Evanghelia scandaloasa de Paul David Washer

By Paul David Washer

“For I am not ashamed of the Gospel for it is the power of God for salvation to everyone who believes, to the Jew first and also to the Greek.” Romans 1:16

Paul’s flesh had every reason to be ashamed of the Gospel he preached because it contradicted absolutely everything that was held to be true and sacred among his contemporaries.

To the Jew, the Gospel was the worst sort of blasphemy because it claimed that the Nazarene who died accursed on Calvary was the Messiah. To the Greeks, it was the worst sort of absurdity because it claimed that this Jewish Messiah was God in the flesh.

Thus Paul knew that whenever he opened his mouth to speak the Gospel he would be utterly rejected and ridiculed to scorn unless the Holy Spirit intervened and moved upon the hearts and minds of his hearers. In our day, the primitive Gospel is no less offensive, for it still contradicts every tenet or “ism” of contemporary culture - relativism, pluralism, and humanism.

It’s Not All Relative

We live in an age of Relativism- a belief system based upon the absolute certainty that there are no absolutes. We hypocritically applaud men for seeking the truth, but call for the public execution of anyone arrogant enough to believe he has found it.We live in a self-imposed Dark Age, the reason for which is clear. Natural man is a fallen creature, morally corrupt, and hellbent on autonomy (i.e. self-government). He hates God because He is righteous and hates His laws because they censure and restrict his of pretending that no such thing exists or that if it does exist, it cannot be known or have any bearing on our lives. It is never the case of a hiding God but a hiding man. The problem is not the intellect but the will. Like a man who hides his head in the sand to avoid a charging rhino, modern man denies the truth of a righteous God and His moral absolutes in hopes of quieting his conscience and putting out of mind the judgment he knows to be inevitable.
The Christian Gospel is a scandal to man and his culture because it does the one thing he most wants to avoid -

It awakens him from his self-imposed slumber to the reality of his fallenness and rebellion, and calls for him to reject autonomy and submit to God through repentance and faith in Jesus Christ.

Everyone’s Not Right

We live in an age of Pluralism – a belief system that puts an end to truth by declaring everything to be true, especially with regard to religion. It may be difficult for the contemporary Christian to comprehend, but the Christians living in the first few centuries of the faith were actually marked and persecuted as atheists. The culture surrounding them was immersed in theism. The world was filled with images of deities, and religion was a booming business. Men not only tolerated one another’s deities but also swapped and shared them. The entire religious world was going along just fine SCANDALOUS extent to suppress the truth; even to the point evil. He hates the truth because it exposes him for what he is and troubles what still remains of his conscience. Therefore, fallen man seeks to push truth, especially the truth about God, as far from him as possible. He will go to any until the Christians showed up and declared that, “gods made with hands are no gods at all.” They denied the Caesars the homage they demanded, refused to bend the knee to all other so-called gods, and confessed Jesus alone as Lord of all. The entire world looked on such jaw-dropping arrogance and reacted with fury against the Christian’s intolerable intolerance to tolerance.
This same scenario abounds in our world today. Against all logic, we are told that all views regarding religion and morality are true, no matter how radically different and contradictory they may be. The most overwhelming aspect of all this is that through the tireless efforts of the media and the academic world, this has quickly become the majority view. Nevertheless, pluralism does not address the issue or cure the malady. It only anesthetizes the patient so that he no longer feels or thinks. The Gospel is a scandal because it awakens man from his slumber and refuses to let him rest on such an illogical footing. It forces him to come to some conclusion –

“How long will you hesitate between two opinions? If the LORD is God, follow Him; but if Baal, follow him.” The true Gospel is radically exclusive. Jesus is not “a” way, but “the” way, and all other ways are no way at all.

If Christianity would only move one small step toward a more tolerant ecumenicalism and change the definite article “the” for the indefinite article “a”, the scandal would be removed, and the world and Christianity could become friends. However,whenever this occurs, Christianity ceases to be Christianity, Christ is denied, and the world is without a Savior.

Man Is Not The Measure

We live in an age of Humanism. Over the last several decades, man has fought to purge God from his conscience and culture. He has torn down every visible altar to the “One True God” and has erected monuments to himself with the zeal of a religious fanatic. He has managed to make Himself the center, measure, and end of all things. He praises his inherent worth, demands homage to his self-esteem, and promotes his own self-fulfillment or selfrealization as the greatest good. He explains away his gnawing conscience as the remnants of an antiquated religion of guilt, and he excuses himself from any responsibility for the moral chaos surrounding him by blaming society, or at least that part of society that has not yet attained to his enlightenment. Any suggestion that his conscience might be right in its testimony against him or that he might be responsible for the almost infinite variations of maladies in the world is unthinkable. For this reason, the Gospel is a scandal to fallen man because it exposes his delusion about himself and convicts him of his fallenness and guilt.
This is the essential “first work” of the Gospel,and this is why the world so loathes true Gospel preaching. It ruins man’s party, rains on his parade, exposes his make-believe, and points out that the emperor has no clothes.

The Scriptures recognize that the Gospel of Jesus Christ is a “stumbling block” and “foolishness” to all men of every age and culture.

However, to seek to remove the scandal from the message is to make void the cross of Christ and its saving power. We must understand that the Gospel is not only scandalous, but it is supposed to be! Through the foolishness of the Gospel, God has ordained to destroy the wisdom of the wise, frustrate the intelligence of the greatest minds, and humble the pride of all men. To the end that no flesh may boast in His presence, but just as it is written, “Let him who boasts, boast in the Lord.”
Paul’s Gospel not only contradicted the religion, philosophy, and culture of the day, but it declared war on them. It refused truce or treaty with the world and would settle for nothing less than culture’s absolute surrender to the Lordship of Jesus Christ. We would do well to follow Paul’s example. We must be careful to shun every temptation to conform our Gospel to the trends of the day or the desires of carnal men. We have no right to water down its offense or civilize its radical demands in order to make it more appealing to a fallen world or carnal church members.

Our churches are filled with strategies to make them more seeker-friendly by repackaging the Gospel, removing the stumbling block, and taking the edge off the blade, so that it might be more acceptable to carnal men.

We ought to be seeker-friendly, but we ought to realize this - there is only One seeker and He is God.

If we are striving to make our church and message accommodating, let us make them accommodating to Him.

If we are striving to build a church or ministry, let us build it upon a passion to glorify God, and a desire not to offend His majesty. To the wind with what the world thinks about us.

We are not to seek the honors of earth,
but the honor of heaven should be our desire.

Manifest pentru pocainta "evanghelicilor"

„Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu ..” (1Petru 4:17)

CÂTEVA ÎNTREBĂRI FUNDAMENTALE:
Te-ai întrebat de ce acum 60 de ani, Biserica nu se confrunta cu aşa multă imoralitate, materialism, divorţuri, probleme cu adolescenţii, droguri, pornografie, cum se confruntă azi ? Afirmăm că nu mai suntem legalişti cum au fost cei de atunci, că înţelegem mai bine harul lui Dumnezeu…

De ce în ciuda marilor progrese în înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu, a
nenumăratelor resurse pentru viaţă creştină, în multe situaţii, nu este nici o diferenţă între stilul de viaţă lumesc şi stilul de viaţă al creştinilor ?

Cum de trecem prin aceleaşi crize agonizante ca şi cei din lume ? În loc să fim un ajutor pentru cei din lume, facem parte din rândul victimelor lumii. Unde este mărturia noastră?
UN RĂSPUNS FUNDAMENTAL: „Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.“ (Iacov 4:4) „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră…. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel sfânt.“ (1 Tesaloniceni 4:3, 7-8).

Răspunsul oferit de Scriptură este evident: am căutat prietenia cu lumea şi am sacrificat sfinţenia. Pentru a fi înţeles, prietenia cu lumea înseamnă adoptarea culturii pop în Bisericile noastre (vezi explicaţia la sfârşit). Am crezut că este bine să adoptăm modernismul, dar s-a dovedit a fi neopăgânism cu efecte mortale pentru viaţa spirituală.

Cultura pop a adus cu ea cultura drogurilor şi a morţii. Cultura pop a făcut din bisericile noastre o batjocură. Cultura pop din Bisericile de azi atrage oamenii ce caută distracţia, nu pe Dumnezeu, nu pocăinţa şi sfinţenia. Numeroşi creştini, adepţi ai culturii pop, sunt dispuşi să meargă la biserică, la studii biblice, să dea zeciuială, chiar să meargă în excursii misionare, excepţie făcând trăirea în sfinţenie. „…având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.“ (2 Timotei 3:5)
Majoritatea creştinilor adepţi ai culturii pop nu sunt născuţi din nou.

Creştinătatea fără sfinţenie/evlavie este o creştinătate apostaziată! Trăim vremurile din urmă când apostazia vrea să acapareze Biserica. Tăgăduim apostazia, iar când conştiinţa ne acuză o suprimăm spunând sfinţeniei că este legalism.
O notă importantă: Dumnezeu să fie glorificat pentru cei “şapte mii” de credincioşi, de biserici, de organizaţii creştine şi seminarii creştine din toată România şi din toată lumea care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a culturii pop. (1 Împăraţi 19:18).

DESCRIEREA APOSTAZIEI:

„…Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat,
începutul zidirii lui Dumnezeu: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,“ (Apocalipsa 3:14-17)

„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii, care se vâră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.“ (2 Timotei 3:1-8)
„Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.“ (1 Ioan 2:18)

MĂRTURISIRE:

Mi-am îndreptat faţa către Domnul pentru a face cereri prin rugăciune şi implorare, cu post, în sac şi cenuşă. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu şi am mărturisit: “O Doamne mare şi minunat, care faci ce ai promis şi esti îndurător cu cei ce Te iubesc şi păzesc legământul Tău; am păcătuit şi am comis fărădelegea, am făcut ce era rău şi rebel, chiar prin faptul că ne-am îndepărtat de principiile şi hotărârile Tale. O Doamne, dreptatea îţi aparţine, iar nouă ruşinea: conducătorilor creştini de biserici, a membrilor bisericii, a profesorilor de seminar, a organizaţiilor creştine; fiindcă am păcătuit împotriva Ta, permiţând culturii pop, neopăgâne să acapareze familiile, bisericile noastre, organizaţiile creştine.

Am fost atenţi să nu ofensăm pe careva, şi nu ne-a mai păsat dacă te ofensam pe Tine; am devenit corecţi din punct de vedere politic, am numit sfinţenia legalism, şi am permis la tot felul de păcate să ne invadeze viaţa privată şi cea din sânul Bisericii; ne-am făcut ca obiectiv principal să fim relevanţi pentru lume, decât ascultători de Tine. Domnului Dumnezeului nostru Îi aparţine mila şi iertarea, chiar dacă am fost rebeli împotriva Lui. Acum, Doamne, ascultă rugăciunea şi cererile noastre şi fă ca faţa Ta să strălucească peste Biserica Ta, care este invadată de apostazie…

(Mărturisire făcută pe baza Daniel cap.9)

Scris de pastor Paul Dan

Capitalismul ajunge la final

(Noua Piramidă Capitalistă)

Le capitalisme touche a sa fin - de Immanuel Wallerstein

traducere integrala a textului original din ziarul LE MONDE

Reporter:
Semnatar al manifestului Forumului Social de la Porto Alegre ( "12 propuneri pentru o alta lume posibila") din 2005 sunteti considerat drept unul dintre cei care au inspirat miscarea "Altermondialista". Ati fondat si dirijat Centrul" Fernand Broudel" pentru studiul economiei sistemelor istorice si al civilizatiilor de la Universitatea de Stat din New York.
Intrebare reporter : "Cum plasati criza economica globala si financiara actuala in "timpul lung al istoriei capitalismului..." ?
Raspuns :" Ferdinand Broudel ( 1902-1985) distingea timpul " duratei lungi" care vede succedandu-se in istoria umana sisteme care dirijeaza raporturile omului cu mediul material si in interiorul acestor faze timpul ciclurilor conjuncturale lungi descrise de economisti precum Nicolas Controtief ( 1882-1930) sau Joseph Schumpeter (1883-1950).
Suntem azi in mod evident intr-o faza B a unui ciclu a lui Controtief (1947-1975) care a inceput acum 30-35 de ani dupa o faza A care a fost cea mai lunga, de 500 de ani de istorie a sistemului capitalist. Intr-o faza A profitul este generat de productia materiala, industriala sau alta. Intr-o faza B capitalismul trebuie, pentru a continua sa genereze profit sa devina financiar si sa se refugieze in speculatii ( ex. Bursa). De mai bine de 30 de ani, intreprinderea sau societatea, statul, si menajele ( locuintele) se indatoreaza in mod masiv.!

Suntem azi in ultima parte a fazei B a lui Controtief cand declinul virtual devine real creand bube financiare. Falimentele se multiplica, concentrarea de capital creste, somajul creste si el iar economia cunoaste o situatie de reala deflatie. Dar astazi acest moment al ciclului conjunctural coincide cu ( si in consecinta agraveaza) o perioada de tranzitie intre doua sisteme de lunga durata. Cred defapt ca am intrat de cca 30 de ani in faza terminala a sistemului capitalist.
Ceea ce diferentiaza in mod fundamental aceasta faza de succesiune neintrerupta a ciclurilor conjuncturale anterioare este ca ( CAPITALISMUL) - nu mai reuseste sa "faca sistem" in sensul pe care il intelege fizicianul si chimistul Ilia Prigagiu ( 1917-2003). Cand un sistem biologic, chimic sau social, deviaza prea mult si prea des de la situatia sa de stabilitate el nu mai reuseste echilibrul si atunci asistam la o bifurcare.

Situatia devine haotica, incontrolabila pentru fortele care o dominau pana atunci si vedem o lupta care se naste si care nu mai este intre cei care tin la sistem si adversarii lor, ci intre toti actorii pentru a determina ce il va inlocui. Reverv utilizarea cuvantului " criza" acestui tip de perioada. Ei bine suntem in criza. Capitalismul ajunge la final.

Intrebare reporter: De ce nu ar fi vorba mai degraba de o noua mutatie a capitalismului care a cunoscut in fond trecerea de la capitalismul de piata la capitalismul industrial, apoi de la Capitalismul industrial la cel financiar.?
Raspuns Immanuel Wallerstein : Capitalismul este omnivor, el capteaza profitul acolo unde el este cel mai important la un moment dat: el nu se multumeste cu profituri mici marginale, din contra el le maximizeaza constituind monopoluri- a mai incercat ultima data sa o faca in biotehnologii si tehnologii de informatii. Dar cred ca posibilitatile de acumulare reala ale sistemului si-au atins limitele. Capitalismul, de la nasterea sa in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, se hraneste din diferenta de bogatie intre centru unde converg profiturile si periferii (nu neaparat geografice) din ce in ce mai saracite.
IN aceasta privinta recuperarea economica a Asiei de Est a Indiei si Americii Latine, constituie o provocare de netrecut pentru "economia- lume" creata de Occident care nu mai reuseste sa controleze costurile de acumulare. Cele trei curbe mondiale de preturi ale fortei de munca, ale materiilor prime si ale impozitelor sunt peste tot in puternica crestere de decenii intregi.

Scurta perioada neoliberala care este pe punctul de a se incheia nu a inversat decat in mod provizoriu tendinta la sfarsitul anilor *90 aceste costuri erau ce-i drept mai putin ridicate decat in 1945. De fapt ultima perioada de acumulare reala-" cei 30 ani gloriosi" - pentru statele Keyneziene si-au pus fortele in serviciul capitalului dar si acolo limita a fost atinsa.

Intrebare reporter : Exista precedente ale fazei ( crizei) actuale asa cum o descrieti?
Raspuns: Au fost multe in istoria umanitatii, contrar la ceea ce trimite reprezentarea creata la mijlocul secolului al XIX-lea al unui progres continuu si inevitabil inclusiv in versiunea sa marxista. Prefer sa ma fixez pe teze posibilitatii sale. In mod cert, capitalismul care a stiut sa produca intr-un mod extraordinar si remarcabil cele mai multe lucruri si bogatii. Dar trebuie sa vedem de asemenea si suma pierderilor pentru mediu, pentru societati carora le-a dat nastere. Singurul bun este acela care permite sa obtina pentru cei mai multi o viata rationala si inteligenta.

Acestea fiind spuse criza cea mai recenta similara cu cea de azi e cea a prabusirii sistemului feudal in Europa Occidentala intre jumatatile sec. XV-XVI, si inlocuirea lui cu sistemul capitalist. Aceasta perioada care culmineaza cu razboaiele religiilor, vede prabusindu-se dominatia autoritatilor regale, senioriale si religioase, pe cele mai bogate, ! apoi taranesti si pe orase.

Acolo se construiesc prin incarcari succesive si intr-un mod inconstient solutii neasteptate al caror succes va sfarsi prin " a face sistem" extinzandu-se putin cate putin sub forma capitalismului.

Intrebare reporter: " Cat timp tranzitia actuala ar trebui sa dureze si spre ce ar putea ca sa dea (sa convearga)?
Raspuns: " Perioada de distrugere de valoare care inchide faza B a unui ciclu Controtief dureaza in general intre 2-5 ani inainte ca conditiile de intrare intr-o faza A, cand un profit real poate fi din nou scos din noi productii materiale descrise de Schumpeter, sa fie reunite.

Dar faptul ca aceasta faza corespunde cu o criza a sistemului ne-a facut sa intram intr-o perioada de haos politic in timpul careia actorii dominanti, la conducerea intreprinderilor si a statelor occidentale vor face tot ce este tehnic posibil pentru a regasi echilibrul, dar este foarte probabil ca nu vor reusi. Cei mai inteligenti au inteles deja ca trebuie organizat ceva cu totul nou. Dar actorii multipli actioneaza deja intr-un mod dezordonat si inconstient pentru a face sa rasara noi solutii fara sa stim inca ce sistem va iesi din aceste tatonari. Suntem intr-o perioada destul de noua in care criza si impotenta celor puternici lasa locul liberului arbitru al fiecaruia. Exista astazi o perioada de timp in care avem fiecare posibilitatea sa influentam viitorul prin actiunea noastra individuala. Dar cum acest viitor va fi suma incalculabila al acestor actiuni, este absolut imposibil sa prevezi care model se va impune in final. In 10 ani vom vedea poate mai clar, in 30-40 ani un nou sistem va fi luat fiinta.

Cred ca este la fel de posibil instalandu-se un sistem de exploatare, din nefericire, mai violent decat capitalismul sau sa vedem din contra organizandu-se un model mai egalitar si redistributiv.
Intrebare reporter: Mutatiile anterioare ale capitalismului au dat deja inspre o deplasare a centrului " economiei-lumi" de exemplu din bazinul mediteranean spre coasta atlantica a Europei apoi inspre cea a S.U.A. Sistemul care va veni va fi cel centrat pe China?
Raspuns : Criza pe care o traim corespunde si sfarsitului unui ciclu politic, cel al hegemoniei americane inceputa de asemenea in anii ' 70. S.U.A. va ramane un actor important dar nu vor mai putea niciodata sa-si recucereasca pozitia dominanta in fata multiplicarii centrelor de putere in Europa Occidentala, China, Brazilia, si India.

O noua putere hegemonica, daca ne referim la timpul lung Brandelian, poate sa ia inca 50 de ani pentru a se impune. Dar nu cunosc care va fi acela. Asteptand consecintele politice ale crizei actuale vor fi enorme in masura in care stapanii sistemului vor incerca sa gaseasca tapi ispasitori pentru prabusirea hegemoniei lor.
Cred ca jumatate din poporul american nu va accepta ceea ce este pe cale sa se petreaca. Conflictele interne se vor exacerba deci in S.U.A. care este pe punctul de a deveni tara cea mai instabila politic din lume: Si nu uitati ca noi americanii suntem toti inarmati.

Immanuel Wallerstein

"Le capitalisme touche à sa fin" -pag.1

"Le capitalisme touche à sa fin" -pag.2

Acest articol a fost tradus de catre Ioan Alexandru Ţânţar, absolvent SPRI, licenţiat in Studii de Securitate. Nu se permite reproducerea fără permisiunea traducătorului. Anumite pasaje sau porţiuni pot fi folosite dacă inseraţi si sursa articolului.

Iubirea de sine - singura iubire a ecumeniştilor

2 Corinteni 11:12-15

12. Dar lucrez şi voi lucra astfel, pentru ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej, ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu care se laudă.
13. Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.
14. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.
15. Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.

Se foloseşte intens Crucea(1), ca simbol, de către organizaţiile care promovează ecumenismul.

Se vorbeşte atâta de (2)iubire, pe care s-ar întemeia ecumenismul şi pe care nu ar avea-o antiecumeniştii. Dar, este aceasta iubire, sau o batjocorire a ei?
Amintiţi-vă, ereziile sunt numite şi bârfe, fiind defăimări ale Adevărului, iar începătorii ereziilor sunt numiţi de către Biserică “bârfitori”. Nu vorbim despre “neînţelegeri”, “erori”, teologia nu este filozofie sau ştiinţă, iar Dumnezeu nu este un concept abstract, sau un sistem de ecuaţii, ci Persoană.

“Iubirea” ecumenistă nu este iubire, ci o batjocorire a ei.
Cordialitatea ecumenistă, întemeiată fiind pe neiubirea de Dumnezeu este iluzie demonică, întovărăşire la păcatul hulei, falsă bună-înţelegere păstrată în numele unei răstălmăciri a unui fundament al creştinismului. Dacă iubesc, dintâi pe Dumnezeu, după poruncă, apoi pe aproapele meu, mă voi strădui să-i deschid acestuia ochii, atunci când umblă să-l înşele falsele iubiri.
După cum a încercat a-şi însuşi Crucea, ca fur de cele sfinte, ecumenismul a încercat a-şi însuşi iubirea. Nici una, nici cealaltă nu sunt cele adevărate şi mântuitoare.
După cum se îmbracă diavolii în “lumină”, spre înşelarea oamenilor trufaşi, s-a îmbrăcat şi ecumenismul în “iubire”, spre înşelarea tot a celor cu iubire de sine. Fiindcă acesta este, cel mai probabil, motivul adânc pentru care cineva ar susţine ecumenismul- iubirea de sine. Iubirea de sine, care “protejează” pe om de eventualele conflicte în care l-ar implica mărturisirea. Iubirea de sine, care este satisfăcută de avantajele materiale care ar putea decurge din susţinerea ecumenismului. Iubirea de sine, piedica dintâi în calea Iubirii adevărate, venind să ne lumineze sufletul şi să ne răpească lui Hristos Dumnezeu.

Ma voi număra printre cei prigoniţi pentru Hristos, a căror plată multă este în ceruri. Unde ne vom număra noi, dacă nu ne lepădăm de toropeala ucigătoare de suflet în care ne aflăm, este altă poveste, de semn complet opus.
Hai să ne trezim! Să nu ne mai lăsăm drogaţi cu vorbe de “dragoste” mincinoasă. Suntem oameni, avem raţiune, ne iubeşte nemărginit Dumnezeu, şi noi suntem capabili, din fire, de iubirea cea adevărată, de ce să ne pierdem în amăgiri?
Hai să alungăm demonii,idolii, interesele lumesti, barfa din case.
Oameni cu care am mai discutat îndemnau la rugăciune. Desigur, şi la rugăciune îndemn şi eu, măcar că mi se pare uşor truistic, sau, altfel spus, ce este acela creştinul care nu se roagă. Dar rugăciunea nu exclude acţiunea de a lua atitudine prin viu grai sau în scris. Dacă sfinţii martiri s-ar fi rugat, numai, în sufletul lor, în timp ce cu mâna ar fi adus jertfă demonilor…

Să nu mai fie, în general, nimic din toate acestea- falsa iubire, falsa bunătate, falsa frumuseţe, falsa dreptate, falsa smerenie, falsa ascultare şi orice altă sucire demonică a valorilor creştine.
Iubirea adevărată nu arată neiubitor pe Dumnezeu fiindcă a gătit focul cel veşnic, demonilor şi următorilor lor de bunăvoie.
Bunătatea adevărată nu-L arată pe El ca lipsit de bunătate fiindcă nu se vor mântui toţi oamenii, indiferent de credinţă.
Frumuseţea adevărată nu arată ca urâcioase învăţătura sau slujirea , umblând să le facă “operaţii estetice”, după gustul demonilor.
Dreptatea adevărată nu nedreptăţeşte pe Dumnezeu.
Smerenia adevărată nu zace pe sine, lăsând să fie hulit Cel Care pentru noi S-a smerit până la moarte.
Iar ascultarea adevărată se face dintâi faţă de Dumnezeu”.

Expresia “mama şi tata” interzisă în Marea Britanie

Profesorii din Marea Britanie nu vor mai avea voie sa foloseasca expresia “mama si tata” si nu vor trebui sa presupuna ca elevii au parinti heterosexuali. Incepand cu varsta de patru ani, copiii vor fi familiarizati cu ideea ca exista si cupluri de acelasi sex, iar profesorii trebuie sa se asigure ca elimina atitudinile homofobe din comportamentul micutilor, precizeaza noile directive concepute de grupul Stonewall din Marea Britanie, care militeaza pentru drepturile homosexualilor, noteaza tabloidul britanic The Daily Mail, citat de Rompres.
“Parinti” este un termen mai potrivit decat “mama si tata”, mai ales atunci cand este folosit in scrisorile si e-mail-urile trimise la domiciliul copilului. Noile directive vor fi lansate oficial miercuri de catre ministrul britanic al invatamantului, Ed Balls.
In momentul in care profesorii discuta cu copii despre casatorie, trebuie sa le spuna micutilor despre drepturile civile ale partenerilor si despre drepturile de adoptie ale homosexualilor. Documentul precizeaza ca elevii care isi catalogheaza colegii ca fiind “gay” trebuie sa fie tratati asemenea rasistilor, demonstrand astfel “toleranta zero” fata de folosirea acestui cuvant care reprezinta o insulta.
“Fii barbat!”, o alta expresie tabu
Profesorii vor trebui sa evite sa le spuna baietilor “fii barbat” sau sa ii acuze ca se comporta asemenea “unor fete”. Aceste mustrari “ducand la intimidarea acelora care nu se conformeaza ideilor fixe in ceea ce priveste genul”, se precizeaza in document.
In acelasi timp, scolile ar trebui sa incurajeze si sa prezinte drept model persoanele gay din randul personalului din invatamant, parintilor sau guvernatorilor. Personalul gay din invatamant ar trebui sa fie capabil sa discute despre viata privata dupa o consultare in prealabil cu directorul.Sfatul pe care directivele il dau profesorilor gay este: “Cultura scolara si etosul stabilesc gradul de deschidere al personalului in ceea ce priveste viata privata a fiecaruia, iar in acest sens este nevoie de sfatul si indicatiile directorului”.
Departamentul pentru Copii, Scoli si Familii a insarcinat Stonewall cu intocmirea acestor directive in colaborare cu grupul de lobby Education Action Challenging Homophobia. Documentul prevede ca minorii cu varste intre patru si sapte ani ar trebui “sa inteleaga ca nu toti copiii au o mama si un tata” si sa invete despre structurile diferite pe care le poate avea o familie.

Luna lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor si transexualilor in Istorie
Referitor la copiii cu varste intre 11-14 ani, directivele sugereaza ca: “Scolile ar trebui sa faca eforturi pentru a discuta cu elevii inclusiv despre faptul ca exista parinti de acelasi sex, evitand sa afirme ca elevii au o “mama si un tata”.
Un profesor a declarat: “Am auzit termenul ‘gay’ folosit ca abuz impotriva unor persoane in fiecare zi. Copii nu stiu exact ce inseamna acest termen, dar stiu sa il foloseasca drept insulta. De aceea trebuie sa actionam cat mai repede”. “S-ar putea sa consume ceva timp la inceput, dar trebuie sa consideram ” zero toleranta” pentru un astfel de limbaj. Trebuie sa ii facem pe copii sa inteleaga ca a fi homosexual nu este degradant” a mai adaugat acesta. Ghidul apare la 5 ani dupa o lege a guvernului britanic care interzicea promovarea homosexualitatii in scolile din Marea Britanie.
Luna urmatoare in scolile din insula britanica este luna “Lesbienelor, homosexualilor, Bisexualilor si Transexualilor in Istorie”, unde copii vor invata despre personalitati aparent homosexuale precum Leonardo da Vinci, Oscar Wilde si James Dean.

Elemente care inabusa Vox Dei- 1. New Age

1. NEW AGE

Miscarea New Age (Noua Era) este un curent modern si umanist ce sustine o viziune comuna a unei noi ere a iluminarii, a cunoasterii si a armoniei. Aceasta miscare se intemeiaza pe MONISM (TOTUL ESTE UNA) si pe PANTEISM (TOTUL ESTE DUMNEZEU). Pentru a fi un adept al Noii Ere nu trebuie sa devii oficial membrul unui grup sau sa marturisesti crezuri riguroase. Miscarea este extrem de diversificata. Din acest motiv, nu poate fi categorisita ca cultic-ritualista, ca si bisericile clasice, si nici nu se poate defini ca secta. Nimeni nu poate vorbi in numele intregii comunitati. In timpul anilor 50 si pâna la mijlocul anilor 60, miscarea era asemenea unui aisberg gigantic, cu peste 90% din masa lui aflata înca sub apa. Incetul cu încetul, acesta a iesit tot mai mult la suprafata, in tendinta perfect justificabila de cautare si de gasire a unor raspunsuri la intrebari vechi, neelucidate de restul religiilor anacronicizate.

FACTORI CARE AU FACILITAT APARITIA MISCARII NEW AGE

Transcedentalismul Unul dintre primii si cei mai importanti factori a fost Transcedentalismul secolului 19. Exponentul cel mai insemnat al acestuia a fost Ralph Waldo Emerson (1803-1882). Emerson si transcedentalistii au fost cei ce au pus bazele aparitiei si formarii miscarii New Age. Intuitia este mai presus decât simturile, in descoperirea adevarului, iar Dumnezeu se poate revela omului prin intuitia sa. Scopul religiei este o unire constienta a umanitatii cu Dumnezeu.TeozofiaUn al doilea factor a fost Teozofia. La aceasta si-a adus o majora contributie Societatea Teozofica fondata de Helena P.Blavatsky in anul 1875. Termenul Teozofie inseamna "intelepciune divina". Urmatoarele idei ale New Age-ului au fost sustinute teozofic: - Maestrii iluminati ghideaza evolutia spirrituala a omenirii. Acestia sunt persoane care in trecut si-au incheiat evolutiile lor pamântesti prin reincarnari repetate, iar acum isi continua evolutia pe un plan superior al existentei lor (printre acestia se numara Lao-Tze, Buddha, Hermes Trismegistos, Pitagora, Zoroastru, Moise, Isus, Mohamed si altii). - In timp ce Maestrii iluminati isi continuua propria lor evolutie spre TOT CEEA CE ESTE (spre Dumnezeire), ei ajuta periodic in mod voluntar fiinte umane, mai putin luminate, sa ajunga la nivelul maestrilor. De asemenea, ei ofera revelatii acelor fiinte umane ce sunt acordate spiritual. - H.P.Blavatsky a primit revelatiile ei de la Maestrii iluminati si aceste comunicari din cealalta lume sunt cele ce au marcat inceputul Epocii Acvariene (devenit un sinonim al New Age-ului).

Antropozofia

Ramura a Teozofiei, ea a fost infiintata in anul 1912 de catre Rudolf Steiner. Termenul Antropozofie inseamna "întelepciunea omului" si a fost propus pentru a reaminti oamenilor ca poseda intregul adevar si intreaga intelepciune universala in sinea lor. R.Steiner a sustinut ca acest adevar launtric se poate descoperi folosind stiinte aparte, care il pot face pe om sa cunoasca o perceptie hipersensibila fata de lumile spirituale, imperceptibile organelor de simt omenesti sau aparatelor moderne. Scoala Arcana Scoala Arcana, o alta ramura a Teozofiei, a fost fondata in anul 1923 de catre Alice si Foster Bailey. Multe din doctrinele acestei scoli de gândire sunt similare celor ale Teozofiei, incluzându-le si pe cele privitoare la Maestrii iluminati. Alice Bailey a fost purtatoarea de cuvânt a unui Maestru cu numele de "Tibetanul". In acest rol, ea a scris 19 carti dictate de catre acest Maestru. Doua dintre cele mai bune carti sunt "The Externalisation of the Hierarchy" ("Exteriorizarea Ierarhiei") si "The Reappearance of Christ" ("Reaparitia lui Cristos").

Miscarea Eu Sunt

Miscarea Eu sunt, tot o ramura a Teozofiei, a fost fondata prin anii 30 ai secolului 20 de catre Guy si Edna Ballard. Scopul revelatiilor primite de ei este de a pregati omenirea in vederea venirii Epocii lui Acvarius si a raspândirii la scara planetara a Constiintei lui Cristos. Spiritismul Spiritismul se poate defini ca fiind practica de incercare a stabilirii comunicarii cu spirite umane plecate din aceasta viata, sau cu spirite inteligente imateriale (niciodata incarnate pe pamânt), prin intermediul unui medium omenesc, cu scopul de a obtine informatii despre alte sfere de existenta imateriale.

TRASATURILE MISCARII NEW AGE

Sincretismul religios

Miscarea New Age este sincretista, adica combina si sintetizeaza invataturi si principii religioase valoroase si plauzibile. Culege din invataturile tuturor religiilor lumii ceea ce e bun, adevarat si valoros, si le redefineste sub forma unei noi conceptii despre lume si viata: "Noi onoram adevarul si frumusetea tuturor religiilor lumii si credem ca fiecare din ele contine o parte din Dumnezeu, un sâmbure al adevarului care sa ne uneasca pe toti". New Age nu ofera un devotament exclusiv unei forte supranaturale invizibile si inaccesibile, unui invatator sau unei invataturi anume. Dimpotriva, cred ca TOT CEEA CE ESTE (DUMNEZEU) s-a revelat pe sine (printre altii) in Isus, dar si in multi alti maestrii înaltati, cum ar fi Lao-Tze, Buddha, Hermes Trismegistos, Pitagora, Zoroastru, Moise, Mohammed, ISus Christos etc. Prin urmare, Biblia nu poate face nici o pretentie de a fi singura revelatie a lui Dumnezeu facuta omenirii, ci numai una din multele sale revelatii.

Divinizarea umanitatii

Afirmatia fundamentala, extrem de pozitiva, a New Age este divinizarea reala a omului, a tuturor creatiilor din univers. Daca TOTUL ESTE UNA (MONISM) si TOTUL ESTE DUMNEZEU (PANTEISM), atunci si noi oamenii, precum si toate creatiilor materiale ale giganticului Univers, sunt in ultima instanta parti intrinsece ale lui Dumnezeu, sunt Dumnezeu. Odata ce noi incepem sa pricepem ca toti suntem Dumnezeu, ca toti avem atributele sale, intreg scopul vietii devine redescoperirea maretiei divine din noi, a iubirii, a intelepciunii, a intelegerii si a inteligentei perfecte.

Transformarea

Doua aspecte ale transformarii se remarca in New Age: transformarea personala si transformarea planetara. Transformarea personala reprezinta corespondentul nasterii din nou din crestinism, bazându-se pe recunoasterea personala a contopirii cu Dumnezeirea, cu umanitatea, cu universul. Aceasta recunoastere este descrisa ca iluminare, armonizare, acordare, realizarea sinelui, realizarea lui Dumnezeu sau actualizarea de sine. Este absolut nevoie de o asemenea iluminare, deoarece noi, oamenii, am acceptat minciuna (sau am cedat iluziei) limitarii omenesti si marginirii omului. Pentru ca am uitat in cursul evolutiei multimilenare, nu totdeauna fericita, adevarata noastra identitate divina. Doar printr-o transformare a constiintei noastre putem scapa de aceasta minciuna si putem redescoperi adevaratul nostru potential minunat divin.Transfomarea planetara se spera a se realiza prin atingerea unei mase critice suficiente de oameni, ce au fost ei insisi personal transformati, si care isi asuma raspunderea socio-politica pentru intreaga umanitate. Unitatea guvernariiIdea politica a New Age este bazata pe increderea optimista si generoasa avuta in potentialul uman si nu in dependenta omenirii de calauzirea unui Dumnezeu personal inexistent, aflat inafara propriilor sale creatii. Omniprezentul Cristos cosmic este cel ce-l umple pe om cu acest potential. Cristosul cosmic a operat in multe din perioadele istorice trecute in vietile diferitelor personalitati religioase si prin intermediul lor s-au produs schimbari deosebit de spectaculoase si pozitive in lumea noastra (mutatii genetice psihologice la scara de masa). Masele trebuie sa invete sa nu se mai vada ca indivizi izolati si neajutorati, ci ca parte a unui intreg mai mare, a unui grup, a unei comunitati, a planetei, a universului.

INFLUENTA MISCARII ASUPRA PSIHOLOGIEI

Preocuparea fata de potentialul uman

Miscarea potentialului uman este rezultanta naturala a conceptiei New Age, indeosebi aceea a ideii ca TOTUL ESTE UNA si ca Dumnezeu este TOTUL, sau ca intreaga omenire este divina. Seminariile potentialului uman invata ca, "Tu esti propriul tau Dumnezeu" si ca, "Tu iti creezi in fiecare clipa propria ta realitate".Puterile mintii si potentialul uman Imputernicirea este un secret care le ofera oamenilor capacitatea de a-si crea propria lor realitate prin intermediul puterii mintii. Aceasta se poate atinge prin utilizarea efectiva a afirmatiilor (deci, nu a negatiilor), a formarii unei exprimari strict pozitive si vizualizare (formarea mintala a imaginilor lucrurile pe care doresti sa le creezi).

INFLUENTA MISCARII ASUPRA MORALEI

1.Privitor la deosebirile dintre bine si rau

Pentru ca TOTUL ESTE UNA nu exista nici o deosebire intre bine si rau. Nu exista nici un fel de absoluturi morale. Totul este relativ. Morala miscarii New Age nu este bazata pe un concept dualist de bine si de rau. Pâna ce umanitatea nu intelege ca in adevar nu exista nici un bine, sau nici un rau, nu va fi pace.

2.Implicatiile morale ale crezului ca omul este divin

Fiindca fiintele omenesti sunt Dumnezeu ele isi creeaza in fiecare moment propria lor realitate. Lucrul acesta inseamna ca oamenii traiesc intr-o lume faurita de ei insisi, o lume care include tot ceea ce-si fac singuri, cât si ceea ce li se face lor de catre altii. Daca oamenii divinizati isi creeaza propria lor realitate, atunci ei nu pot sa-i condamne pe cei ce le fac rau altora. Faptele lui Stalin si Hitler nu pot fi condamnate ca fiind gresite din punct de vedere moral, devreme ce ei au fost doar o parte a realitatii pe care oamenii insisi, intr-o anumita etapa istorica, au creat-o. 3. Privitor la reincarcare si karmaReincarnarea reprezinta procesul de nasteri continue, pâna ce sufletul atinge o stare de perfectiune si se contopeste din nou cu sursa lui (Dumnezeu, Sufletul Universal). Karma se refera la datoria acumulata de un suflet datorita faptelor comise in timpul vietii actuale sau a vietilor trecute. O karma buna va conduce la reincarnare intr-o stare mai fericita, iar o karma rea va conduce la reincarnare intr-o stare mai nefericita. Astfel, multi oameni explica si infrunta existenta raului din lume strict in lumina karmei. Nu ar trebui sa emitem o judecata atunci când oamenii sufera, deoarece noi nu stim ce anume se vindeca prin karma in aceste suferinte.

INFLUENTA MISCARII ASUPRA EDUCATIEI

1.Programa scolara

In programa educationala a New Age-ului se pune accentul pe starile modificate de constiinta, pe meditatie, relaxare, yoga si biofeedback. Programa educationala a New Age-ului pune de asemenea un accent deosebit asupra autonomiei personale a individului. De exemplu, copiii sunt invatati sa se opuna intr-un mod cuvenit-limitat impotriva principiilor marginite sau invechite ale parintilor. Uneori lucrul acesta inseamna a indemna la o rebeliune sanatoasa, potrivita, nu la conformism daunator.

2.Educatia transpersonala

Educatia transpersonala se concentreaza pe ceea ce este dincolo de tarâmul realitatii obiective. Invatarea cu partea dreapta a creierului guverneaza capacitatile umane creative si intuitive. Printre aceste tehnici ale invatarii cu partea dreapta a creierului se numara yoga, meditatia, invocarile si vizualizarea. Prin includerea acestor tehnici ale invatarii cu partea dreapta a creierului in programele scolare, spera sa se ajunga la invatarea integrala a creierului, spre deosebire de invatarea stricta numai cu partea stânga a creierului, ca pâna acum. Imaginatia stimulata (vizualizarea) este adesea recomandata pentru a se descoperi ajutorul interior, ghidul spiritual ("îngerul pazitor" al religiilor clasice) sau Eul Suprem. Educatia confluenta (teorie inradacinata in conceptia panteista despre lume) cauta sa-i faca pe oameni in stare sa-si recunoasca divinitatea launtrica si sa actioneze conform ei. Un aspect-cheie al meditatiei reprezinta capacitatea sporita de a contacta si de a invata, de la sursa intelepciunii, dragostei si inteligentei din noi (sinele suprem, Dumnezeu, spirit intelept universal, constiinta). Clarificarea valorilor cauta sa-i ajute pe oameni sa-si descopere propriile lor valori. Ideea de plecare presupune ca valorile si caracterele individuale ale fiecarui om nu pot fi impuse din afara (cum ar fi, din Biblie sau de catre parinti), ci trebuie descoperite interior. Educatia globala consta in educarea oamenilor sa gândeasca si sa actioneze ca cetateni planetari. Educatia globala raspândeste notiuni ca ecumenismul, fratia omului, sincretismul religios si conducerea unica mondiala. New Age ii invata pe oameni o serie de notiuni extrem de valoroase, cum ar fi:

- Tu esti propriul tau Dumnezeu.

- Tu iti creezi propria ta realitate.

- Tu ai un potential nelimitat.

Apă "sfinţită" contra HIV

Biserica ortodoxă, majoritară, din Etiopia, susţine că poate vindeca HIV cu ajutorul apei sfinţite. Un reporter britanic aflat la faţa locului relatează scene desprinse parcă din holocaustul nazist.

"Bărbaţi, femei şi copii dezbrăcaţi, unii dintre ei în lanţuri pentru a îi împiedica să fugă, îngenunchiaţi în faţa preotului de la biserica Sfânta Maria de pe Muntele Entoto... Aceşti oameni înfricoşaţi de moarte au venit sau au fost aduşi pentru a-şi prelungi viaţa. Dar e de aşteptat exact contrariul.
Şi asta pentru că sute de oameni infectaţi sunt grupaţi împreună pentru a fi "botezaţi" deşi gestul este unul neceremonios într-un mod ce poate părea brutal pentru cei din exterior. Păhărele de plastic sunt umplute cu apă "sfinţită" şi apoi lichidul este aruncat peste mulţime de către preoţi îmbrăcaţi în costume cauciucate.

Oamenii gem fie de la şocul apei reci pe piele fie pentru că se află într-o transă religioasă plină de speranţă de vindecare. Unii ţipă pentru ca demonii să le părăsească corpul în timp ce popii îi exorcizează lovindu-i cu cruci de lemn. Este de necrezut." încheie reporterul.
O şedinţă de spălare a creierelor făcută de popii ortodocşi aflaţi în cea mai de jos fază a demenţei religioase.

Imbracati-va in doliu ...Evanghelia este tot mai palida si galbena la fata

Proclamarea Adevarului este ISUS CHRISTOS

Va recomand aceasta carte patrunzatoare, bazata pe discernamant spiritual si pe adevarul Cuvantului lui Dumnezeu din Sfanta Scriptura.

Cartea paradoxal, a fost prezentata anul trecut la Conferinţa Tineretului Creştin din România - Sibiu ( 20-25 august 2007) de catre Cristian Barbosu, anticipand vremurile in care traim.

Misiunea noastră este să raţionăm cu înţelepciune într-o lume lipsită de raţiune.

Noi, ca reprezentanţi ai lui Cristos, am îmbrăţişat concepţia vehementă a zilelor noastre conform căreia noi, ca indivizi, nu trebuie să punem la îndoială crezurile personale ale altora, fie din biserică, fie din afara acesteia. Mulţi sunt cei care cred că nu avem niciun drept să judecăm stilul de viaţă sau crezul altora. Ne-am pierdut abilitatea de a judeca lumea, pentru că am pierdut, întâi de toate, abilitatea de a ne judeca pe noi înşine.

Cine eşti tu, ca să judeci? este o carte despre discernământ: abilitatea de a distinge minciuna de adevăr; chiar mai mult, minciuna de adevărul pe jumătate. Responsabilitatea noastră ca membri ai bisericii este să distingem creştinismul biblic de spiritualitatea contrafăcută şi de valorile lumii acesteia ( paganism si traditionalism sincretic religios).
Erwin Lutzer ne invită într-o călătorie în care să învăţăm cum putem distinge corect adevărul, adevărul pe jumătate şi minciuna.

Dumnezeu ne cheamă la cunoaştere - dar totodată dincolo de cunoaştere, la înţelepciune. Această carte este o comoară de înţelepciune biblică. îl va echipa pe cititor cu discernământul atât de vital pentru zilele noastre.
Dr. R.C. Sproul, Director şi Preşedinte al Ligonier Ministries.

Dacă eşti cu adevărat în căutarea discernământului biblic în multe dintre dilemele spirituale cu care te confrunţi în fiecare zi, această carte este pentru tine. Cu greu am fi putut găsi un alt om al lui Dumnezeu care să ne călăuzească prin mările tulburi în care trăim. Mă bucur nespus că această carte a apărut şi în limba română.
Cristian Barbosu, pastor Biserica Metanoia Arad

Cuprins:

Înainte de a începe
De ce ne temem să judecăm?

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi
Ar trebui să încetăm să mai emitem judecăţi?

Când judecăm doctrina
Oare chiar contează ce credem noi?

Când îi judecăm pe falşii profeţi
Cum îi putem recunoaşte?

Când judecăm minunile
Sunt ele de la Dumnezeu sau de la Diavol?

Când judecăm divertismentul
Cât de mult din Hollywood ar trebui să lăsăm să intre în casele noastre?

Când judecăm aparenţele
Care este relaţia dintre frumuseţe şi fericire?

Când judecăm neopăgânismul
Când devine fantezia realitate?

Când judecăm fantomele, îngerii şi locurile sfinte
Cum ar trebui să interpretăm lumea spirituală?

Când judecăm conduita
Putem cădea de acord în privinţa a ceea ce este bine sau rău ?

Când judecăm caracterul
Care sunt semnele integrităţii?

Aici o puteti comanda. CINE ESTI TU CA SA JUDECI?
Fiti binecuvantati cu Iubirea lui Dumnezeu.

3 ani de intunecare ...cine se va trezi?

Calea Crucii pentru tineret

sursa : catholica.ro

13.03.2008, Sibiu: În data de 14 martie 2008, ora 19.00, cu începere de la Biserica Baptistă Betania, str. Pielarilor, nr. 6-8, se va desfăşura la Sibiu evenimentul interconfesional Calea Crucii – pentru tineret.

Calea Crucii este o devoţiune( ritual) importantă în tradiţia catolică. Ea urmăreşte drumul parcurs de Cristos de la casa lui Pilat din Pont până la mormânt.

În Sibiu, această comemorare a Căii Crucii, în formă interconfesională, a apărut cu mai puţin de un deceniu în urmă. A început întâi reunind la comemorare comună bisericile istorice. Biserica Baptistă, prin mişcarea tinerilor „Vox Dei” din cadrul ei, participă la marşul Calea Crucii de 3 ani.

Practic, manifestarea Calea Crucii este o imitaţie a drumului Domnului Isus spre Calvar. Bisericile devin staţiuni, unde se comemorează un moment al Calvarului Domnului, printr-o meditaţie specifică, prin câteva cântări şi rugăciuni. Apoi, tinerii ies din lăcaşul de cult şi se îndreaptă, intonând imnuri creştine, spre o altă locaţie eclezială.

Anul acesta, marşul interconfesional al Căii Crucii începe de la Biserica Baptistă Betania şi se sfârşeşte la Catedrala Ortodoxă şi are ca motto: „Cristos, o prezenţă sigură, într-o lume nesigură”.

Pasajele care constituie sursa meditaţiilor fiecărei staţiuni se găsesc în Sfânta Evanghelie după Marcu, capitolul 15. Prima staţiune va genera o meditaţie despre judecarea Domnului Isus: Mc. 15, 1-15. Cea de-a doua staţiune va avea ca temă batjocorirea: Mc. 15, 16-20. Cea de-a treia oprire va comemora crucificarea Domnului: Mc. 15, 21-28. O altă reflecţie va fi despre Isus pe cruce: Mc. 15, 29-32. Penultima staţiune va fi sursa unei meditaţii despre moartea pe cruce: Mc. 15, 33-39. În sfârşit, staţiunile se vor termina în Biserica Ortodoxă, unde se va aminti despre luarea de pe cruce a trupului Domnului: Mc. 15, 40-47.

Marşul Calea Crucii este proiectul comun al Bisericilor creştine sibiene şi a fost realizat cu binecuvântarea următoarelor feţe bisericeşti: preot Cristi Almăjanu – Biserica Ortodoxă – departamentul de tineret, pastor Varro Sandor – Biserica Reformată, pastor Hans-Georg Junesch – Biserica Evanghelică Luterană, preot Cristi Voiculescu – Biserica Romano-Catolică, preot Nicolae Popa – Biserica Greco-Catolică „Sf. Ursula”, pastor Radu Câmpean – Biserica Baptistă Betania – departamenul tineret „Vox Dei”.

Fondurile rezultate în urma colectei din anul acesta vor fi folosite, prin bunăvoinţa domnului profesor de psihiatrie Ghiorghe Talau, pentru achiziţionarea unor produse alimentare care le vor fi dăruite bolnavilor psihici din Spitalul de Psihiatrie Sibiu, secţia a doua, în preajma Sărbătorilor Învierii Domnului Isus (29 martie 2008).

anunt publicat de: Andrei Pătrîncă

Papa intenţionează să-l reabiliteze pe Martin Luther

Papa intenţionează să-l reabiliteze pe Martin Luther

In incercarea lor de a ameti si pe baptisti si protestanti, Papa se da bine pe langa pocaiti.
Ce teologie au studiat pastorii nostri la institut?
si ce carti au citit in tineretea lor?
Au auzit de reformatori , de cei ce au luptat pentru adevar?
Au auzit de cei care se luptau pentru mantuirea sufletelor?
Cred ca au citit mai degraba "cum sa ai o biserica de succes" .
alexandru

După intensificarea dialogului cu musulmanii, Papa Benedict al ...

Papa Benedict al XVI-lea îl va reabilita pe Martin Luther, argumentând că acesta nu a dorit să divizeze Biserica Catolică. Reformatorul protestant din Saxonia a dorit doar să combată corupţia din sânul bisericii. Suveranul Pontif va face publică poziţia Vaticanului în acest sens în luna septembrie.

În prealabil, Papa va discuta implicaţiile gestului său împreună cu 40 de teologi catolici, cunoscuţi sub numele de "Ratzinger Schülerkreis", la reşedinţa papală de vară de la Castel Gandolfo. Potrivit unor surse din cadrul Vaticanului, citate de cotidianul britanic "The Times", Papa consideră că Martin Luther, excomunicat de Biserica Catolică sub acuzaţia de erezie, nu a fost, în realitate, un eretic.

Cardinalul Walter Kasper, şeful Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, a declarat că iniţiativa va ajuta la intensificarea dialogului ecumenic între catolici şi protestanţi. "Avem multe de învăţat de la Luther, începând cu importanţa pe care el a acordat-o cuvântului divin", a precizat cardinalul Kasper.

Reabilitarea lui Luther face parte dintr-o ofensivă mai amplă a Papei care încearcă să-şi schimbe imaginea conservatoare şi să apropie Biserica Catolică de lumea modernă. În aceeaşi direcţie, Biroul de Presă al Vaticanului a anunţat că va fi ridicat un monument dedicat lui Galileo Galilei, un alt eretic, pentru a marca, în 2009, cea de-a 400-a aniversare a descoperirii teles­copului.

Excomunicat de Leon al X-lea

Punând sub semnul îndoielii autoritatea papală, Martin Luther a zguduit din temelii Biserica Catolică, în sec. al XVI-lea. El susţinea că Biblia este singura sursă a autorităţii religioase (sola scriptura).

După o vizită efectuată în 1510 la Roma, doctorul în teologie a fost şocat de puterea, bogăţia şi corupţia de la Vatican. În 1517 a protestat public faţă de comerţul cu indulgenţe, fiind judecat pentru erezie. Câţiva ani mai târziu a fost excomunicat de Papa Leon al X-lea, care l-a caracterizat drept "un german beat care îşi schimbă părerea când este treaz".

sursa : ziarul ADEVARUL

Nu-L dau pe ISuS pe margele niciodata!

Pentru copilul lui Dumnezeu care se lasa prins, calea compromisurilor pare totdeauna pavata cu argumente bune si intentii laudabile. Dar porneste pe o panta nenorocita de pe care ii va fi greu sa se opreasca. Compromisul, cancer al crestinatatii de azi, este o tumoare maligna provenita din anomaliile vietii spirituale care se numesc: parasirea, negarea adevarului biblic, duh lumesc in biserica, sau pur si simplu lipsa credeului, a fundamentului doctrinar solid.

(John H. Alexander)

Ecumenismul, incotro?

Ecumenismul, incotro? Cand a fost sincer Vaticanul!?

Declaraţia oficială a Bisericii Catolice a stârnit reacţii în întreaga lume. Ideea că Biserica Romei ar fi unica Biserică a lui Isus Hristos ...

Declaraţia oficială a Bisericii Catolice a stârnit reacţii în întreaga lume. Ideea că Biserica Romei ar fi unica Biserică a lui Isus Hristos nu doar că e falsă, dar a creat şi neîncrederea Bisericii Ortodoxe în dialogul interconfesional. Dacă în urmă cu aproape un an Papa Benedict al XVI-lea spunea că Biserica Ortodoxă şi cea Catolică sunt surori, azi vine cu o declaraţie prin care ne contrazice. Ne întrebăm, totuşi, când a fost sincer, atunci sau acum?


Joi, 10 iulie 2007, Vaticanul a dat publicităţii un document prin care pretinde că "unica Biserică a lui Cristos este cea Catolică", iar bisericile protestante sund doar "simple biserici particulare". În acelaşi document, referitor la Biserica Ortodoxă, se menţiona că: "deşi se apropie cât de cât de Biserica Catolică, este neascultătoare", nedorind să se supună Papei.


Ulterior, nemulţumirile au apărut rând pe rând. Primii care au reacţionat în acest sens au fost protestanţii, iar dintre Bisericile ortodoxe autocefale, Biserica Martiră a Rusiei, prin Patriarhul Alexei. În comunicatul dat publicităţii de Patriarhia Română, pr. Emil Stoica, în calitate de purtător de cuvânt, menţiona: "Privim cu îngrijorare unele dintre afirmaţiile făcute în documentul Bisericii Catolice, mai ales că acestea pun piedici dialogului teologic dintre biserici, cu atât mai mult cu cât acest dialog cunoscuse, în ultimii ani, un progres vizibil". Totodată, pr. Stoica a mai spus că acest document clarifică poziţia Bisericii Catolice, venind tocmai în apropierea Comisiei mixte de dialog între Biserica Catolică şi cea Ortodoxă. Această întrunire va avea loc în perioada 8-15 octombrie 2007, la Ravenna, în Italia. În ceea ce priveşte relaţiile ecumenice pe plan local, îndeosebi în Ardeal, dar şi pe plan naţional, încrederea faţă de Biserica Catolică s-a diminuat simţitor în urma unor acte de prozelitism şi a disputelor cu privire la dosarul patrimonial. În prezent, în Ardeal, sunt foarte multe procese pe rol privind lăcaşurile de cult, ceea ce creează în multe zone situaţii tensionate.


Momentul declaraţiei emise de Vatican vine la puţin timp după ce Biserica Romei a devenit proprietară a sute de mii de hectare de păduri, păşuni, terenuri intravilane şi a mai multor clădiri în marile oraşe din Ardeal pe care le-a dobândit în timpul ocupaţiei austro-ungare. Situaţia deja tensionată în unele locuri riscă să fie amplificată, apărând şi dispute, pornind de la acest subiect. Documentul întăreşte declaraţia "Dominus Iesus" emisă în anul 2000, când în capul Bisericii Romei era Papa Ioan Paul al II-lea, iar preşedinte al "Congregaţiei pentru doctrina credinţei" catolice era cardinalul Joseph Ratzingher, actualul papă al Romei (Benedict al XVI-lea). Prin această declaraţie, Vaticanul încearcă să combată "relativismul eclesiastic", condamnat de Papa Benedict al XVI-lea, care consideră că "toate Bisericile care se pretind a fi creştine sunt păstrătoare doar a unei părţi din întregul adevăr", în timp ce "Biserica Romei deţine adevărul în totalitate". Marii trăitori ortodocşi duhovnici ai neamului şi stâlpi ai Bisericii (pr. Iustin Pârvu, pr. Arsenie Papacioc etc.) au privit declaraţia ca pe "un joc politic de culise" cauzat de scăderea numărului de credincioşi catolici la nivel mondial, dar şi ca "o veche intenţie a episcopilor Romei de a fi stăpâni peste toată creştinătatea". Cert e că în contradicţie cu declaraţiile oficiale ale Vaticanului, Sf. Lumină de la Mormântul Mântuitorului nu a venit niciodată la nici un episcop catolic, ci doar la patriarhul Ortodox.



sursa : oradea.mconet.biz

Calea Crucii, calea Ecumenismului, calea spre Apostazie si apatie

Prin curtoazia ziarului - Tribuna Sibiu

* Ortodocşi, reformaţi, evanghelici, romano-catolici, greco-catolici şi baptişti s-au reunit vineri seara într-un marş interconfesional menit să rememoreze drumul parcurs de Iisus Hristos de la casa lui Pilat din Pont până la mormânt* Dincolo de data la care sărbătoresc Paştile şi de confesiunea căruia îi aparţin, participanţii au avut un singur nume: creştini*

Aproximativ două sute de tineri, de diferite confesiuni, au ales să marcheze împreună apropierea sărbătorilor de Paşti, aşa că vineri seara s-au reunit într-un marş interconfesional devenit tradiţie şi pentru Sibiu. Pentru unii era prima săptămână din postul premergător sărbătorii Sfintelor Paşti, pentru alţii era penultima săptămână de post, dar toţi s-au reunit sub cuvintele Evangheliei după Marcu.

Rugăciuni în şase biserici

În acest an, marşul interconfesional al Căii Crucii a început la Biserica Baptistă Betania şi s-a sfârşit la Catedrala Ortodoxă, tinerii creştini poposind la Biserica Greco-Catolică ?Sf. Ursula", la Biserica Romano-Catolică, la Biserica Evanghelică Luterană şi la cea Reformată. Fiecare biserică a fost un spaţiu de rememorare a patimilor Mântuitorului, aşa că meditaţiile şi rugăciunile au fost axate pe următoarele momente: judecarea lui Iisus, batjocorirea, crucificarea Domnului, Iisus pe cruce, moartea Sa şi luarea de pe cruce a trupului Domnului.

Marşul s-a desfăşurat sub genericul ?Hristos, o prezenţă sigură, într-o lume nesigură".

Crucea Adunării Ecumenice Europene

De la o biserică la alta, tinerii şi mai puţin tineri au străbătut oraşul intonând imnuri creştine.

Drumul le-a fost luminat de candele şi lumânări, reprezentînd simbolic Lumina divină. Crucea care a deschis procesiunea a fost cea utilizată anul trecut la cea de-a treia Adunare Ecumenică Europeană, găzduită de Sibiu.

E o Cale a Crucii şi ducem crucea care a fost anul trecut la Adunarea Ecumenică. E simbolul pe care vrem să-l păstrăm la Sibiu, ne-a declarat Killian Dörr, primpreot evanghelic al Sibiului.

În Sibiu, marcarea Căii Crucii, în formă interconfesională, a apărut cu mai puţin de un deceniu în urmă. La început a reunit bisericile istorice. (acum si pe cele baptiste).

După Edictul de la Milano (313), nenumăraţi creştini au ţinut să fie în Ierusalim, în fiecare an, în Săptămâna Patimilor lui Hristos şi să refacă drumul pe care Acesta l-a parcurs în zilele de dinaintea morţii Sale. Franciscanii au imaginat şi au răspândit, în secolele XIV şi XV, devoţiunea Căii Crucii. Ei conduceau în Ierusalim exerciţiile spirituale ale pelerinilor, pe Via Dolorosa, si tot ei au avut ideea de a adapta această formă de meditaţie asupra Patimilor, cadrului obişnuit al majorităţii credincioşilor. Astfel ei au aranjat, în aer liber sau în biserici, serii de evocări ce marcau patimile lui Hristos. În prezent, Calea Crucii este o ocazie pentru creştini de diferite confesiuni să celebreze ceea ce pe toţi îi uneşte. (Sursa: www.greco.catolic.ro)

ce este gresit cu ecumenismul?

What Is Wrong With "Ecumenical"?

---

Ei cred ca "revolutioneaza ortodoxia"...predicatori intoarceti-va la anvoane si predicati Evanghelia Harului lui ISUS Christos

By Dr. Opal L. Reddin

If we are to converse meaningfully about the subject of ecumenism, we must define our terms so we can know we are talking about the same thing. We need definitions for the following: ecumenism; ecumenical; modern ecumenical organization; ecumenical movement.

Ecumenical Can Be a Good, Useful Term

Ecumenical derives from the Greek term oikoumene; it is of course a good word, used 15 times in the New Testament; it always means either the inhabited world or earth or inhabitants of the world (Cf. Mt. 24; Lk. 2:1; 4:5; 21:26; Ac. 11:28; 17:6, 31; 19:27; 24:5; Rom. 10:18; Heb. 1:6; 2:5; Rev. 3:10; 12:9; 16:14). Websters Dictionary has: ecumenical: the inhabited world; worldwide in extent or influence.

Any activity that encompasses the world or involves the inhabitants of the world can be described as ecumenical. Of course, the prime example is the spread of the Gospel to the whole world, according to the Great Commission of our Lord. The First Century Church so evangelized their world that Paul could write to the saints in Rome that the Gospel had gone to the ends of the oikoumene (Rom. 10:18). The term can also be used in a secular sense with no undesirable implications, such as an ecumenical conference on world hunger.

When Ecumenical Becomes a Dangerous Term

Ecumenical becomes a dangerous term when it is combined with movement and applied to churches and Christians. Webster defines ecumenical movement as a planned bringing together of all Christians into visible unity; most ecumenical organizations define the ecumenical movement as a means to show the world all Christians are in unity.

The claim is made that this is to answer Jesus prayer in John 17:22. While Webster does not have be concerned about the definition of Christian and unity, we do! The fact is that the current ecumenical movement always brings together some who are true to the doctrines of the Word of God with some who are not. There is no Christian unity where there is not unity in the faith once for all delivered to the saints (Jude 3).

The True Body of Christ IS In Unity

In His prayer Jesus specified the kind of persons who can be in unity as He is in unity with the Father (John. 17:22b). He made clear the desired unity would be a spiritual unity (17:5; 10:30), unity in Truth (17:17), and in agape Love (17:23,26). The fact that seems to be commonly overlooked is that Jesus' prayer HAS ALREADY been answered and continues to be answered until He claims His Bride.

The world sees hundreds of denominations; God sees the One Church, the Body of Christ, which includes some from many denominations. The only way to be in the true Church is to be placed into the Body of Christ by the Holy Spirit in regeneration: ...the Body is one .. . .all the members are one . . .for by one Spirit we were all baptized into one Body (1 Cor. 12:12-13). You are all one in Christ Jesus (Gal. 3:28).

Jesus prayer WAS answered as Acts 2 records. The disciples were in the unity of the Spirit since all were filled with the Holy Spirit (2:4, they were in unity of Truth as they continued steadfastly in the apostles' doctrine (2:42), and they were in unity of Love (2:43- 44).

The original unity of the Church was gradually broken by heretical teachers and their followers as recorded, for example, in Jesus' letters to the seven churches (Rev. 2-3). Jesus warned five of the churches He would be leaving their midst if they did not repent. Would an ecumenical conference have helped them? It would only have ensconced them more deeply in their backsliding. The ONLY way the whole Body of Christ can again have visible unity before the world is for all to be of the same doctrine and experience as that first church.

The Wrong Kind of Unity

The modern ecumenical movement is promoted generally by the World Council of Churches and the Roman Catholic Church. It gets most of its momentum from the Roman Catholic Pontifical Council on Ecumenism. Their PURPOSE was verbalized succinctly at Vatican II.

Speaking of dialogue with separated brethren, the following plan was recorded: The results will be that, little by little, as the obstacles to perfect ecclesiastical communion are overcome, all Christians will be gathered, in a common celebration of the Eucharist, into the UNITY OF THE ONE AND ONLY CHURCH (Documents of Vatican II by Flannery, p. 456).

The World Council of Churches has contributed to the breaking down of doctrinal standards for many denominations and has promoted the ecumenical movement; however the WCC is now drawing closer and closer to the Catholics because the Roman Church has AUTHORITY, vested in an infallible pope.

When Nehemiah was leading God's people in the rebuilding of the walls, his archenemies Sanballat, Tobiah, and Geshem saw the Jews' success. When they could not stop the people of God, they tried another ruse. They sent an invitation to Nehemiah inviting him to dialogue in the plain of Ono. Nehemiah said, "Ono? Oh, no! I am doing a great work so that I cannot come down" He knew their PURPOSE was evil; he stayed the course and was successful (Neh. 6:1-15).

Pentecostal denominations in general, and the Assemblies of God in particular, have experienced great success as defined scripturally. Now the Sanballats and Tobiahs want to dialogue.The ecumenical movement is led by a Church that admittedly plans to bring all other churches under its control.

For example, Father Ray Ryland, a professor of theology at Franciscan University in Steubenville, OH, works with Coming Home Network, an organization whose purpose is to draw in separated brethren. In an article in THIS ROCK, March 2000, he explains how Catholics are to carry out Vatican II's ecumenical agenda, both covertly and overtly. He writes, "The goal of Catholic ecumenism is to restore unity to the separated traditions by bringing them within the unity of the Catholic Church."

What About "Celebrate Jesus 2000"?

Coincidentally, Franciscan University is administering an ecumenical event for June 22-25, 2000, called "Celebrate Jesus 2000." It is sponsored by the North American Renewal Service Committee (NARSC), an ecumenical organization bringing together many Charismatics, Third Wavers, and Pentecostals from many denominations.

It is essential that we remember the Roman Catholic priests who participate have an agenda. If they were not loyal to the pope in his encyclical Ut Unum Sint (That They May Be One), they would not remain priests. Pope John Paul II is not a Charismatic, but he is willing to "tolerate and use" those who speak in tongues to accomplish his nefarious purpose. Let the sheep be warned, and let true shepherds be alert.

The Assemblies of God Has Spoken

The General Council of the Assemblies of God RE-EMPHASIZED a bylaw of long standing in their biennial meeting in St. Louis in 1995. Article IX, Section 11, states: "The General Council of the Assemblies of God disapproves of ministers or churches participating in any of the modern ecumenical organizations on a local, national, or international level in such a manner as to promote the ecumenical movement because:

• We believe the basis of doctrinal fellowship of said movement to be so broad that it includes people who reject the inspiration of Scripture, the deity of Christ, the universality of sin, the substitutionary atonement, and other cardinal teachings that we understand to be essential to biblical Christianity.

• We believe the emphases of the ecumenical movement to be at variance with what we hold to be biblical priorities, frequently displacing the urgency of individual salvation with social concerns.

• We believe that the combination of many religious organizations into a world superchurch will culminate in the religious Babylon of Revelation 17 and 18."

By definition, NARSC is a modern ecumenical organization and Celebrate Jesus 2000" is an ecumenical conference. "Celebrate Jesus 2000" covers the ecumenical agenda under the umbrella of common Charismatic experience. However, spiritual experience ALONE can never be the basis for unity. Unity must be based on sound DOCTRINE. "If anyone comes with another doctrine, do not receive him....for he who greets him shares in his evil deeds" (2 John 10,11).

Peter was a Spirit-filled Pentecostal (or Charismatic if you choose) when he began to side with the Judaizers in their legalistic heresy; Paul rebuked him publicly for his hypocrisy (Galatians 2:11-16). Roman Catholic dogma promotes the same kind of legalism Paul anathematized. Peter repented; thus good fellowship was preserved in the unity of the faith (Acts 15: 7-11; 1 John 1:7).

What Would Jesus Do? What Would Paul Do?

If Jesus had been ecumenical, He would have lovingly dialogued with the Jewish leaders who loved God (as they defined God) and were totally engrossed in doing good, just as are the leaders of the ecumenical movement today. He would have practiced reconciliation with all who named the name of Jehovah, and He could have escaped the Cross.

Just one problem: where would we be if He had? If Paul had been ecumenical, he would never have rebuked Peter or pronounced God's anathema on those who preached "another gospel"! In fact, he would not have been arrested and sent to Nero if he had only practiced reconciliation with all who claimed to be Christians. If Paul were alive today, he would again rebuke those teaching wrong doctrine regardless of their spiritual experiences.

The fact that some Catholics speak in tongues proves nothing except that if the glossolalia is genuinely given by the Holy Spirit, then He will lead them away from error to Truth. When they insist on the biblical doctrine of salvation through Christ's finished work of Calvary, with absolutely no necessity for the RCC sacraments, they will be excommunicated if they do not leave of their own accord. Mormons also speak in tongues. How long before we unite with them? Their doctrines are not much farther away from orthodoxy than are those of the RCC.

Hasn't the RC Church Changed Its Doctrines?

Anyone can by reading the latest Catholic Catechism (1995) see that all the heretical teachings of past centuries, plus some new ones, are there: the placing of ultimate authority in CHURCH TRADITION and the Papacy rather than in the 66 canonical books of the Holy Bible; the sacramentalism of the Church as necessary to salvation; Transubstantiation, i.e., the receiving of grace by partaking of the Eucharist which is claimed to be the real body and real blood of Jesus;Mariolatry with prayers made to Mary everywhere as if she is omnipresent
; Purgatory which most must endure before going to be with the Lord; and Indulgences for future sin.

Check this book out of your library and read it for yourself. Roman Catholic theology presents another Gospel (Gal. 1:1-9) and another Jesus (2 Cor. 11:4). The hypocrisy of the leaders in the Catholic Charismatic movement is seen in bold relief by the fact that they deny the Eucharist (the Lord's Supper or Communion) even to those they wish to unite with at ecumenical celebrations. I sent an e-mail to the Franciscan University connection asking, Will there be a celebration of the Eucharist at Celebrate Jesus 2000'? I received a reply, Yes, for the Roman Catholics in their one separate morning meeting.

I then asked, "Why cannot the others participate if all are celebrating the same Jesus?" I received no reply to that. The correct answer would be, they are not celebrating the same Jesus. They celebrate a Jesus Who must die daily; they crucify Him afresh in each Mass. True Christian faith rests in the Lord Jesus Christ Who said, "It is finished!" and arose to prove it.

Ecumenism Cannot Change God's TRUTH

There is a line of cleavage forming in Christendom. Reverend James Bridges, General Treasurer of the Assemblies of God, stated to a meeting of leading A/G educators:

There are many putting down denominations today, but I would rather have the multiple denominations which have emerged out of the Reformation, than be held in the bondage of a Roman colossus that continues to keep its devotees in superstition, ignorance and spiritual darkness. Beware the ecumenical movement afloat today lest when the new garb is removed it shows itself to be the same old bondage (personal file).

NOW is the time to pray and to speak; if we are silent, we can lose our doctrinal integrity. Our Lord is Truth, a Person; the Bible is Truth, a book. The Holy Spirit brings them together in our genuine experience! The current ecumenical movement is antithetical to our Lord's commission to preach the Gospel to every creature.

We know too much and have been given too much to think of surrendering to the spirit of ecumenicalism. The eternal destiny of millions of people rests in our hands; if we are not true their blood will be on our hands. History will record your decision. What legacy will you bequeath to your children and their children? We must be true at any cost!