joi, 11 decembrie 2014
SONDAJ: Care este scopul pentru care iti verifici contul de Facebook?
sâmbătă, 6 februarie 2010
Facebook-ul si evanghelicii
Cu cateva saptamani in urma pe contul meu facebook am scris" Moarte retelelor sociale! Traiasca prietenii reali", acum puteti urmari articolul "Imposibil sa te sinucizi pe Facebook". Te poti autoexamina daca esti dependent de aceasta retea sociala, sau daca consideri ca iti este utila inimii tale. Te invit cu seriozitate sa citesti intreg articolul la linkul alaturat de la final.
"Internetul este ca o junglă. Dacă nu cunoşti foarte bine pericolele şi felul în care te poţi proteja rişti în orice moment să fii atacat şi să mori. Din exterior totul pare foarte frumos şi tentant dar abia când pătrunzi în interior descoperi că lucrurile stau cu totul altfel.
De aceasta şi-au dat seama în ultimul timp tot mai mulţi utilizatori de Internet, mai precis, utilizatorii reţelelor sociale Twitter, Facebook, MySpace, ca să le amintim doar pe cele mai cunoscute.
Ce sunt acestea?
Sunt locaţii în care poţi scrie şi împărtăşi cu alţii, prin mesaje scurte, tot felul de lucruri care te interesează, poţi comunica cu prietenii, familia, cunoscuţii sau necunoscuţii din lumea întreagă, poţi posta poze şi imagini. Poţi scrie tot ce-ţi trece prin cap fără nici un fel de cenzură, îţi poţi da cu părerea asupra oricărui subiect, poţi face cunoştinţă cu persoane din toate colţurile pământului, pe scurt, poţi comunica fără nici un fel de restricţii impuse de cineva, în afara spaţiului limitat de caractere folosite la scris.
Utilizatorii acestor reţele sociale se numără cu sutele de milioane, semn că oamenii au fost atraşi spre acest fel de comunicare.
Nu puţine însă sunt mărturiile celor ce, după ce s-au implicat în utilizarea acestor reţele sociale, au realizat faptul că, nu numai că nu le sunt de folos, ci chiar le sunt dăunătoare. Un fost utilizator scria: „Pe vremuri eram şi eu ca tine. Mereu online, chatting, poking… Lucrurile păreau să fie OK, dar îmi scăpa ceva. Îmi lipsea viaţa mea reală, nu văzusem când mi-au crescut copii, îmi lipsea soţia mea, nu mai aveam timp pentru ei.”
Deşi promisiunea acestor reţele sociale este că, folosindu-le, vei fi mai împlinit prin legăturile noi pe care le vei avea, prin posibilitatea de a fi în contact permanent cu cei cu care ai ceva în comun, prin posibilitatea de a te exprima, etc, se constată că de fapt se produce o înstrăinare faţă de tot ceea ce înseamnă viaţa reală.
Problema mare a Internetului tocmai aceasta este: te smulge din lumea adevărată şi te aruncă într-o lume falsă, care atrage la început dar în final se dovedeşte a fi o mare deziluzie.
Aceasta a fost problema omului încă de la început. Adevărul era Dumnezeu şi oamenii trebuiau să comunice cu El, în condiţiile şi termenii stabiliţi de El. Comunicarea cu El era o nevoie reală pentru-că Biblia spune că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi că, la început, înainte de căderea în păcat, Dumnezeu cobora în grădină şi vorbea cu Adam, aveau o relaţie foarte apropiată. După căderea în păcat însă şi după izgonirea omului din Eden şi de la faţa lui Dumnezeu omul nu a mai avut posibilitatea să stea de vorbă cu Dumnezeu.
Dar nevoia de comunicare a rămas. Şi omul a inventat religia, adică un fel de a se închina şi de a comunica cu Dumnezeu. Cain a fost primul şi apoi au urmat alţii. Dar era o lume falsă care a condus către idolatrie, lume condamnată de Dumnezeu. Văzând dorinţa omului căzut de a comunica cu Dumnezeu, Creatorul a iniţiat un nou contact cu omul şi i-a dat repere prin care această comunicare să se poată realiza în termenii lui Dumnezeu şi să fie eficace. De-a lungul timpului însă lupta s-a dus pe această direcţie a falsei şi a adevăratei comunicări. Prima aducea omului dezastru şi nenorocire iar a doua aducea binecuvântare.
Idolatria este atât de tare condamnată de Dumnezeu pentru-că duce omul într-o direcţie greşită, într-o lume falsă, care îl înstrăinează pe om tot mai mult de Dumnezeu. În loc să-i apropie, singurul fel în care omul poate fi binecuvântat, îi desparte tot mai tare."
Citeste tot articolul pe Radio Unison
duminică, 4 octombrie 2009
Motive de rugaciune

Andrei s-a razgandit, s-a gandit mai bine si acum scrie din nou pe anddij.
Domnul sa il binecuvanteze cu o traire practica.
Iar aici pe blog, sa fie doar o reflectie a Chipului Sau, o reflectie a experientelor ce le are cu Domnul.
Multumim de motivele concrete de rugaciune.
Inima mea este dornica si motivata sa se roage pentru sfintire si intelepciune in folosirea acestui instrument.
Sper sa fiti si voi motivati de aceste indemnuri descoperite de Andrei.
Să ne rugăm pentru:
1. ca Domnul să ne ferească de ispitele ce vin pe internet, de site-urile murdare sau de site-urile ce au ca scop clar împotrivirea față de Dumnezeu și Isus Hristos;
2. ca Domnul să dea înțelepciune liderilor noștri, puși peste noi de El, să vadă în internet o ocazie și nu o piedică pe calea mîntuirii. Să îi elibereze de prejudecăți și să-i facă să gîndească rațional și cinstit în ceea ce privește internetul;
3. ca Domnul să dea putere, inspirație prin Duhul Sfînt și putere celor care se ocupă de scrisul pe internet. Aceștia să fie acei oameni destoinici pentru orice această lucrare bună, să facă această lucrare cu frică de Domnul, și să zidească, nu să dărîme;
4. deși încetul cu încetul internetul devine indispensabil pentru noi, totuși să nu devină o obsesie sau o prioritate. Să conștientizăm că noi trebuie să controlăm internetul, iar nu internetul să ne controleze pe noi. Să realizăm faptul că familia și prietenii noștri nu sînt pe internet, ci în viața reală, nu cea online;
5. Dacă mai aveți și alte motive, sînt binevenite;
Să ne pocăim pentru:
1. că uneori am pierdut prea mult timp inutil navigînd pe Internet, timp ce putea fi folosit în slujirea altora sau slujierea Domnului; (Coloseni 4:5)
2. că există dintre noi care am privit la site-uri ce nu trebuiau accesate niciodată sau am zăbovit mai mult decît trebuie în fața unor imagini ce trebuiau înlăturate imediat din fața ochilor noștri; (Iov 31:1)
3. că am judecat uneori prea aspru pe cei ce folosesc Internetul și nu i-am înțeles de fiecare dată, și nici măcar nu am depus un minim efort pentru a-i înțelege; (Matei 7:1)
4. că am folosit Internetul cu lipsă de înțelepciune, l-am folosit pentru a intra în polemici ce niciodată nici nu au zidit și nici nu au ajutat cu absolut nimic pe nimeni, dimpotrivă au dărîmat și au descurajat ori mîniat pe ceilalți, l-am folosit pentru a atrage atenția asupra lucrarilor noastre și nu asupra Domnului tuturor lucrărilor.
miercuri, 4 martie 2009
Manifest pentru pocainta "evanghelicilor"
„Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu ..” (1Petru 4:17)
CÂTEVA ÎNTREBĂRI FUNDAMENTALE:
Te-ai întrebat de ce acum 60 de ani, Biserica nu se confrunta cu aşa multă imoralitate, materialism, divorţuri, probleme cu adolescenţii, droguri, pornografie, cum se confruntă azi ? Afirmăm că nu mai suntem legalişti cum au fost cei de atunci, că înţelegem mai bine harul lui Dumnezeu…
De ce în ciuda marilor progrese în înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu, a
nenumăratelor resurse pentru viaţă creştină, în multe situaţii, nu este nici o diferenţă între stilul de viaţă lumesc şi stilul de viaţă al creştinilor ?
Cum de trecem prin aceleaşi crize agonizante ca şi cei din lume ? În loc să fim un ajutor pentru cei din lume, facem parte din rândul victimelor lumii. Unde este mărturia noastră?
UN RĂSPUNS FUNDAMENTAL: „Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.“ (Iacov 4:4) „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră…. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături, nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel sfânt.“ (1 Tesaloniceni 4:3, 7-8).
Răspunsul oferit de Scriptură este evident: am căutat prietenia cu lumea şi am sacrificat sfinţenia. Pentru a fi înţeles, prietenia cu lumea înseamnă adoptarea culturii pop în Bisericile noastre (vezi explicaţia la sfârşit). Am crezut că este bine să adoptăm modernismul, dar s-a dovedit a fi neopăgânism cu efecte mortale pentru viaţa spirituală.
Cultura pop a adus cu ea cultura drogurilor şi a morţii. Cultura pop a făcut din bisericile noastre o batjocură. Cultura pop din Bisericile de azi atrage oamenii ce caută distracţia, nu pe Dumnezeu, nu pocăinţa şi sfinţenia. Numeroşi creştini, adepţi ai culturii pop, sunt dispuşi să meargă la biserică, la studii biblice, să dea zeciuială, chiar să meargă în excursii misionare, excepţie făcând trăirea în sfinţenie. „…având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.“ (2 Timotei 3:5)
Majoritatea creştinilor adepţi ai culturii pop nu sunt născuţi din nou.
Creştinătatea fără sfinţenie/evlavie este o creştinătate apostaziată! Trăim vremurile din urmă când apostazia vrea să acapareze Biserica. Tăgăduim apostazia, iar când conştiinţa ne acuză o suprimăm spunând sfinţeniei că este legalism.
O notă importantă: Dumnezeu să fie glorificat pentru cei “şapte mii” de credincioşi, de biserici, de organizaţii creştine şi seminarii creştine din toată România şi din toată lumea care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a culturii pop. (1 Împăraţi 19:18).
DESCRIEREA APOSTAZIEI:
„…Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat,
începutul zidirii lui Dumnezeu: „Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,“ (Apocalipsa 3:14-17)
„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. Sunt printre ei unii, care se vâră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte, care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.“ (2 Timotei 3:1-8)
„Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.“ (1 Ioan 2:18)
MĂRTURISIRE:
Mi-am îndreptat faţa către Domnul pentru a face cereri prin rugăciune şi implorare, cu post, în sac şi cenuşă. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu şi am mărturisit: “O Doamne mare şi minunat, care faci ce ai promis şi esti îndurător cu cei ce Te iubesc şi păzesc legământul Tău; am păcătuit şi am comis fărădelegea, am făcut ce era rău şi rebel, chiar prin faptul că ne-am îndepărtat de principiile şi hotărârile Tale. O Doamne, dreptatea îţi aparţine, iar nouă ruşinea: conducătorilor creştini de biserici, a membrilor bisericii, a profesorilor de seminar, a organizaţiilor creştine; fiindcă am păcătuit împotriva Ta, permiţând culturii pop, neopăgâne să acapareze familiile, bisericile noastre, organizaţiile creştine.
Am fost atenţi să nu ofensăm pe careva, şi nu ne-a mai păsat dacă te ofensam pe Tine; am devenit corecţi din punct de vedere politic, am numit sfinţenia legalism, şi am permis la tot felul de păcate să ne invadeze viaţa privată şi cea din sânul Bisericii; ne-am făcut ca obiectiv principal să fim relevanţi pentru lume, decât ascultători de Tine. Domnului Dumnezeului nostru Îi aparţine mila şi iertarea, chiar dacă am fost rebeli împotriva Lui. Acum, Doamne, ascultă rugăciunea şi cererile noastre şi fă ca faţa Ta să strălucească peste Biserica Ta, care este invadată de apostazie…
(Mărturisire făcută pe baza Daniel cap.9)
Scris de pastor Paul Dan


