"Stai frumos. Fii atent. Nu omorî pe nimeni."
Profesorii din ziua de azi au probleme cu mult mai mari decât copiii care mestecă gumă la ore. De la anorexie si sarcini surpriză, la copiii hiperactivi care nu pot sta locului si copii care umblă cu droguri la scoală (si acasă), scolile noastre prezintă o multime de probleme. Indiferent de discutiile despre metodele profesorale, este greu pentru o fată să învete dacă se supune voit la înfometare. La fel pentru un băiat care nu este atent.
Care ar fi solutia? Cu ce trebuie început?Poate... ar trebui să închidem televizorul.
Tuturor ne place un film bun. Pentru cei cu o activitate preponderent intelectuală, televizorul e un mijloc de relaxare. Apoi, sunt multe emisiuni interesante, dacă stii unde să cauti. Existenta în sine a televizorului nu e o problemă. Problema e că copiii stau în fata lui prea mult si văd prea multe lucruri gresite,
fără a avea si discernământul pentru a le judeca.Deficit de atentie
Acum câtva ani, un spital pentru copii din Seattle, Statele Unite, a publicat un studiu care corela problemele de atentie la copii cu expunerea la televizor încă de la începutul vietii. Concluzia era că copiii cu vârste între 1 si 3 ani prezintă un risc de tulburări de atentie si de altă natură cu atât mai mare cu cât expunerea lor zilnică la televizor creste. Pentru fiecare oră petrecută în fata televizorului între vârsta de 1 si 3 ani, riscuri de tulburări de atentie creste cu 10% până la vârsta de 7 ani.
Dr. Dimitri Christakis, care a condus studiul, a afirmat: "Stim din statisticile nationale că copiii petrec în medie 2-3 ore pe zi în fata televizorului, între vârsta de 1 si 3 ani, si că 30 la sută dintre copii au un televizor în camera lor". Dacă aceste cifre sunt o medie, atunci unii copii nu privesc deloc la televizor, în timp ce altii cred că televizorul e mama lor.
În anii de început, când creierul copilului se dezvoltă rapid, stimularea rapidă oferită de televizor - chiar si la emisiunile educationale - fac creierul copiilor să estimeze că viata se desfăsoară mai repede decât în realitate. Părintii ar trebui să limiteze numărul de ore petrecute de copiii mici în fata televizorului. Asa cum arăta dr. Christakis, oamenii pregătesc cina de mii de ani, fără să aibă nevoie de televizor.
Iubiri si sex nerealiste
E evident pentru toată lumea că, la televizor, activitatea sexuală e prezentată într-o manieră comercială.
Iubirea de plastic tip Hollywood a devenit un cliseu.Potrivit celor de la Common Sense Media, "Din 68% emisiuni tv care au un continut sexual explicit, numai 15% vorbesc si despre riscuri si responsabilitate". La televizor, în filmele americane, nimeni nu spune "Stii, unul din cinci adulti americani are herpes. Tu nu ai? As vrea să nu mă mai săruti. As vrea să discutăm serios si responsabil despre relatia noastră".
La televizor, atât ei, cât si ele, arată perfect. Telespectatoarele sunt bombardate cu o multime de reclame cu femei frumoase, nefiresc de slabe. Să nu ne mirăm atunci că adolescentele au probleme de alimentatie. Pe de altă parte, băietii sunt învătati să tragă ca să atingă niste standarde fizice nerealiste, care deseori pot fi atinse numai dacă iei steroizi. În orice caz, toti si toate ajung tot acolo:
la viermi.Tatăl meu mi-a povestit odată despre un coleg de facultate, care făcea sport de performantă si arăta foarte bine. A contractat însă o boală tropicală, necunoscută în România, iar trupului lui atletic s-a împutinat văzând cu ochii în numai câteva luni. În cele din urmă, colegul a murit.
Violentă
Conform Common Sense Media, "Până ajung în clasa a cincea, copiii au văzut deja 8.000 de crime si 100.000 de acte de violentă la televizor". (
Si ma intreb cum sa mai fie atinsi de mesajul Evangheliei de la biserica si de suferintele Mantuitorului nostru Isus Christos?Odata intoxicati cu violenta - nu ii mai sensibilizeaza nimic.)
Evident, dacă cei mici sunt expusi la asa ceva, în timp ei ajung să se desensibilizeze. Televizorul si filmele ne îndoapă cu violentă, iar noi înghitim fără să ne facem probleme. Apoi, suntem socati să citim că într-un parc un elev de liceu este omorât de doi colegi pentru câtiva bănuti sau pentru o tigară. Sau că o "fetită" de 11 ani întretine relatii sexuale si rămâne însărcinată.
Copiii îndopati de televizor cu violentă pot foarte usor să preia roluri violente, similare celor jucate de eroii lor. Americanul Eric Tavulares, în vârstă de 18 ani, a vizionat de 18 ori filmul Natural Born Killers, după care si-a omorât prietena, sugrumând-o în timp ce dormea. De fapt, chiar în seara anterioară vizionaseră împreună filmul încă o dată.
"A declarat că nu îsi aminteste exact cum s-a întâmplat", se afirmă în raportul Politiei, "dar ceva s-a declansat la nivelul mintii, s-a îndreptat către Lauren Aljubouri si a strangulat-o."
La fel, violenta din jocurile video atinge cote paroxistice. Îmi amintesc ce ciudat mi s-a părut primul meu joc video, în DOS, în care trebuia să parcurg niste culoare subterane si să împusc soldati dusmani. Sângele sărea în toate părtile si, în mod evident, producătorii jocului voiau să forteze succesul cu cantitatea de sânge aruncată peste tot. Jocurile de astăzi sunt si mai violente. Părintii ar trebui să aibă grijă la cantitatea de violentă din jocurile video de astăzi. Vremea lui Atari, cu iepuri care trebuie să culeagă toti morcovii din grădină, a trecut de mult. Astăzi avem jocuri cu naratiune si cu detalii grafice de înaltă rezolutie.
Răspunsul?
Răspunsul la multe probleme de acest gen este să petrecem mai mult timp împreună ca familii. Să închidem televizorul si să citim cărti. Să facem un puzzle sau să jucăm remy. Să mergem afară, să ne plimbăm în parc. Copiii stiu că viata e mult mai bogată decât ce oferă televizorul si, desi probabil la început vor strâmba din nas când îi vom lua din fata televizorului, mai târziu vor aprecia acest lucru. Îl vom aprecia cu totii.
