

“Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Cristos Isus, pe care Dumnezeu L-a afişat în mod public să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire. Asta pentru a-Şi arăta neprihănirea Lui, căci în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, El trecuse cu vederea păcatele dinainte, pentru ca să-Şi arate neprihănirea Lui în vremea de acum, în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.”Vei spune: “Nu sunt de acord.” Asta pentru că ai înţeles suficient din creştinism ca să stai în picioare, însă nu crezi ce spune Biblia!
Primul lucru pe care trebuie să-l accepţi este acesta – toţi oamenii se nasc în păcat şi sunt dedaţi păcatului! Şi toţi oamenii se nasc urând pe Dumnezeu! Vei spune: “Ei bine, eu nu L-am urât niciodată pe Dumnezeu!” Ba da. Dacă nu L-ai fi urât, dacă în starea ta de neconvertit nu L-ai fi urât pe Dumnezeu, atunci Biblia nu este adevărată! Pentru că Biblia îi numeşte pe toţi oamenii urâtori de Dumnezeu şi duşmani ai lui Dumnezeu! Vei spune: “Dar eu L-am iubit pe Dumnezeu de când eram mic!” Nu, tu ai iubit un Dumnezeu imaginar pe care ţi l-ai creat în propria minte şi ai iubit ceea ce ţi-ai creat tu, dar dacă cineva ar fi venit la tine şi ţi l-ar fi arătat pe Dumnezeul Scripturii, ai fi spus: “Niciodată nu aş putea iubi un Dumnezeu ca ăsta!” De atâtea ori mă duc la oameni şi ei îmi spun: “Ei bine, eu L-am iubit pe Dumnezeu toată viaţa mea!” Iar eu le spun: “Pot să stau jos cu Dumneavoastră pentru jumătate de oră şi să vă explic din Scriptură câteva din concepţiile istorice creştine despre Dumnezeu?” Şi după o jumătate de oră un bun membru de biserică va spune: “Acesta nu e Dumnezeul meu!” Iar eu trebuie să spun: “Sigur că nu. Dar este Dumnezeul Scripturii.” Este Dumnezeul Scripturii.
___________

Noi de multe ori ne cerem scuze cand nu trebuie si nu ne cerem scuze cand trebuie. Am incurcat rau borcanele, asa multe lucruri par bune si nu sunt, par spirituale si nu sunt, atatea perceptii gresite avem despre Dumnezeu.Isus nu si-a cerut scuze, cui nu i-a placut nu a avut decat sa mocneasca in el si sa ramana nemultumit pe veac dar scuze nu a vazut de la Isus. E socant, asa-i ?Isus nu si-a cerut scuze pentru ca nu a pacatuit cu nimic, deci spre marea noastra surpriza, adica a voastra celor care aparati spiritul pagan care a ajuns sa conduca biserica din Romania, a spune adevarul nu este un pacat. Aceasta inseamna ca noi ca si crestini trebuie sa traim in dragoste, pace, bucurie, bunatate, facere de bine dar in acelasi timp sa nu lingusim ce Isus a dezaprobat ci sa fim radicali in adevar.