„VIAŢA MEA NU ESTE ATÂT DE IMPORTANTĂ!” gandire negativa (7)

Suntem deja de o săptămână în post, iar formarea obiceiului de abţinere de la gândirea negativă este fără îndoială transformatoare pentru lumea ta — şi abia am început!
Înainte de a lua în considerare gândul pentru azi, dă-mi voie să te încurajez cu privire la ceva. În timp ce ne ocupăm de un anumit gând, este posibil ca acesta să revină în mintea ta. Dacă se întâmplă asta, reciteşte pagina corespunzătoare acelui gând. Credinţa vine în urma auzirii, a auzirii şi din nou a auzirii (Romani 10:17). Continuă să ataci acele gânduri până când nu mai revin deloc. Şi acum să mergem mai departe cu postul de gândire negativă.
Te-ai întrebat vreodată:

„Ce mare schimbare pot face eu? Sunt doar un om. Ce importanţă pot avea eu?”

Răspunsul este simplu: fiecare om poate şi trebuie să aibă impact asupra celor din jurul lui. Pentru a birui acest gând, trebuie să ajungi să îţi dai seama şi să crezi că tu ai importanţă înaintea lui Dumnezeu. Iată doar câteva dintre argumentele fundamentale care demonstrează cât de important eşti:
SCHIMBĂ GÂNDUL AZI
1. Tu eşti cununa creaţiei lui Dumnezeu. Psalmul 8:5-8 spune: „L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.” Ocupă-ţi locul de cunună a creaţiei lui Dumnezeu. Priveşte-te ca fiind sus, nu jos!
2. Dumnezeu Tatăl te preţuieşte la fel de mult cum Îl preţuieşte pe Domnul Isus. Valoarea unui lucru este dată de preţul pe care cineva este dispus să-l plătească pentru achiziţionarea acelui lucru. În mod normal, oamenii au grijă mai mare de maşina lor decât de tenişii din picioarele lor. De ce? Pentru că maşina costă mult mai mult! Dumnezeu te-a răscumpărat cu preţul Singurului Său Fiu — preţul suprem în Cosmos! Aceasta înseamnă că pentru El valorezi la fel de mult ca Domnul Isus!
3. Chiar dacă ai fi fost singurul păcătos din lume, Isus tot ar fi murit pentru tine. Acest gând este umilitor şi înălţător în acelaşi timp, dar este purul adevăr. Da, Isus a murit pentru păcatele întregii omeniri, dar şi dacă doar tu ai fi fost păcătos, El ar fi plătit acelaşi preţ. Acest fapt în sine îţi conferă o deosebită importanţă.
4. Tu eşti lucrarea Lui (Efeseni 2:10). Acest verset este uluitor. Termenul „lucrarea” se traduce cel mai bine „operă de artă.” Eşti un original ca nimeni altul. Nu eşti o copie. Tu eşti o operă de artă distinctă a lui Dumnezeu. Consideră-te capodopera lui Dumnezeu!
5. Tu creşti valoarea Trupului lui Cristos. Romani 12:4-5 spune: „Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Cristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.” Fără tine, fără contribuţia şi darurile tale, tot Trupul lui Cristos suferă. Noi Îi aparţinem lui Cristos şi în mod individual, fiecare dintre noi îi aparţine celuilalt.
GÂNDEŞTE ŞI ROSTEŞTE
Viaţa mea contează. Eu sporesc valoarea celor din jurul meu.
Eu am un rol distinct în Trupul lui Cristos. Viaţa mea contează. Îi influenţez în bine pe cei din jurul meu.
Eu sunt lucrarea mâinilor Tale, Doamne. Tu m-ai făcut o operă de artă. Sunt o făptură minunată (Psalmul 139:14).
Sunt cununa creaţiei Tale. Tu Te îngrijeşti de toate nevoile mele. Şi dacă aş fi fost singura persoană pe pământ, Tu tot L-ai fi trimis pe Fiul Tău să moară pe cruce pentru mine. Acest lucru demonstrează cât de important sunt pentru Tine.
Astăzi îi voi binecuvânta pe toţi cei cu care mă voi întâlni.

GÂNDUL ENERGIZANT PENTRU ZIUA DE AZI:
Eu sporesc valoarea celor din jurul meu şi viaţa mea contează!

Meditând la Romani 12

1. De ce-ar trebui să slujim lui Dumnezeu?


„Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”. (Romani 12:1)


Pentru că am primit milă. Celelalte religii slujesc dumnezeilor lor pentru a primi milă. Dumnezeul nostru lucrează în avans.
„Vă îndemn”, zice Pavel, adică slujirea trebuie să fie voluntară şi asta a înţeles-o cel mai bine Ghedeon când a rămas cu o mână de oameni cu care să se ducă la luptă. Ceilalţi s-au dus la neveste şi la meci.
Tinerii cântă cu mâinile pe sus „Doamne-ţi dau inima”. Sigur, pentru că nu costă nimic. Pavel zice să facem un pas mai departe, adică să ne dăm şi trupurile. Isaac a fost jertfa vie a Vechiului Testament pentru că în inima mamei era deja mort în dimineaţa aceea friguroasă.
Isus e jertfa vie a Noului Testament pentru că umbra crucii i-a fost alături încă de la naşterea-i miraculoasă.
Simbolul creştinismului n-ar trebui să fie numai crucea, ci şi ştergarul. Isus a slujit, lăsând o pildă.
Când privesc ochii bulbucaţi de somn a cucernicilor fraţi în biserică, duminică dimineaţa, sunt ispitit să le spun să-şi aducă şi pijamalele ca să le fie mai comod. Am devenit cu acte în regulă „iubiţi ascultători” care n-avem altă treabă decât să trecem din când în când pe la biserică ca pe la supermarket să vedem dacă n-a apărut ceva nou şi ieftin.
Mântuirea voastră nu s-a realizat cu un Dumnezeu stând tolănit pe un nor pufos, ci cu un Hristos ce dormea puţin, mânca rar, slujea fără orar, predica neîntrerupt, plângea cu cei ce plâng, era acolo prezent, la vamă şi la pescuit, pe munte noaptea singur în agonie.
Şi tot în agonie s-a pus pe cruce cu barba smulsă, cu pielea fâşii, cu coasta străpunsă.
De aia să slujeşti. De dragul Lui...

autor:
V l a d i m i r _ P u s t an

sursa:

www.ciresarii.ro

Empatia 6.1.

Principiul Slujirii
" A sluji oamenilor din exterior " -
a le sluji fara a le crea
dependenta de tine.

Ideea de baza a dragostei este aceeea de a sluji, nu de a fi slujit. Domnul ISUS Christos a fost foarte clar in privinta aceasta atat prin invatatura cat si prin viata Sa. O discutie aprinsa intre ucenici despre putere ai autoritate se sfarseste cu invatatura concentrata a lui Isus despre principiul fundamental al slujirii.
Ucenicul Matei reda aceasta discutie:
" stiti ca domnitorii neamurilor domnesc peste ele si mai marii lor le poruncesc cu stapanire. Intre voi sa nu fie asa. Ci oricare va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitorul vostru; si oricare va vrea sa fie cel dintai intre voi, sa va fie rob. Pentru ca nici FIUL omului n-a venit sa I se slujeasca , ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi" -Matei 20:25-28

Principiul slujirii se aplica si in lucrarea de consiliere , deoarece exista un pericol in natura situatiei de ajutorare, o tentatie ca cel ce ajuta sa-si asume un rol gresit in relatia cu consiliatul. Rolul slujitorului este sa intareasca initiativa consiliatului, si nu sa caute sa aibe autoritate asupra lui.

Sarcina slujitorului este de a elibera, nu de a crea dependenta. Scopul lui este sa fie de ajutor pentru O PERIOADA de timp, nu sa fie indispensabil.

Aceasta inseamna ca cel ce ajuta trebuie sa fie interesat de binele consiliatului si nu de propria-i tendinta de a-si exercita autoritatea asupra lui si de nevoia de a fi recunoscut.

Pe scurt asta inseamna sa slujesti oamenilor din exterior, nu din interior. NE GANDIM CU BUCURIE la faptul ca adevarata dragoste uneste oamenii si tzese vietzi laolalta. Dar intr-o situatie de ajutorare este valabil opusul, sa iubesti viata oamenilor din afara.

Ingrijitorul merdical se straduieste sa faciliteze insanatosirea pacientului pentru ca rapid sa se intoarca la o viata in care sa nu aiba nevoie de ingrijire. Lucratorul social ajuta clientul sa traiasca o viata independenta,fara sa mai aiba nevoie de ajutor social. Cand elevii parasesc scoala, profesorii, vor sa ii vada puternici atat in cunostinta si vointa, cat si in ceea ce priveste abilitatile.

Scopul consilierului nu este acela de a lucra cu consiliatii o perioada indelungata , ci de a-i ajuta sa se reintoarca la o viata independenta .
Este o expresie a dragostei, aceea de-a se face de prisos. Cel mai greu este sa unesti adevarata empatie si prezenta cu nevoia de a lucra din afara in viata persoanei consiliate si nu dinauntru. Acest lucru cere atat reflexie cat si instruire, presupune atat constienta cat si o claritate a rolului. Exista o legatura paradoxala in toate acestea: CU CAT IUBESTI MAI MULT, CU ATAT SUFERI MAI MULT, deci trebuie sa lucram din afara in viata cuiva, ca sa nu creem dependenta de noi.

Exista chiar si parinti- cei care isi vad proprii copii crescand de mici, trecand prin tinerete si ajungand la maturitate- care nu stiu ca daca incearca sa posede viata cuiva, oricat de putin, nu fac altceva decat sa lege si sa inchida.

SARCINA noastra este sa ne eliberam unii pe altii spre o crestere proprie si spre o extindere a vietii in multe dimensiuni.

Exact acest lucru l-a facut Domnul ISUS cu ucenincii Sai. Dragostea lui mare pentru ei nu L-a Impiedicat sa lucreze treptat !!! in vietile lor. La urma, El i-a putut lasa sa indeplineasca sarcina plina de responsabilitate, aceea de a proclama Imparatia lui Dumnezeu, fara ca El personal sa fie prezent..........................

Cu toate ca a stiut ca plecarea Sa ii va lasa tristi , El a spus : "Totusi, va spun adevarul .Va este de folos sa Ma duc" ( Ioan 16:7)

Prin acest proces de impartasire a dragostei, noi ii eliberam pe oameni in timp ce prezenta noastra directa in viata lor se reduce..dar asta nu inseamna ca dragostea noastra pentru ei se micsoreaza. Dimpotriva ....adevarata dragoste ...este atat libera cat si eliberatoare, si niciodata nu este confirmata de dependenta sau supunere. De aceea slujitorul empatic este un " facilitator" nu un intermediar ci un mijlocitor, un sprijinitor, un ajutor in nevoie , dar fara sa lege. ISUS a stiut aceste lucruri si a facut ucenicilor o promisiune inaltatoare....EL a CONTINUAT sa le ofere sprijin prin Duhul Sfant , Mangaietorul.

Pentru consilier- acest mod de a lucra in viata oamenilor, de a nu crea dependenta este o problema de supravietuire. Nu este de dorit sa se implice exagerat de mult in viata consiliatului, afectandu-si astfel integritatea . Nu este deloc corect sa se intample aceasta.

Trebuiesc facute doua ALEGERI DE BAZA.

a) in primul rand...SA SLUJEASCA FARA SA ABUZEZE.

Niciodata consiliatul nu trebuie sa fie sau sa se comporte intr-un anumit mod pentru consilier, de dragul lui. Cel ce ajuta nu trebuie sa se foloseasca niciodata de o persoana sau de situatia ei pentru a-si rezolva propriile dezamagiri sau pentru a-si intari imaginea de sine.

Pavel este foarte clar cu privire la aceste lucruri in scrisoarea adresata crestinilor din Galatia :

" Purtati va sarcinile unii altora , si veti implini astfel legea lui Christos" scrie el . Dar Apoi avertizeaza: " Fiecare sa-si cerceteze fapta lui si atunci va avea cu ce sa se laude numai in ce-l priveste pe el, si nu cu privire la altii" ( galateni 6:2-4). SLABICIUNILE ALTORA NU TREBUIE SA FIE NICIODATA TEMELIE PENTRU PROPRIILE PUNCTE TARI.

b) In al doilea rand ...continui altadata..

Empatia 6

Rugaciunea lui Francisc d' Assisi

"Doamne, fa-ma un instrument al Pacii Tale.
Acolo unde exista ura sa seman dragoste.
Sa seman iertare, acolo unde este rana,
Credinta, acolo unde este indoiala,
Speranta, acolo unde este disperare,
Lumina, acolo unde este intuneric,
Si bucurie, acolo unde este tristete.

O,Stapane divin, ajuta-ma
Sa caut sa mangai, nu sa fiu mangaiat,
Sa inteleg, nu sa fiu inteles,
Sa iubesc, nu sa fiu iubit.
Pentru ca daruind, primim;
Iertand suntem iertati,
Si murind ne nastem pentru viata vesnica."

Da Doamne fa-mi viata o rugaciune ..nu cuvinte goale.
amin!