De ce iti pui pozele cu copiii tai pe Facebook?

Sursa photo

Este un articol care mi-a venit in asentiment pentru ca doresc sa practic aceste sfaturi. Inteleg ca nevoia de comunicare ne impinge de multe ori sa postam poze fel de fel de ciudate, intime, private.E mai nou acum sa cunoasca toata lumea ce ai tu la cina in seara asta, sau daca iti bei cafeaua hop si fa o poza-si posteaza-o repede ca te mananca degetele, daca ai incercat o reteta noua de haleala atarn-o repede pe sticla sa vada cucoanele ce gospodina esti, daca ti-ai taiat lemnele in curte trebuiesc si ele inramate intr-o photo demna de lauda.

Bun! astea le stiam si ne mai delectam uitandu-ne cum unii isi livreaza viata fara sa le-o ceri asa ,gratis. Uneori ma intrebam la unii prieteni de-ai mei "Oare ei nu mai au nimic sa pastreze pentru ei insisi"? (Ceva acolo un secret, ceva tainic, interior sa ramana doar pentru familia lor? Nu uuuu Domnule --trebuie sa postam tot, orice sa vada lumea ca suntem remarcabili, extraordinari, impliniti, fericiti, satisfacuti si ce viata interesanta ducem noi.

Problema am sesizat-o in seara asta citind acest articol si ma gandesc ca bietele fiinte micute nu au nici o vina de intra in circul si nebunia asta a parintilor de a-si etala idolii. 

Copiii noștri sînt prezenți pe internet înainte să aibă organe. Nu mai departe de ieri am văzut în feedul de Facebook un test roz cu două liniuțe pe el. Nu e zi să nu văd cîte-o poză de ecograf a unui viitor bebeluș, săptămînal văd și cîte-un film de la morfologia de trimestru 2 sau 3. Și eu am pus o poză de la ecograf, majoritatea prietenelor mele o fac. Fotografii cu burți și conțiunutul lor curg vreme de nouă luni, apoi vedem nou-născutul la trei secunde după ce-a ieșit din mumă-sa, cu cordon ombilical netăiat sau și mai bine, direct cu placenta-n brațe, că ce-ar fi internetul fără placente… urmează sute de poze în fundul mai gol sau mai plin, adorabilități dormind sau rîzînd sau vomitînd, pe oală, în cadă, alergînd goi pe plajă, cu pălării caraghioase, cu haine prea mici sau prea mari… Publice. Toate la dispoziția oricui.

Iar asta, din punctul meu de vedere, nu e în regulă.

Dacă un străin ar vrea să facă poze cu copilul tău în parc pentru că i se pare frumos, i-ai da voie? Aș zice că nu. În schimb postezi tu singur/ă poze cu copilul tău, pentru că da, e frumos, iar după ce le publici, orice străin le poate salva în laptopul lui cu un click dreapta și le poate folosi apoi cum dorește. Iar asta e ok?

Americanii au deja un cuvînt pentru cele descrise mai sus: sharenting. Adică mania părinților de a posta la tot pasul poze și informații despre copiii lor pe internet. Unii se tratează deja la psihoterapeut, alții nici nu se gîndesc că au o problemă. Avem un copil tare frumușel, de ce să nu-l arătăm lumii pe Facebook? De ce să nu-l înscriem și noi la concursul ăla de la televizor? Poate cîștigăm și noi un bax de margarină cu el…

Ar trebui să nu punem poze pe internet cu copiii noștri pentru că odată ce-am pus lucruri pe internet, ele nu mai sînt sub controlul nostru. Pentru că ce ni se pare drăguț acum s-ar putea peste 20 de ani să li se pară lor ridicol (în cel mai bun caz). Pentru că e periculos (pentru copii, pe termen scurt, mediu și și lung), pentru că nu e elegant să ignori dreptul altei persoane la propria imagine, pentru că îi construiești fără să vrei un întreg profil online care s-ar putea să nu-l bucure cînd va crește și pe care, surpriză, s-ar putea să nu-l poți șterge în întregime niciodată. Pentru că nu e în regulă să iei în numele lui astfel de decizii cu efecte permanente și parțial necunoscute.

Conform unui studiu realizat în 2010 de AVG, 81% dintre copiii de pe planetă apar pe internet înainte să împlinească 2 ani. Eu cred că acum, în 2015, cifra e deja și mai mare (sursa).

De ce cred eu că n-ar trebui să postăm pe internet poze cu copiii noștri?

1. Pentru că nu e etic s-o facem. Copiii noștri sînt dependenți de noi multă vreme. Mai toate deciziile pe care le luăm pentru ei le luăm și în numele lor și sperăm, de fiecare dată, să facem alegeri pentru care ne vor mulțumi mai tîrziu. Eu una, din perspectivă de adult, îi mulțumesc cerului că acum 35 de ani nu exista tehnologia de acum. M-aș fi simțit cel puțin jenată să știu că toți prietenii maică-mii m-au văzut în fundul gol acum trei decenii și, mai rău, că poze cu mine din uter și pînă acum, împreună cu tot soiul de povestiri jenante, sînt publice pe internet, la îndemîna oricui le caută.

De fiecare dată cînd public ceva despre copiii mei, citesc textul și din această perspectivă: este vreun cuvînt aici care, peste 20 sau 40 de ani, îi poate deranja pe copiii mei? Se vor simți ei altfel decît bine citind aceste amintiri despre ei? Dacă am și cea mai mică bănuială că da, nu public.

Cînd luăm decizii în numele lor, trebuie s-o facem asumat. Iar dacă veți citi rîndurile de mai jos, veți vedea că a publica poze cu copiii pe internet le pune în pericol siguranța și binele în multe feluri.

2. Pentru că nu știi unde vor ajunge pozele cu copiii tăi.

O familie din SUA a găsit o poză dintr-o vacanță de-a lor (publicată pe internet) tranformată în afiș publicitar pentru un magazin alimentar din Cehia (sursa).

Jessica Gwozdz, fotograf, a găsit poze cu fiica ei Gracie pe un site brazilian de dating. Cineva crease un cont fals cu o mulțime de poze de-ale ei (preluate dintre cele postate de mama ei pe Flickr) și posta texte senzuale pentru a racola bărbați.

Gretchen White, o bloggeriță din Westminster a descoperit că o tînără posta ca fiind ale ei poze cu fetița bloggeriței, pentru simplul motiv că se prefăcuse gravidă și acum avea nevoie și de un copil pentru a duce minciuna pînă la capăt (sursa)

Și încă una: o bloggeriță din SUA s-a trezit cu poliția la ușă. Se pare că în laptopului unui pedofil proaspăt arestat s-au găsit inclusiv poze cu fetița bloggeriței, pe care ea le posta frecvent pe blogul personal. Femeia a avut un șoc și a declarat că nu s-a gîndit niciodată că așa ceva s-ar putea întîmpla, pentru că pozele pe care ea le posta cu fetița ei erau complet nevinovate. Ăhm… serios? Așa s-a gîndit ea? Că un pedofil găsește erotice doar pozele pe care autorul pozelor le consideră erotice? Super.

(nu mai găsesc acum știrea, să vă dau link, îmi cer scuze, am citit de pe telefon și am uitat să salvez)

3. Pentru că nu vei putea șterge cu adevărat pozele cu copiii tăi de pe internet niciodată. Toate site-urile au arhive la care noi nu avem acces. Site-uri mari de poze (picassa, flickr, instagram), deși protejate de parole, pot fi accesate ușor de un hacker. Toată informația de pe internet se stochează în zeci de locuri ca back-up. Chiar dacă ștergi o poză de pe Facebook, nu ai de unde să știi cine a salvat-o și a repostat-o, pe cîte site-uri.

4. Pentru că le răpești dreptul la anonimat. Pentru totdeauna!

Iar acest drept este al lor, nu al tău! Degeaba va decide puștiul tău la 14 ani că el nu vrea să se știe care-i muzica lui preferată, ce dimensiune avea penisul lui la 2 ani și cum își turna oala cu pipi în cap la grădi. Tu deja ai pus pe internet totul despre el și chiar dacă vei dori să ștergi, ei bine… vezi punctul anterior. În acest moment, cam tot ce facem pe internet se memorează undeva, de la mașina la care visăm la restaurantele în care intrăm, oamenii cu care facem poze, filmele pe care le vedem, totul.

5. Pentru că poate fi periculos pentru ei.

Nu știu dacă știți, dar există deja programe care, pe baza informațiilor oferite de voi către Facebook, de exemplu, de localizare, tag cu prietenii, detalii de interese, vă pot spune exact cine sînt prietenii voștri cei mai apropiați și unde-s locurile pe care le frecvențați cel mai des. De aici pînă la a vă transforma în victimele unui jaf, ca să nu mă gîndesc prea departe, e extrem de puțin.

Facebook are deja implementtat sistemul de face recognition. Adică dintr-un grup de 30 de persoane, Facebook știe sigur care ești tu, pentru că i-ai arătat deja atît de multe poze cu tine și pentru că știe deja care sînt prietenii tăi, identificați și ei în poză.

La furt de identitate v-ați gîndit vreodată? Cîte sute de oameni știu la ce dată și în ce loc s-au născut copiii noștri, cum îi cheamă, unde locuiesc? Niște sute, poate mii de oameni relativ necunoscuți? Cîtor dintre acești oameni le-am lăsa copilul în brațe o oră, măcar?

Adunînd toate datele de mai sus, un hoț de identitate își poate face acte false cu datele copilului nostu, pe care le poate folosi apoi să păcălească bănci, companii, poate chiar să omoare oameni sub indentitatea copilului nostru.

6. Pentru că pentru ei poate fi penibil mai tîrziu.

7. Pentru că motivele pentru care alegem să publicăm poze cu copiii noștri sînt, de cele mai multe ori, stupide.

Sîntem mîndri că i-am făcut? Majoritatea ființelor de pe planetă au capacități reproductive, ăsta chiar nu-i motiv de laudă. Sîntem mîndri că sînt frumoși? Ăsta nu-i meritul nostru, am avut noroc la combinarea de gene și a ieșit un copil frumușel. Sau poate nici măcar nu e frumos, dar spune-i asta cioarei, să vezi cum îți scoate ochii…

Avem nevoie de confirmări că sîntem părinți buni? Să mergem la un specialist atunci.

Avem nevoie să ne comparăm în frumuseți de copil cu foștii colegi, iubiși, șefi? Din nou, astea-s probleme care se rezolvă pe canapea la doctor, nu expunînd copiii pe internet.

8. Pentru că ei nu-și pot da acordul pentru asta.

Revin la situația din introducere: cum te simți cînd un necunoscut vrea să facă o poză copilului tău? Exact, vrei să afli de ce. Ca s-o pună pe internet? Așa-i că o să chemi poliția? Nu e ciudat? E, sigur, doar eu am voie să pun poze cu copilul meu pe internet, să le vadă toată lumea…

Știu, bunicii sînt departe, la fel și unchii din Australia. Nu-i nimic, le poți trimite emailuri. Nu, nu e același lucru cu postatul de poze în spațiu public. Dacă nu ai altă variantă, poți face un grup privat pe Facebook și poți posta acolo, doar pentru cei apropriați, poze cu copiii tăi. Dezactivează setările care permit afișarea locului în care ai făcut poza. Pe cît posibil, redu volumul de informații factuale (inclusiv poze) pe care-l postezi despre copiii tăi.

Am publicat și eu cîteva poze cu Sofia, cînd era bebeluș. Apoi tatăl ei m-a rugat să n-o mai fac. Nu mi-a dat argumentele pe care vi le-am dat eu mai sus, doar m-a rugat să n-o mai fac. N-am mai făcut-o, întîi pentru el. Apoi pentru că m-am gîndit bine și mi-am dat seama că are dreptate. Am șters tot, verific din cînd în cînd, pare că nu sînt poze cu moaca ei nicăieri. Dar… cine știe, de fapt? Nu mai detaliez și despre amenințările pe care le primesc din cînd în cînd, doar așa, pentru că scriu, iar asta se pare că e motiv de agresiune pe stradă pentru alții… Mi s-a întîmplat de atîtea ori să mă recunoască pe stradă persoane necunoscute mie, nici nu vreau să mă gîndesc că li s-ar putea întîmpla asta copiilor mei cînd nu sînt cu mine. Cred că e înfricoșător să ți se întîmple asta și să nu știi cum și de ce. Cînd vor crește, și ea și Ivan, vor alege singuri ce vor să publice despre ei.

În concluzie, vă rog să vă gîndiți de două ori înainte să publicați poze cu copiii voștri pe internet.

Prin curtoazia :Printesa urbana

Ajutor ce nu esueaza niciodata

“Îmi ridic ochii spre munti…de unde Îmi va veni ajutorul?
Ajutorul Îmi vine de la Domnul, care a facut cerurile si pamântul. El nu va lasa sa ti se clatine piciorul; Cel care te pazeste nu va dormita” (PsalmuI 121.1-3).

Psalmistul se uita la munti în maiestatea si grandoarea lor, si apoi pune o Întrebare “De unde îmi va veni ajutorul?” El nu se asteapta ca ajutorul sa-i vina de la munti. Totusi, ei slujesc prin faptul ca îi reamintesc de Cel care a creat muntii si marile si Întreg pamântul. El îsi da seama ca acest Creator este si Ajutorul Sau. Marimea si grandoarea creatiei vizibile îi ofera un standard prin care poate sa masoare resursele divine care stau la dispozitia lui personala.
Din când în când avem si noi nevoie sa contemplam puterea si minunatia creatiei si sa ne aplicam noua însine lectia psalmistului. Creatorul nostru este si Pazitorul nostru. Zi si noapte El vegheaza asupra noastra si ne sustine. El nu adoarme niciodata.

Odata am privit un baietel care era purtat în brate de catre tatal sau, si am observat cât de strâns se agatase de reverul hainei acestuia. Totusi, dupa un timp, el a adormit si mâna i-a alunecat de pe rever. Cu toate acestea, tatal sau a continuat sa-l tina la fel de strâns. Siguranta baiatului nu depindea de faptul ca el se tinea de tatal sau, ci numai de faptul ca tatal sau îl tinea pe el.

La fel stau hicrurile si În relatia noastra cu Dumnezeu. Uneori simtim ca daca nu ne tinem destul de strâns de Dumnezeu, vom cadea. Dar realitatea este ca Dumnezeu continua sa ne tina pe noi, chiar daca noi îi dam drumul. Este posibil ca noi sa adormim, dar El nu face niciodata acest lucru.
Raspunsul credintei:

Fie ca sunt slab sau puternic, treaz sau adormit, îti multumesc Tie Doamne, ca ma vei sprijini la fel.

E minunat sa fii singur

Asculta si dezvolta-ti o teologie buna si corecta despre Singurate.
Ea vine de la Dumnezeu.
E minunat sa fii singur. Atunci cand iti studiezi singur Scriptura si lasi pe Dumnezeu sa iti vorbeasca inimii tale.
( personal si o asculti prin Duhul sfant si o oferi tie insuti)
Scriptura foloseste "singuratea" ca privilegiu. Altiii vad singuratatea ca ceva critic. Este o binecuvantare. Este o oportunitate . Este un dar direct de la Dumnezeu sa fii singur . Sa fii vesel, bucuros si fericit ca il ai pe EL. Sa poti fi singur si sa te bucuri in curatie de asteptarea Credinciosiei Lui.

Am dezvoltat mai demult un gand in blog, cine nu stie sa fie implinit si satisfacut acum cu Dumnezeu si ( ce sa spun cuvinte mari teologice ..mai simplu ) cine nu experimenteaza o relatie Intima cu Dumnezeu si dinamica in traire ( acum in singuratate) ...chiar nu va fi implinit dupa o relatie de prietenie.

Sa reflectam un pic la ce spune A.W.Tozer -despre asta.
Inainte de toate vreau sa ma asigur ca ai parte de toate promisiunile lui DUmnezeu din Cuvantul sau Biblia. Promisiunile lui sunt si pentru tine...cu o conditie....

TREBUIE DOAR SA VREI SA CREZI! in ele.

si apoi pratic deschide-ti Biblia!
asta mi-o spun si mie zilnic.
Sa imi impun o disciplina a citirii Scripturii.
Acum incepem......

I am a choice treasure posesion of Christ.
you?
"Omul este un diamant cu multe fatete menit a recepta si reflecta slava singurului Dumnezeu.
Aceasta adaptabilitate din natura omului il face in stare sa se bucure atat de singuratate, cat si de prezenta altora si in jurul lui. Daca o fiinta umana este normala, ea va avea nevoie si se va bucura de ambele stari. ( Extremele nu sunt bune - ci chiar nocive) va ofer aici exemplul cu lumina care nu trebuie sa fie ascunsa ! * ( nu exista crestinism solitar, izolat)
Domnul ISUS a spus ( si spune si azi) : " INTRA IN CAMARUTA TA" - aceasta e singuratate.
Apostolul Pavel a spus :" Sa nu parasim adunarea noastra" Exista RELATII. desigur aceste cuvinte au fost adresate credinciosilor si este adevarat ca fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie sa fie in stare sa inteleaga si sa aprecieze atat singuratatea , cat si partasia cu altii si sa se bucure de amandoua. ( aici si eu mizez asupra unui echilibru dinamic, nu static...cel static este foarte periculos). De regula apare sub forma ..." mie doar asa imi place ....."eu doar asa am invatat" un static..fixist...capos si incapatanat.care nu mai este flexibil si adaptabil..!( TOt ce face Dumnezeu este creativ . Caci El este Creatorul. Dumnezeu este ingenios...este instantaneu ..Este imprevizbil ...este natural...este original ..este spontan....cred ca ii iau discursul lui tozer..dar sa continuam cu ce spunea dansul)...
"

ORICE OM normal trebuie sa isi faca timp sa fie singur. Trebuie sa aiba timpul si inclinatia de a se cunoaste pe sine insusi. Trebuie sa se poata orienta in universul in care traieste. Trebuie sa aiba binecuvantarea linistii pentru a-si trimite gandurile, ca pe niste stoluri de pasari ascultatoare, in exploararea minunilor universului. Trebuie sa-L cunoasca pe Dumnezeu si pe sine insusi in singuratea intimitatii camerei lui.

Dar retineti ca trebuie avute intotdeauna in vedere ambele fete ale monedei. Asa cum luna descreste intotdeauna dupa ce a crescut si fluxul este urmat intotdeauna de reflux, la fel si omul trebuie sa aiba parte de tovarasia altora, cat si de singuratate.

Dupa o perioada de singuratate, de cercetare a inimii si de comuniune cu Dumnezeu prin Duhul sfant, crestinul trebuie sa caute din nou fata oamenilor.Asa a randuit Dumnezeu lucrurile. El doreste ca noi sa fim impreuna, in partasie.Adevarul este ca Dumnezeu ne-a facut unii pentru altii; dorinta Lui este ca noi, credinciosii , sa ne intelegem si sa ne apreciem unii pe altii.
In aceasta societate binecuvantata ne vom aprecia cu adevarat unii pe altii si vom fi recunoscuti pentru ceea ce suntem in Christos.

In ordinea actuala de pe pamant, se pare ca cel care se bucura de atentie si apreciere este cel " zgomotos" sau cel "agresiv". "simpatic". Multe persoane valoroase si exceptionale nu au niciodata prilejul de a imbogati vietile si prietenia altora , deoarece sunt linistite,, retrase si nu cauta sa iasa in evidenta.
Unii sunt dezavantajati de niste particularitati care , poate, nu sunt considerate atragatoare, in timp ce altii nu au o personalitate "cuceritoare". OARE cand vom invata noi, oamenii, ca ne privam de bogatiile multor personalitati deosebite, deoarece nu suntem mai intelepti si nu avem mai mult discernamant?

Dar in acea etapa finala, cand CETATEA lui Dumnezeu va cobori din cer, vom fi cu adevarat capabili sa ne apreciem unii pe altii. Daca nu ar exista efectele intunecate si corosive ale pacatului, sufletul omenesc ar capta si ar reflecta lumina lui Dumnezeu asa cum diamantele capteaza si reflecta lumina soarelui, si ne-am cunoaste unii pe altii, caci fiecare ar vedea in celalalt ceva din natura si frumusetea lui Dumnezeu. Prin puterea Lui Dumnezeu am putea ajunge sa ne cunoastem unii pe altii fara a avea mereu acelasi sentiment : " M-am saturat de el" sau "M-am plictisit de el".
In acele zile ii vom multumi lui Dumnezeu unii pentru altii . Il vom cunoaste pe Dumnezeu mai bine prin intermediul altora,intrucat vom descoperi ca suntem doar niste PRISME si LENTILE prin care STRALUCESTE DUMNEZEU. EL straluceste in multe feluri in UNIVERSUL Lui, dar sunt convins ca cel mai bine straluceste in vietile oamenilor pe care i-a creat si apoi i-a rascumparat. ( asta este intelegerea HARULUI).
Numai pacatul este cel care a spart lentilele si a distorsionat imaginea. Numai pacatul este cel care a distrus vederea si a deteriorat tabloul , astfel incat, atunci cand ne uitam unii la altii, nu vedem adevarata profunzime a potentialului Sau pus in noi.

Cand Domnul nostru s-a uitat la noi, a vazut nu numai ce eram--- ci EL a fost fidel in a vedea ceea ce putem deveni. A indepartat blestemul a ceea ce eram si ne-a dat glorioasa binecuvantare a ceea ce vom deveni.
-------------------------taiem un pic din mesaj -----------------------
"Este imposibil sa vorbesti oamenilor despre binecuvantare, sfintenie si cer fara a vorbi despre PUTEREA Lui Dumnezeu de a realiza o transformare spirituala. Stim cu totii ca exista in intreaga lume forte care accentueaza intr-atata nationalismul, incat individul este complet ignorat. !Dar singura regenerare cunoscuta in lume este regenerarea individului! Se pare ca multe grupari religioase s-au alaturat fortelor reformatoare politice si sociale cu iluzia ca modalitatea eficienta de a realiza o societate perfecta este aceea de aa reforma si rascumpara societatea insasi, cand in realitate e nevoie de rascumpararea fiintelor individuale care alcatuiesc asa - numita societate.
Spusele lui Augustin au devenit clasice " O, Dumnezeule, Tu ne-ai facut pentru TIne si inimile noastre nu sunt satisfacute pana ce nu isi gasesc odihna in TINE" Aceasta expresie a fost preluata ca un ecou si scrisa in cartile de cantari, deoarece este adevarata!

OMUL - se plictiseste pentru ca este prea mare ca sa fie fericit cu ceea ce ii ofera pacatul.

Ramaneti aproape de inima lui Dumnezeu.
SI nimeni sa nu va insele pacea singuratatii.
SI asteptati cu credinciosie binecuvantarea Lui.
Astfel de asteptare in singuratate ii place Domnului
( 1 imparati 22:5).

" Intreaba acum, te rog cuvantul Domnului"

Tarie si onoare Lui ISUS.

Conferinta Pasiune pentru Isus

Conferinţa „Pasiune pentru Isus” se va desfăşura în perioada 9-11 octombrie 2008.

În zile ca şi cele în care trăim, avem mai multe scoli teologice, mai multe cărţi devoţionale, mai multe website-uri creştine, însă pasiune arzătoare tot mai scăzută. Aceste trei zile sunt destinate tuturor acelor care caută o relaţie reală, vibrantă cu Isus. Tematicile discutate vor atinge puncte precum intimitatea cu Mirele Isus, rugăciunea ferventă, urgenţa în ceea ce priveşte vremurile în care trăim.

Fiecare zi a conferinţe va cuprinde două sesiuni de învăţătură specifică precum şi sesiuni de întrebări şi discuţii, scurte seminarii de aprofundare.

Conferinţa este găzduită de biserica creştină Neemia, Bratei, jud. Sibiu. Oferim cazare, însă nu şi masă.

Program

Programul de va desfăşura după cum urmează:

- Joi (09.10), 19.00-22.00: Sesiunea I
- Vineri (10.10), 10.00-13.00: Sesiunea II; 14.00-17.00: Seminarii; 19.00-22.00 Sesiunea III
- Sâmbătă (11.10), 10.00-13.00: Sesiunea IV; 14.00-17.00: Seminarii; 19.00-22.00 Sesiunea V

Vorbitori:
- David Gordon (IHOP-AC, Carolina de Nord, SUA)
- Claudius Samartinean (BHOP, Bazna)