De ce iti pui pozele cu copiii tai pe Facebook?

Sursa photo

Este un articol care mi-a venit in asentiment pentru ca doresc sa practic aceste sfaturi. Inteleg ca nevoia de comunicare ne impinge de multe ori sa postam poze fel de fel de ciudate, intime, private.E mai nou acum sa cunoasca toata lumea ce ai tu la cina in seara asta, sau daca iti bei cafeaua hop si fa o poza-si posteaza-o repede ca te mananca degetele, daca ai incercat o reteta noua de haleala atarn-o repede pe sticla sa vada cucoanele ce gospodina esti, daca ti-ai taiat lemnele in curte trebuiesc si ele inramate intr-o photo demna de lauda.

Bun! astea le stiam si ne mai delectam uitandu-ne cum unii isi livreaza viata fara sa le-o ceri asa ,gratis. Uneori ma intrebam la unii prieteni de-ai mei "Oare ei nu mai au nimic sa pastreze pentru ei insisi"? (Ceva acolo un secret, ceva tainic, interior sa ramana doar pentru familia lor? Nu uuuu Domnule --trebuie sa postam tot, orice sa vada lumea ca suntem remarcabili, extraordinari, impliniti, fericiti, satisfacuti si ce viata interesanta ducem noi.

Problema am sesizat-o in seara asta citind acest articol si ma gandesc ca bietele fiinte micute nu au nici o vina de intra in circul si nebunia asta a parintilor de a-si etala idolii. 

Copiii noștri sînt prezenți pe internet înainte să aibă organe. Nu mai departe de ieri am văzut în feedul de Facebook un test roz cu două liniuțe pe el. Nu e zi să nu văd cîte-o poză de ecograf a unui viitor bebeluș, săptămînal văd și cîte-un film de la morfologia de trimestru 2 sau 3. Și eu am pus o poză de la ecograf, majoritatea prietenelor mele o fac. Fotografii cu burți și conțiunutul lor curg vreme de nouă luni, apoi vedem nou-născutul la trei secunde după ce-a ieșit din mumă-sa, cu cordon ombilical netăiat sau și mai bine, direct cu placenta-n brațe, că ce-ar fi internetul fără placente… urmează sute de poze în fundul mai gol sau mai plin, adorabilități dormind sau rîzînd sau vomitînd, pe oală, în cadă, alergînd goi pe plajă, cu pălării caraghioase, cu haine prea mici sau prea mari… Publice. Toate la dispoziția oricui.

Iar asta, din punctul meu de vedere, nu e în regulă.

Dacă un străin ar vrea să facă poze cu copilul tău în parc pentru că i se pare frumos, i-ai da voie? Aș zice că nu. În schimb postezi tu singur/ă poze cu copilul tău, pentru că da, e frumos, iar după ce le publici, orice străin le poate salva în laptopul lui cu un click dreapta și le poate folosi apoi cum dorește. Iar asta e ok?

Americanii au deja un cuvînt pentru cele descrise mai sus: sharenting. Adică mania părinților de a posta la tot pasul poze și informații despre copiii lor pe internet. Unii se tratează deja la psihoterapeut, alții nici nu se gîndesc că au o problemă. Avem un copil tare frumușel, de ce să nu-l arătăm lumii pe Facebook? De ce să nu-l înscriem și noi la concursul ăla de la televizor? Poate cîștigăm și noi un bax de margarină cu el…

Ar trebui să nu punem poze pe internet cu copiii noștri pentru că odată ce-am pus lucruri pe internet, ele nu mai sînt sub controlul nostru. Pentru că ce ni se pare drăguț acum s-ar putea peste 20 de ani să li se pară lor ridicol (în cel mai bun caz). Pentru că e periculos (pentru copii, pe termen scurt, mediu și și lung), pentru că nu e elegant să ignori dreptul altei persoane la propria imagine, pentru că îi construiești fără să vrei un întreg profil online care s-ar putea să nu-l bucure cînd va crește și pe care, surpriză, s-ar putea să nu-l poți șterge în întregime niciodată. Pentru că nu e în regulă să iei în numele lui astfel de decizii cu efecte permanente și parțial necunoscute.

Conform unui studiu realizat în 2010 de AVG, 81% dintre copiii de pe planetă apar pe internet înainte să împlinească 2 ani. Eu cred că acum, în 2015, cifra e deja și mai mare (sursa).

De ce cred eu că n-ar trebui să postăm pe internet poze cu copiii noștri?

1. Pentru că nu e etic s-o facem. Copiii noștri sînt dependenți de noi multă vreme. Mai toate deciziile pe care le luăm pentru ei le luăm și în numele lor și sperăm, de fiecare dată, să facem alegeri pentru care ne vor mulțumi mai tîrziu. Eu una, din perspectivă de adult, îi mulțumesc cerului că acum 35 de ani nu exista tehnologia de acum. M-aș fi simțit cel puțin jenată să știu că toți prietenii maică-mii m-au văzut în fundul gol acum trei decenii și, mai rău, că poze cu mine din uter și pînă acum, împreună cu tot soiul de povestiri jenante, sînt publice pe internet, la îndemîna oricui le caută.

De fiecare dată cînd public ceva despre copiii mei, citesc textul și din această perspectivă: este vreun cuvînt aici care, peste 20 sau 40 de ani, îi poate deranja pe copiii mei? Se vor simți ei altfel decît bine citind aceste amintiri despre ei? Dacă am și cea mai mică bănuială că da, nu public.

Cînd luăm decizii în numele lor, trebuie s-o facem asumat. Iar dacă veți citi rîndurile de mai jos, veți vedea că a publica poze cu copiii pe internet le pune în pericol siguranța și binele în multe feluri.

2. Pentru că nu știi unde vor ajunge pozele cu copiii tăi.

O familie din SUA a găsit o poză dintr-o vacanță de-a lor (publicată pe internet) tranformată în afiș publicitar pentru un magazin alimentar din Cehia (sursa).

Jessica Gwozdz, fotograf, a găsit poze cu fiica ei Gracie pe un site brazilian de dating. Cineva crease un cont fals cu o mulțime de poze de-ale ei (preluate dintre cele postate de mama ei pe Flickr) și posta texte senzuale pentru a racola bărbați.

Gretchen White, o bloggeriță din Westminster a descoperit că o tînără posta ca fiind ale ei poze cu fetița bloggeriței, pentru simplul motiv că se prefăcuse gravidă și acum avea nevoie și de un copil pentru a duce minciuna pînă la capăt (sursa)

Și încă una: o bloggeriță din SUA s-a trezit cu poliția la ușă. Se pare că în laptopului unui pedofil proaspăt arestat s-au găsit inclusiv poze cu fetița bloggeriței, pe care ea le posta frecvent pe blogul personal. Femeia a avut un șoc și a declarat că nu s-a gîndit niciodată că așa ceva s-ar putea întîmpla, pentru că pozele pe care ea le posta cu fetița ei erau complet nevinovate. Ăhm… serios? Așa s-a gîndit ea? Că un pedofil găsește erotice doar pozele pe care autorul pozelor le consideră erotice? Super.

(nu mai găsesc acum știrea, să vă dau link, îmi cer scuze, am citit de pe telefon și am uitat să salvez)

3. Pentru că nu vei putea șterge cu adevărat pozele cu copiii tăi de pe internet niciodată. Toate site-urile au arhive la care noi nu avem acces. Site-uri mari de poze (picassa, flickr, instagram), deși protejate de parole, pot fi accesate ușor de un hacker. Toată informația de pe internet se stochează în zeci de locuri ca back-up. Chiar dacă ștergi o poză de pe Facebook, nu ai de unde să știi cine a salvat-o și a repostat-o, pe cîte site-uri.

4. Pentru că le răpești dreptul la anonimat. Pentru totdeauna!

Iar acest drept este al lor, nu al tău! Degeaba va decide puștiul tău la 14 ani că el nu vrea să se știe care-i muzica lui preferată, ce dimensiune avea penisul lui la 2 ani și cum își turna oala cu pipi în cap la grădi. Tu deja ai pus pe internet totul despre el și chiar dacă vei dori să ștergi, ei bine… vezi punctul anterior. În acest moment, cam tot ce facem pe internet se memorează undeva, de la mașina la care visăm la restaurantele în care intrăm, oamenii cu care facem poze, filmele pe care le vedem, totul.

5. Pentru că poate fi periculos pentru ei.

Nu știu dacă știți, dar există deja programe care, pe baza informațiilor oferite de voi către Facebook, de exemplu, de localizare, tag cu prietenii, detalii de interese, vă pot spune exact cine sînt prietenii voștri cei mai apropiați și unde-s locurile pe care le frecvențați cel mai des. De aici pînă la a vă transforma în victimele unui jaf, ca să nu mă gîndesc prea departe, e extrem de puțin.

Facebook are deja implementtat sistemul de face recognition. Adică dintr-un grup de 30 de persoane, Facebook știe sigur care ești tu, pentru că i-ai arătat deja atît de multe poze cu tine și pentru că știe deja care sînt prietenii tăi, identificați și ei în poză.

La furt de identitate v-ați gîndit vreodată? Cîte sute de oameni știu la ce dată și în ce loc s-au născut copiii noștri, cum îi cheamă, unde locuiesc? Niște sute, poate mii de oameni relativ necunoscuți? Cîtor dintre acești oameni le-am lăsa copilul în brațe o oră, măcar?

Adunînd toate datele de mai sus, un hoț de identitate își poate face acte false cu datele copilului nostu, pe care le poate folosi apoi să păcălească bănci, companii, poate chiar să omoare oameni sub indentitatea copilului nostru.

6. Pentru că pentru ei poate fi penibil mai tîrziu.

7. Pentru că motivele pentru care alegem să publicăm poze cu copiii noștri sînt, de cele mai multe ori, stupide.

Sîntem mîndri că i-am făcut? Majoritatea ființelor de pe planetă au capacități reproductive, ăsta chiar nu-i motiv de laudă. Sîntem mîndri că sînt frumoși? Ăsta nu-i meritul nostru, am avut noroc la combinarea de gene și a ieșit un copil frumușel. Sau poate nici măcar nu e frumos, dar spune-i asta cioarei, să vezi cum îți scoate ochii…

Avem nevoie de confirmări că sîntem părinți buni? Să mergem la un specialist atunci.

Avem nevoie să ne comparăm în frumuseți de copil cu foștii colegi, iubiși, șefi? Din nou, astea-s probleme care se rezolvă pe canapea la doctor, nu expunînd copiii pe internet.

8. Pentru că ei nu-și pot da acordul pentru asta.

Revin la situația din introducere: cum te simți cînd un necunoscut vrea să facă o poză copilului tău? Exact, vrei să afli de ce. Ca s-o pună pe internet? Așa-i că o să chemi poliția? Nu e ciudat? E, sigur, doar eu am voie să pun poze cu copilul meu pe internet, să le vadă toată lumea…

Știu, bunicii sînt departe, la fel și unchii din Australia. Nu-i nimic, le poți trimite emailuri. Nu, nu e același lucru cu postatul de poze în spațiu public. Dacă nu ai altă variantă, poți face un grup privat pe Facebook și poți posta acolo, doar pentru cei apropriați, poze cu copiii tăi. Dezactivează setările care permit afișarea locului în care ai făcut poza. Pe cît posibil, redu volumul de informații factuale (inclusiv poze) pe care-l postezi despre copiii tăi.

Am publicat și eu cîteva poze cu Sofia, cînd era bebeluș. Apoi tatăl ei m-a rugat să n-o mai fac. Nu mi-a dat argumentele pe care vi le-am dat eu mai sus, doar m-a rugat să n-o mai fac. N-am mai făcut-o, întîi pentru el. Apoi pentru că m-am gîndit bine și mi-am dat seama că are dreptate. Am șters tot, verific din cînd în cînd, pare că nu sînt poze cu moaca ei nicăieri. Dar… cine știe, de fapt? Nu mai detaliez și despre amenințările pe care le primesc din cînd în cînd, doar așa, pentru că scriu, iar asta se pare că e motiv de agresiune pe stradă pentru alții… Mi s-a întîmplat de atîtea ori să mă recunoască pe stradă persoane necunoscute mie, nici nu vreau să mă gîndesc că li s-ar putea întîmpla asta copiilor mei cînd nu sînt cu mine. Cred că e înfricoșător să ți se întîmple asta și să nu știi cum și de ce. Cînd vor crește, și ea și Ivan, vor alege singuri ce vor să publice despre ei.

În concluzie, vă rog să vă gîndiți de două ori înainte să publicați poze cu copiii voștri pe internet.

Prin curtoazia :Printesa urbana

SONDAJ: Care este scopul pentru care iti verifici contul de Facebook?

                                                        Credit photo by Bored Panda

Conform articolului de pe Semnele Timpului :"Statul pe Facebook poate avea un efect negativ asupra modului în care utilizatorii rețelei își percep corpul, potrivit unei cercetări comandate de Centrul pentru Tulburări de Alimentație din SUA. Studiul, la care au participat persoane între 16 și 40 de ani, a arătat că aproape jumătate dintre aceștia (44%) „își petrec timpul dorindu-și să aibă un corp și o greutate similară cu a unui prieten, atunci când se uita la fotografiile de pe Facebook”. Circa 37% dintre participanți au declarat că „simt că trebuie să schimbe anumite părți ale corpului lor atunci când își compară corpul cu cel afișat de un prieten în pozele de pe Facebook”, iar 32% dintre aceștia susțin că „se simt triști când își compară pozele de pe Facebook cu cele ale prietenilor”. - am dorit sa fac un sondaj si sa aflu motivatiile sau scopurile celor care utilizeaza aceasta retea de socializare.

Intr-o lume obsedată de sine - nimeni nu mai poate nega realitatea ca Facebook ocupa un loc insemnat in vietile noastre. Cat de mult il stapanim noi si cat de mult ne stapaneste el pe noi ramane sa vedem la finalul acestui poll.

Cunosc prieteni de-ai mei care il folosesc doar pentru cultivare intelectuala sau pentru a cunoaste urmatoarele evenimente, concerte sau targuri din orasele locale- insa marea majoritate il folosesc pentru fel si fel de motive.

Pana in 6 ianuarie 2015 poti sa iti provoci prietenii sa voteze acest sondaj, zi in care vom urmari rezultatele votului.

Haideti sa il onoram pe Dumnezeu si in acest spatiu.

Mai multe detalii si articole folositoare legate de Facebook, gasiti aici.

Facebook-ul si evanghelicii

Cu cateva saptamani in urma pe contul meu facebook am scris" Moarte retelelor sociale! Traiasca prietenii reali", acum puteti urmari articolul "Imposibil sa te sinucizi pe Facebook". Te poti autoexamina daca esti dependent de aceasta retea sociala, sau daca consideri ca iti este utila inimii tale. Te invit cu seriozitate sa citesti intreg articolul la linkul alaturat de la final.

"Internetul este ca o junglă. Dacă nu cunoşti foarte bine pericolele şi felul în care te poţi proteja rişti în orice moment să fii atacat şi să mori. Din exterior totul pare foarte frumos şi tentant dar abia când pătrunzi în interior descoperi că lucrurile stau cu totul altfel.
De aceasta şi-au dat seama în ultimul timp tot mai mulţi utilizatori de Internet, mai precis, utilizatorii reţelelor sociale Twitter, Facebook, MySpace, ca să le amintim doar pe cele mai cunoscute.
Ce sunt acestea?

Sunt locaţii în care poţi scrie şi împărtăşi cu alţii, prin mesaje scurte, tot felul de lucruri care te interesează, poţi comunica cu prietenii, familia, cunoscuţii sau necunoscuţii din lumea întreagă, poţi posta poze şi imagini. Poţi scrie tot ce-ţi trece prin cap fără nici un fel de cenzură, îţi poţi da cu părerea asupra oricărui subiect, poţi face cunoştinţă cu persoane din toate colţurile pământului, pe scurt, poţi comunica fără nici un fel de restricţii impuse de cineva, în afara spaţiului limitat de caractere folosite la scris.

Utilizatorii acestor reţele sociale se numără cu sutele de milioane, semn că oamenii au fost atraşi spre acest fel de comunicare.
Nu puţine însă sunt mărturiile celor ce, după ce s-au implicat în utilizarea acestor reţele sociale, au realizat faptul că, nu numai că nu le sunt de folos, ci chiar le sunt dăunătoare. Un fost utilizator scria: „Pe vremuri eram şi eu ca tine. Mereu online, chatting, poking… Lucrurile păreau să fie OK, dar îmi scăpa ceva. Îmi lipsea viaţa mea reală, nu văzusem când mi-au crescut copii, îmi lipsea soţia mea, nu mai aveam timp pentru ei.”

Deşi promisiunea acestor reţele sociale este că, folosindu-le, vei fi mai împlinit prin legăturile noi pe care le vei avea, prin posibilitatea de a fi în contact permanent cu cei cu care ai ceva în comun, prin posibilitatea de a te exprima, etc, se constată că de fapt se produce o înstrăinare faţă de tot ceea ce înseamnă viaţa reală.

Problema mare a Internetului tocmai aceasta este: te smulge din lumea adevărată şi te aruncă într-o lume falsă, care atrage la început dar în final se dovedeşte a fi o mare deziluzie.
Aceasta a fost problema omului încă de la început. Adevărul era Dumnezeu şi oamenii trebuiau să comunice cu El, în condiţiile şi termenii stabiliţi de El. Comunicarea cu El era o nevoie reală pentru-că Biblia spune că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi că, la început, înainte de căderea în păcat, Dumnezeu cobora în grădină şi vorbea cu Adam, aveau o relaţie foarte apropiată. După căderea în păcat însă şi după izgonirea omului din Eden şi de la faţa lui Dumnezeu omul nu a mai avut posibilitatea să stea de vorbă cu Dumnezeu.
Dar nevoia de comunicare a rămas. Şi omul a inventat religia, adică un fel de a se închina şi de a comunica cu Dumnezeu. Cain a fost primul şi apoi au urmat alţii. Dar era o lume falsă care a condus către idolatrie, lume condamnată de Dumnezeu. Văzând dorinţa omului căzut de a comunica cu Dumnezeu, Creatorul a iniţiat un nou contact cu omul şi i-a dat repere prin care această comunicare să se poată realiza în termenii lui Dumnezeu şi să fie eficace. De-a lungul timpului însă lupta s-a dus pe această direcţie a falsei şi a adevăratei comunicări. Prima aducea omului dezastru şi nenorocire iar a doua aducea binecuvântare.

Idolatria este atât de tare condamnată de Dumnezeu pentru-că duce omul într-o direcţie greşită, într-o lume falsă, care îl înstrăinează pe om tot mai mult de Dumnezeu. În loc să-i apropie, singurul fel în care omul poate fi binecuvântat, îi desparte tot mai tare."

Citeste tot articolul pe Radio Unison