Traiesti ca lumea si te mai numesti crestin? Paul Washer

Paul Washer -Regenerare si lepadare de sine

Paul Washer, un slujitor consacrat care il predica pe Isus Christos si nu o politica bisericeasca.
Esti tu izbavit de frica de oameni?

In dialog cu Paul Washer

Cu ce intelepciune lucrezi, vorbesti, traiesti?

"Wisdom that isn't imputed from the holy spirit anything outside isn't from the holy spirit it is from the world." Paul Washer

Vino acasa...te cheama ISUS CHRISTOS

Am ajuns acasa la Lucian si in timp ce ne pregateam de plecare....am ascultat impreuna cu el si Adina acest mesaj. Este uimitor puterea de eliberare pe care o produce Cuvantul Adevarat al lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne cheama pe toti acasa, fie destrabalati,fie virtuosi.
Avem un Dumnezeu Viu si un Salvator Viu ce ne cheama prin Dragostea Sa neconditionata.

"Niciodata nu v-am cunoscut" - Dumnezeu

Maturitate spirituala- Duhul Sfant si nasterea din nou

"Si cand va veni El, (Duhul Sfant) va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata" (Ioan 16:8).

Duhul Sfant pregateste inimile oamenilor sa creada in Domnul Isus Christos ca Salvator. Lucrarea crucii a fost terminata de Domnul Isus la Calvar, dar Duhul Sfant este cel care o aplica la inima pacatosului. Crucea ne da pozitia, Duhul Sfant ne da experienta rastignirii. Crucea aduce faptul implinit al salvarii. Duhul Sfant aduce demonstratia acestui fapt. Lucrarea crucii aduce o pozitie in care fiecare pacatos poate intra ca sa fie mantuit. Lucrarea Duhului sfant arata pacatosilor ce inseamna crucea de la Calvar si-i indeamna s-o primeasca in vederea mantuirii. Duhul Sfant nu actioneaza niciodata independent de cruce, pentru ca fara cruce El nu are teren de lucru.
La fel crucea, desi este efectiva inaintea lui Dumnezeu, fara Duhul Sfant nu produce nici un efect asupra omului pacatos. Vedem ca Biblia caracterizeaza nasterea din nou ca fiind lucrarea Duhului Sfant: " si ce este nascut din Duh ( Duhul Sfant) este duh ( duhul omului). Ioan 3:6

Domnul Isus explica mai departe in versetul 8, ca nascut din nou este " oricine este nascut din Duhul". Duhul Sfant ( nu pastoru, nu invatatoru, nu Uniunea,nu Cultul, nu omul) aduce viata lui Dumnezeu la duhul omului:" traim prin Duhul" Galateni 5:25
Nasterea din nou nu poate fi produsa de sufletul omului, desi pare ca in unele cazuri senzatiile sufletesti mimeaza semnele nasterii din nou, dar acestea nu dureazam pentru ca nu este o nastere din nou veritabila( autentica). Regenerarea vine numai la cei ce cred din inima:
"Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire".Romani 10:10.
Pe langa lucrarea de convingere, Duhul Sfant executa o lucrare mai adanca, locuirea in credincios. Cat de regretabil este ca uitam versetele din Ezechiel 36:26-27. Notati ca imediat dupa "Voi pune in voi un duh nou" ..urmeaza " Voi pune Duhul Meu in voi..."
Primul lucru semnifica pe credinciosul care primeste un duh nou, prin viata lui Dumnezeu care trezeste duhul lui mort( aflat in coma). Al doilea se refera la duhul nou ( reinnoit). Credinciosii la nasterea din nou, obtin nu numai un duh nou, ci si Duhul Sfant, locuind in ei.
"Sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii" Efeseni 4:30
Este trist ca multi crestini nu inteleg innoirea duhului lor si faptul ca Duhul Sfant locuieste in ei. Noi avem persoana Duhului Sfant locuind in noi inca din momentul salvarii. El nu face doar o vizita atunci cand suntem mantuiti.

Folosirea cuvantului "intristati" si nu" maniati" arata dragostea Duhului Sfant. Cuvantul spune ca El se"intristeaza" nu ca se"indeparteaza" pentru ca"ramane cu voi, si va fi in voi". ( Ioan 14:17). Desii toti credinciosii nascuti din nou au pe Duhul Sfant locuind in ei, totusi manifestarea Duhului Sfant nu este la fel in toti. La unii poate fi intristat, la altii bucuros.
Trebuie sa intelegem relatia dintre Duhul Sfant si innoirea duhului omenesc la nasterea din nou. Daca nu este pregatit un duh nou pentru El, Duhul Sfant nu poate gasi un loc sa locuiasca in om. Porumbelul lui Noe n-a gasit un loc sa puna piciorul in lumea sub judecata, ci numai atunci cand noua creatie (maslinul verde) a fost descoperita. Geneza 8 - "Maturitate spirituala", de Samuel Costiuc.

Lucrarea de regenerare a Duhului Sfant face mai mult decat convingerea de pacat, calauzirea spre pocainta si credinta in Salvator, ea ne da o natura noua!
Cu toate acestea, crestinii adesea nu apreciaza pozitia inalta pe care persoana Duhului Sfant o ocupa in ei si in loc sa asculte de EL, urmeaza in continuare comenziile propriilor lor minti. Aceste persoane trebuie sa se smereasca in fata luminii de sus, sa invete sa respecte o asa Sfanta Prezenta si sa fie plini de dorinta de a-L lasa sa lucreze in ei si prin ei.
Ei ar trebui sa tremure la gandul ca L-ar putea intrista, amintindu-si ca pozitia lor in Christos o datoreaza chiar faptului ca Duhul Sfant locuieste in ei.
Duhul Sfant este deja in duhul nostru!
Suntem noi gata sa-L lasam sa lucreze?

Maturitate spirituala- Regenerarea sau nasterea din nou

De ce trebuie ca pacatosul sa fie nascut din nou? De ce trebuie nascut de sus? De ce trebuie sa fie o reinnoire a duhului ?
Pentru ca omul este un duh cazut, un spirit cazut. Un duh cazut trebuie sa fie nascut din nou ca sa poata fi reinnoit. Asa cum satana este un duh cazut, tot asa este si omul, cu exceptia ca omul poseda un trup. Satana a fost creat un spirit care sa poata avea comuniune cu Dumnezeu, dar el a cazut din pozitia lui si a ajuns capetenia fortelor intunericului. Acum el este separat de Dumnezeu si de orice virtute dumnezeiasca. Aceasta nu inseamna ca el este inexistent. Caderea l-a facut sa-si piarda relatia lui Dumnezeu. Similar cu aceasta, omul de asemenea s-a scufundat in intuneric si separare de Dumnezeu, lipsit de puterea de a avea comuniune cu El si incapabil sa domneasca in creatie.
Din punct de vedere spiritual duhul omului este mort. Dar asa cum spiritul Arhanghelului cazut, exista pentru totdeauna, tot asa spiritul omului cazut continua sa existe. Dar pentru ca omul are un trup, caderea lui il face un om al carnii:
" Atunci Domnul a zis" Duhul Meu nu va ramanea pururea in om, caci si omul nu este decat carne pacatoasa" ( Geneza 6:3).
Nici o religie, nici o cultura, nici o etica ( conceptie, ideologie) nu poate imbunatati duhul omului cazut. Omul a degenerat intr-o pozitie carnala si nimic din el insusi nu-l poate aduce la o pozitie spirituala. Numai Fiul lui Dumnezeu insusi poate restaura spiritul (duhul) nostru in Dumnezeu, pentru ca El si-a varsat sangele sa ne spele de pacat si sa ne dea viata vesnica.
Imediat ce pacatosul crede in Domnul Isus, este nascut din nou. Regenerarea pacatosului apare in duhul lui. Lucrarea lui Dumnezeu incepe fara exceptie la centru spre circumferinta. Pe cand Satana incepe intotdeauna lucrarea de distrugere, din exterior spre interior.

Dumnezeu vrea ca sa reinnoiasca duhul intunecat al omului dandu-i viata eterna, pentru ca acest duh a fost creat ca sa fie in relatie cu Facatorul lui. Intentia lui Dumnezeu este sa lucreze prin duhul omului, ca sa strapunga sufletul si trupul. Atata timp cat duhul omului nu este regenerat, Duhul Sfant nu poate sa locuiasca in om.

" Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou" Ezechiel 36:26
Dupa ce Dumnezeu face aceasta, abia atunci Duhul Sfant poate locui in credincios.

Isus Christos este Totul

Toti au pacatuit - Paul Washer

Despre post si trezire spirituala - Paul Washer

Din jurnalul unui pastor african

Copia unei notite scrise in biroul unui tanar pastor din Zimbabwe, Africa in urma martiriului sau pentru credinta in Isus Christos, citez :

"Zarurile au fost aruncate. Am trecut de linie.

Fac parte din fratia celor ce nu raman de rusine niciodata. Am puterea Duhului Sfant! Hotararea este luata ! Sunt ucenicul Lui! Nu voi privi in urma, nu ma voi opri, nu voi incetini, nu voi da inapoi si nu voi tacea. Trecutul mi-e rascumparat, prezentul mi-e plin de sens, viitorul mi-e asigurat. Am terminat cu viata umila, umblatul prin vedere, grija genunchilor, darnicia meschina si telurile marginite.

Nu mai am nevoie de intaietate,prosperitate, functii, promovari, aplauze ori popularitate. Nu trebuie sa am dreptate, sa fiu primul, sa fiu campion, recunoscut, laudat, respectat ori recompensat. Acum traiesc prin credinta, ma sprijin pe Prezenta Lui, umblu pe calea rabdarii, sunt inaltat prin rugaciune si lucrez cu putere.

Mi-am fixat directia, pasul mi-e grabit, tinta mea e Cerul, calea mi-e ingusta, drumul greu, insotitorii mi-s putini, Calauza mi-e demna de incredere, misiunea clara.

Nu pot fi cumparat, compromis, abatut, ispitit, intors, inselat ori intarziat. Nu ma voi clinti in fata sacrificiului, nu voi ezita in prezenta vrajmasului, nu ma voi complacea in mlastina popularitatii si nu ma voi rataci in labirintul mediocritatii.

Nu voi renunta, tacea ori opri pana ce nu voi fi vegheat, voi fi agonisit, ma voi fi rugat, voi fi platit si voi fi propovaduit pentru cauza lui Christos. Sunt ucenic al lui Isus. Trebuie sa merg inainte pana la venirea Lui, sa dau totul pana voi secatui, sa propovaduiesc pana vor sti cu totii si sa lucrez pana ce El ma va opri. Iar cand va veni El in persoana, nu-i va fi greu sa ma recunoasca....flamura mea va fi clara. "

Scrisa din cartea:
( Semnatura lui Isus de Brennan Maning). pag.21
O puteti comanda aici

Alte articole in Depozitar de acelasi autor
1. Fiecare om...Brennan Maning
2. Ce invatam din esecuri ?
3. Nu exista Valentine's Day
4. The Gift of Magi
5. Harul nu este in favoarea pacatului

Filmul "Pasiunea"- Leonard Ravenhill, Paris Reidhead, Paul Washer

Evanghelia scandaloasa de Paul David Washer

By Paul David Washer

“For I am not ashamed of the Gospel for it is the power of God for salvation to everyone who believes, to the Jew first and also to the Greek.” Romans 1:16

Paul’s flesh had every reason to be ashamed of the Gospel he preached because it contradicted absolutely everything that was held to be true and sacred among his contemporaries.

To the Jew, the Gospel was the worst sort of blasphemy because it claimed that the Nazarene who died accursed on Calvary was the Messiah. To the Greeks, it was the worst sort of absurdity because it claimed that this Jewish Messiah was God in the flesh.

Thus Paul knew that whenever he opened his mouth to speak the Gospel he would be utterly rejected and ridiculed to scorn unless the Holy Spirit intervened and moved upon the hearts and minds of his hearers. In our day, the primitive Gospel is no less offensive, for it still contradicts every tenet or “ism” of contemporary culture - relativism, pluralism, and humanism.

It’s Not All Relative

We live in an age of Relativism- a belief system based upon the absolute certainty that there are no absolutes. We hypocritically applaud men for seeking the truth, but call for the public execution of anyone arrogant enough to believe he has found it.We live in a self-imposed Dark Age, the reason for which is clear. Natural man is a fallen creature, morally corrupt, and hellbent on autonomy (i.e. self-government). He hates God because He is righteous and hates His laws because they censure and restrict his of pretending that no such thing exists or that if it does exist, it cannot be known or have any bearing on our lives. It is never the case of a hiding God but a hiding man. The problem is not the intellect but the will. Like a man who hides his head in the sand to avoid a charging rhino, modern man denies the truth of a righteous God and His moral absolutes in hopes of quieting his conscience and putting out of mind the judgment he knows to be inevitable.
The Christian Gospel is a scandal to man and his culture because it does the one thing he most wants to avoid -

It awakens him from his self-imposed slumber to the reality of his fallenness and rebellion, and calls for him to reject autonomy and submit to God through repentance and faith in Jesus Christ.

Everyone’s Not Right

We live in an age of Pluralism – a belief system that puts an end to truth by declaring everything to be true, especially with regard to religion. It may be difficult for the contemporary Christian to comprehend, but the Christians living in the first few centuries of the faith were actually marked and persecuted as atheists. The culture surrounding them was immersed in theism. The world was filled with images of deities, and religion was a booming business. Men not only tolerated one another’s deities but also swapped and shared them. The entire religious world was going along just fine SCANDALOUS extent to suppress the truth; even to the point evil. He hates the truth because it exposes him for what he is and troubles what still remains of his conscience. Therefore, fallen man seeks to push truth, especially the truth about God, as far from him as possible. He will go to any until the Christians showed up and declared that, “gods made with hands are no gods at all.” They denied the Caesars the homage they demanded, refused to bend the knee to all other so-called gods, and confessed Jesus alone as Lord of all. The entire world looked on such jaw-dropping arrogance and reacted with fury against the Christian’s intolerable intolerance to tolerance.
This same scenario abounds in our world today. Against all logic, we are told that all views regarding religion and morality are true, no matter how radically different and contradictory they may be. The most overwhelming aspect of all this is that through the tireless efforts of the media and the academic world, this has quickly become the majority view. Nevertheless, pluralism does not address the issue or cure the malady. It only anesthetizes the patient so that he no longer feels or thinks. The Gospel is a scandal because it awakens man from his slumber and refuses to let him rest on such an illogical footing. It forces him to come to some conclusion –

“How long will you hesitate between two opinions? If the LORD is God, follow Him; but if Baal, follow him.” The true Gospel is radically exclusive. Jesus is not “a” way, but “the” way, and all other ways are no way at all.

If Christianity would only move one small step toward a more tolerant ecumenicalism and change the definite article “the” for the indefinite article “a”, the scandal would be removed, and the world and Christianity could become friends. However,whenever this occurs, Christianity ceases to be Christianity, Christ is denied, and the world is without a Savior.

Man Is Not The Measure

We live in an age of Humanism. Over the last several decades, man has fought to purge God from his conscience and culture. He has torn down every visible altar to the “One True God” and has erected monuments to himself with the zeal of a religious fanatic. He has managed to make Himself the center, measure, and end of all things. He praises his inherent worth, demands homage to his self-esteem, and promotes his own self-fulfillment or selfrealization as the greatest good. He explains away his gnawing conscience as the remnants of an antiquated religion of guilt, and he excuses himself from any responsibility for the moral chaos surrounding him by blaming society, or at least that part of society that has not yet attained to his enlightenment. Any suggestion that his conscience might be right in its testimony against him or that he might be responsible for the almost infinite variations of maladies in the world is unthinkable. For this reason, the Gospel is a scandal to fallen man because it exposes his delusion about himself and convicts him of his fallenness and guilt.
This is the essential “first work” of the Gospel,and this is why the world so loathes true Gospel preaching. It ruins man’s party, rains on his parade, exposes his make-believe, and points out that the emperor has no clothes.

The Scriptures recognize that the Gospel of Jesus Christ is a “stumbling block” and “foolishness” to all men of every age and culture.

However, to seek to remove the scandal from the message is to make void the cross of Christ and its saving power. We must understand that the Gospel is not only scandalous, but it is supposed to be! Through the foolishness of the Gospel, God has ordained to destroy the wisdom of the wise, frustrate the intelligence of the greatest minds, and humble the pride of all men. To the end that no flesh may boast in His presence, but just as it is written, “Let him who boasts, boast in the Lord.”
Paul’s Gospel not only contradicted the religion, philosophy, and culture of the day, but it declared war on them. It refused truce or treaty with the world and would settle for nothing less than culture’s absolute surrender to the Lordship of Jesus Christ. We would do well to follow Paul’s example. We must be careful to shun every temptation to conform our Gospel to the trends of the day or the desires of carnal men. We have no right to water down its offense or civilize its radical demands in order to make it more appealing to a fallen world or carnal church members.

Our churches are filled with strategies to make them more seeker-friendly by repackaging the Gospel, removing the stumbling block, and taking the edge off the blade, so that it might be more acceptable to carnal men.

We ought to be seeker-friendly, but we ought to realize this - there is only One seeker and He is God.

If we are striving to make our church and message accommodating, let us make them accommodating to Him.

If we are striving to build a church or ministry, let us build it upon a passion to glorify God, and a desire not to offend His majesty. To the wind with what the world thinks about us.

We are not to seek the honors of earth,
but the honor of heaven should be our desire.

Voia lui Dumnezeu pentru robi - Paul Washer

Paul Washer-Cele mai măreţe cuvinte din întreaga Scriptură

Romani 3:23:

“Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Cristos Isus, pe care Dumnezeu L-a afişat în mod public să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire. Asta pentru a-Şi arăta neprihănirea Lui, căci în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, El trecuse cu vederea păcatele dinainte, pentru ca să-Şi arate neprihănirea Lui în vremea de acum, în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.”

Vei spune: “Nu sunt de acord.” Asta pentru că ai înţeles suficient din creştinism ca să stai în picioare, însă nu crezi ce spune Biblia!

Mărturia Scripturii despre tine şi despre toţi oamenii este că ne-am născut în răutate şi suntem răi. E nevoie să-l înveţi pe un copil să mintă? E nevoie să-l înveţi pe un copil să fie egocentric? E nevoie să-l înveţi pe un copil să fie egoist? E nevoie să-l înveţi pe un copil să se comporte brutal cu alţi copii? Ei învaţă asta de unii singuri. Lasă-i de capul lor, nu-i disciplina şi vezi ce o să ai în zece ani – un monstru! De ce? Pentru că ceea ce spune Scriptura este adevărat! Iar tu îţi astupi urechile şi spui: “Nu vreau să aud asta! Nu vreau să aud asta!” tot aşa cum o persoană bolnavă mortal de cancer refuză să accepte adevărul şi îi spune doctorului: “Nu vreau să aud asta! Nu vreau să aud asta!” însă prin faptul că îţi pui mâinile peste urechi te izolezi complet de orice remediu!

Primul lucru pe care trebuie să-l accepţi este acesta – toţi oamenii se nasc în păcat şi sunt dedaţi păcatului! Şi toţi oamenii se nasc urând pe Dumnezeu! Vei spune: “Ei bine, eu nu L-am urât niciodată pe Dumnezeu!” Ba da. Dacă nu L-ai fi urât, dacă în starea ta de neconvertit nu L-ai fi urât pe Dumnezeu, atunci Biblia nu este adevărată! Pentru că Biblia îi numeşte pe toţi oamenii urâtori de Dumnezeu şi duşmani ai lui Dumnezeu! Vei spune: “Dar eu L-am iubit pe Dumnezeu de când eram mic!” Nu, tu ai iubit un Dumnezeu imaginar pe care ţi l-ai creat în propria minte şi ai iubit ceea ce ţi-ai creat tu, dar dacă cineva ar fi venit la tine şi ţi l-ar fi arătat pe Dumnezeul Scripturii, ai fi spus: “Niciodată nu aş putea iubi un Dumnezeu ca ăsta!” De atâtea ori mă duc la oameni şi ei îmi spun: “Ei bine, eu L-am iubit pe Dumnezeu toată viaţa mea!” Iar eu le spun: “Pot să stau jos cu Dumneavoastră pentru jumătate de oră şi să vă explic din Scriptură câteva din concepţiile istorice creştine despre Dumnezeu?” Şi după o jumătate de oră un bun membru de biserică va spune: “Acesta nu e Dumnezeul meu!” Iar eu trebuie să spun: “Sigur că nu. Dar este Dumnezeul Scripturii.” Este Dumnezeul Scripturii.

___________

Vedeţi, trebuie să înţelegeţi ceva. Hitler nu a fost o anomalie. Hitler nu a fost un fenomen. Hitler a fost ceea ce fiecare din această încăpere are potenţialul să devină şi nu doar asta, trebuie să înţelegeţi, chiar în toată răutatea lui Hitler, Hitler era încă restrâns de harul comun al lui Dumnezeu. Şi trebuie să ştiţi, că dacă nu ar fi fost harul comun al lui Dumnezeu care să vă restrângă în starea voastră de neconvertiţi, l-aţi fi făcut pe Hitler să pară un băieţaş din cor! Noi nu înţelegem ceea ce ne învaţă Scriptura despre oameni – oamenii sunt răi! Vei spune: “Nu sunt de acord.” Asta pentru că ai înţeles suficient din creştinism ca să stai în picioare, însă nu crezi ce spune Biblia!

Aici poti citi restul mesajului.
Cele mai marete cuvinte din Scriptura

"Doamne, Doamne" - Niciodată nu v-am cunoscut

Imbracati in Christos - Paul Washer

The Power of God or Modern Apologetics

Puterea lui Dumnezeu sau Apologetica Modernă

1 Cât despre mine, fratilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau inţelepciune strălucită.
2 Căci n-am avut de gând să ştiu intre voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.
3 Eu insumi, când am venit in mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.
4 şi invăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau in vorbirile induplecătoare ale inţelepciunii, ci intr-o dovadă dată de Duhul şi de putere,
5 pentruca credinţa voastră să fie intemeiată nu pe inţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. 1 Corinteni 2:1-5 (intelepciunea oamenilor vs Puterea lui Dumnezeu).

Un alt frate Pavel...al vremurilor noastre.
Aici puteti asculta acest mesaj : The Power of God or Modern Apologetics
TEORIA FARA PRACTICA E ø (barat, nul,degeaba)

"In starea actuala, lumea si viata intreaga sunt bolnave. Daca as fi medic si as fi intrebat ce sfaturi as putea sa dau , as raspunde:
“Faceti liniste , faceti pe oameni sa taca, in aceste conditii Cuvantul lui Dumnezeu nu poate fi auzit. Si daca folosind mijloace zgomotoase striga destul de puternic ca sa fi auzit chiar si in zgomot, acesta nu mai este cuvantul lui Dumnezeu. Deci faceti liniste”.Søren Kierkegaard

Nu ştiu cât de legal este să mă folosesc de un citat dintr-o carte a lui Kierkegaard, dar nu cred că pot exprima in cuvinte puţine ceea ce a surprins marele gânditor ( care avea supranumele de " Spionul lui Dumnezeu" ) in legătură cu SUPRASATURAŢIA la care s-a ajuns in ce priveşte PREDICAREA, FILOSOFAREA SI EXPLICAREA, mai nou APĂRAREA (apologetica) CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU.

Subiectul este foarte vast! Suprasaturaţia este pentru mulţi creştini ca o compensare a lipsei trăirii unei vieţi practice. Insă este o falsă inţelegere ( sau încredere) că a deţine informaţii despre Dumnezeu iţi asigură un statut privilegiat.

A.W.Tozer afirma :

"nu există nimic mai des intâlnit decât suflete care sunt desăvârşite şi sfinte in teorie"

Si aşa este. Oamenii care se considera in ochii lor foarte "dotaţi" aceştia strică cel mai mult in economia Impărătiei şi Lucrării lui Dumnezeu. "Specialiştii in Lege, in Dogmă, in Hermeneutică care nu mai văd nimic mai presus de ei inşişi". Care se văd pe ei, şi doar ATÂT, viaţa lor nu este nimic mai mult decât EI INŞIŞI! Sunt excitaţi la auzirea propriilor lor voci la anvoane, sunt uimiţi de propriile lor descoperiri şi argumente, şi teologii ...dar uită Numele, Caracterul, Persoana si Inima lui Dumnezeu, nu se mai bazeaza pe puterea Transformatoare A Duhului sfant. Au inceput să iubească lucrarea şi au uitat în alergarea lor intimitatea şi părtăşia cu Insuşi Domnul Dumnezeu.

Ooo, cât tupeu, câtă aroganţă şi mândrie, câtă nechibzuinţă şi neputinţă spirituală. "Pui de năpârci" ar spune Ioan Botezatorul ,dacă ar veni azi printre noi. Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul şi explicaţiile noastre ştiinţifice, noi insă avem nevoie disperată de Dumnezeu in vieţile noastre. EL se descurcă şi fără noi. Noi trăim pentru El, nu El pentru noi. Noi suntem dependenţi de El, nu El de noi. Evanghelia a fost creata pentru Slava lui Dumnezeu, prima dată, nu pentru nevoile umane. Pentru că Domnul meu nu işi imparte Slava, Priceperea, Inţelepciunea cu nimeni. Evanghelia nu a fost creată pentru plata păcatelor oamenilor, ci ea(intâi) a fost Creată pentru Gloria lui Dumnezeu. Apoi ..:) noi am beneficiat de Mila şi Indurarea Tatălui Iubitor.

Este o mare inşelare.

De fapt Biserica ( prezbiterii, păstorii, invăţătorii, preotii, apologeţii) sunt depăşiţi de succesiunea evenimentelor, de ştiinţă, de viteza de circulaţie a informaţiei, de schimbarea rapidă de mentalitate a societătii materialiste-carnale.

In loc să ne oprim să facem o analiză REALĂ a stării creştinilor şi chiar a noastră inşine, ne blindăm casa şi mintea cu teorii, cu arhive, cu concepţii despre lume, cu dovezi imbatabile, cu materiale creştine scrise, audio, video, cărţi, cd despre DUMNEZEU trăind marea amăgire că dacă le avem şi le ştim (insuşim versetele,informaţia) e destul pentru a ne mântui ( sau pentru a fi mântuiti).

" ,,Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu "

Intre " a şti" şi "a cunoaste" este mare diferenţă.
Pentru a şti nu e nevoie decât să dai dublu-click.
Pentru a cunoaşte e nevoie să te opreşti !

Lucru aproape imposibil în ritmul de azi. Uneori El ne trage de mână să ne oprim. Să invăţăm acest mijloc de comunicare mai puţin placut...ne va fi de folos."

Să nu cunoaştem doar Invăţătura Domnului ci pe Domnul Invăţăturii, nu doar să avem in posesie( cunoştinţe, versete, principii, dogme, teorii, dovezi, doctrine, invăţături, concepte, paradigme, definiţii biblice,) ci să il cunoaştem personal pe Cel care este Pâinea şi Cuvântul vieţii. Inceputul şi sfârşitul . Autorul mântuirii noastre. Fiul lui Dumnezeu, ISUS CHRISTOS Domnul şi Stăpânul nostru.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune :"Dar Cunoştinţa îngâmfă, pe când dragostea zideşte"
1 Corinteni 8:2.
Să citim Scriptura noi inşine. Dumnezeu nu a intenţionat să ofere omului un Cuvânt greoi, inaccesibil, de nedescrifat, incriptat, tainic, dificil. Dimpotrivă a scris-o aşa de simplu incât orice om poate ajunge la Ascultarea Credinţei, dacă primeşte Duh de sus în descoperirea Voii şi Gândului lui Dumnezeu.
Vă indemn să il descoperiţi pe Cristosul original din Scriptură, nu din personalitatea şi dorinţele oamenilor, din imaginaţia şi inchipuirea lor, după gândirea lor condusă de pofte, interese, după viaţa păcătoasă, după modul de trai al oamenilor influenţat de societatea materialistă şi plină de păcat.

Multă apologetică care nu valorează nimic.Paul Washer

Spune in acest video.
La vedere e"fancy",drăguţă, impresionează, dar nu are substantă, viaţă, putere, dragoste din El.
Nu transformă şi nu schimbă viaţa unui om. Doar Puterea Transformătoare a lui Dumnezeu şi credinţa în Domnul Isus Christos poate produce o viata regenerată spiritual, cu ajutorul Duhului Sfânt.

The Bible is all we need for life - it is completely sufficient! .

Scriptura este suficientă pentru a ne învăţa cum să trăim în familie,in Biserică, in societate. Sociologia, Antropologia, Apologetica, Psihologia, Etica au inceput să fie influenţate de "experţii sociali", care sunt conduşi şi călăuziţi de duhul lumii şi nu de "duhul lui Christos".
Ştiinţele sociale au fost inventate pentru a lupta impotriva Cuvântului lui Dumnezeu.
Avem nevoie de barbaţi care să-şi deschidă Biblia şi să spună " Care este Voia ta Doamne?".
Oameni care să raspundă oricărui gând care nu este rob ascultarii de Christos prin cuvântul "este scris".
Doamne ajută-ne să păstrăm dragostea pentru Tine, in toate lucrurile pe care le facem.
Pentru Onoarea, Numele si Slava Ta.

Poate un om să fie drept inaintea Lui?

Vă recomand o carte foarte bună.

Gânduri din cartea "Justificare şi Regenerare" de Charles Leiter.
Această carte va apărea tradusă in limba română in luna martie a acestui an.
PĂCATUL : Ultima problemă profundă spirituală a omului.


“To justify” means “to declare righteous”; it does not mean “to make righteous.” . . . Christian, when God justifies you, He does not “let you of the hook” with your sins still hanging in midair. He does not pretend that your sins have been paid for. Rather, He sees that your sins really have been paid for by Christ, and He makes a declaration based on that fact. . . . Beloved Christian, you may have some terrible memories in your sinful past, but you can be certain of this: those sins are not still hanging in midair. They’ve come down . . . on the Lord Jesus Christ! And He actually paid for them! He bore your sins in His own body on the cross.

“In practical terms . . . Christians are not laboring to achieve a life that they do not yet have or to obtain a victory that has not yet been won. They are participants in the very life of Christ and in the victory He has already won. Christian, you are a partaker of the resurrection life of Christ, and He has already defeated and broken the power of the sin that you are facing right now – by His death, burial, resurrection, and ascension! As a participant in His life, your calling is not to try to achieve something for yourself that He has not achieved, but to believe what He has already done for you and to walk in it. In this way you will be enabled to fight “the good fight of faith” instead of the miserable struggle of unbelief!

One of the most fearful things about sin is its power to harden the one who practices it. The deeper a man goes in sin, the less sin bothers him. . . . Every sinner finds himself now committing sins that he once despised, and the sins that he now despises, he will someday find himself committing. It should shock us to remember that Adolph Hitler was once a little boy playing with toys just like other little boys. Man knows the beginning of sin, but no man has ever known the end of sin.

There is nothing in a man that causes God to justify him, including his repentance and faith. Repentance does not pay for sin. A criminal’s remorse for his crime does not satisfy the just demands of the law. Neither does faith pay for sin! Only the blood of Jesus can pay for sin! Justification [...]

How can God ever “justify the ungodly” without becoming an abomination to Himself? “He who says to the wicked, ‘You are righteous,’ peoples will curse him, nations will abhor him [Proverbs 24:24]. How can God say to sinners like us, “You are righteous,” without violating His own character? How can God ever save us from Himself and His own righteousness and justice? . . . Repentant sinners know that they deserve to be punished, and that it would not be right for them not to be. They know that God cannot just “sweep their sins under the rug” and forget about them. Hence, the cry of their hearts is, “How can a just God ever smile upon me? How can this burden of guilt be removed? How can God pronounce a blessing upon me? How can a man like me be in the right before God!” There is only one answer to this dilemma. Someone has to pay for the sinner’s sins. Justice must be satisfied. Either it will be satisfied by the sinner’s own suffering forever in Hell, or it must be satisfied by someone else on the sinner’s behalf.

The world is not the way it is because it has a few bad people like Hitler; the world is the way it is because it is made up of multitudes of people just like us! There is deep wickedness in each of us.

One of the most fearful things about sin is its power to harden the one who practices it. The deeper a man goes in sin, the less sin bothers him. . . . Every sinner finds himself now committing sins that he once despised, and the sins that he now despises, he will someday [...]

The emotions are disturbed and perverted. Some hearts smolder with constant anger and hatred; others are tormented day and night by senseless fears. Multitudes laugh at things that ought to make them weep, while others burst into tears for no apparent reason. Such are the deep and all-pervasive disturbances to the human personality caused, [...]

Every non-Christian is—in his person—more repulsive to a holy God than he can ever begin to imagine.

The first baby ever born grew up to murder his own brother. And human history ever since has been one long stream of constant warfare, lust, hate, torture, rape, perversion, abuse, and brutality. It is a blessed thing that we do not know in detail the sins that were committed just last night in [...]

Race and nationality likewise offer no immunity from sin; the most cultured of nations are just as capable of genocide as the most barbaric. The gas chambers of the “civilized” are merely sophisticated forms of the machetes wielded by the “uncivilized.”

You and I may not have met each other, but of one thing we can be certain even before our introduction—both of us are sinners. Every man, woman, and child on the face of the earth, no matter how old or how young, is a sinner. Even small children, when allowed to go to [...]

Sin is not a trifle; it is not “cute”; sin is not funny. Sin is exceedingly wicked and perverse; it is “utterly sinful.” All sin is twisted and ugly and vile. We should be shocked at how wicked men are and how callous we have become to that wickedness.

God’s wrath is not a temporary loss of self-control or a selfish fit of emotion. It is His holy, white-hot hatred of sin, the reaction and revulsion of His holy nature against all that is evil. God’s wrath is tied in directly with His justice. It has to do with His righteous determination to [...]


"Justification and Regeneration"

Foreword by Paul Washer
Preface
Chapter 1 - Sin: Man's Ultimate Problem
Chapter 2 - Can a Man Be Right Before God
Chapter 3 - Justification: Its Characteristics
Chapter 4 - Regeneration: All Things New
Chapter 5 - A New Creation
Chapter 6 - A New Man
Chapter 7 - A New Heart
Chapter 8 - A New Birth
Chapter 9 - A New Nature
Chapter 10 - Crucifixion & Resurrection
Chapter 11 - A Change of Realms: Flesh to Spirit
Chapter 12 - A Change of Realms: Earth to Heaven
Chapter 13 - A Change of Realms: Sin to Righteousness
Chapter 14 - A Change of Realms: Law to Grace
Chapter 15 - A Change of Realms: Adam to Christ
Appendices:
A - Regeneration: A Summary
B - "Cannot Sin"
C - Romans 7
D - All Blessings in Christ