O carte 8 Ron, un meniu de McDonalds 10 Ron

Poposesc des in librariile din tara si observ cum unele carti referitoare la caracter, slujire, Domnia lui Christos, Suveranitatea lui Dumnezeu, Imparatia lui Dumnezeu, atributele si natura Lui sunt mai ieftine la pret decat cele cu privire la formule prestabilite pentru succes,afaceri, fericire, cariera reusita, 5 pasi cum sa ai o casnicie binecuvantata, Trepte pentru realizarea de sine, Cum sa invingi stresul si ingrijorarea la locul de munca, gandirea pozitiva si dezvoltarea personala ce sunt mai scumpe.

Una din aceste carti ieftine pe care o recomand tuturor celor ce imi vizitati blogul este "De ce intarzie trezirea?" de Leonard Ravenhill. Initial am cunoscut prima varianta in limba romana a acestei carti sub forma unei reviste.Acum este intr-o editie speciala si merita sa fie studiata si citita. Dorinta lui Dumnezeu nu este asa de mult cum cred puritanii si reformatorii trezirii intr-o trezire sporadica si temporara a poporului Sau, cat intr-o ascultare constanta si continua fata de Cuvantul Sau.

Avem insa nevoie disperata sa cunoastem starea spirituala in care ne aflam, lipsa de foame si sete dupa neprihanire sunt unele cauze care conduc la apostazie, raceala si indiferenta spirituala.

Urmatoarea data cand mai faci o vizita intr-o librarie intereseaza-te de lucrurile de sus, valorile,principiile cu adevarat importante si vesnice si pune pret pe Cuvantul si Persoana lui Dumnezeu care sunt neschimbatoare si eterne.

Redau mai jos un text care sper sa te motiveze sa citesti mai multe articole scrise de Leonard Ravenhill si alte carti ce le gasesti la Perla Suferintei.

"Să nu mai căutăm tapi ispăsitori! Cauza căderii în imoralitate nu este nici radioul, nici televiziunea. Toată vina pentru căderea si coruptia mondială de astăzi stă pe treptele Bisericii! Aceasta a încetat să mai fie un tepuș în coasta lumii fiindcă: nu în timpuri de popularitate a triumfat Biserica, ci în timpuri de prigoană.

De ce întârzie trezirea? Răspunsul este destul de simplu: fiindcă evanghelismul este astăzi mult prea comercializat. Bănutii văduvei si ai săracilor sunt cheltuiți de multi evanghelisti în huzur si lux. Statisticile umflate, multimile enorme, rândurile de oameni care se predau, elogiile demnitarilor si ale primarilor, etc. sunt ridicate în slăvi. Toate au scopul să atragă publicitate …. si bani. Săracul se înseală când crede că îsi aduce ofranda în “slujba lui Dumnezeu”, când de fapt tot ce face este să ajute pe un predicator sau altul să îsi păstreze reputația sau să trăiască în saloane fastuoase de Hollywood.

Predicatori care au case si cabane lângă lac, un iaht pe lac si un cont puternic în bancă au îndrăzneala să mai ceară. Cu asa oameni de jupuială credeti că va aduce Duhul Sfânt trezirea? Acesti băietasi-predicatori, drăgălasii de ei, nu-si mai schimbă costumele o dată pe zi, ci de două sau trei ori. Îl predică pe Hristos din iesle dar ei trăiesc în hoteluri extravagante. Ca să-si facă poftele, storc audiența de bani până la sânge, în numele Celui care a trebuit să împrumute un ban ca să-si poată ilustra predica. Se ospătează la mese nesfârșite în amintirea Celui care a postit singur în pustie. Azi evanghelistii se cred vrednici nu numai de salarii enorme, dar si de avantaje bancare. Ce înfricosătoare vor fi toate acestea în ziua judecătii!

Trezirea întârzie fiindcă am ieftinit Evanghelia. Avem azi imnuri religioase care se cântă în tempo de dans, nu numai pe discuri, casete, la radio ci si în biserici. Am pus sângele si suferintele Mântuitorului într-o atmosferă de carnaval. Închipuiti-vă! L-am aranjat pe Duhul Sfânt să fie sincopat! Platforma de evanghelizare arată ca vitrina unei prăvăli de măruntisuri, o paradă de manechine. Mai degrabă m-as aștepta ca o broască să cânte la pian sonata lunii de Beethoven decât să îi văd pe acesti predicatori luciosi de azi ca aduc pocăinta în sufletele oamenilor. Evanghelistii de azi sunt pregătiti să facă orice pentru oricine doar să atragă lumea, să vină în fată, să capete niste broșuri. Fac apeluri răgusite: cine vrea ajutor, mai multă putere, fericire! Un așa creștinism usor, fără pocăintă și reverentă, aduce dezonoare sângelui vărsat la Calvar.Trebuie schimbată definitia altarelor, căci altarul este locul unde se moare! Cei ce nu vor să plătească pretul, să-l lase în pace!

La ce renunti saptamana asta?

Mai investesti in industria McDonalds (sau a lumii) sau investesti si pentru sufletul tau Cuvantul lui Dumnezeu care este o adevarata hrana?

Decizia ta te poate indeparta sau apropia de Dumnezeu.

Ce meniu iti alegi?

Judecata incepe cu noi, predicatorii

Citeste si alte articole similare:
1. 4 Ganduri ale lui Leonard Ravenhill
2. Ganduri in engleza ale lui Leonard Ravenhill
3. Rugaciunea atinge vesnicia, de Leonard Ravenhill
4. Recunostinta ca mod de viata, de Leonard Ravenhill

Harnack a definit creştinismul ca „un lucru foarte simplu şi foarte sublim: A trăi pentru timp şi pentru eter­nitate sub ochiul lui Dumnezeu, prin ajutorul lui Dum­nezeu."

O, dacă ar fi credincioşii Domnului conştienţi de valorile veşniciei! Dacă am trăi fiecare clipă din viaţă sub ochiul lui Dumnezeu, dacă am judeca fiecare lucrare în lumina scaunului Său de judecată, dacă ne-am ruga fiecare rugăciune în lumina scaunului Său de judecată, dacă ne-am aduce zeciuielile din toate bunurile noastre în lumina scaunului Său de judecată, dacă am predica fiecare predică având în vedere că mulţimi de oameni vor fi sub condamnare şi osândă la judecata de apoi — atunci am avea o trezire sub puterea Duhului Sfânt, care ar scutura pământul acesta şi care, în foarte scurt timp, ar elibera milioane de la pierzare.

Buletinele de ştiri care ne vin, cu nesfârşitele armistiţii şi încălcările de armistiţii, cu prăbuşirea de tronuri şi ridicarea altor tronuri, patima după putere mondială în întrecerea dintre sistemele politice şi sociale, ar trebui să ne sperie. S-a zis, şi pe bună dreptate, că sunt numai trei clase de oameni azi, în lume: cei cărora le e frică, cei care cunosc prea puţin ca să le fie frică şi cei care cunosc Biblia. Sodoma, care n-avea nici o Biblie, nici un predicator, nici o oră de rugăciune, nici o biserică, a pierit. Cum vor scăpa America şi Anglia de mânia Celui Atotputernic? Avem milioane de Biblii, câteva mii de biserici, predicatori fără număr, dar vai, ce stare de păcat!

Oamenii zidesc biserici dar nu intră în ele, tipăresc Bibliile dar nu le citesc, vorbesc despre Dumnezeu dar nu cred în El, vorbesc despre Hristos dar nu se bizuie în El pentru mântuirea sufletelor, cântă imnurile noastre şi le uită imediat. Cum vom ieşi din impasul acesta?

Aproape fiecare Curs Biblic subliniază faptul că Biserica de azi e ca aceea din Efes. Ni se spune că, în ciuda păcatului şi a modului firesc de viaţă, suntem aşezaţi cu Dumnezeu pe scaunul Lui de domnie. Vai, ce minciună! Da, suntem ca Biserica Efesenilor, fără nici o îndoială. Dar ne asemănăm cu cea din Apocalipsa prin faptul că ne-am pier­dut dragostea dintâi. Ne e ruşine de păcat, dar nu ne împotrivim faţă de el. În faţa unei astfel de Biserici, rece, firească, cârtitoare, nepăsătoare, nu va capitula niciodată veacul acesta imoral, plin de pofte şi murdărie. Să nu mai căutăm ţapi ispăşitori! Cauza căderii în imoralitate nu e nici radioul, nici televiziunea. Toată vina pentru decăderea şi corupţia mondială de azi stă pe treptele Bisericii! Aceasta a încetat să mai fie un ţepuş în coasta lumii. Fiindcă: nu în tim­puri de popularitate a triumfat Biserica, ci în vremuri de prigoană. Nu vi se pare ridicol că suntem aşa de mărginiţi, încât avem impresia că vom schimba lumea prezentându-i standardul noutestamental al vieţii lui Hristos printr-un substandard de viaţă ca acela al creştinilor de azi?

De ce întârzie trezirea? Răspunsul e destul de simplu: fiindcă evanghelismul e azi mult prea comercializat! Bănuţii văduvei şi ai săracilor sunt cheltuiţi de mulţi evanghelişti în huzur şi lux. Statisticile umflate, mulţimile enorme, rândurile de oameni care se predau, elogiile demnitarilor şi ale primarilor etc., sunt ridicate în slăvi. Toate cu scopul să atragă publicitate... şi bani. Săracul se înşală când crede că îşi aduce ofranda în „slujba lui Dumnezeu", când de fapt tot ce face e să ajute pe un predicator sau altul să-şi păstreze reputaţia sau să trăiască în saloane fastuoase de Hollywood.

Predicatori care au case şi cabane lângă lac, un yacht pe lac şi un cont puternic la bancă, au îndrăzneala să mai ceară. Cu aşa oameni de jupuială credeţi că va aduce Duhul Sfânt trezirea? Aceşti băieţaşi-predicatori, drăgălaşii de ei, nu-şi mai schimbă costumele o dată pe zi, ci de două sau de trei ori. Îl predică pe Hristos din iesle, dar ei trăiesc în hotele extravagante. Ca să-şi facă poftele, storc audienţa de bani până la sânge, în numele Celui care a trebuit să împrumute un ban ca să-Şi poată ilustra predica. Se ospătează la mese nesfârşite în amintirea Celui care a postit singur în pustie. Azi evan­gheliştii se cred vrednici nu numai de salarii enorme, dar şi de avantaje bancare. Ce înfricoşătoare vor fi toate acestea în ziua judecăţii!

Trezirea întârzie fiindcă am ieftinit Evanghelia. Avem azi imnuri religioase care se cântă în tempo de dans, nu numai pe discuri, casete, la radio, ci şi în biserici. Am pus sângele şi suferinţele Mântuitorului într-o atmosferă de car­naval, închipuiţi-vă! L-am aranjat pe Duhul Sfânt să fie sin­copat! Platforma de evanghelizare arată ca vitrina unei prăvălii de mărunţişuri, o paradă de manechine. Mai degrabă m-aş aştepta ca o broască să cânte la pian Sonata Lunii de Beethoven, decât să-i văd pe aceşti predicatori lucioşi de azi că aduc pocăinţa în sufletele oamenilor. Evangheliştii de azi sunt pregătiţi să facă orice pentru oricine, doar să atragă lumea să vină în faţă să capete nişte broşuri. Fac apeluri răguşite: „Cine vrea ajutor, mai multă putere, fericire?" Un aşa creştinism uşor, fără pocăinţă şi reverenţă, aduce dezonoare sângelui vărsat la Calvar. Trebuie schim­bată definiţia altarelor; căci altarul e locul unde se moare! Cei ce nu vor să plătească preţul, să-l lase în pace. Trezirea întârzie din cauza neglijenţei. Cei de la altare petrec prea puţin timp cu sufletele care caută adevărul şi veşnicia. Evanghelistul e fericit să-şi vadă prietenii şi să stea cu ei. În timp ce sufletele pierdute suspină la altar, el benchetuieşte în frişca dulceagă a laudelor primite. Iată de ce şi Anglia şi America sunt bântuite de confuzie, nesiguranţă, pline de oameni dezorientaţi.

Trezirea întârzie din cauza fricii Ca evanghelişti, ţinem gura închisă când vedem falsitatea religiilor de azi, ca şi cum ar fi mai multe nume prin care am putea fi mântuiţi. Dar tex­tul de la Faptele 4:12 se află încă în Sfintele Scripturi şi spune că „nu este alt Nume sub cer". Unora lucrul acesta li se pare colorat cu prea mare intoleranţă. Ilie şi-a bătut joc de preoţii lui Baal şi le-a vorbit cu dis­preţ, văzându-le neputinţa. Mai bine fugi afară în întuneric (ca Ghedeon) şi dărâmă dumnezeii falşi, decât să-i tolerezi, călcând voia lui Dumnezeu. Cultele acestea lipsite de Evan­ghelia lui Hristos, religiile lumeşti care apar ca ciupercile la acest ceas de miez de noapte, îl ispitesc pe Dumnezeu. Nimeni nu vrea să sune alarma? Nu mai suntem Protestanţi, suntem doar ne-catolici! Împotriva cui şi a căror lucruri protestăm noi? Dacă am fi pe jumătate de calzi pe cât ne credem şi doar zece la sută de puternici pe cât spunem că suntem, creştinii ar fi botezaţi în sânge, ca şi în apă şi în foc.

Wesley a văzut uşile bisericilor engleze închise în faţa lui, iar Rowland Hill spune despre el: „Wesley şi armata lui de salahori laici, o legiune întreagă de predicatori neprofesionişti, adunaţi dintre fierari, tinichigii, căruţaşi şi homari - au ieşit să otrăvească minţile oamenilor!" Ce lim­baj profan! Dar orice au spus oamenii de el, lui Wesley nu i-a păsat. Nu i-a fost teamă nici de oameni, nici de diavoli. Dacă Whitefield era privit în Anglia ca o parodie, în cel mai josnic sens, dacă primii creştini au înfruntat cu preţul vieţii lor orice infamie, cum se face că astăzi, din moment ce păcatul şi păcătoşii au rămas aceiaşi, noi, predicatorii, nu mai provocăm mânia iadului? De ce suntem în mod atât de frigorific de comuni, în mod atât de splendid de nepăsători? În cazul nostru, ne răsculăm, însă n-avem treziri. Dar în lumina Bibliei şi a istoriei Bisericii, spuneţi-mi, unde au fost treziri fără răscoale?

Trezirea întârzie pentru că ne lipseşte insistenţa şi urgenţa în rugăciuni. Un predicator vestit a intrat într-o con­ferinţă biblică zilele trecute spunând: „Am venit la această conferinţă având pe suflet o mare povară a rugăciunii. Cei care doresc s-o împartă cu mine, să arate prin ridicare de mână, şi vă rog să nu fim ipocriţi!" Mulţi au ridicat mâna. Dar mai târziu în timpul săptămânii, când a fost anunţată o oră de rugăciune pe la miezul nopţii, vestitul predicator s-a dus să se culce. N-a fost ipocrit, nu? S-a stins integritatea. O viaţă superficială. Factorul care singur e cel mai important în oprirea Duhului Sfânt de a aduce o trezire spirituală e lipsa aceasta de luptă a sufletului în rugăciune. Am înlocuit propagarea cu propagandă. Ce nebunie! Noul Testament adaugă un post-scriptum în legătură cu proorocul Ilie. La Iacov 5:17 e scris: „S-a rugat!" Dacă n-ar fi fost lucrul aces­ta, citind Vechiul Testament doar, am fi spus: „Ilie a proorocit!" În rugăciunile noastre noi nu ne-am împotrivit încă diavolului până la sânge. Nu, noi nici măcar nu facem ca „sufletul să ni se frământe în sudoare", după cum spunea Luther. Noi ne rugăm cu o atitudine de „ce ne pasă?"! Ne rugăm rugăciuni la întâmplare! Dăm lui Dumnezeu ce nu ne costă pe noi nimic. N-avem nici măcar o singură dorinţă care să ne înflăcăreze. Suntem doar: intermitenţi, capricioşi şi spasmodici.

Singura putere în faţa căreia Dumnezeu cedează e cea a rugăciunii. Noi scriem despre puterea rugăciunii, dar nu ne luptăm în rugăciune. Un titlu care se potriveşte bine pentru biserica de azi e „Nu s-a luptat!" Facem expoziţie cu darurile noastre, fie naturale fie spirituale; ne spunem părerile pe undele aerului, vederi politice şi sociale. Scriem cărţi ca să îndreptăm pe un frate în problemele de doctrină. Dar cine e gata să ia cu asalt fortăreaţa diavolului? Cine i se va împotrivi diavolului? Câţi sunt gata să renunţe la mâncare, la anturaj plăcut, la somn, pentru ca iadul să tremure de ei în lupta încleştată, pentru ca demonii să fie făcuţi de râs, pentru ca robii să fie eliberaţi, pentru ca iadul să fie decimat şi sufletele înlănţuite să iasă de sub puterea lui; şi toate ca răspuns la lupta acestor oameni gata de sacrificiu, a acestor suflete spălate prin sânge. În final, trezirea întârzie pentru că noi furăm slava care aparţine numai lui Dumnezeu. Ascultaţi şi uimiţi-vă. Dom­nul Isus a spus: „Eu nu umblu după slava care vine de la oameni." Şi: „Cum puteţi crede voi, cari umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?" (Ioan 5:41,44). Să dispară toate laudele şi bătăile pe umăr şi măgulirile fireşti de la amvoane! Să piară cu aceste mândrii deşarte ca: „Programele mele", „Lucrările mele", „Biserica mea", „Cărţile mele". O, ce paradă urâtă a firii la amvoane: „Avem marele privilegiu azi să"... şi e prezentat predicatorul. Vorbitori (care de fapt sunt acolo numai prin har) acceptă toate aceste laude, adică nu - chiar se aşteaptă la ele! Şi de fapt, dacă-i ascultăm bine pe toţi, n-am fi ştiut că sunt mari, dacă nu ni s-ar fi spus.

Săracul de Dumnezeu! Nu capătă prea mult din partea noastră! Mă mir însă că nu-Şi împlineşte încă făgăduinţa şi nu ne varsă din gura Lui. Am greşit! Ne-am murdărit. Ne plac laudele oamenilor. Căutăm slava „pe care ne-o dăm unii altora".

O, Doamne, ridică-ne din această împerechere cu lumea şi din acest putregai!

Binecuvântă-ne, sfărâmându-ne!

Judecata trebuie să înceapă cu noi, predicatorii!

Vezi "Trezirea intarzie ...fiindca"

Evanghelismul diluat, poluat,desfigurat si compromis

Leonard Ravenhill - "De ce intarzie trezirea"?

Harnack a definit crestinismul ca un lucru foarte simplu si foarte sublim: “A trăi pentru timp si pentru eternitate sub ochiul lui Dumnezeu, prin ajutorul lui Dumnezeu." O, dacă ar fi credinciosii Domnului constienti de valorile vesniciei! Dacă am trăi fiecare clipă din viată sub ochiul lui Dumnezeu, dacă am judeca fiecare lucrare în lumina scaunului Său de judecată, dacă ne-am ruga fiecare rugăciune în lumina scaunului Său de judecată, dacă ne-am aduce zeciuielile din toate bunurile noastre în lumina scaunului Său de judecată, dacă am predica fiecare predică având în vedere că multimi de oameni vor fi sub condamnare si osândă la judecata de apoi - atunci am avea o trezire sub puterea Duhului Sfânt, care ar scutura pământul acesta si care, în foarte scurt timp, ar elibera milioane de la pierzare.

Buletinele de stiri care ne vin, cu nesfârsitele armistitii si încălcările de armistitii, cu prăbusirea de tronuri si ridicarea altor tronuri, patima după putere mondială în întrecerea dintre sistemele politice si sociale, ar trebui să ne sperie. S-a zis, si pe bună dreptate, că sunt numai trei clase de oameni azi în lume: cei cărora le e frică, cei care cunosc prea putin ca să le fie frică, si cei care cunosc Biblia. Sodoma, care n-avea nici o Biblie, nici un predicator, nici o oră de rugăciune, nici o biserică, a pierit.

Cum vor scăpa America si Anglia de mânia Celui Atotputernic? Avem milioane de Biblii, câteva mii de biserici, predicatori fără număr, - dar vai, ce stare de păcat!
Oamenii zidesc biserici dar nu intră în ele, tipăresc Bibliile dar nu le citesc, vorbesc despre Dumnezeu dar nu cred în El, vorbesc despre Cristos dar nu se bizuie în El pentru mântuirea sufletelor, cântă imnurile noastre si le uită imediat. Cum vom iesi din impasul acesta?

Aproape fiecare Curs Biblic subliniază faptul că Biserica de azi e ca cea din Efes. Ni se spune că în ciuda păcatului si a modului firesc de viată, suntem asezati cu Dumnezeu pe scaunul Lui de domnie. Vai, ce minciună! Da, suntem ca Biserica efesenilor, fără nici o îndoială. Dar ne asemănăm cu cea din Apocalipsa prin faptul că ne-am pierdut dragostea dintâi. Ne e rusine de păcat, dar nu ne împotrivim fată de el. În fata unei astfel de Biserici, rece, firească, cârtitoare, nepăsătoare, nu va capitula niciodată veacul acesta imoral, plin de pofte si murdărie. Să nu mai căutăm tapi ispăsitori! Cauza căderii în imoralitate nu e nici radioul, nici televiziunea. Toată vina pentru decăderea si coruptia mondială de azi stă pe treptele Bisericii! Aceasta a încetat să mai fie un tepus în coasta lumii. Fiindcă: nu în timpuri de popularitate a triumfat Biserica, ci în vremuri de prigoană.

Nu vi se pare ridicol că suntem asa de mărginiti încât avem impresia că vom schimba lumea prezentându-i standardul nou-testamental al vietii lui Cristos printr-un substandard de viată ca cel al crestinilor de azi?

De ce întârzie trezirea? Răspunsul e destul de simplu: fiindcă evanghelismul e azi mult prea comercializat! Bănutii văduvei si ai săracilor sunt cheltuiti de multi evanghelisti în huzur si lux. Statisticile umflate, multimile enorme, rândurile de oameni care se predau, elogiile demnitarilor si a primarilor, etc., sunt ridicate în slăvi. Toate cu scopul să atragă publicitate... si bani. Săracul se înseală când crede că îsi aduce ofranda în „slujba lui Dumnezeu", când de fapt tot ce face e să ajute pe un predicator sau altul să-si păstreze reputatia sau să trăiască în saloane fastuoase de Hollywood.

Azi evanghelistii se cred vrednici nu numai de salarii enorme, dar si de avantaje bancare. Ce înfricosătoare vor fi toate acestea în ziua judecătii! Trezirea întârzie fiindcă am ieftinit Evanghelia. Avem azi imnuri religioase care se cântă în tempo de dans, nu numai pe discuri, casete, la radio, ci si în biserici. Am pus sângele si suferintele Mântuitorului într-o atmosferă de carnaval, închipuiti-vă! L-am aranjat pe Duhul Sfânt să fie sincopat! Platforma de evanghelizare arată ca vitrina unei prăvălii de măruntisuri, o paradă de manechine. Mai degrabă m-as astepta ca o broască să cânte la pian Sonata Lunii de Beethoven, decât să-i văd pe acesti predicatori luciosi de azi că aduc pocăinta în sufletele oamenilor. Evanghelistii de azi sunt pregătiti să facă orice pentru oricine, doar să atragă lumea să vină în fată să capete niste brosuri. Fac apeluri răgusite: „Cine vrea ajutor, mai multă putere, fericire?" Un asa crestinism usor, fără pocăintă si reverentă, aduce dezonoare sângelui vărsat la Calvar. Trebuie schimbată definitia altarelor; căci altarul e locul unde se moare! Cei ce nu vor să plătească pretul, să-l lase în pace.

Trezirea întârzie din cauza neglijentei. Cei de la altare petrec prea putin timp cu sufletele care caută adevărul si vesnicia. Evanghelistul e fericit să-si vadă prietenii si să stea cu ei. În timp ce sufletele pierdute suspină la altar, el benchetuieste în frisca dulceagă a laudelor primite. Iată de ce si Anglia si America e bântuită de confuzie, nesigurantă, plină de oameni dezorientati.

Trezirea întârzie din cauza fricii. Ca evanghelisti, tinem gura închisă când vedem falsitatea religiilor de azi, ca si cum ar fi mai multe nume prin care am putea fi mântuiti. Dar textul de la Faptele Apostolilor 4:12 se află încă în Sfintele Scripturi si spune că „nu este alt Nume sub cer". Unora lucrul acesta li se pare colorat cu prea mare intolerantă.

Ilie si-a bătut joc de preotii lui Baal si le-a vorbit cu dispret, văzându-le neputinta. Mai bine, fugi afară în întuneric (ca Ghedeon) si dărâmă dumnezeii falsi, decât să-i tolerezi, călcând voia lui Dumnezeu. Cultele acestea lipsite de Evanghelia lui Cristos, religiile lumesti care apar ca ciupercile la acest ceas de miez de noapte, Îl ispitesc pe Dumnezeu.

Nimeni nu vrea să sune alarma? Nu mai suntem Protestanti, suntem doar ne-catolici! Împotriva cui si a căror lucruri protestăm noi? Dacă am fi pe jumătate de calzi pe cât ne credem, si doar zece la sută de puternici pe cât spunem că suntem, crestinii ar fi botezati în sânge, ca si în apă si în foc.

Wesley a văzut usile bisericilor engleze închise în fata lui, iar Rowland Hill spune despre el: „Wesley si armata lui de salahori laici - o legiune întreagă de predicatori neprofesionisti adunati dintre fierari, tinichigii, cărutasi si hornari - au iesit
să otrăvească mintile oamenilor!" Ce limbaj profan! Dar orice au spus oamenii de el, lui Wesley nu i-a păsat. Nu i-a fost teamă nici de oameni, nici de diavoli. Dacă Whitefield era privit în Anglia ca o parodie, în cel mai josnic sens, dacă primii crestini au înfruntat cu pretul vietii lor orice infamie, cum se face că astăzi, din moment ce păcatul si păcătosii au rămas aceiasi, noi, predicatorii, nu mai provocăm mânia iadului? De ce suntem în mod atât de frigorific de comuni, în mod atât de splendid de nepăsători? În cazul nostru, ne răsculăm, însă n-avem treziri. Dar în lumina Bibliei si a istoriei Bisericii, spuneti-mi, unde au fost treziri fără răscoale?

Trezirea întârzie pentru că ne lipseste insistenta si urgenta în rugăciuni. Un predicator vestit a intrat într-o conferintă biblică zilele trecute spunând: „Am venit la această conferintă având pe suflet o mare povară a rugăciunii. Cei care doresc s-o împartă cu mine, să arate prin ridicare de mână, si vă rog să nu fim ipocriti!" Multi au ridicat mâna. Dar mai târziu în timpul săptămânii, când a fost anuntată o oră de rugăciune pe la miezul noptii, vestitul predicator s-a dus să se culce. N-a fost ipocrit, nu? S-a stins integritatea. O viată superficială. Factorul care singur e cel mai important în oprirea Duhului
Sfânt de a aduce o trezire spirituală e lipsa aceasta de luptă a sufletului în rugăciune. Am înlocuit propagarea cu propagandă. Ce nebunie! Noul Testament adaugă un post-scriptum în legătură cu prorocul Ilie. La Iacov 5:17 e scris: „S-a rugat!" Dacă n-ar fi fost lucrul acesta, citind Vechiul Testament doar, am fi spus: „Ilie a prorocit!"

În rugăciunile noastre noi nu ne-am împotrivit încă diavolului până la sânge. Nu, noi nici măcar nu facem ca „sufletul să ni se frământe în sudoare”, după cum spunea Luther. Noi ne rugăm cu o atitudine de „Ce ne pasă?" ! Ne rugăm rugăciuni la întâmplare! Dăm lui Dumnezeu ce nu ne costă pe noi nimic. N-avem nici măcar o singură dorintă care să ne înflăcăreze. Suntem doar: intermitenti, capriciosi si spasmodici.

Singura putere în fata căreia Dumnezeu cedează e cea a rugăciunii. Noi scriem despre puterea rugăciunii, dar nu ne luptăm în rugăciune. Un titlu care se potriveste bine pentru biserica de azi e „Nu s-a luptat!" Facem expozitie cu darurile noastre, fie naturale fie spirituale; ne spunem părerile pe undele aerului, vederi politice si sociale. Scriem cărti ca să îndreptăm pe un frate în problemele de doctrină. Dar cine e gata să ia cu asalt fortăreata diavolului? Cine i se va împotrivi diavolului? Câti sunt gata să renunte la mâncare, la anturaj plăcut, la somn, pentru ca iadul să tremure de ei în lupta înclestată, pentru ca demonii să fie făcuti de râs, pentru ca robii să fie eliberati, pentru ca iadul să fie decimat si sufletele înlăntuite să iasă de sub puterea lui; si toate ca răspuns la lupta acestor oameni gata de sacrificiu, a acestor suflete spălate prin sânge.

În final, trezirea întârzie pentru că noi furăm slava care apartine numai lui Dumnezeu. Ascultati si uimiti-vă. Domnul Isus a spus: „Eu nu umblu după slava care vine de la oameni." Şi: „Cum puteti crede voi, cari umblati după slava pe care v-o dati unii altora, si nu căutati slava care vine de la singurul Dumnezeu?" (Ioan 5:41,44). Să dispară toate laudele si bătăile pe umăr si măgulelile firesti de la amvoane! Să piară cu aceste mândrii desarte ca: „Programele mele”, „Lucrările mele”, „Biserica mea" „Cărtile mele." O, ce paradă urâtă a firii la amvoane: „Avem marele privilegiu azi să"... si e prezentat predicatorul. Vorbitori (care de fapt sunt acolo numai prin har) acceptă toate aceste laude, adică nu - chiar se asteaptă la ele! Şi de fapt, dacă-i ascultăm bine pe toti, n-am fi stiut că sunt mari dacă nu ni s-ar fi spus.

Săracul de Dumnezeu! Nu capătă prea mult din partea noastră! Mă mir însă că nu-Şi împlineste încă făgăduinta si nu ne varsă din gura Lui. Am gresit! Ne-am murdărit. Ne plac laudele oamenilor. Căutăm slava „pe care ne-o dăm unii altora."

O, Doamne, ridică-ne din această împerechere cu lumea si din acest putregai! Binecuvântă-ne, sfărâmându-ne!

„Evanghelia nu e o poveste învechită, pe care o înnoim noi. Ea e un foc al Duhului, tinut aprins de Iubirea Nemuritoare; si vai nouă, dacă, prin neglijenta noastră în a înflăcăra darul lui Durgnezeu care este în noi, focul acesta se micsorează”.
Dr. R. Moffat Gautrey

„Cea mai mare minune din ziua aceea (Rusaliile) a fost transformarea care a avut loc în acei ucenici cuprinsi de asteptare. Botezul cu foc i-a transformat pe ei însisi”.
Samuel Chadwick

„De la Rusalii încoace, n-a existat o singura trezire spirituala care sa nu fi început prin unirea la rugaciune, chiar a numai doi sau trei; si iarasi, nici o miscare de felul acesta n-a înaintat si nu s-a mai înaltat, odata ce rugaciunile au încetat”.
Dr. A. T. Pierson
Sursa : Resurse crestine

Despre post si trezire spirituala - Paul Washer

Scrisoare catre liceeni - Tudor Chirila

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice "rahat" Iar mizeria pe care o veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?
Tudor Chirila

Ce parere aveti despre aceasta scrisoare?
Rezolva ea cu adevarat cauza depravarii umane de azi?
Trateaza "adevarata problema" cea legata de substanta si esenta?
Care este alternativa si solutia biblica pentru "liceeni"?
Care mai sunt pentru tine, "adevaratele valori" ?

Rugaciunea atinge vesnicia -Leonard Ravenhill

Poza aceasta nu mi-a cerut drepturi de copyright.
Dumnezeu este incantat si bucuros ca mai amintesc despre oamenii Lui placuti.

"Nimeni nu se ridică mai presus de viaţa sa de rugăciune. Predicatorul care nu se roagă se joacă; poporul care nu se roagă se rătăceşte. Amvonul poate deveni o vitrină a talentelor, dar în cămăruţa de rugăciune nu sunt aplauze.

Sărăcia Bisericii, sărăcie care se vede în multe privinţe azi, e cea mai vădită aici, la locul rugăciunii. Avem mulţi or­ganizatori, dar puţini agonizatori; mulţi jucători, puţini rugători, da puţini rugători, gladiatori în rugăciune. O mulţime de păstori, puţini luptători; multe temeri, puţine lacrimi; modă si paradă prea mare, dar prea puţină râvnă în lucrare; mulţi sfătuitori, puţini ostenitori. Dacă greşim în privinţa aceasta, a rugăciunii, greşim în toate.

Cele două cerinţe pentru o viaţă biruitoare de credinţă sunt viziunea şi pasiunea, amândouă fiind născute şi menţinute prin rugăciune. Chemarea de a predica e des­chisă unui mic număr de oameni, dar chemarea la rugăciune - cea mai înaltă chemare din toate cele adresate oamenilor- este deschisă tuturora.
Credincioşii anemici spiritual îşi spun:

„Astă seară nu merg la adunare; e doar ora de rugăciune!"S-ar putea ca diavolului să nu-i fie teamă de cele mai multe predici, dar să-i fie teamă de clipele de rugăciune. Experienţele trecute arată că îşi mobilizează toate armatele lui nebune să lupte împotriva poporului lui Dumnezeu când acesta se roagă. Creştinii moderni ştiu prea puţin ce înseamnă „a lega şi a dezlega", deşi paguba e doar a noastră. „Orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri,.." Aţi făcut lucrul acesta în ul­tima vreme? Dumnezeu nu-Şi risipeşte puterea Sa; dar ca să fim mult pentru Dumnezeu, înseamnă să fim mult cu Dumnezeu!

Lumea de azi se îndreaptă spre iad cu o viteză care face din avioanele de azi să pară broaşte ţestoase; dar vai, ce puţini îşi mai aduc aminte de când n-au mai stat de veghe o noapte întreagă aşteptând de la Domnul răspuns la rugăciunea lor pentru o trezire care să zguduie pământul. Ne emoţionăm greu azi. Şi confundăm schelăria cu clădirea. Predicile de azi, cu interpretările lor palide a adevărurilor divine, forţează oamenii să considere multă activitate drept prioritate, multă comoţie drept creaţie, şi multă gălăgie drept trezire.

Taina rugăciunii e rugăciunea în taină. Un om care păcătuieşte nu se mai roagă, dar cel care se roagă nu mai păcătuieşte. Suntem săraci si am bancrutat, am dat faliment în viaţa spirituală, dar nu ni se moaie inima si nu ni se îndoaie genunchii.

Rugăciunea e extraordinar de simplă, dar este în mod simplu extraordinară. Rugăciunea e cea mai simplă formă de vorbire pe care o poate încerca noul născut, si totuşi atât de sublimă încât întrece în frumuseţe orice artă si depăşeşte vocabularul uman. O Niagară de cuvinte înflăcărate nu înseamnă că Dumnezeu e impresionat şi mişcat. Una din rugăciunile cele mai adânci de pe paginile Bibliei n-a avut cuvinte: „Numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul" Nici o oratorie! Doar „suspine negrăite!"

Am ajuns oare aşa de sub standard faţă de creştinismul noutestamental încât nu mai recunoaştem credinţa sfântă a strămoşilor, şi suntem orbiţi de credinţa falsă, isterică, a con­temporanilor? Rugăciunea e pentru un credincios ceea ce e capitalul pentru un om de afaceri.

Poate cineva să nege adevărul că în organizarea si ad­ministrarea bisericilor moderne povara cea mai arzătoare sunt banii? Şi totuşi, această preocupare de căpetenie a bisericilor moderne a fost neglijată cu desăvârşire de biserica Noului Testament. Accentul nostru e pe „a achita," al lor era pe „a se ruga." Noi când ne-am achitat cheltuielile, ne­am potolit elanul; ei când se rugau, se cutremura şi se zguduia locul!

în privinţa aceasta, rugăciunea, rugăciunea noutestamentală, rugăciunea inspirată de Duhul Sfânt, rugăciunea care sperie iadul şi cutremură pământul, niciodată n-a fost lăsată ca azi în seama unui grup aşa mic de oameni.
Iar rugăciunea de felul acesta nu poate fi înlocuită cu nimic. Ori o trăim, ori murim!"


De ce intarzie trezirea ? de Leonard Ravenhill

Manifest pentru pocainta "evanghelicilor"

„Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu ..” (1Petru 4:17)

CÂTEVA ÎNTREBĂRI FUNDAMENTALE:
Te-ai întrebat de ce acum 60 de ani, Biserica nu se confrunta cu aşa multă imoralitate, materialism, divorţuri, probleme cu adolescenţii, droguri, pornografie, cum se confruntă azi ? Afirmăm că nu mai suntem legalişti cum au fost cei de atunci, că înţelegem mai bine harul lui Dumnezeu…

De ce în ciuda marilor progrese în înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu, a
nenumăratelor resurse pentru viaţă creştină, în multe situaţii, nu este nici o diferenţă între stilul de viaţă lumesc şi stilul de viaţă al creştinilor ?

Cum de trecem prin aceleaşi crize agonizante ca şi cei din lume ? În loc să fim un ajutor pentru cei din lume, facem parte din rândul victimelor lumii. Unde este mărturia noastră?
UN RĂSPUNS FUNDAMENTAL: „Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.“ (Iacov 4:4) „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră…. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel sfânt.“ (1 Tesaloniceni 4:3, 7-8).

Răspunsul oferit de Scriptură este evident: am căutat prietenia cu lumea şi am sacrificat sfinţenia. Pentru a fi înţeles, prietenia cu lumea înseamnă adoptarea culturii pop în Bisericile noastre (vezi explicaţia la sfârşit). Am crezut că este bine să adoptăm modernismul, dar s-a dovedit a fi neopăgânism cu efecte mortale pentru viaţa spirituală.

Cultura pop a adus cu ea cultura drogurilor şi a morţii. Cultura pop a făcut din bisericile noastre o batjocură. Cultura pop din Bisericile de azi atrage oamenii ce caută distracţia, nu pe Dumnezeu, nu pocăinţa şi sfinţenia. Numeroşi creştini, adepţi ai culturii pop, sunt dispuşi să meargă la biserică, la studii biblice, să dea zeciuială, chiar să meargă în excursii misionare, excepţie făcând trăirea în sfinţenie. „…având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.“ (2 Timotei 3:5)
Majoritatea creştinilor adepţi ai culturii pop nu sunt născuţi din nou.

Creştinătatea fără sfinţenie/evlavie este o creştinătate apostaziată! Trăim vremurile din urmă când apostazia vrea să acapareze Biserica. Tăgăduim apostazia, iar când conştiinţa ne acuză o suprimăm spunând sfinţeniei că este legalism.
O notă importantă: Dumnezeu să fie glorificat pentru cei “şapte mii” de credincioşi, de biserici, de organizaţii creştine şi seminarii creştine din toată România şi din toată lumea care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a culturii pop. (1 Împăraţi 19:18).

DESCRIEREA APOSTAZIEI:

„…Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat,
începutul zidirii lui Dumnezeu: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,“ (Apocalipsa 3:14-17)

„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii, care se vâră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.“ (2 Timotei 3:1-8)
„Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.“ (1 Ioan 2:18)

MĂRTURISIRE:

Mi-am îndreptat faţa către Domnul pentru a face cereri prin rugăciune şi implorare, cu post, în sac şi cenuşă. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu şi am mărturisit: “O Doamne mare şi minunat, care faci ce ai promis şi esti îndurător cu cei ce Te iubesc şi păzesc legământul Tău; am păcătuit şi am comis fărădelegea, am făcut ce era rău şi rebel, chiar prin faptul că ne-am îndepărtat de principiile şi hotărârile Tale. O Doamne, dreptatea îţi aparţine, iar nouă ruşinea: conducătorilor creştini de biserici, a membrilor bisericii, a profesorilor de seminar, a organizaţiilor creştine; fiindcă am păcătuit împotriva Ta, permiţând culturii pop, neopăgâne să acapareze familiile, bisericile noastre, organizaţiile creştine.

Am fost atenţi să nu ofensăm pe careva, şi nu ne-a mai păsat dacă te ofensam pe Tine; am devenit corecţi din punct de vedere politic, am numit sfinţenia legalism, şi am permis la tot felul de păcate să ne invadeze viaţa privată şi cea din sânul Bisericii; ne-am făcut ca obiectiv principal să fim relevanţi pentru lume, decât ascultători de Tine. Domnului Dumnezeului nostru Îi aparţine mila şi iertarea, chiar dacă am fost rebeli împotriva Lui. Acum, Doamne, ascultă rugăciunea şi cererile noastre şi fă ca faţa Ta să strălucească peste Biserica Ta, care este invadată de apostazie…

(Mărturisire făcută pe baza Daniel cap.9)

Scris de pastor Paul Dan

Iti umple Dumnezeu si tie inima?

Dumnezeu este cel care ridica noi reformatori si in Europa. Acest danez- Mikael Thomsen- este un barbat tanar ce arde in a predica Evanghelia pura si curata. Este un mod nou de predicare si in aceasta zona traditionala a lumii scandinavice. Dumnezeu produce astfel de manifestari si treziri.
Imi place sa vad exista oameni ca Mikael Thomsen, Paul Washer- care simt si cunosc Inima Lui Dumnezeu si nu manipuleaza si pun presiune psihica pe oameni.
Cred ca Domnul are miii de astfel de oameni pocaiti, slujitori dedicati, profeti dezinteresati de gloria de Sine ci mai degraba de Gloria Singurului Dumnezeu Adevarat, invatatori corecti si sanatosi, dar sunt necunoscuti si nu doresc sa iasa in fata.

Domnul sa ii fereasca de abuz spiritual!

Toate au ca scop Glorificarea lui Dumnezeu, prin lucrarea de la cruce a Mantuitorului Isus Christos. Multumim de SALVARE si Harul Crucii, Parinte Bun.
Ai oferit omenirii atata dragoste vindecatoare si iertare iubitoare pentru noi niste pacatosi.

Cei mai mari predicatori s-au nascut in camere de celula de penitenciar sau in cada innecati in voma proprie, sau intr-un apartament rugandu -se cu inca 4-5 barbati, oameni care persecutau alti crestini. Oamenii cei mai "dotati" sunt cei care strica cel mai mult Lucrarea lui Dumnezeu. Cine se crede unicat, prea "special" "deosebit" da in boala megalomaniei sau in depresie - ca Ilie in pestera, cand se considera indispensabil pentru Dumnezeu.

Important este sa iti cunosti rolul tau personal in Istoria lui Dumnezeu.

Acest mesaj al Evangheliei sa il impartasim si altora prin Puterea Lui.
"Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede".

Is HE everything to you?
Does He fill your thoughts ?
Does He fill your heart?

How revival Comes - Paul Washer

Dumnezeu nu dispretuieste o inima zdrobita

Meditând la Romani 12

1. De ce-ar trebui să slujim lui Dumnezeu?


„Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească”. (Romani 12:1)


Pentru că am primit milă. Celelalte religii slujesc dumnezeilor lor pentru a primi milă. Dumnezeul nostru lucrează în avans.
„Vă îndemn”, zice Pavel, adică slujirea trebuie să fie voluntară şi asta a înţeles-o cel mai bine Ghedeon când a rămas cu o mână de oameni cu care să se ducă la luptă. Ceilalţi s-au dus la neveste şi la meci.
Tinerii cântă cu mâinile pe sus „Doamne-ţi dau inima”. Sigur, pentru că nu costă nimic. Pavel zice să facem un pas mai departe, adică să ne dăm şi trupurile. Isaac a fost jertfa vie a Vechiului Testament pentru că în inima mamei era deja mort în dimineaţa aceea friguroasă.
Isus e jertfa vie a Noului Testament pentru că umbra crucii i-a fost alături încă de la naşterea-i miraculoasă.
Simbolul creştinismului n-ar trebui să fie numai crucea, ci şi ştergarul. Isus a slujit, lăsând o pildă.
Când privesc ochii bulbucaţi de somn a cucernicilor fraţi în biserică, duminică dimineaţa, sunt ispitit să le spun să-şi aducă şi pijamalele ca să le fie mai comod. Am devenit cu acte în regulă „iubiţi ascultători” care n-avem altă treabă decât să trecem din când în când pe la biserică ca pe la supermarket să vedem dacă n-a apărut ceva nou şi ieftin.
Mântuirea voastră nu s-a realizat cu un Dumnezeu stând tolănit pe un nor pufos, ci cu un Hristos ce dormea puţin, mânca rar, slujea fără orar, predica neîntrerupt, plângea cu cei ce plâng, era acolo prezent, la vamă şi la pescuit, pe munte noaptea singur în agonie.
Şi tot în agonie s-a pus pe cruce cu barba smulsă, cu pielea fâşii, cu coasta străpunsă.
De aia să slujeşti. De dragul Lui...

autor:
V l a d i m i r _ P u s t an

sursa:

www.ciresarii.ro

Am fost clopot

Eu n-am vrut să scriu versuri,
poeme şi cântări
ce gâdilă urechea
şi inima o-nmoaie,
ci-am vrut să rup zăvoare,
am vrut să sparg cărări
spre cer şi libertate,
din iad şi din noroaie.

Am vrut să-mbrac oştire
cu număr nesfârşit
din fiecare carte
să-mi plece o coloană
de luptători cu suflet
şi braţ nebiruit
pornind să spargă încă
o linie duşmană.

Din orice gând să-mi iasă
o sabie ţintind
în cuib viclean de şarpe,
în inimă de iudă
şi-n mână de satană
ce umblă uneltind
să fure munca celui
ce plânge şi asudă.

N-am vrut să strig cuvinte,
ci-am vrut să trag săgeţi
puternice şi multe
cu negreşită ţintă
am vrut să sun alarme,
am vrut să rup peceţi
am vrut să-mpiedic răul
să fure şi să mintă.

Cântarea-i numai forma
sub care-mi ies plecând
ostaşii-acestei lupte
de-un suflet şi-o credinţă
ce oricâţi sunt, să meargă
coloane, rând pe rând,
să lupte-n orice parte
spre-aceeaşi biruinţă.

...O, dragi cântări a-mele,
plecaţi cum v-am dorit
în linii largi de luptă
pe-ntins din zare-n zare
şi nu mai staţi din drumul
viteaz şi strălucit
decât când o să sune
Cereasca Încetare.

Luptaţi să nu ajungeţi
în mână la vrăjmaş
şi-ajunse, nu-i daţi sprijin
în lupta lui vicleană,
păstraţi-vă şi scutul
şi spada de ostaş
nălţând Solia Sfântă
şi-n tabăra duşmană.

Plecaţi-mi, rânduri sfinte,
mai multe an cu an,
mai îndrăzneţ, mai sigur,
mai ager în mişcare
cu fiece săgeată
să-nfrângeţi un duşman.
– Aşa să vă găsească
Hristos pe fiecare!




Scurt-metraj pe marginea poeziei omonime a lui TRAIAN DORZ, marele poet crestin român care a pãtimit îndelung sub regimul comunist. Substanta filmului se încheagã printr-un colaj de intense trãiri interioare ale poetului, brodate pe realitatea cruntã a persecutiei. Filmul este un punct de plecare pentru o variantã de lung-metraj, care doreste sã aducã în actualitate acest tezaur al credintei crestine din România....

Astazi avem libertate ..si cum o folosim pentru Gloria Domnului?
In valurile de persecutie oamenii au fost mai sensibili Soaptei Duhului Sfant.

Va indemn sa vizionati un film cutremurator.

Just be

anca si alex
sibiu.
sept.
2008





Si eu fac parte din acesta generatie, si eu traiesc in mijlocul ei. Si eu am greselile si pacatele mele, caderi si esecuri.Dar privesc spre Cel cu care vreau sa seman tot mai mult. Domnul sa ne faca lumini. Sa stralucim pentru El, sa emanam si sa reflectam Caracterul Sau in aceasta generatie.
Toti avem nevoie de Calauzirea Lui. Crestinii nu fac fapte bune pentru a le compensa pe cele rele, Noi umblam in faptele bune pe care Domnul ni le-a pregatit sa umblam in ele.
Solutia si pentru mine este doar Domnul nostru Isus.

Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.

De ce intarzie trezirea ? Leonard Ravenhill

"Are the things you are living for worth Christ dying for?"

"Some women will spend thirty minutes to an hour preparing for church externally (putting on special clothes and makeup, etc.). What would happen if we all spent the same amount of time preparing internally for church—with prayer and meditation?"

"My main ambition in life is to be on the devil's most wanted list." — Leonard Ravenhill

"Is the world crucified to you tonight?
Or does it fascinate you?"

"You can have all of your doctrines right—yet still not have the presence of God."

"The question isn't were you challenged. The question is were you changed?"

“A popular evangelist reaches your emotions. A true prophet
reaches your conscience.”

“The last words of Jesus to the church (in Revelation) were ‘Repent!’”

“I doubt that more than two percent of professing Christians in the
United States are truly born again.”

“What good does it do to speak in tongues on Sunday if you have
been using your tongue during the week to curse and gossip?”

“Why do we expect to be better treated in this world than Jesus was?”

“Today’s church wants to be raptured from responsibility.”

“My main ambition in life is to be on the Devil’s most wanted list"

“When there’s something in the Bible that churches don’t like,
they call it ‘legalism.’”

“There’s a difference between changing your opinion, and changing
your lifestyle.”

“Our seminaries today are turning out dead men.”

“How can you pull down strongholds of Satan if you don’t even
have the strength to turn off your TV?”

“Everyone recognizes that Stephen was Spirit-filled when he was
performing wonders. Yet, he was just as Spirit-filled when he was
being stoned to death.”

“If a Christian is not having tribulation in the world, there’s
something wrong!”

“Many pastors criticize me for taking the Gospel so seriously. But
do they really think that on Judgment Day, Christ will chastise me,
saying, ‘Leonard, you took Me too seriously’?”

“If Jesus had preached the same message that ministers preach
today, He would never have been crucified.” -- Leonard Ravenhill.

"If weak in prayer, we are weak everywhere." — Leonard Ravenhill

"Men give advice; God gives guidance." — Leonard Ravenhill

Poti Fi Mantuit si sa stii acest lucru!

In 2 Petru 1:3,4- "Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti".

Doris, spunea "Noi suntem doar manusa.Duhul Sfant este mana care se potriveste in ea, care ii da puterea si care o face sa functioneze. Fara El suntem pierduti!". Si adevarat si graitor este asta. Fara Dumnezeu nu am respira. Fara Dumnezeu nu am pasi pe pamant zi de zi, Fara El nu am avea viata.". Da. frumos gand.

Aseara la adunare am citit cu bucurie din Scripturi din 1 Ioan 2:15-17

Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca cineva iubeste lumea, dragostea Tatalui nu este in El. Caci tot ce este in lume, pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii nu este de la Tatal, ci este din lume. Insa lumea si pofta ei TRECE...dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac".

Am citit undeva ca pe mormantul lui Tozer si lui Moody- stau scrise aceste versete "dar cine face Voia lui Dumnezeu ramane in veac" . Si eu imi doresc realitatea aceasta spirituala personala. Sa traiesc de pe pamant cu Domnul ISUS si apoi sa il intalnesc in Glorii sus in Cerul pregatit pentru cei rascumparati de El.

Ce am invatat din Epistola Iubirii - 1 Ioan?
POTI FI MANTUIT SI SA STII ACEST LUCRU!
1 Ioan 5:13

V-am scris aceste lucruri voua care credeti in Numele
Fiului lui Dumnezeu ca sa stiti ca aveti viata vesnica.

Daca iti deschizi individual Biblia, descoperi o Dorinta - Cuvantul lui Dumnezeu devine pentru tine o samanta- care mai tarziu incepe sa incolteasca ..sa se dezvolte si sa creasca( apoi prin fapte, actiuni - da nastere la roade, fructe "vrednice de pocainta"), Cuvantul este Apa, este asemeni unui Ciocan ce sfarma bulgarii si stanciile indiferentei, incapatanarii, mandriei, Cuvantul este asemeni unui Foc- dezgheata o inima rece. Apoi Dumnezeu prin Cuvantul sau deschide aceste inimi pentru a primi Cuvantul si pe Fiul Sau ISUS Christos.

Dumnezeu este Glorificat atunci cand ne pocaim si ne lasam transformati si schimbati de Puterea Cuvantului sau.
Scopul intreg al cartii 1 Ioan este acela ca orice barbat, femeie, chiar si copil sa o citeasca personal, sa se roage asupra a ceea ce citeste si sa ajunga la cunostinta:
DACA SUNT CU ADEVARAT in CREDINTA!
DACA SUNT CU ADEVARAT MANTUIT!
DACA IL CUNOSC PE DOMNUL ISUS.

Pot fi si multi membrii din biserica noastra azi, ce sunt pierduti. Unii desigur vin duminica la adunare, dar sunt salbatici in timpul saptamanii ( Sunt tot firesti, carnali, lumesti). Iar in timpul saptamanii sa nu mai stiu nimic de Dumnezeu, sa nu ascult de Cuvantul sau si sa il citesc si sa nu ma tem de Dumnezeu.

Altii sunt foarte sinceri, crezand ca fac lucrarile lui Dumnezeu, ( activitati religioase) "lucrurile ce tin de Imparatie". Dar evidenta ca il cunosti pe Christos nu inseamna doar Activitate bisericeasca ( te rogi, canti in cor, la instrumente, frecventezi o biserica, predici chiar) sau chiar o viata morala.
Evidenta este gasita in 1 ioan 1:5-7Vestea pe care am auzit-o de la El si pe care v-o vestim este ca Dumnezeu e lumina si in El nu este nicidecum intuneric. Daca zicem ca avem partasie cu El si umblam in intuneric, mintim si nu implinim adevarul. Dar daca umblam in lumina dupa cum El insusi este in lumina avem PARTASIE unii cu altii; si sangele lui ISUS CHRISTOS ne curata de orice pacat.

a) Adevaratul crestin traieste, umbla si vorbeste in Lumina lui Dumnezeu.- pentru a reflecta si arata caracterul lui Dumnezeu . Matei 5:16

"Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea OAMENILOR!, ca ei sa vada faptele voastre bune si sa-L slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri."

Tot ceea ce facem trebuie sa ii aduca Glorie Lui Dumnezeu. Si dupa ce am scris asta ..imi dau seama cat de radicala si grea este aceasta afirmatie. Nu eu trebuie sa fiu apreciat- laudat de oameni - ci Dumnezeu . Lui i se transfera toata admiratia .

Este lucrul acesta o realitate in viata ta?
Te poate schimba Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea Sa?
De ce spun asta, pentru ca un crestin adevarat este sensibil la pacat. Iar apoi Duhul Sfant din el il ajuta sa constientizeze care este acel pacat si sa il pronunte in rugaciune inaintea lui Dumnezeu si fratilor sai de incredere.
Un alt test gasit este in 1 Ioan 2:15.
Exista aceasta tendinta si inclinatie si azi si anume:
" SA fii un crestin bun/ dar care arde in el o dragoste o ambitie si o dorinta , pasiune mare pentru lumea aceasta si pentru lucrurile din lume".
Am sa citesc Matei 7:13-20 - pentru a asculta afirmatia Domnului ISUS

13. Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.

14. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.

15. Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.

16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?

17. Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.

18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.

19. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc.

20. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.

21. Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Lumea intelege azi crestinismul astfel:

Intru pe poarta cea stramta si apoi ma plimb pe boulevard.

Intru pe poarta cea stramta si apoi ma plimb pe autostrada lumii.

Dar Nu ! nu. Nu doar ca este o poarta stramta, este si o cale ingusta . Este o cale ingusta si stramta ,insa aceasta este precisa de Cuvantul lui Dumnezeu, Legile lui Dumnezeu, Intelepciunea lui Dumnezeu, iar lumea nu este gasita in aceasta cale ( pentru ca putini sunt cei ce merg pe ea).Noi mai suntem pe ea?
Eu mai sunt pe ea? " pe calea cea ingusta si stramta a Domnului ISUS". Este o cale a echilibrului, nu a extremismului. de a merge alaturi de ISUS in viata, o carare plina de binecuvantari din plin dar care nu este ocolita si de suferinta.

vs 15- "Nu iubiti lumea"- Dar ce este lumea?

Orice este parte din acest sistem cazut, format din gandurile, mentalitatea si actiunile oamenilor. Tot ceea ce este pe pamant si nu recunoaste Domnia lui Christos, nu recunoaste pe Dumnezeu ca Stapan, orice este din lume si nu este promovat pentru a-i aduce Slava si Glorie Lui Dumnezeu.

- orice lucru ce vine de la oameni influentati de Diavol.

-orice lucru din lume ce contrazice Voia lui Dumnezeu

-si tot ce contrazice Profetiile, Cuvantul, Revelatia si Voia Lui Dumnezeu

Uitati-va in jurul vostru pentru o clipa. Innotam prin aceasta lume si noi, traim in aceasta lume...dar:) dar ni se spune sa nu traim ca si ea!!

UN CRESTIN ADEVARAT - nu va trai dupa mersul lumii acesteia. El il va iubi pe Dumnezeu si pe oameni. El insa va uri lucrurile pe care le uraste si Dumnezeu ( avort, homosexualitate, necuratie, minciuna, idolatrie, pacat).

1 Ioan este o carte de Ghidare spirituala- ne este data sa ne invete perspectiva lui Dumnezeu - ne invata ce uraste Dumnezeu si ne invata ceea ce iubeste Dumnezeu , ce ii place. Sunt lucruri mentionate in Biblie care ni se cere sa le iubim din toata inima, cugetul, cu toata puterea si taria -/- dar sunt si lucruri scrise in Sfanta Scriptura asupra carora noi ca si copii de Dumnezeu ar trebui sa le intoarcem spatele, sa fugim de ele, sa ne ferim de orice ni se pare rau, sa fugim de pacat si de pofte=
CONSIDERANDU-LE NEVREDNICE DE CHEMAREA NOASTRA.
, nevrednice de un copil de Dumnezeu, si cu toate acestea vedem "crestini" in jurul nostru infipti in aceasta lume si prin radacini pentru acest sol muritor. vs 15.

Imi predic mie aceste cuvinte prima data. iar Dumnezeu mi le adreaza cu blandete si mie. Imi doresc sa fac o diferenta in aceasta lume si sa nu am de a face cu "critica altor pocaiti". Insa pot simti si pulsul ..temperatura ..si starea spirituala a vietii mele. Aceasta cercetare este cea mai importanta, caci vine din harul lui Dumnezeu.

Tanjesti dupa aceea zi cand TOATE profetiile se vor implini
si desavarsi in Persoana Domnului ISUS?





















Sau tanjesesc si caut si eu aceleasi lucruri pe care le cauta si lumea?
- interesele noastre - nu mai sunt INTERESELE Lui Dumnezeu
-dorintele noastre - nu mai sunt dorintele lui Dumnezeu.

Suntem chemati sa fim separati in aceasta lume. Nu se mai predica de separare prea des ( spune si paul washer) despre Lume- valorile din lume, despre lucrurile din lume placerile ei, tentatiile ei ispitele satanei, si satisfactia de scurta durata a pacatului (insa ele vor avea ecou in viata mai tarziu...vom suporta consecintele pacatului in timp.). Tot ce faci azi are ecou in eternitate. Fie bun - Fie rau.

Pacatul stiu ca ofera O PLACERE TEMPORARA INFERIOARA..dar
DOMNUL ISUS- ofera O PLACERE ETERNA SUPERIOARA. De un pacat te bucuri putin timp. Alege viata, binecuvantarea si Lumina Lui ISUS caci sunt vesnice si iti vor salva sufletul de la moartea vesnica spirituala.
Aici este cheia " separarea" . Pentru ca multi crestini imi spun " Eu nu ma mai simt folosit de Dumnezeu". Clar ! cum poti sa fii folositor pentru Imparatia lui Dumnezeu cand inca nu esti separat, pus de o parte si sfintit pentru Dumnezeu. vs" atunci-" Dragostea Tatalui nu mai este in el".

Cum poti sa iubesti aceleasi lucruri pentru care Domnul ISUS Christos a fost batut, scuipat, batjocorit, jignit, si crucificat pe o cruce?
- mai poti iubi azi piroanele?
-mai poti iubi si binecuvanta Ciocanul ?
-mai poti saruta mainile celui ce i-a pus pe cap o coroana de spini?
Pentru ca atunci cand spui " IL CUNOSC PE ISUS" - "Il iubesc si ascult pe ISUS" si esti si un ucenic al sau -/- dar IUBESTI LUMEA - faci toate aceste lucruri.
IMBRATISEZI CU DRAG LUCRURILE PENTRU CARE A MURIT DOMNUL ISUS!
Noi suntem separati in aceasta lume de Dumneze. Pusi deoparte, si sfintiti pentru a face VOIA LUI DUMNEZEU. Scriptura ne avertizeaza :
" Cine NU ESTE separat azi..acum! va fi separat atunci in ziua dreptatii si Judecatii lui Dumnezeu - cand "caprele vor fi despartite de oi" - matei 25. Si isi vor gasi sfarsitul si locul de veci in IAD.

vs 16. " Caci tot ce este in lume, pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii nu este de la Tatal ci este din lume"
ORICE DORINTA-ce o am eu - si nu este conforma Voii lui Dumnezeu vine din pofta firii pamantesti- sau a ambitilor mele personale.
Sa trecem la un alt nivel - nu doar sa avem o minte teologica ( o minte duhovniceasca, sau o minte biblica) ..
Aplicatia practica din Cuvant
- Orice lucru pe care il vad zi de zi
-Orice lucru pe care mi-l doresc . si le poftesc ma pot indeparta de Imparatia lui Dumnezeu.

Sa iubim Cuvantul lui Dumnezeu si sa il traim.
Sa practicam ceea ce ne spunem unii altora.
Sa umplam in lumina Sa si sa avem partasie unii cu altii atunci cand ne intalnim ( caci nu exista partasii virtuale).
Sa spunem adevarul si sa il traim prin viata noastra ( comportament, limbaj, purtare) La sfarsitul vietii acestea vor vorbi despre noi cel mai mult.

Si sa fim constienti ca viata noastra trece ca un abur. Azi ai 12 ani, apoi 18, 25, 30,40,50 si 75 pentru cei tari. Dar ceea ce va ramane , ceea ce este permanent in dimensiunea spirituala a vietii eterne este :
- ceea ce am facut pentru Numele Sfant al lui Dumnezeu
-ascultarea noastra de Domnul ISUS

SI nu uita ...poate si la mormantul tau ai vrea sa se auda aceste cuvinte.....
"El a facut Voia Lui Dumnezeu si va ramane in veci " .Aceasta sa fie confirmarea si precizarea lui Dumnezeu pentru tine.! EL te cunoaste si te iubeste pe nume.
In His Service,
amin!