerându-I lui Iisus să mă ierte şi să mă schimbe. I-am spus că voi trăi pentru El şi că-I voi sluji cu viaţa mea. L-am chemat în viaţa mea pentru a începe o relaţie cu mine.

Deci ani mai târziu, străteam pe pat în Paris gândindu-mă la acel eveniment special şi întrebându-mă cum se face că viaţa mea şi-a pierdut semnificaţia reală. Mi-am dat seama că mi-am neglijat relaţia cu Dumnezeu şi că am ales propria direcţie. Nu e de mirare că mă simţeam atât de pustie! Deci L-am rugat pe Dumnezeu să mă ierte pentru că am trăit pentru mine şi pentru aprobarea altora. Şi I-am cerut: „Te rog, schimbă-mă şi arată-mi care este adevărata frumuseţe”.

Primul lucru pe care Dumnezeu mi l-a arătat a fost pericolul inutilităţii. M-am luptat cu acest lucru multă vreme. În America, se cheltuiesc anual 20 de miliarde de dolari pe cosmetice, 300 de milioane de dolari pe operaţii estetice, 33 de miliarde de dolari pe produse dietetice. Acest lucru ilustrează cât de mulţi bani cheltuim şi cât de mult timp petrecem pentru aspectul nostru fizic. Inutilitatea nu este frumoasă.

La fel era şi obiceiul meu de a mă compara cu alte femei. Gelozia este o altă problemă la care a trebuit să lucrez. A trebuit să învăţ să fiu sigură în cine şi ce sunt şi în cum m-a făcut Dumnezeu, ştiind că El mă iubeşte indiferent de cum arăt sau ce fac.

Nesiguranţa nu este frumoasă. Este greu să ai şi să fii un prieten când te simţi nesigur. Aştepţi prea mult ca ceilalţi să-ţi facă complimente şi să te ajute să te simţi bine.

Definiţia frumuseţii adevărate

Ce este frumuseţea? Nu este înfăţişarea fizică. Este ceea ce se găseşte în interior, în inima ta. Umilinţa este frumoasă, cu toate că nu este populară în profesia mea. Siguranţa şi stima de sine sunt frumoase. Şi a-L cunoaşte pe Dumnezeu în mod personal aduce frumuseţe, pentru că a şti că El te iubeşte şi te acceptă îţi dă siguranţă şi stimă de sine. Aceasta te eliberează să te accepţi şi să te iubeşti pe tine şi neajunsurile tale.

Fără iertarea lui Cristos, păcatul nostru ne face urâţi în interior. Nu avem pace. Şi nici un remediu de „acoperire” din lume nu poate scimba acest lucru. Dumnezeu vede aceasta şi alţii o vor vedea şi ei. Numai Cristos ne poate face frumoşi în ochii lui Dumnezeu. Adevărata frumuseţe interioară începe cu Dumnezeu în centrul vieţii noastre şi creşte în afară.

Pot să îţi spun că Iisus Cristos mi-a schimbat viaţa şi că nu voi regreta niciodată decizia pe care am luat-o de a-L urma. De ce să nu-L chemi pe Iisus să intre şi în viaţa ta? El a spus: „Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el” (Apocalipsa 3:20).

Poţi să-L primeşti pe Cristos prin credinţă, în rugăciune, chiar acum. Dumnezeu îţi cunoaşte inima şi nu este preocupat atât de mult de cuvintele tale, cât de atitudinea inimii tale. Iată o rugăciune ca aceea spusă de mine, prin care-ţi poţi exprima dorinţa inimii...

Doamne Iisuse, am nevoie de Tine. Îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele. Îmi deschid viaţa şi Te primesc ca Mântuitor şi Domn. Îţi mulţumesc că mi-ai iertat păcatele şi mi-ai dat viaţă veşnică. Preia controlul vieţii mele şi fă-mă acea persoană pe care Tu o doreşti.

________________________

2001 © Laura Krauss Calenberg

Laura Calenberg este un model din New York. A călătorit în 22 de ţări şi a apărut pe coperţile multor reviste, inclusiv Marie Claire, Cosmopolitan şi Brio. A apărut în multe reclame ale celor de la Saks, Nieman Marcus şi Hanes. Este căsătorită cu Jeff Calenberg, care este şi el un model profesionist, şi are doi copii minunaţi.

sursa: Frumusete Durabila


luni, 8 septembrie 2008

Poarta lumina in bezna ta
















Elvis
1 Petru 2:12
Sa aveti o purtare buna printre cei necredinciosi, pentru ca cei care va ponegresc ca pe raufacatori, vazand faptele voastre bune, sa-L slaveasca pe Dumnezeu in ziua cercetarii

Matei 5:13-16
Voi sunteti sarea pamantului. Dar daca sarea isi pierde gustul prin ce isi va primi iarasi puterea de a sara ? Atunci nu mai este buna la nimic decat sa fie aruncata afara si calcata in picioare de oameni.
Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte nu poate sa ramana ascunsa.
Si oamenii n-aprind lumina ca s-o puna sub banita, ci o pun in sfesnic si ea da lumina tuturor celor din casa.
Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune si sa-L slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri.



În orice suflet e-un tainic dor
Aprins în noapte sau stins şi gol
Dor de lumină, de veşnicie
Ascuns în inimi de Dumnezeu

Refren:
Poartă-ţi lumina prin întuneric
Ca să-i găseşti iar pe cei pierduţi
Poartă lumina ca toţi s-o vadă
Dă lumină celor din jur
Dă lumină celor din jur

Pe calea noastră se află-aevea
Lumini căzute şi stinse-n vînt
Şi mulţi încearcă să ţină aprinsă
O amăgire, un dor străin

Să laşi în urmă căi de lumină
Pe calea celor ce-au rătăcit
Arată calea, aprinde inimi
Şi dă speranţă prin Duhul Sfînt

Ref. final
Poartă-ţi lumina prin întuneric
În noaptea făr de nădejdi pe drum
Far neclintit să-ţi fie viaţa
Paşi să-ndrepte pe drumul bun
Lasă-n inimi un dor de cer

Alex..
Daniel 12:3
Cei intelepti vor straluci ca stralucirea cerului si cei ce vor invata pe multi sa umble in neprihanire vor straluci ca stelele, in veac si in veci de veci.
Suntem indemnati noi sa "purtam", "gasim", sa oferim, sa cautam, sa aratam, si sa aprindem inimi prin Puterea si Lumina Dragostei Lui. Dumnezeu din Inaltul Cerului ne-a coborat Dragostea pe pamant...insa acum .depinde de tine sa iti iubesti aproapele, depinde de mine sa arat lumina spre Christos, depinde de tine sa ierti, depinde de mine sa iubesc, si sa fiu un purtator de Dumnezeu, purtator de lumina in aceasta lume.

Domnul salasluieste, se adaposteste in fiinta noastra launtrica, El locuieste in temple sfinte si vrea sa se descopere si altora.
Nu se va duce Dumnezeu la vecinii si rudele tale sa le spuna Evanghelia Pacii..ci te va folosi pe tine.
Suntem sarea pamantului.
Suntem lumina lumii.
Sa stralucim pentru Slava lui Isus.

"Poarta-ti lumina" are un mesaj miscator care sper sa aprinda vapaia sufletelor noastre si ori cat de mult ar vrea altii sa stinga acesta, sa straluceasca atat de tare incat sa ii cuprinda si pe cei din jurul nostru.
Ce bine ar fi daca ne-ar pasa mai mult de cei de langa noi, de lumina ce o raspandim in jurul nostru...Ce bine ar fi sa fim lumini pe calea inspre cer.

Sa ramanem cu totii in Lumina Lui.
Pe calea manturii.
"Daca imprejurarile vietii ne vor gasi ascunsi in Dumnezeu,
atunci si Dumnezeu va fi cu noi in imprejurarile vietii."

sâmbătă, 23 august 2008

Empatia 6













Rugaciunea lui Francisc d' Assisi

"Doamne, fa-ma un instrument al Pacii Tale.
Acolo unde exista ura sa seman dragoste.
Sa seman iertare, acolo unde este rana,
Credinta, acolo unde este indoiala,
Speranta, acolo unde este disperare,
Lumina, acolo unde este intuneric,
Si bucurie, acolo unde este tristete.

O,Stapane divin, ajuta-ma
Sa caut sa mangai, nu sa fiu mangaiat,
Sa inteleg, nu sa fiu inteles,
Sa iubesc, nu sa fiu iubit.
Pentru ca daruind, primim;
Iertand suntem iertati,
Si murind ne nastem pentru viata vesnica."

Da Doamne fa-mi viata o rugaciune ..nu cuvinte goale.
amin!

miercuri, 13 august 2008

Puterea exemplului bate sondajul





















De ceva vreme..s-a incheiat si al treilea poll din blogul meu " Face Rugaciunea o diferenta in viata ta" ? primele au fost "Cine trebuie sa se trezeasca spiritual in biserica ta?" cu 171 de voturi si "Pentru Misiune credeti ca avem nevoie de mai mult(a)?" cu 47 de voturi.
Votul acesta a durat o luna si a cuprins 96 de voturi.
Tin sa va anunt ca ati votat sub atenta privire a Celui Prea Inalt si Sfant.
Imi place sa ii spun Domnului si " Cel ce vede toate".
Imi vede prima data trairea mea.
cat citesc , cat ma rog, cat imi fac eu timp pentru Domnul si cat aplic din ce cunosc?
si are timp sa vada la lucru o omenire intreaga.
Depozitarul sper sa fie un depozit de hrana pentru cei flamanzi dupa El, dupa Adevar, dreptate, iubire si Har. Imi doresc sa fie in continuare. Tin insa sa precizez ca viata spirituala nu se traieste virtual ci prin experientele cu oamenii ( pe afara) . Sa nu neglijam viata noastra.
Isus tot ce auzea la Tatal comunica ucenicilor.
Isus tot ce vedea la Tatal facea prin propria lui viata.
Acesta este puterea Exemplului personal, trairea unui crestinism simplu si practic.
Cea mai frumoasa predica, cea mai frumoasa viata, cea mai influenta viata este puterea modelului personal. Acela te a te lasa prelucrat, modelat, folosit si imputernicit cu putere si dragoste de catre Dumnezeu in slujba altora la nivelul cel mai practic posibil.
Isus este singurul lider si slujitor din lume ce a spus " Faceti toti ce fac si eu". El a iubit - si noi suntem chemati sa iubim, El a avut mila si indurare de noroade, A avut compasiune, Dragoste pana la epuizare pe cruce, iertare pentru omenire. si ne cere si noua sa avem pasiune si durere pentru cei nemantuiti, sa iertam pe cei ce ne gresesc, sa ne iertam si noi unii pe altii, sa daruim. Binenteles ca nu ne cere sa ne autoflagelam , sa ne pedepsim singuri, sa ne biciuim cum altii doresc sa castige bunavointa unui zeu. Domnul Isus ne cere sa ii purtam crucea cu demnitate si onoare caci El a promis ca va fi mereu cu noi si ne va ajuta.
Tot acum imi aduc aminte de un citat superb:

Faptele tale vorbesc atat de tare incat lumea nu mai aude ce spui.
Niciodata nu am fost de acord cu cineva care doar declara ceva si nu vedeam asta si in viata lui.
De aceea va spun sincer..Sunt provocat sa traiesc altfel si sa fac o diferenta.
Si eu o mai sclintesc..si eu mai gresesc...dar vreau sa tintesc sus. Intr-adevar Bunul meu Parinte din ceruri sa se bucure de mine cand se uita si la viata mea.
Sunt convins ca ai avut parte de oameni care una spun, alta fac. Una te invata pe tine, alta fac ei. “Fa ceea ce spune popa, nu ceea ce face”, nu-i asa? Profesori, parinti, prieteni, colegi, sefi… chiar predicatori pot fi inclusi aici- una spun, alta fac. Colegii mei de facultate chiar asta imi spuneau " pe noi nu ne intereseaza calitatea morala a unui om, noua ne place doar ceea ce vorbeste" . FALS. Nu poti iubi un om ipocrit, duplicitar, fatarnic.
Nu ar fi bine sa faca exact ceea ce spun? De fapt, asta este atat o trasatura de bun simt pe care ar trebui sa o avem fiecare dintre noi: se numeste integritate. Domnul sa ne faca integrii pentru Imparatia Lui. Asta daca ne tot consideram atata " Fii si fiice de Imparat". Sa si dovedim asta prin practica vietii si Implinirea cuvintelor ce le auzim, citim, rostim, predicam, rugam, vorbim, declaram.
In domeniul de afaceri, domeniul marketing, management, sau chiar si relatii publice se mai numeste si “congruenta”. A fi congruent este un lucru foarte important in comunicare, mai ales cand vrem sa convingem pe cineva. Congruenta este unul dintre cele mai importante ingrediente ale credibilitatii. Cata incredere iti inspira o persoana care una spune si alta face?
In domeniul spiritual-duhovnicesc-bisericesc-pocait am putea concluziona prin aceasta idee:
Practice what you preach. / Practica ceea ce predici.
Conducerea prin exemplul personal este o forma puternica de management ,leadership sau de slujire. De fapt, este chiar singura forma de sluijire adevarat. Poti conduce si prin alte parghii, poti manipula oamenii. Exemple sunt destule. Una dintre problemele majore ale societatii romanesti este chiar aceasta: nu avem adevarati lideri, oameni care fac ceea ce spun. Una promit, alta realizeaza.
Domnul sa ne ajute pe toti sa ne rugam precum votam in polluri.
SA fim atat de rugativi in timpul nostru cu Domnul pe cat de accesibili in timpul nostru pe internet.
Sa iubim si sa fim indragostiti pentru Isus si de lucrurile de sus,
(intelepciunea, bucuria, pacea, iertarea) precum afirmam in discutiile noastre, in blogurile noastre.
Cateva stimulente gasite de mine in Scriptura pentru exemplu personal sau Implinirea promisiunilor facute.
-1 Ioan 3:18. Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul.
-1 Ioan 2:6 6. Cine zice ca ramane in El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus.
- Numeri 30:22. Cand un om va face o juruinta Domnului, sau un juramant prin care se va lega printr-o fagaduiala, sa nu-si calce cuvantul, ci sa faca potrivit cu tot ce i-a iesit din gura.
Acum ma pregatesc sa lansez Poll-ul no.4 " Momentan sunt.." ?, pentru a va cunoaste si pe voi cei care intrati pe aici.
Domnul sa va binecuvanteze pe toti.
Si va multumesc de raspunsurile din sondaj. Ma bucur ca sunt tineri bucurosi si azi , insufletiti de Prezenta Domnului, care au experimentat rugaciuni ascultate, care simt puterea rugaciunii si care au nevoie disperata de calauzire si tovarasie cu Tatal prin rugaciune in aceasta viata.
Aceste voturi sa fie o realitate in viata noastra, a tuturor.
Amin

luni, 4 august 2008

Daca credinta ta nu te schimba ....











Imi placea mult sa il ascult pe James MacDonald in 2005 predicand in Harvest Bible Chapel, biserica locata in Rolling Meadows, Illinois - pentru felul sau original si natural de a se plimba printre oameni in sala cu Biblia in mana. Nu statea niciodata locului :). Simtea si traia cu oamenii- asta doar pentru ca simtea Inima lui Dumnezeu.

Doua carti bune care le recomand oamenilor normali ca mine ( cu slabiciuni si greseli) iar acestea sunt " Doamne schimba-mi atitudinea ( pana nu este prea tarziu ) de James MacDonald si " Vreau cu adevarat sa ma schimb...Doamne, Ajuta-ma !" de acelasi autor.

Aici poti cumpara cartea ..
1 Doamne, schimba-mi atitudinea
(pana nu este prea tarziu)




















Înlocuieşte nemulţumirea...cu recunoştinţa
Înlocuieşte lăcomia cu.....mulţumirea
Înlocuieşte critica cu.... iubirea
Înlocuieşte răzvrătirea cu....supunerea
....Până nu e prea târziu

Dacă proverbul care spune că atitudinea determină altitudinea este adevărat, atunci această carte vă va ajuta să "zburaţi pe aripi de vultur"! În stilul lui caracteristic, deschis, James MacDonald evidenţiază acele atitudini negative din cauza cărora rămănem în pustiul experienţei noastre spirituale şi, în acelaşi timp, oferă un real ajutor în adoptarea acelor atitudini care Îi aduc slavă lui Dumnezeu şi care ne vor ajuta să ajungem să experimentăm vieţuirea din "Ţara Promisă".

2. "Vreau cu adevarat sa ma schimb ..Doamne ajuta-ma"











Aceasta este o carte despre un "TU" diferit. Nu este o carte comoda, linistitoare. James MacDonald este un pastor direct, cu mesaj tintit si cu o inima care arde sa vada vieti complet transformate prin adevarul Evangheliei.

Daca esti serios in dorinta ta de a-ti schimba viata, aceasta carte este exact ceea ce ai nevoie. Daca insa nu esti pregatit pentru schimbare si nu o doresti in viata ta, aceasta carte nu este inca pentru tine.

"Cand am inceput sa slujesc ca pastor, voiam sa schimb lumea, dar mi-am dat repede seama ca Dumnezeu era mult mai interesat sa ma schimbe pe mine. Adevarurile din aceasta carte sunt udate cu lacrimile mele de incercari si esecuri urmate de alte incercari de a fi omul pe care-l vrea Dumnezeu. Asa ca am scris aceasta carte cu o inima plina de iubire si intelegere pentru situatia in care te afli."
James MacDonald

Cateva ganduri va las care sa va stimuleze dorinta de a le citi.

Apoi cu ajutorul lui Dumnezeu sa va potriviti Voii Sale punand in practica Cuvantul Lui.

"Incearca sa nu mai pui intrebarea aceea copilareasca: "Doamne, ce faci?" pentru ca vei primi mereu acelasi raspuns: "Lucrez la schimbarea ta". Nu intreba: "De ce mi-ai facut asta? Tu ar trebui sa-mi asiguri fericirea!" caci El iti va raspunde: "Cine ti-a spus asa ceva? Eu nu asta vreau sa fac. Nu incerc sa te fac fericit, incerc sa te fac sfant!". Uneori raspunsul nostru este cat se poate de cinstit - dar gresit - "Dar opreste-Te! Ma doare!". Dumnezeu iti va spune: "N-ai citit Evrei 12:6, unde iti spun: ?" (James MacDonald)

Daca credinta ta nu te schimba, (ea) nici nu te-a mantuit... (James MacDonald)

"Crucea lui Isus este un element RADICAL. Tocmai de aceea Dumnezeu trebuie sa produca o schimbare radicala pentru a ne aduce in partasie cu El. Daca iti imaginezi ca ai putea obtine beneficiile Crucii fara sa te confrunti cu pacatul care a facut Crucea necesara, te inseli amarnic cu buna stiinta si ti-ai pus nadejdea intr-o evanghelie falsa ."

"Sa stii ca Dumnezeu nu sta acolo sus in ceruri, uitandu-Se la noi si chicotind: "ha ha ha...niciodata nu vor reusi sa priceapa ce am vrut sa spun in versetul acela!" Biblia ne-a fost lasata de catre un Dumnezeu iubitor, care doreste sa intelegem ce a dorit sa ne scrie ."

"Iertarea pe care Dumnezeu ne-o ofera nu a fost menita vreodata sa devina finalul unui parcurs, oricare ar fi acesta. Daca te gandesti ca Dumnezeu Atotputernic Si-a trimis Unicul Fiu sa moara pe cruce numai ca sa ne transfere pe nenorocitii de noi in raiul Sau, te inseli amarnic! El vrea sa Isi desfasoare puterea si gloria prezentei Sale. El vrea sa duca la bun sfarsit, in viata ta, procesul transformarii pe care l-a initial la Cruce ."

Isus traieste pentru Tatal. Da, Isus traieste pentru Tatal. Acum, ca urmasi ai Lui, avem voie sa traim pentru idealuri mai marunte?
"Trebuie sa ne debarasam de ideea ca Dumnezeu Se uita de acolo, de sus, din ceruri, cu o spranceana ridicata a nemultumire, strangand din dinti si spunand: "Acum, ce nu pricepi iar? Care este problema ta? Cum de nu intelegi ce ai de facut?" Dumnezeu ne-a asezat sub un sistem protector al harului, asa ca atunci cand cadem, de-a lungul procesului de schimbare, Il putem auzi soptindu-ne: "Eu te iubesc; te iert; haide, ridica-te si mai incearca o data. Te voi ajuta Eu!" ...si ne simtim usurati!"

"Ma tem ca de multe ori Domnul Isus S-a uitat la trairea mea si poate si a ta si a spus: "Ce e asta? Pentru asa ceva am murit si am inviat Eu? Doar atat vrei sa beneficiezi din puterea invierii Mele? Doar in asa mica masura ai de gand sa Imi permiti sa traiesc viata Mea prin tine? Asta e tot ce iti doresti? Doar atat, si nimic mai mult?"

luni, 7 iulie 2008

"Daca moare aduce multa roada " ( Ioan 12:24)














Una dintre cartiile mele favorite este "Izvoare in pustie" iar una dintre partile sale devotionale vorbeste despre pretul pe care-l platesti pentru a fi un urmas al lui Isus Christos.
Daca vrei sa stralucesti, intotdeauna va trebui sa platesti. Lumina vine doar cu pretul a ceea ce produce. O lumanare neaprinsa nu lumineaza. Trebuie sa arda inainte de a straluci. Nu putem fi de mare folos celorlalti daca nu ne va costa ceva. Arderea sugereaza suferinta. Gemem cand ne doare" ..Slava zilei de maine isi are radacinile in suferinta de astazi". Multi vor slava fara cruce, stralucirea fara ardere , dar crucificarea vine intotdeauna inaintea incoronarii".1

Dupa aceste remarci urmeaza un poem care a atins o coarda sensibila in inima mea.

"Ai auzit povestea florii de aloe,
Acolo, departe, in tinuturile insorite?
Dupa ce creste umila in timp de o suta de ani
Ajunge la momentul infloririi;
Atunci, minunatul boboc care o incoroneaza
Explodeaza in mii de flori;
Aceasta regina a florilor, in toata stralucirea ei,
Este mandria acelor tinuturi tropicale
Dar planta care a inflorit este sacrificata,
Caci odata inflorita, ea moare.

Ai mai auzit de floarea de aloe
Care creste in tinuturile insorite;
Cum fiecare dintre miile de flori ale ei,
Cazand pe pamant
Devine o mica planta ce-si infige radacinile
In locul in care cade
Si, la fel de repede precum se scutura de pe vrejul muribund,
Creste plina de viata si stralucire ?
Murind, ea traieste de o mie de ori
In mica planta ce tasneste din moartea celui vechi.

Ai auzit povestea pelicanului,
Gimel el Bahr al arabilor,
Ce traieste in pustiul african,
Unde pasarile cunosc singuratatea?
Ai auzit cum isi iubeste puii,
Le poarta de grija si lupta pentru binele lor,
Le aduce apa din muntii indepartati Si peste din mari ca sa-i hraneasca
In timp de foamete ii hraneste- lucru pe care-l poate face numai dragostea !
Cu propriul sange- si, hranindu-i, moare.

Ai auzit aceasta poveste- cea mai frumoasa dintre toate-
Povestea Celui Sfant si Adevarat,
Ce moare, insa a carui viata, in nespus de multe suflete
Traieste din nou;
Samanta Sa traieste si umple pamantul,
Asa cum stelele umplu cerul de deasupra.
El ne-a invatat sa renuntam la dragostea de viata
De dragul vietii de dragoste.
Moartea Sa este viata noastra,
Pierderea Sa este castigul nostru;
Bucuria pentru lacrima, pacea pentru durere".2

1.d-na Charles E. Cowman." Streams in the Desert"
2. Arta Pierduta a facerii de ucenici - LeRoy Eims

vineri, 4 iulie 2008

Cum sa-Ti multumesc



Cum să-Ţi multumesc pentru tot ce mi-ai dăruit

Eu n-am meritat ca să mă iubeşti aşa de mult

Tot cerul n-ar putea să spună deplin recunoştinţa mea

Că tot ce sunt şi ce voi fi de-a pururi

E darul Tău divin

.

Slăvit fie Domnul, slăvit fie Domnul

Slăvit fie Domnul pentru ce mi-a dat

M-a spălat al Său sânge

M-a-nălţat braţul tare

Slăvit fie Domnul pentru tot ce mi-a dat

.

Aş vrea să-Ţi fiu pe plac

Cu viaţa mea, cu tot ce am

Şi gândul meu, ruga mea

S-o înalţ mereu spre Golgota

M-a spălat al Său sânge

M-a-nălţat braţul tare

.

Slăvit fie Domnul, pentru tot ce mi-a dat

Slăvit fie Domnul, slăvit fie Domnul

Slăvit fie Domnul pentru ce mi-a dat

Pentru ce mi-a dat

duminică, 8 iunie 2008

Dick de 59 si fiul Rick de 37 de ani



Pentru a intelege mai bine cum poate fi pazit mostenitorul ca sa capete mostenirea doresc sa ma folosesc de o ilustratie reala si profund emotionanta. Rick este un tanar de 37 de ani, paralizat si imobilizat intr-un carucior cu rotile. El nu poate vorbi dar comunica cu tatal sau Dick de 59 de ani prin dispozitive performante, prin atingeri. Intr-o zi Rick ii spune tatalui sau Dick faptul ca vrea sa castige o cursa iar banii sa-i doneze nevoiasilor. In 1999 tatal se inscrie cu fiul sau intr-o cursa in cadrul careia isi asuma responsabilitatea de a-l purta pe fiul sau prin apa, de a alerga cu el in brate si apoi cu bicicleta pentru ca intr-un final, dupa 16h si 18 min sa ajunga sa treaca linia de final- fiul trece primul.

Unele imagini parca vin dintr-o alta lume, din lumea lui Dumnezeu: un tata care impinge caruciorul cu fiul sau paralitic iar inainte de linia de sosire tatal aproape extenuat fizic dupa atata efort, pedaleaza o bicicleta iar fiul sau este purtat in fata astfel incat fiul trece primul linia de sosire.

Realitatea insa este mult mai coplesitoare- Dumnezeu este Tatal tau Caruia nu-I pasa ce handicap ai dar vrea sa alerge cu tine ca sa ajugi la linia de sosire. El, Dumnezeu este Tatal din spatele caruciorului tau. El S-a jurat pe Sine ca te va pazi si vei fi incununat cu succes doar prin credinta in El. El vrea ca tu sa termini cursa. El te va ajuta si te va duce dincolo de linia de sosire.

marți, 13 mai 2008

mai mult ....mai mult ..dar din CINE si CE ?








Se pare că
cineva vrea să ne spună ceva…
Iată-te aici. Aici şi acum. Citind revista asta. O altă secundă se duce. Un alt moment din viaţă. Clic şi s-a dus. Hopa... Mai vine unul. Se scurg secunde şi minute. O oră. O zi. O săptămână. Un an. Azi e, mâine nu mai e. Iată-te aici. Undeva pe planeta Pământ. La ce te gândeşti…ACUM? La nimic?Sau la ceva de genul „Vreau mai mult“? Mai mult ce? Note bune?

Prieteni? Petreceri? Întâlniri? Bani? CD-uri? Haine? Mai mult şi atât?

Aminteşte-ţi cum a fost când ai primit ce ai vrut, sau te-ai întâlnit până la urmă cu persoana cu care ai vrut să-ţi dai întâlnire…îţi aminteşti ce sentiment ai avut după? Nu era ceva de genul “Asta nu mi-a schimbat prea mult viaţa, aşa cum m-am gândit eu...” şi-atunci ce faci? Te-ntorci la jucăriile tale? Poate experienţa sau lucrul după care tânjeai nu era ceea ce căutai tu de fapt. Sau poate ai nevoie de MAI MULTE experienţe sau lucruri de genul acela. Mai multe haine. Mai multe CD-uri. Mai multe întâlniri. Mai multe petreceri. Dar chiar şi atunci rămâi cu sentimentul, cu gândul care nu-ţi dă pace: „Vreau şi mai mult.“

Mai mult din ceva anume? Deci vrei mai mult. Mai mult din ceva anume. Dar nu eşti sigur ce e acel ceva. Este un fel de dorinţă care te macină tot timpul. Sentimentul că lipseşte ceva. Sentimentul că poţi avea ceva mai mult ÎN viaţă şi DE LA viaţă. Că poţi să profiţi mai mult de ea. Te gândeşti „Ce mai caut şi eu pe-aici? Parcă nu-s la locul potrivit. Care-i până la urmă problema mea?“ Rămâne apoi dorinţa care te macină şi experienţele de până acum nu au reuşit nici măcar s-o potolească. Bineînţeles că nu vorbeşti despre asta cu prietenii tăi. Dacă ar şti ei la ce te gândeşti, cu siguranţă ar spune „Uau, omul ăsta ia viaţa MULT PREA în serios.“Dar poate şi pe ei îi chinuie aceeaşi dorinţă. Poate au aceleaşi gânduri ca şi tine. Poate fac parte dintr-o conspiraţie a tăcerii: „Nu vreau să ştie nimeni ce cred de fapt despre viaţă.“ Dincolo de dimensiunea noastră? Te-ai gândit vreodată că dorinţa asta care te macină are de-a face cu Dumnezeu? Dumnezeu este pretutindeni în jurul nostru, fără a fi însă vizibil. Însă Dumnezeu există şi în sfere ce o depăşesc pe aceea în care se desfăşoară existenţa noastră. şi poate aici e dilema. Acel ceva de care avem nevoie, care poate să ne astâmpere dorinţa, nu face parte din sfera noastră. Ce-ai zice dacă viaţa ta ar fi proiectată astfel încât nimic din sfera aceasta să nu te poată satisface pe deplin, nici măcar lucruri cum ar fi o universitate de prestigiu, o carieră de succes, prieteni buni? Poate şi lucrurile acestea îţi lasă un gol în suflet. Nici măcar ele nu-ţi potolesc dorinţa. De ce? Pentru că fac parte din sfera noastră. şi pentru că viaţa ta poate fi împlinită de altceva, ceva ce depăşeşte sfera noastră. Poate Dumnezeu te-a „proiectat“ cu această dorinţă de a-L căuta pe El. Să ne gândim un pic. Dacă am putea obţine din lumea în care trăim tot ceea ce ne-am dorit vreodată, sau toate lucrurile de care avem nevoie, atunci pe Dumnezeu nu ni L-am dori. N-am simţi această nevoie de El. şi poate că El crede că Persoana Lui e prea importantă pentru a fi trecută cu vederea. Deci iată-te aici. Aici şi acum. Ai nevoie de mai mult. Îţi doreşti mai mult. şi dacă acel „mai mult“ pecare-l vrei nu-l poţi găsi în lumea aceasta? Ce faci atunci? Încotro te îndrepţi?

Cel mai bun cadou pe care il poti scrie cuiva de ziua lui de nastere, Ilie, un prieten de al meu m-a invatat recent, sa scriu prietenilor mei mesajul acesta cand mai mergem la onomastica cuiva . Mesajul acesta il poti lasa pe cadoul tau, carte sau un mic tablou crestin.

Daca gasesc in mine o dorinta pe care nici o experienta din lumea asta nu o poate satisface,atunci cea mai probabila explicatie e aceea ca am fost creat pentru o alta lume"(C.S.Lewis)

Cu alte cuvinte- nu suntem aici statornici.
Exista o realitate mult mai frumoasa decat realitatea fizica.
Este realitatea Imparatiei Cerului.
Sa traim aceasta viata pe pamant pregatindu-ne pentru adevarata Viata Vesnica.
Pentru asta avem nevoie de har si Duhul lui Christos in noi.
Asta te poate umple cu adevarat.

Pentru detalii mergi si intreaba orice pocait din biserica.
Iti va spune acelasi lucru

"Doar IUBIREA TA M-a implinit"

Renuntand la gandurile mele

Renuntând la gândurile mele,
Concentrând atentia-asupra Ta,
Meditând în sfânta Ta prezenta,
Nelasând ca frica sa mai stea;

Întrebari ce am le-aduc la Tine
Si le pun, Isus, ‘naintea Ta.
Stând curat, în sfânta Ta prezenta
Ma închin si Te voi lauda.

Privesc la Tin’, Cel ce-mi dai viata,
Tu începi si duci la bun sfârsit,
Tu-mi inspiri fiinta si lucrarea,
Doar iubirea Ta m-a împlinit.



luni, 12 mai 2008

Man's Search for Meaning- by Victor Frankl

Omul caută înainte de orice să-si gaseasca sensul vieţii lui. ( iar acest sens il poate descoperi doar in Persoana lui Dumnezeu )














Am citit in limba engleza aceasta carte " Man's Search for Meaning" o carte profunda despre experientele din lagar.

Dr. Viktor Emil Frankl (1905-1997)

Despre autor:

Dr. Viktor Frankl, născut la 26 martie 1905, decedat în 1997 la Viena, în Austria a fost medic psihiatru şi doctor în filozofie.

Este întemeietorul celei de-a treia şcoli vieneze de psihoterapie: logoterapia, terapia sensului.

A fost directorul departamentului de neurologie la Spitalul Rothschild din Viena, apoi la Policlinica din Viena şi profesor de neurologie şi de psihiatrie la facultatea de medicină a Universităţii din Viena.

A fost invitat de către mai mult de două sute de colegii şi universităţi pentru a ţine conferinţe în patruzeci de ţări de pe toate continentele.

A scris douăzeci şi opt de cărţi, traduse în douăzeci şi două de limbi. În plus, cincizeci şi patru de lucrări de logoterapie au fost publicate în cincisprezece limbi şi o sută douăzeci de teze de doctorat au fost susţinute pe această temă.

A fost doctor honoris causa a douăzeci şi una de universităţi.

În lagărul de concentrare de la Auschwitz, Viktor Frankl a ales convingerea pentru sine însusi şi s-a străduit să o comunice şi tovarăşilor lui de captivitate. În 1945, fiind eliberat de către americani, a revenit acasă, pentru a afla că mama, tatăl, fratele şi tânăra sa soţie, toţi deportaţi, au dispărut.

Atunci, în nouă zile, a scris cartea despre experientele trãite în lagãr care l-au condus spre logoterapie, Man ’s Search for Meaning, o carte care a devenit best-seller. O carte ce trateazã despre preocupãrile actuale si despre modul de a spune "da vietii" în ciuda tuturor aspectelor ei tragice.

Freud s-a interesat de impulsurile persoanei, Jung de simbolizare, Adler de putere iar Frankl de transcendenţa persoanei.

Cautã sã umple vidul existenţial la pacienţii săi şi sã răspundã nevoii celei mai profunde a omului: a da un sens vieţii lui.

În aceasta rezidă aportul capital adus timpului nostru de către Viktor Frankl.

Fragmente din cartea
Decouvrir un sens a sa vie

...
PSIHOTERAPIA PRIZONIERILOR

Evident că posibilităţile de a practica, în mod deschis, în lagăr o psihoterapie colectivă nu erau prea frecvente. A da un bun exemplu era mai eficace decât a răspândi simple cuvinte. Supraveghetorul barăcii noastre care nu se dăduse de partea autorităţilor, avea mii de ocazii să exercite o influenţă puternică asupra oamenilor aflaţi în jurisdicţia lui, dacă comportamentul său era echitabil şi încurajator. Influenţa imediată pe care o poate avea un comportament este întotdeauna mai eficace decât cea a cuvântului. În schimb, atunci când unele circumstanţe externe ascuţeau sensibilitatea prizonierilor, un cuvânt avea un efect deosebit. Într-o zi, în urma a unui incident care mărise sensibilitatea deţinuţilor, s-a ivit ocazia de a practica o psihoterapie generală asupra ocupanţilor unei barăci.

Petrecuserăm o zi foarte grea. Am răspuns la apel, pe terenul de muncă, apoi am fost anunţaţi că unele practici vor fi considerate de acum drept acte de sabotaj şi că vor fi pedepsite cu moartea prin spânzurare. Astfel, decuparea unor bucăţi de stofă dintr-o cuvertură veche, pentru a ne înfăşura gleznele, sau comiterea de „furturi” minore erau pasibile de pedeapsa capitală. Cu câteva zile înainte, un prizonier înfometat intrase prin efracţie într-o magazie cu rezerve alimentare, pentru a fura probabil nişte cartofi. Furtul a fost descoperit şi unii prizonieri îl cunoşteau desigur pe „spărgător”. Când autorităţile au descoperit furtul, au ordonat ca vinovatul să le fie predat, altfel urma ca toţi prizonierii lagărului fie privaţi de hrană pentru o zi întreagă. Două mii cinci sute de prizonieri au ales, bineînţeles, să postească!

În seara acestei zile de post, ne odihneam în baraca noastră din pământ bătut. Eram descurajaţi, deprimaţi, închişi în noi înşine. Dacă schimbam un cuvânt cu un camarad o făceam pe un ton tăios. Deodată, pentru ca descurajarea noastră să ajungă la culme, s-a stins si lumina. Moralul nostru a ajuns atunci la nivelul cel mai de jos. Atunci, supraveghetorul barăcii noastre, care avea multă înţelepciune, a început să ne vorbească. Ni i-a amintit pe camarazii noştri care au sucombat bolii ori s-au sinucis, în cursul ultimelor zile. Ne-a explicat că, după părerea lui, aceste decese se datorau altor cauze decât boala sau foamea. El a numit această cauză; era pierderea speranţei. Şi a afirmat că trebuie să existe mijloace pentru a împiedica pe mulţi nenorociţi să ajungă în această stare extremă. Apoi mi-a cerut să vin în ajutorul camarazilor mei.


VORBESC CAMARAZILOR MEI PRIZONIERI

Dumnezeu ştie că nu aveam dispoziţia de a da explicaţii de natură psihologică, nici de a compune predici, pe scurt de a arăta camarazilor mei cum să aibă grijă de sufletul lor. Îmi era foame şi frig, eram epuizat, iritabil. Totuşi, ştiam că trebuie să surmontez nemulţumirea mea şi să profit de această ocazie unică. A le oferi încurajări celor din jurul meu a devenit mai imperios ca oricând.

Am început prin a le spune lucruri banale legate de starea lor. Le-am spus că în această a şasea iarnă al celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, situaţia noastră nu era chiar atât de rea cum părea. Le-am cerut să se întrebe cu privire la nenorocirile lor, să se întrebe ce pierderi ireparabile au suportat până atunci. Le-am explicat, celor mai mulţi dintre ei, că pierderile lor nu erau atât de considerabile şi că nu aveau dreptul să dispere. Nu erau ei totuşi în viaţă? A regăsi lucruri ca sănătatea, familia, fericirea, posibilitatea de a-ţi practica meseria, de a-ţi consolida averea şi poziţia socială; era posibil oricărui prizonier. Nu eram noi totuşi în viaţă şi relativ sănătoşi ? Încercările noastre nu ne-au făcut mai puternici? Într-o zi toate acestea se vor întoarce în favoarea noastră. Apoi am citat o frază din Nietzsche: „Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic.”

Pe urmă le-am vorbit despre viitor. Era adevărat că, dacă priveam la rece, situaţia noastră nu ne oferea prea multă speranţă. Trebuia totuşi să admitem că şansele noastre de supravieţuire nu erau prea mari. Le-am spus că desi n-a fost niciodată epidemie de tifos în lagăr, estimam că nu aveam şanse de supravieţuire mai mari de una la douăzeci. Apoi le-am declarat că eu, cu toate acestea, refuz să pierd speranţa şi că nu intenţionez să abandonez lupta. Pentru că nici un om nu ştie ce-i rezervă viitorul, nici măcar următoarele ore. Chiar dacă nu ne puteam aştepta la un eveniment senzaţional, în situaţia militară de pe front, în următoarele zile , experienţa noastră din lagăr ne-a învăţat că uneori se ivesc ocazii unice. Un prizonier putea de exemplu să fie repartizat unui grup special care se bucura de condiţii de lucru excepţionale. Iată unde se găseau şansele lui de supravieţuire. Dar nu m-am mărginit la e le vorbi doar despre viitor şi despre vălul apăsător care-l întuneca. Am vorbit şi despre trecut, despre toate bucuriile lui care iluminau prezentul nostru sumbru. Am citat un alt poet – nu voiam să trec drept predicator! – care a scris: „Ceea ce ai trăit nu poate nimeni să-ţi răpească.” Nu doar experienţele noastre, ci şi acţiunile pe care le-am iniţiat , gândurile bune pe care le-am avut nu ne pot fi luate. Chiar dacă aceste lucruri vor face parte din trecut, ele nu vor fi pierdute, pentru că noi le-am provocat. Trecutul este la fel de prezent ca şi prezentul dacă nu mai mult.

Am vorbit apoi despre numeroasele ocazii datorită cărora ne-a fost dat să dăm un sens vieţii noastre. Le vorbeam camarazilor mei, care mă ascultau nemişcaţi, culcaţi în aşternuturile lor, şi pe care uneori îi auzeam suspinând adânc din când în când, că viaţa omenească nu încetează niciodată să aibă un sens, oricare ar fi împrejurările, şi că acest sens infinit justifica privaţiunile, suferinţa şi moartea. Le-am cerut sărmanilor oameni care ascultau cu atenţie cuvintele mele, în obscuritatea barăcii, să facă faţă gravităţii situaţiei lor. Nu trebuia să dispere ci să-şi păstreze curajul pentru că lupta noastră, deşi părea adesea fără speranţă, era impregnată de demnitate şi dădea un sens vieţii noastre. Am adăugat că trebuia să acţioneze, în momentele dificile, ca şi cum cineva îi privea – un prieten, o soţie, o persoană moartă sau în viaţă, sau un Dumnezeu. Această persoană nu voia să fie dezamăgită. Ea voia să suferim cu mândrie, nu mizerabil iar, dacă ar fi fost necesar, să murim cu demnitate.

Şi în sfârşit, am vorbit despre sacrificiul nostru care, în toate ocaziile avea un sens. Era normal ca acest sacrificiu să pară inutil în ochii lumii, a succesului material. Dar sacrificiul nostru, în realitate, avea un sens. Aceia dintre noi care încă aveau credinţa, am adăugat eu, înţeleg fără dificultate. Le-am povestit despre un camarad care, la sosirea în lagăr, a făcut un pact cu cerul. Potrivit pactului lui, suferinţa şi moartea lui ar salva fiinţa pe care o iubea de la un sfârşit dureros. Pentru acest om, suferinţa şi moartea aveau un sens, şi sacrificiul lui o semnificaţie profundă. El nu murea în zadar. Nimeni nu vrea să moară în zadar.

Scopul acestui mic discurs a fost de a încerca să găsim un sens vieţilor noastre, în timpul sedintei, în această baracă şi în pofida situaţiei noastre disperate. Eforturile mele au fost recompensate. Când s-a aprins lumina, am zărit siluetele demne de milă ale colegilor mei îndreptându-se şonticãind spre mine. Voiau să-mi mulţumească; unii dintre ei aveau lacrimi în ochi. Trebuie să mărturisesc totuşi că nu de multe ori mi s-a întâmplat, în lagãre, sã am suficientã fortã pentru a veni în ajutorul celor care sufereau si cã am neglijat mai multe ocazii de a mã achita de aceastã datorie.





















Sfanta Scriptura ma invata astfel

Matei 10:28

" Nu va temeti de cei care ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul;
ci temeti-va mai degraba de CEL care poata si piarda si sufletul si trupul vostru".

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică