Invingatorii nu renunta

Cineva.. ma motiveaza zi de zi sa am incredere..nadejde si mangaiere ...speranta si Dragostea Lui in mine... Aceasta persoana este Fiul lui Dumnezeu, Isus Christos.

Am selectat 50 de ganduri ce mi-au placut din aceasta carte: "Invingatorii nu renunta".
Sper sa va motiveze sa o cititi si sa descoperiti dragostea lui Isus pentru voi.

1.Invingatorii nu sunt cei care nu gresesc niciodata, ci aceia care nu renunta niciodata.

2.Nu uita Dumnezeu nu greseste niciodata,

3.Dumnezeu nu renunta niciodata,

4.Dumnezeu nu incheie niciodata intr-o nota negativa,

5.Dumnezeu este Credincios.Dumnezeu este demn de toata increderea ta,

6.Dumnezeu nu se schimba niciodata,

7.Dumnezeu este credincios chiar si atunci cand noi nu suntem,

8.Ingrijorarile se centreaza pe persoana, Credinta este centrata pe Dumnezeu,

9.Trebuie sa citim si sa ne hranim din Cuvantul lui Dumnezeu,

10.Esecul poate fi pantecele din care se naste succesul,

11.Avem nevoie de perspectiva lui Dumnezeu,

12.Dumnezeu lucreaza intotdeauna spre binele nostru suprem,

13.Dumnezeu este sursa noastra, inceputul fiecarui lucru bun,

14.Dumnezeu va transforma lucrurile care au fost intentionate spre raul tau si le va intoarce spre binele tau,

15.Ziua de dupa batalie este mai importanta decat ajunul bataliei,

16.Daca satan nu poate birui o persoana prin ispita, el va incerca acuzarea sau intimidarea,

17.Arta fundamentala a comunicarii este capacitatea de a asculta,

18.Dumnezeu ne duce la locul ascultarii inainte de a ne vorbi,

19.Dragostea este dorinta de a face bine altora chiar in detrimentul tau, pentru ca dragostea vrea sa daruiasca,

20.Dumnezeu nu inceteaza niciodata sa lucreze spre binele tau,

21.Scopurile si voia lui Dumnezeu vor fi implinite de Dumnezeu si doar de EL insusi,

22.Dumnezeu va face pentru tine ceea ce a facut si pentru altii, El va lua slabiciunile tale si le va inlocui cu puterea Sa,

23.Tranzitia este necesara pentru ca Dumnezeu sa ne scoata de unde suntem si sa ne duca intr-un loc mai bun,

24.Scopul fundamental si primar al lui Dumnezeu pentru viata noastra este sa ne aduca intr-o stransa legatura cu El,

25. Trebuie sa privim dincolo de presiunea lucrurilor trecatoare pentru a vedea GLORIA LUCRURILOR ETERNE,

26. Dumnezeu este mai preocupat de locul inspre care ne ducem decat de locul din care venim,

27.Dumnezeu se uita intotdeauna la produsul finit,

28. Daca il cunoastem pe Dumnezeu doar in lucrurile spectaculoase il vom pierde din vedere pe Duhul Sfant,

29. La fel cum iertarea deschide usa relatiilor, tot asa darnicia deschide usa binecuvantarilor,

30. Nu-L limita pe Dumnezeu la intelegerea ta limitata,

31.Smerenia precede binecuvantarea,

32. Dumnezeu iti va face dreptate atunci cand vei umbla in adevar,

33. Dumnezeu este sursa valorii si bogatiei tale.

34. Spune-i TOTUL lui Dumnezeu, iar celor din jur doar ce-i zideste!!

35. Nu posedam nimik suntem doar administratori ai lucrurilor pe care le avem.

36.Distanta nu este masurata in kilometri, ci in afectiune,

37. Cea mai mare saracie a vietii nu are de a face cu banii, ci cu spiritul. Cea mai mare bogatie a vietii nu se regaseste in bani, ci in prieteniile pe care le ai,

38. Nici macar unul dintre lucrurile care au venit in viata ta , nu a venit pentru a sta acolo definitiv....in permanenta....toate vin si se duc mai departe( prieteni, sanatate , familie, cariera, finante)
39. Indiferent cat de violenta este furtuna, soarele straluceste intotdeauna,

40. Dumnezeu este pentru tine, Dumnezeu este cu tine, Dumnezeu este in tine,

41.Nu uita: Este mai usor sa obtii- decat sa mentii (orice in viata..masina..casatorie)

42.Trebuie sa fim dispusi sa ne asumam responsabilitatea esecului, inainte de a fi capabili sa ne asumam responsabilitatea victoriei.

43. Modelul Lui Dumnezeu pentru succes se bazeaza pe faptul ca in CHRISTOS, limitarile noastre sunt indepartate.

44. Criza este un lucru obisnuit in viata, Criza este un lucru normal, Nimeni nu isi poate trai viata fara crize.Criza este rezultatul natural care apare in urma schimbarii.

45. Criza nu inseamna esec. Ea reprezinta doar un proces,

46. Marturisirea Lui ISUS Christos este esentiala penrtu dedicarea noastra fatza de El,

47. Dumnezeu este autorul salvarii tale. Increde te in EL . Fii Liber in El. Traieste cu EL !

48. INVINGATORII nu sunt cei care nu gresesc niciodata , ci aceia care nu renunta niciodata.

49. Cand vei incepe sa gandesti gandurile lui Dumnezeu, vei incepe sa rostesti cuvintele lui Dumnezeu. PE masura ce vei rosti cuvintele lui Dumnezeu, viata ta se va schimba intr-un lacas demn de a fi locuinta Dumnezeului celui VIU.

50. Schimba ti inima, schimba-ti cuvintele , schimba ti lumea!

( idei culese din cartea " INVINGATORII NU RENUNTA NICIODATA"- scrisa de Dr. Edwin Louis Cole, cunoscut la nivel international, a slujit punerea in practica a intelepciunii izvorate din principiile Sfintei Scripturi.
Dr.Cole a fost chemat sa vorbeasca profetic barbatilor, provocandu-i sa valorifice la maxim potentialul lor pentru a deveni barbati adevarati asemenea lui Hristos).

* sa transformi stresul coplesitor intr-o biruinta
* sa alegi sa te increzi in Dumnezeu ca va transforma ceea ce era menit spre raul tau in factori care sa lucreze spre binele tau.

* Si sa devi un om ( barbat sau femeie) dupa chipul si asemanarea lui Hristos - si invingatorul- care vrea Dumnezeu sa fi.

Prin sfaturi practice si biblice, cartea INVINGATORII NU RENUNTA- te motiveaza sa faci fatza crizelor, ( Presiunii) sa iesi biruitor din ele si sa te BUCURI!! de cel mai mare ajutor al tau in viata - ISUS, DOmnul Izbavitorul tau.

Nu renunta...
Esti iubit enorm de Dumnezeu...
tu care citesti ...oricine ai fi ..
Don't Give Up, You Are Loved

Dragoste de tata

Pentru a intelege mai bine cum poate fi pazit mostenitorul ca sa capete mostenirea doresc sa ma folosesc de o ilustratie reala si profund emotionanta. Rick este un tanar de 37 de ani, paralizat si imobilizat intr-un carucior cu rotile. El nu poate vorbi dar comunica cu tatal sau Dick de 59 de ani prin dispozitive performante, prin atingeri. Intr-o zi Rick ii spune tatalui sau Dick faptul ca vrea sa castige o cursa iar banii sa-i doneze nevoiasilor. In 1999 tatal se inscrie cu fiul sau intr-o cursa in cadrul careia isi asuma responsabilitatea de a-l purta pe fiul sau prin apa, de a alerga cu el in brate si apoi cu bicicleta pentru ca intr-un final, dupa 16h si 18 min sa ajunga sa treaca linia de final- fiul trece primul.

Unele imagini parca vin dintr-o alta lume, din lumea lui Dumnezeu: un tata care impinge caruciorul cu fiul sau paralitic iar inainte de linia de sosire tatal aproape extenuat fizic dupa atata efort, pedaleaza o bicicleta iar fiul sau este purtat in fata astfel incat fiul trece primul linia de sosire.

Realitatea insa este mult mai coplesitoare- Dumnezeu este Tatal tau Caruia nu-I pasa ce handicap ai dar vrea sa alerge cu tine ca sa ajugi la linia de sosire. El, Dumnezeu este Tatal din spatele caruciorului tau. El S-a jurat pe Sine ca te va pazi si vei fi incununat cu succes doar prin credinta in El. El vrea ca tu sa termini cursa. El te va ajuta si te va duce dincolo de linia de sosire.

Dick de 59 si fiul Rick de 37 de ani

Trenul vietii

Psalmul 8

Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tãu pe tot pãmântul! Slava Ta se înaltã mai presus de ceruri.

Din gura copiilor si a celor ce sug la tâtã, Ti-ai scos o întãriturã de apãrare împotriva potrivnicilor tãi, ca sã astupi gura vrãjmasului si omului cu dor de rãzbunare.

Când privesc cerurile - lucrarea mâinilor Tale - luna si stelele pe care le-ai fãcut,

îmi zic: “Ce este omul, ca sã Te gândesti la el? Si fiul omului, ca sã-l bagi în seamã?

L-ai fãcut cu putin mai prejos decât Dumnezeu, si l-ai încununat cu slavã si cu cinste.

I-ai dat stãpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:

oile si boii laolaltã, fiarele câmpului,
pãsãrile cerului si pestii mãrii, tot ce strãbate cãrãrile mãrilor.
Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tãu pe tot pãmântul!

"Sunt un om trecator, calator, chirias si dator, temporar, pasager, sunt un abur, un fum ce piere dar am in mine duhul sau nemuritor. Sunt un om trecator, pregatit sa nu mai mor" A.J.

TRENUL VIETII- de Balasanu C-tin

Viaţa, o călătorie, ca în tren se desfăşoară,
Fiecare călător, întâi urcă apoi coboară.
Pot accidente să apară în staţii, surprize,
De aceea vă supun unei scurte analize.

Când ne naştem, spunem că în tren suim
Unde întâlnim părinţii, şi, pe care îi iubim.
Credem că vor fi cu noi în călătoria toată,
Insă ei vor coborî, fiecare-n altă haltă.

Vom rămâne fără ei, ne vor lipsi prietenia,
Dragostea, ataşamentul lor şi compania.
Alte persoane vor urca ce-i drept în tren,
Fraţi, oameni minunaţi şi dragi, un prieten.

Unii văd călătoria, drept o scurtă plimbare,
Alţii lasă-n urma lor o profundă întristare.
Sunt unii care atenţi, te ajută când oftezi,
Alţii urcă şi coboară fără ca măcar să-i vezi.

Suferim când cel iubit în alt vagon se mută,
Mergem, îl căutăm, în înghesuială multă.
Din păcate, dese ori, atunci când l-am aflat,
Constatăm că lângă dânsul, locul este ocupat.

Aşa-i călătoria cu vise, speranţe, petrecere
Dar, pentru toţi pasagerii, este fără întoarcere.
Trebuie bine făcută, nu aşa, precum un joc,
Să ajungem la un capăt, c-o fărâmă de noroc.

Misterul călătoriei nu-l poate gândul cuprinde,
Cine ştie pe parcurs să coboare, când şi unde?
Vei lăsa în întristare pe cei dragi, urma ta
Dar, ştiind că într-o zi, în gara mare vei sta,

Si-i vei vedea sosind odată, cu bagaje fiecare,
(Foarte multe dintre ele, nu le-au avut la urcare).
Fericit te face gândul că ai făcut să le sporească
Cantitatea de bagaje şi valoarea să le crească.

Călătoria bună să o facem, şi veghind neîncetat,
Să putem spune la urmă că efortul a meritat. .
Locul gol din urma noastră, la fiinţele rămase,
Să producă numai dor, numai amintiri frumoase.

Cei care aţi mers cu mine şi vă duceţi mai departe,
Faceţi ca itinerariul să-l străbateţi ca la carte.
Sprijiniţi-vă între voi, asta fără vorbă multă,
Iar eu vă doresc, CĂLĂTORIE PLĂCUTĂ!

"Daca moare aduce multa roada " ( Ioan 12:24)

Una dintre cartiile mele favorite este "Izvoare in pustie" iar una dintre partile sale devotionale vorbeste despre pretul pe care-l platesti pentru a fi un urmas al lui Isus Christos.

Daca vrei sa stralucesti, intotdeauna va trebui sa platesti. Lumina vine doar cu pretul a ceea ce produce. O lumanare neaprinsa nu lumineaza. Trebuie sa arda inainte de a straluci. Nu putem fi de mare folos celorlalti daca nu ne va costa ceva. Arderea sugereaza suferinta. Gemem cand ne doare" ..Slava zilei de maine isi are radacinile in suferinta de astazi". Multi vor slava fara cruce, stralucirea fara ardere , dar crucificarea vine intotdeauna inaintea incoronarii".1

Dupa aceste remarci urmeaza un poem care a atins o coarda sensibila in inima mea.

"Ai auzit povestea florii de aloe,
Acolo, departe, in tinuturile insorite?
Dupa ce creste umila in timp de o suta de ani
Ajunge la momentul infloririi;
Atunci, minunatul boboc care o incoroneaza
Explodeaza in mii de flori;
Aceasta regina a florilor, in toata stralucirea ei,
Este mandria acelor tinuturi tropicale
Dar planta care a inflorit este sacrificata,
Caci odata inflorita, ea moare.

Ai mai auzit de floarea de aloe
Care creste in tinuturile insorite;
Cum fiecare dintre miile de flori ale ei,
Cazand pe pamant
Devine o mica planta ce-si infige radacinile
In locul in care cade
Si, la fel de repede precum se scutura de pe vrejul muribund,
Creste plina de viata si stralucire ?
Murind, ea traieste de o mie de ori
In mica planta ce tasneste din moartea celui vechi.

Ai auzit povestea pelicanului,
Gimel el Bahr al arabilor,
Ce traieste in pustiul african,
Unde pasarile cunosc singuratatea?
Ai auzit cum isi iubeste puii,
Le poarta de grija si lupta pentru binele lor,
Le aduce apa din muntii indepartati Si peste din mari ca sa-i hraneasca
In timp de foamete ii hraneste- lucru pe care-l poate face numai dragostea !
Cu propriul sange- si, hranindu-i, moare.

Ai auzit aceasta poveste- cea mai frumoasa dintre toate-
Povestea Celui Sfant si Adevarat,
Ce moare, insa a carui viata, in nespus de multe suflete
Traieste din nou;
Samanta Sa traieste si umple pamantul,
Asa cum stelele umplu cerul de deasupra.
El ne-a invatat sa renuntam la dragostea de viata
De dragul vietii de dragoste.
Moartea Sa este viata noastra,
Pierderea Sa este castigul nostru;
Bucuria pentru lacrima, pacea pentru durere".2

1.d-na Charles E. Cowman." Streams in the Desert"
2. Arta Pierduta a facerii de ucenici - LeRoy Eims

A fi invingator= Nu renunta sa te rogi si sa speri

Cand invingatorul comite o greseala, spune: ”Am gresit!“ si invata lectia.
Cand invinsul comite o greseala, spune: “Nu e vina mea!” si arunca vina pe altii.

Un invingator stie ca adversitatea este cel mai bun invatator.
Un invins se simte victima in fata adversitatilor vietii.

Un invingator stie ca rezultatele actiunilor lui depind de el.
Un invins crede in existenta ghinionului.

Un invingator munceste mult, dar isi si creeaza mult timp liber pentru el insusi.
Un invins este o persoana mereu ”foarte ocupata”, care nu are timp nici pentru ai lui.

Un invingator infrunta provocarile una cate una.
Un invins le evita si nu indrazneste sa le infrunte.

Un invingator promite, isi da cuvantul si si-l tine.
Un invins face promisiuni, dar nu da nici o asigurare.

Un invingator spune “Sunt bun, dar voi fi si mai bun!”
Un invins spune: “Nu sunt chiar asa de rau ca multi altii…”

Un invingator asculta, intelege si raspunde.
Un invins doar asteapta pana cand ii vine randul sa vorbeasca.

Un invingator ii respecta pe cei ce stiu mai mult decat el, si incearca sa invete ceva de la ei.
Un invins se impotriveste celor care stiu mai mult decat el si tine seama numai de defectele lor.

Un invingator spune: ”Trebuie sa existe o cale mai buna de a o face…“
Un invins spune: ”Asa am facut-o intotdeauna!”

Un invingator este o parte din solutie.
Un invins este o parte din problema.

Un invingator tine seama de ”cum se vede zidul in intregime”.
Un invins tine seama de ”caramida pe care trebuie sa o puna”.

Un invingator ca tine impartaseste acest mesaj…
Un invins, ca ceilalti, este egoist si il pastreaza numai pentru el insusi…

UN SALUT TUTUROR iNVINGATORILOR!

INVINGATORII NU RENUNTA

Ceva ma motiveaza zi de zi sa am incredere..nadejde .
si mangaiere ...speranta si Dragostea Lui in mine...

Am selectat 50 de ganduri ce mi-au placut din aceasta carte.
Sper sa va motiveze sa o cititi si sa descoperiti dragostea lui Isus pentru voi.

1.Invingatorii nu sunt cei care nu gresesc niciodata, ci aceia care nu renunta niciodata.

2.Nu uita Dumnezeu nu greseste niciodata,

3.Dumnezeu nu renunta niciodata,

4.Dumnezeu nu incheie niciodata intr-o nota negativa,

5.Dumnezeu este Credincios.Dumnezeu este demn de toata increderea ta,

6.Dumnezeu nu se schimba niciodata,

7.Dumnezeu este credincios chiar si atunci cand noi nu suntem,

8.Ingrijorarile se centreaza pe persoana, Credinta este centrata pe Dumnezeu,

9.Trebuie sa citim si sa ne hranim din Cuvantul lui Dumnezeu,

10.Esecul poate fi pantecele din care se naste succesul,

11.Avem nevoie de perspectiva lui Dumnezeu,

12.Dumnezeu lucreaza intotdeauna spre binele nostru suprem,

13.Dumnezeu este sursa noastra, inceputul fiecarui lucru bun,

14.Dumnezeu va transforma lucrurile care au fost intentionate spre raul tau si le va intoarce spre binele tau,

15.Ziua de dupa batalie este mai importanta decat ajunul bataliei,

16.Daca satan nu poate birui o persoana prin ispita, el va incerca acuzarea sau intimidarea,

17.Arta fundamentala a comunicarii este capacitatea de a asculta,

18.Dumnezeu ne duce la locul ascultarii inainte de a ne vorbi,

19.Dragostea este dorinta de a face bine altora chiar in detrimentul tau, pentru ca dragostea vrea sa daruiasca,

20.Dumnezeu nu inceteaza niciodata sa lucreze spre binele tau,

21.Scopurile si voia lui Dumnezeu vor fi implinite de Dumnezeu si doar de EL insusi,

22.Dumnezeu va face pentru tine ceea ce a facut si pentru altii, El va lua slabiciunile tale si le va inlocui cu puterea Sa,

23.Tranzitia este necesara pentru ca Dumnezeu sa ne scoata de unde suntem si sa ne duca intr-un loc mai bun,

24.Scopul fundamental si primar al lui Dumnezeu pentru viata noastra este sa ne aduca intr-o stransa legatura cu El,

25. Trebuie sa privim dincolo de presiunea lucrurilor trecatoare pentru a vedea GLORIA LUCRURILOR ETERNE,

26. Dumnezeu este mai preocupat de locul inspre care ne ducem decat de locul din care venim,

27.Dumnezeu se uita intotdeauna la produsul finit,

28. Daca il cunoastem pe Dumnezeu doar in lucrurile spectaculoase il vom pierde din vedere pe Duhul Sfant,

29. La fel cum iertarea deschide usa relatiilor, tot asa darnicia deschide usa binecuvantarilor,

30. Nu-L limita pe Dumnezeu la intelegerea ta limitata,

31.Smerenia precede binecuvantarea,

32. Dumnezeu iti va face dreptate atunci cand vei umbla in adevar,

33. Dumnezeu este sursa valorii si bogatiei tale.

34. Spune-i TOTUL lui Dumnezeu, iar celor din jur doar ce-i zideste!!

35. Nu posedam nimik suntem doar administratori ai lucrurilor pe care le avem.

36.Distanta nu este masurata in kilometri, ci in afectiune,

37. Cea mai mare saracie a vietii nu are de a face cu banii, ci cu spiritul. Cea mai mare bogatie a vietii nu se regaseste in bani, ci in prieteniile pe care le ai,

38. Nici macar unul dintre lucrurile care au venit in viata ta , nu a venit pentru a sta acolo definitiv....in permanenta....toate vin si se duc mai departe( prieteni, sanatate , familie, cariera, finante)
39. Indiferent cat de violenta este furtuna, soarele straluceste intotdeauna,

40. Dumnezeu este pentru tine, Dumnezeu este cu tine, Dumnezeu este in tine,

41.Nu uita: Este mai usor sa obtii- decat sa mentii (orice in viata..masina..casatorie)

42.Trebuie sa fim dispusi sa ne asumam responsabilitatea esecului, inainte de a fi capabili sa ne asumam responsabilitatea victoriei.

43. Modelul Lui Dumnezeu pentru succes se bazeaza pe faptul ca in CHRISTOS, limitarile noastre sunt indepartate.

44. Criza este un lucru obisnuit in viata, Criza este un lucru normal, Nimeni nu isi poate trai viata fara crize.Criza este rezultatul natural care apare in urma schimbarii.

45. Criza nu inseamna esec. Ea reprezinta doar un proces,

46. Marturisirea Lui ISUS Christos este esentiala penrtu dedicarea noastra fatza de El,

47. Dumnezeu este autorul salvarii tale. Increde te in EL . Fii Liber in El. Traieste cu EL !

48. INVINGATORII nu sunt cei care nu gresesc niciodata , ci aceia care nu renunta niciodata.

49. Cand vei incepe sa gandesti gandurile lui Dumnezeu, vei incepe sa rostesti cuvintele lui Dumnezeu. PE masura ce vei rosti cuvintele lui Dumnezeu, viata ta se va schimba intr-un lacas demn de a fi locuinta Dumnezeului celui VIU.

50. Schimba ti inima, schimba-ti cuvintele , schimba ti lumea!

( idei culese din cartea " INVINGATORII NU RENUNTA NICIODATA"- scrisa de Dr. Edwin Louis Cole, cunoscut la nivel international, a slujit punerea in practica a intelepciunii izvorate din principiile Sfintei Scripturi.
Dr.Cole a fost chemat sa vorbeasca profetic barbatilor, provocandu-i sa valorifice la maxim potentialul lor pentru a deveni barbati adevarati asemenea lui Hristos).

* sa transformi stresul coplesitor intr-o biruinta
* sa alegi sa te increzi in Dumnezeu ca va transforma ceea ce era menit spre raul tau in factori care sa lucreze spre binele tau.

* Si sa devi un om ( barbat sau femeie) dupa chipul si asemanarea lui Hristos - si invingatorul- care vrea Dumnezeu sa fi.

Prin sfaturi practice si biblice, cartea INVINGATORII NU RENUNTA- te motiveaza sa faci fatza crizelor, ( Presiunii) sa iesi biruitor din ele si sa te BUCURI!! de cel mai mare ajutor al tau in viata - ISUS, DOmnul Izbavitorul tau.



Nu renunta...
Esti iubit enorm de Dumnezeu...
tu care citesti ...oricine ai fi ..
Don't Give Up, You Are Loved

Dick de 59 si fiul Rick de 37 de ani

Pentru a intelege mai bine cum poate fi pazit mostenitorul ca sa capete mostenirea doresc sa ma folosesc de o ilustratie reala si profund emotionanta. Rick este un tanar de 37 de ani, paralizat si imobilizat intr-un carucior cu rotile. El nu poate vorbi dar comunica cu tatal sau Dick de 59 de ani prin dispozitive performante, prin atingeri. Intr-o zi Rick ii spune tatalui sau Dick faptul ca vrea sa castige o cursa iar banii sa-i doneze nevoiasilor. In 1999 tatal se inscrie cu fiul sau intr-o cursa in cadrul careia isi asuma responsabilitatea de a-l purta pe fiul sau prin apa, de a alerga cu el in brate si apoi cu bicicleta pentru ca intr-un final, dupa 16h si 18 min sa ajunga sa treaca linia de final- fiul trece primul.

Unele imagini parca vin dintr-o alta lume, din lumea lui Dumnezeu: un tata care impinge caruciorul cu fiul sau paralitic iar inainte de linia de sosire tatal aproape extenuat fizic dupa atata efort, pedaleaza o bicicleta iar fiul sau este purtat in fata astfel incat fiul trece primul linia de sosire.

Realitatea insa este mult mai coplesitoare- Dumnezeu este Tatal tau Caruia nu-I pasa ce handicap ai dar vrea sa alerge cu tine ca sa ajugi la linia de sosire. El, Dumnezeu este Tatal din spatele caruciorului tau. El S-a jurat pe Sine ca te va pazi si vei fi incununat cu succes doar prin credinta in El. El vrea ca tu sa termini cursa. El te va ajuta si te va duce dincolo de linia de sosire.

Man's Search for Meaning- by Victor Frankl

Omul caută înainte de orice să-si gaseasca sensul vieţii lui. ( iar acest sens il poate descoperi doar in Persoana lui Dumnezeu )

Am citit in limba engleza aceasta carte " Man's Search for Meaning" o carte profunda despre experientele din lagar.

Dr. Viktor Emil Frankl (1905-1997)

Despre autor:

Dr. Viktor Frankl, născut la 26 martie 1905, decedat în 1997 la Viena, în Austria a fost medic psihiatru şi doctor în filozofie.

Este întemeietorul celei de-a treia şcoli vieneze de psihoterapie: logoterapia, terapia sensului.

A fost directorul departamentului de neurologie la Spitalul Rothschild din Viena, apoi la Policlinica din Viena şi profesor de neurologie şi de psihiatrie la facultatea de medicină a Universităţii din Viena.

A fost invitat de către mai mult de două sute de colegii şi universităţi pentru a ţine conferinţe în patruzeci de ţări de pe toate continentele.

A scris douăzeci şi opt de cărţi, traduse în douăzeci şi două de limbi. În plus, cincizeci şi patru de lucrări de logoterapie au fost publicate în cincisprezece limbi şi o sută douăzeci de teze de doctorat au fost susţinute pe această temă.

A fost doctor honoris causa a douăzeci şi una de universităţi.

În lagărul de concentrare de la Auschwitz, Viktor Frankl a ales convingerea pentru sine însusi şi s-a străduit să o comunice şi tovarăşilor lui de captivitate. În 1945, fiind eliberat de către americani, a revenit acasă, pentru a afla că mama, tatăl, fratele şi tânăra sa soţie, toţi deportaţi, au dispărut.

Atunci, în nouă zile, a scris cartea despre experientele trãite în lagãr care l-au condus spre logoterapie, Man ’s Search for Meaning, o carte care a devenit best-seller. O carte ce trateazã despre preocupãrile actuale si despre modul de a spune "da vietii" în ciuda tuturor aspectelor ei tragice.

Freud s-a interesat de impulsurile persoanei, Jung de simbolizare, Adler de putere iar Frankl de transcendenţa persoanei.

Cautã sã umple vidul existenţial la pacienţii săi şi sã răspundã nevoii celei mai profunde a omului: a da un sens vieţii lui.

În aceasta rezidă aportul capital adus timpului nostru de către Viktor Frankl.

Fragmente din cartea
Decouvrir un sens a sa vie

...
PSIHOTERAPIA PRIZONIERILOR

Evident că posibilităţile de a practica, în mod deschis, în lagăr o psihoterapie colectivă nu erau prea frecvente. A da un bun exemplu era mai eficace decât a răspândi simple cuvinte. Supraveghetorul barăcii noastre care nu se dăduse de partea autorităţilor, avea mii de ocazii să exercite o influenţă puternică asupra oamenilor aflaţi în jurisdicţia lui, dacă comportamentul său era echitabil şi încurajator. Influenţa imediată pe care o poate avea un comportament este întotdeauna mai eficace decât cea a cuvântului. În schimb, atunci când unele circumstanţe externe ascuţeau sensibilitatea prizonierilor, un cuvânt avea un efect deosebit. Într-o zi, în urma a unui incident care mărise sensibilitatea deţinuţilor, s-a ivit ocazia de a practica o psihoterapie generală asupra ocupanţilor unei barăci.

Petrecuserăm o zi foarte grea. Am răspuns la apel, pe terenul de muncă, apoi am fost anunţaţi că unele practici vor fi considerate de acum drept acte de sabotaj şi că vor fi pedepsite cu moartea prin spânzurare. Astfel, decuparea unor bucăţi de stofă dintr-o cuvertură veche, pentru a ne înfăşura gleznele, sau comiterea de „furturi” minore erau pasibile de pedeapsa capitală. Cu câteva zile înainte, un prizonier înfometat intrase prin efracţie într-o magazie cu rezerve alimentare, pentru a fura probabil nişte cartofi. Furtul a fost descoperit şi unii prizonieri îl cunoşteau desigur pe „spărgător”. Când autorităţile au descoperit furtul, au ordonat ca vinovatul să le fie predat, altfel urma ca toţi prizonierii lagărului fie privaţi de hrană pentru o zi întreagă. Două mii cinci sute de prizonieri au ales, bineînţeles, să postească!

În seara acestei zile de post, ne odihneam în baraca noastră din pământ bătut. Eram descurajaţi, deprimaţi, închişi în noi înşine. Dacă schimbam un cuvânt cu un camarad o făceam pe un ton tăios. Deodată, pentru ca descurajarea noastră să ajungă la culme, s-a stins si lumina. Moralul nostru a ajuns atunci la nivelul cel mai de jos. Atunci, supraveghetorul barăcii noastre, care avea multă înţelepciune, a început să ne vorbească. Ni i-a amintit pe camarazii noştri care au sucombat bolii ori s-au sinucis, în cursul ultimelor zile. Ne-a explicat că, după părerea lui, aceste decese se datorau altor cauze decât boala sau foamea. El a numit această cauză; era pierderea speranţei. Şi a afirmat că trebuie să existe mijloace pentru a împiedica pe mulţi nenorociţi să ajungă în această stare extremă. Apoi mi-a cerut să vin în ajutorul camarazilor mei.

VORBESC CAMARAZILOR MEI PRIZONIERI

Dumnezeu ştie că nu aveam dispoziţia de a da explicaţii de natură psihologică, nici de a compune predici, pe scurt de a arăta camarazilor mei cum să aibă grijă de sufletul lor. Îmi era foame şi frig, eram epuizat, iritabil. Totuşi, ştiam că trebuie să surmontez nemulţumirea mea şi să profit de această ocazie unică. A le oferi încurajări celor din jurul meu a devenit mai imperios ca oricând.

Am început prin a le spune lucruri banale legate de starea lor. Le-am spus că în această a şasea iarnă al celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, situaţia noastră nu era chiar atât de rea cum părea. Le-am cerut să se întrebe cu privire la nenorocirile lor, să se întrebe ce pierderi ireparabile au suportat până atunci. Le-am explicat, celor mai mulţi dintre ei, că pierderile lor nu erau atât de considerabile şi că nu aveau dreptul să dispere. Nu erau ei totuşi în viaţă? A regăsi lucruri ca sănătatea, familia, fericirea, posibilitatea de a-ţi practica meseria, de a-ţi consolida averea şi poziţia socială; era posibil oricărui prizonier. Nu eram noi totuşi în viaţă şi relativ sănătoşi ? Încercările noastre nu ne-au făcut mai puternici? Într-o zi toate acestea se vor întoarce în favoarea noastră. Apoi am citat o frază din Nietzsche: „Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic.”

Pe urmă le-am vorbit despre viitor. Era adevărat că, dacă priveam la rece, situaţia noastră nu ne oferea prea multă speranţă. Trebuia totuşi să admitem că şansele noastre de supravieţuire nu erau prea mari. Le-am spus că desi n-a fost niciodată epidemie de tifos în lagăr, estimam că nu aveam şanse de supravieţuire mai mari de una la douăzeci. Apoi le-am declarat că eu, cu toate acestea, refuz să pierd speranţa şi că nu intenţionez să abandonez lupta. Pentru că nici un om nu ştie ce-i rezervă viitorul, nici măcar următoarele ore. Chiar dacă nu ne puteam aştepta la un eveniment senzaţional, în situaţia militară de pe front, în următoarele zile , experienţa noastră din lagăr ne-a învăţat că uneori se ivesc ocazii unice. Un prizonier putea de exemplu să fie repartizat unui grup special care se bucura de condiţii de lucru excepţionale. Iată unde se găseau şansele lui de supravieţuire. Dar nu m-am mărginit la e le vorbi doar despre viitor şi despre vălul apăsător care-l întuneca. Am vorbit şi despre trecut, despre toate bucuriile lui care iluminau prezentul nostru sumbru. Am citat un alt poet – nu voiam să trec drept predicator! – care a scris: „Ceea ce ai trăit nu poate nimeni să-ţi răpească.” Nu doar experienţele noastre, ci şi acţiunile pe care le-am iniţiat , gândurile bune pe care le-am avut nu ne pot fi luate. Chiar dacă aceste lucruri vor face parte din trecut, ele nu vor fi pierdute, pentru că noi le-am provocat. Trecutul este la fel de prezent ca şi prezentul dacă nu mai mult.

Am vorbit apoi despre numeroasele ocazii datorită cărora ne-a fost dat să dăm un sens vieţii noastre. Le vorbeam camarazilor mei, care mă ascultau nemişcaţi, culcaţi în aşternuturile lor, şi pe care uneori îi auzeam suspinând adânc din când în când, că viaţa omenească nu încetează niciodată să aibă un sens, oricare ar fi împrejurările, şi că acest sens infinit justifica privaţiunile, suferinţa şi moartea. Le-am cerut sărmanilor oameni care ascultau cu atenţie cuvintele mele, în obscuritatea barăcii, să facă faţă gravităţii situaţiei lor. Nu trebuia să dispere ci să-şi păstreze curajul pentru că lupta noastră, deşi părea adesea fără speranţă, era impregnată de demnitate şi dădea un sens vieţii noastre. Am adăugat că trebuia să acţioneze, în momentele dificile, ca şi cum cineva îi privea – un prieten, o soţie, o persoană moartă sau în viaţă, sau un Dumnezeu. Această persoană nu voia să fie dezamăgită. Ea voia să suferim cu mândrie, nu mizerabil iar, dacă ar fi fost necesar, să murim cu demnitate.

Şi în sfârşit, am vorbit despre sacrificiul nostru care, în toate ocaziile avea un sens. Era normal ca acest sacrificiu să pară inutil în ochii lumii, a succesului material. Dar sacrificiul nostru, în realitate, avea un sens. Aceia dintre noi care încă aveau credinţa, am adăugat eu, înţeleg fără dificultate. Le-am povestit despre un camarad care, la sosirea în lagăr, a făcut un pact cu cerul. Potrivit pactului lui, suferinţa şi moartea lui ar salva fiinţa pe care o iubea de la un sfârşit dureros. Pentru acest om, suferinţa şi moartea aveau un sens, şi sacrificiul lui o semnificaţie profundă. El nu murea în zadar. Nimeni nu vrea să moară în zadar.

Scopul acestui mic discurs a fost de a încerca să găsim un sens vieţilor noastre, în timpul sedintei, în această baracă şi în pofida situaţiei noastre disperate. Eforturile mele au fost recompensate. Când s-a aprins lumina, am zărit siluetele demne de milă ale colegilor mei îndreptându-se şonticãind spre mine. Voiau să-mi mulţumească; unii dintre ei aveau lacrimi în ochi. Trebuie să mărturisesc totuşi că nu de multe ori mi s-a întâmplat, în lagãre, sã am suficientã fortã pentru a veni în ajutorul celor care sufereau si cã am neglijat mai multe ocazii de a mã achita de aceastã datorie.

Sfanta Scriptura ma invata astfel

Matei 10:28

" Nu va temeti de cei care ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul;
ci temeti-va mai degraba de CEL care poata si piarda si sufletul si trupul vostru".

Implinire

Globetrotter in scaunul cu rotile, sibianul Tudor Gaman se bucura de o noua viata

Are un trai modest, dar o familie frumoasa. Si-a gasit linistea si rostul. Acum, crede ca e momentul sa-i ajute pe altii. Tudor Gaman, sibianul care a pornit sa inconjure lumea in scaunul cu rotile, a donat caruciorul care l-a facut celebru.

„Daca Satana imi dadea pahar dupa pahar, Iisus imi da har dupa har", Tudor Gaman

In Anul european al persoanelor cu handicap, pe 9 mai 2003, Tudor Gaman a pornit intr-o calatorie in jurul lumii, in scaunul cu rotile: „Lumea vazuta din fotoliul rulant". In ziua dinaintea startului, misiunile diplomatice ale Romaniei din Cehia, Suedia, Olanda, Portugalia, Peru, Argentina, Australia si Cipru isi confirmasera deja sprijinul si il asteptau. Nu era prima oara cind isi forta limitele. In 1999, i-a trebuit o luna sa faca turul Romaniei, intr-un scaun cu rotile. A simtit ca poate mai mult si, un an mai tirziu, a pornit intr-un periplu european. In aproape trei luni a parcurs peste 4.000 de kilometri. In 2002 a incercat sa cucereasca lumea, dar s-a oprit in Turcia, unde i s-a refuzat acordarea vizei. Intre timp, devenise si tatic. Asa ca s-a intors acasa si a pierdut sansa de a intra in Cartea Recordurilor. A avut mai multe momente de cotitura, incit, la 51 de ani, considera ca a inceput o viata noua. S-a casatorit cu o femeie „draguta, buna gospodina si iubitoare de familie" si au impreuna trei copii: Tudor Ionut, in virsta de opt ani, Cristi, de cinci ani, si micuta Andra, care la toamna va implini trei ani. „Ea e soarele familiei. La toamna, va merge de minuta cu Cristi, la gradinita", povesteste sibianul, fara sa mai pomeneasca nimic de vreo calatorie.

Tudor Gaman ar putea fi vedeta, dar prefera viata de familie

Salvat de la moarte

Cel mai important, si-a schimbat religia. „Am avut incercari foarte grele, de multe ori era sa mor. Din cauza efortului, a tigarilor si a spritului, am ajuns la spital de nenumarate ori. Si la un moment dat am zis: «Doamne, daca ma mai duci inca o data la copilasii mei, promit sa iti urmez calea!». si dintr-o data am simtit ca pot sa respir", isi aminteste, infrigurat, Tudor Gaman. Stia ca e o biserica protestanta in apropiere. Nu stia despre ce cult e vorba, dar a vrut sa incerce. „Erau crestini dupa Evanghelie. Duminica am fost acolo si am fost uimit de o asemenea primire calduroasa, iar luni a fost ora de rugaciune si s-au rugat toti pentru mine, care eram un strain. In 26 august 2007, am primit botezul. Nicio diploma si nicio primire nu a fost mai dragastoasa ca a lui Iisus, cind m-am predat lui. Acum, umblu din har in har. Asta e religia in care vreau sa mor", a marturisit Gaman.

A ajutat un anonim

„La un moment dat, imi puneam intrebarea: «De ce nu ma lasa Dumnezeu sa mor?». Acum am aflat ca avea un plan cu mine. Jumatate l-am facut, mai am jumatate - sa le spun si altora ce minuni a facut cu mine", marturiseste Tudor Gaman. Cind a decis sa doneze scaunul care l-a facut celebru, a apelat la postul de radio „Vocea Evangheliei" pentru a afla cine are cea mai mare nevoie de ajutorul sau. A ajuns la emisiunea Magdalenei Iuga, „Realitatea de linga noi", unde si-a spus povestea. Rezultatele au fost uimitoare. „Imi pare rau ca n-am putut sa-i ajut pe toti care au sunat. Au fost sute. Fratele Benone, de la o biserica din Turnisor a luat scaunul si l-a dat cuiva cu dizabilitati mai grave ca ale mele. Ma bucur ca l-am ajutat. Nu am luat legatura cu el, nu stiu cine e, dar sint convins ca se bucura si ii doresc tot binele si, daca se poate, sa ajunga la fel de celebru cu scaunul acela cum am ajuns eu", afirma globetrotter-ul. Scaunul pe care il are acum l-a primit de la o familie de prieteni din Olanda. Costa aproape 2.000 de euro, dar face toti banii. Este dotat cu un acumulator, care ii asigura o autonomie de 40 de kilometri, faruri, semnalizare si claxon. „Merg cu el pe strada, ca o masina. In fiecare seara, il pun la incarcat, asa ca in fiecare zi il am pregatit. Cind mai ramin in pana, ma ajuta un prieten. El imi schimba si bateriile daca e nevoie", explica Gaman. Vremea calatoriilor sale in jurul lumii s-a incheiat. Dar nu le duce dorul.

Tata si fiu

E mindru de cel mai mare copil, care ii va duce numele mai departe. Tudor Ionut are opt ani si este elev in clasa I la scoala generala nr. 2. De cind s-a inscris la scoala de fotbal „Mihaita Stanescu", visul sau este sa devina un al doilea Hagi. Ori de cite ori are timp, tatal sau merge sa-l urmareasca si sa-l incurajeze la antrenamente, la baza sportiva „Luceafarul". „Ma chinui sa impartim scoala si fotbalul, dar totul e in regula pina acum. Are numai «foarte bine». Antrenamente are lunea, miercurea si vinerea, iar eu vin sa-l vad", spune Gaman. Linga el, Ionut zimbeste si el, smechereste. Impreuna, fac o echipa grozava.

Handicap grav

Imobilizat intr-un carucior, inca de la virsta de noua ani, din cauza poliomielitei, Gaman nu s-a lasat invins de boala. A urmat o scoala profesionala speciala, cu profil decizmarie, a muncit zeci de ani la cooperativa mestesugareasca „Timpuri Noi" din Sibiu, unde in 1990 a ajuns sef de unitate si i-a invatat pe altii meserie. Apoi, din 1996, cind a iesit la pensie, a participat la diferite concursuri pentru persoane cu handicap locomotor.

Singura nemultumire

„Persoanele cu handicap inca sint ingradite. Pentru mine, s-a terminat cu votul. Am avut incredere, dar nu mai am nici cit negru sub unghie", acuza Tudor Gaman. Locuieste in Piata Aurarilor, intr-o casa veche si insalubra. Pina acum, toate eforturile sale au fost in zadar. „Imi pare rau ca, dupa cite am facut, am dus Sibiul in lume, n-am primit macar o locuinta mai buna. In Capitala Culturala Europeana, familia mea traieste putin mai bine decit intr-un canal. Stau intr-un ghetou. Am fost si la Bucuresti, ca sa cedez locuinta asta si sa-mi de alta, dar Primaria nu-i a noastra", se plinge Gaman.

Tudor Gaman l donator
„Sint mindru ca Iisus m-a facut cetatean de onoare al cerului. Le dedic tuturor psalmul 23, fiindca eu prin acea vale a mortii am trecut, iar Iisus ma tinea de minaTrei lucruri importante am invatat: sa infrunt moartea, sa ma rog pentru mine si pentru altii si sa rasplatesc raul cu bine. Daca ar veni cineva sa-mi omoare un copil, tot il iert"

eu mor, tu mori ..EL vine

Astept o sfanta dimineata cand
Vreau s-aud cu-adevarat
Pe toti spunand cu bucurie
Christos a inviat

Ioan Alexandru

Furtuna te inalta

"Stii ca..furtunile care se dezlantuie adesea,spulbera doar praful,risipesc gunoaiele si arunca pasarile la pamant,dar pe vulturi ii inalta.De asemenea,si focul se hraneste din chiar piedicile pe care le intalneste in cale,iar apele ce curg tumultoase,daca nu-si pot largi albia din cauza muntilor potrivnici,atunci si-o vor adanci..."
Zaharia Bica- " Scrisori fara adresa"

Am fost întotdeauna impresionat de oameni care, în ciuda unor evidente handicapuri, au reușit să își împlinească visurile, să învingă nefavorabilul și să ajungă la performanțe deosebite. Am văzut cu toții (cred) clipuri cu Nick Vujicic . Nick a reușit să îmblânzească neobișnuitul și să-l transforme în „normal” în viața de zi cu zi. Dar și cupul de mai jos, într-un balet pe muzică modernă, vorbește despre o altfel de performanță: aceea a iubirii de a trece dincolo de orice obstacole, pentru a-l împlini pe celălalt.

Invingatorii cad..dar nu renunta

Nu dor nici luptele pierdute,

nici rănile din piept nu dor,

cum dor acele braţe slute

care să lupte nu mai vor.

Cât inima în piept îţi cântă,

ce înseamnă-n luptă-un braţ răpus?

Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă

când te ridici c-un steag mai sus?

Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,

şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s.

Adevăratele înfrângeri

sunt renunţările la vis.

Radu Gyr, Îndemn la luptă

Live like a Jesus freak- The Barbarian Way

"Anyone who ever risks listening to God and following His voice knows that to everyone who is deaf to His voice, your actions will seem as if you've gone crazy." - Erwin McManus (from "The Barbarian Way")

“What we fear is what we’re subject to; our fears define our master… When we fear God and God only, we are no longer bound by all of the other fears that would hold us captive. The fear of death, the fear of failure, the fear of rejection, the fear of insignificance - all of the fears that know us by name and hunt us in the dark of the night become powerless when we know the fear of the Lord.”

“I am saying that we need to find the courage and freedom to be ourselves. We need to let ourselves become the unique individuals that God created us to be. We need to stop trying to be what everyone else wants us to be and stop worrying about what everyone else thinks… Barbarians live as if they are naked before God and naked before men. They have nothing to hide; they do not waste their energy pretending to be someone they’re not.”

“God would never choose for us safety at the cost of significance. God created you so that your life would count, not so that you could count the days of your life.”

Am mai primit si o mana de ajutor:
"The barbarian way is about love, intimacy, passion, sacrifice!"

"HIS purpose is to save us not from pain and sufering, but from meaningless."

"God's will for us is less about our comfort that it is about our contribution"

"People who are fully alive look out of their mind to those who simply exist"

"WE need to stop wasting our time and stop being afraid of what we cannot see and do not know.WE NEED TO MOVE FORWARD FULL FORCE BECAUSE OF WHAT WE DO KNOW!"

"STAY off the paved road!"

Fără Hristos nimeni nu poate trăi cu adevărat

„Pentru mine a trăi este Hristos...”
(Filipeni 1.21)

Stăm faţă în faţă cu una dintre cele mai sublime şi mai măreţe afirmaţii făcute vreodată de însuşi apostolul Domnului şi Mântuitorului nostru, Isus Hristos, Pavel. Oricine ajunge faţă în faţă cu acest verset trebuie să ştie că se află pe un pământ foarte sfânt. Sunt gata să admit că mi s-ar părea un sacrilegiu să mă apropii de un verset ca acesta într-un mod nevrednic. Avem aici nu doar o afirmaţie a unei experienţe adevărate, a unei realităţi, ci, în acelaşi timp, ne găsim confruntaţi cu un standard de gândire. Orice experienţă care este de la Dumnezeu este sacră şi ar fi nepotrivit cu spiritul Noului Testament să ne apropiem de o afirmaţie ca aceasta într-un mod pur obiectiv sau să o mânuim cu mâinile noastre grosolane, să o criticăm sau să o disecăm.

E ceva atât de sublim în privinţa acestei afirmaţii, atât de delicat şi de pur, încât oricine este confruntat cu ea are următoarea dilemă. Pe de-o parte, ne este frică să ne ocupăm de ea într-un mod detaşat – în aşa zisul mod ştiinţific, pe de altă parte există de asemenea pericolul ca, dacă nu o analizăm până la un anumit punct, nu reuşim să-i înţelegem esenţa şi scopul adevărat. Suntem obligaţi să facem ambele lucruri – să o analizăm şi să încercăm să o înţelegem, având permanent în minte faptul că este o experienţă de viaţă şi o stare de fapt care ar trebui să ne pună pe gânduri.
Îl avem acum în faţă pe Pavel care-i mângâie pe filipenii care erau îngrijoraţi pentru el. Le-a spus că prizonieratul lui a lucrat mai degrabă la înaintarea Evangheliei şi că aştepta şi nădăjduia că nu va fi dat de ruşine cu nimic, ci că, acum, ca întotdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul lui, fie prin viaţa lui, fie prin moartea lui (Fil 1:20). Acesta este contextul afirmaţiei despre care vorbim. Pavel vrea să spună că, în ceea ce-l priveşte, îi este indiferent dacă va fi dat la moarte sau dacă va continua să trăiască; în faţa lui sunt două posibilităţi, iar el nu ştie care se va întâmpla, însă, el spune: „E ok. Va fi bine aşa cum va fi”. El nu este îngrijorat şi nici filipenii nu trebuie să fie îngrijoraţi, deoarece Pavel spune: „pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig”. Apoi continuă spunând că dacă ar fi să-şi exprime preferinţa, atunci aceasta ar fi să plece, să fie mutat în slavă, totuşi, de dragul lor este mai bine pentru ei să rămână. Ne vom ocupa în continuare de acest punct al afirmaţiei lui Pavel pe care el o face cu privire la viaţă şi la sensul vieţii.
Cuvintele acestei afirmaţii ne confruntă cu cele mai importante întrebări care ni se pot pune vreodată: Ce este viaţa? Ce înseamnă să trăieşti? Şi ce înseamnă asta pentru mine? Despre ce este vorba la urma urmei? Aceasta cea mai mare tragedie – că între toate grijile noastre de viaţă, în toată activitatea noastră intelectuală, în toate discuţiile noastre, singurul lucru de care oamenii nu sunt niciodată preocupaţi este, de fapt, lucrul cel mai important şi mai evident dintre toate – şi anume, viaţa însăşi şi trăirea. Iar aceasta nu este doar o întrebare importantă în sine, ci voi merge mai departe evidenţiînd că aici suntem confruntaţi cu cel mai dur test al mărturisirii credinţei creştine pe care-l putem întâlni. Pentru că, bineînţeles, acesta este un cuvânt mai mult sau mai puţin lipsit de sens pentru cineva care nu este creştin. Acest cuvânt vorbeşte în special celor care spun că sunt creştini şi, de aceea, sunt atât de nerăbdător să mă ocup de această problemă într-un mod subiectiv.
Bineînţeles că există tentaţia de a privi aceasta ca fiind doar o „experienţă” de-a lui Pavel, însă, dragii mei prieteni, acum vorbim despre noi, nu doar despre Pavel. Această afirmaţie este adevărată în cazul lui Pavel mai întâi şi mai întâi, dar ce e adevărat în cazul lui Pavel trebuie să fie adevărat pentru orice alt creştin. Apostolul Pavel n-a spus niciodată că este vreo diferenţă între el şi orice alt creştin. Niciodată n-a spus că există un fel de creştinism care se aplică lui şi un alt fel care se aplică celorlalţi. Pentru mine, unul dintre cele mai subtile pericole cu care suntem confruntaţi majoritatea este că, deşi avem 400 ani de protestantism, încă mai facem acele false diferenţe pe care le fac şi romano-catolicii între creştini şi necreştini. Se ştie că ei fac o diferenţiere puternică între sfinţi şi creştini obişnuiţi. Ei spun că sfinţii sunt oameni speciali sau „creştini spirituali” foarte diferiţi de „creştinii lumeşti”. Dar aceasta este o distincţie care nu se întâlneşte în Noul Testament.
Recunoaştem, bineînţeles, că există diferenţe în daruri şi slujbe, vedem aceasta în 1 Corinteni 12 şi Efeseni 4 şi în multe alte locuri din Scriptură. Dar în timp ce există diferenţe în slujbele care sunt date creştinilor de Duhul Sfânt prin Isus Hristos, noi toţi nu ne diferim cu nimic, iar vieţile noastre trebuie să arate asta. De aceea, apostolul vorbeşte atât de des despre „noi”. Ce este adevărat despre el, este adevărat şi despre alţii, şi aici, în această afirmaţie suntem confruntaţi cu unul din cele mai răscolitoare şi dure teste la care am putea fi supuşi. Putem noi spune în mod onest împreună cu acest om că pentru noi a trăi este Hristos? Este această afirmaţie adevărată în privinţa noastră? Nu am nici măcar un dubiu că cel mai măreţ lucru care se poate întâmpla în Biserică şi deci, şi în lumea de astăzi, este ca oamenii creştini să fie în stare să spună acest lucru din toată inima. Doar atunci când vor vorbi în felul acesta vor putea face ceva care să conteze în lumea asta; doar atunci când vor fi mistuiţi de această pasiune pentru Domnul lor, vieţile lor vor radia şi întreaga lume va şti că li s-a întâmplat ceva.

Deci, să privim spre acest cuvânt mai întâi în termenii experienţei apostolului, şi apoi haideţi să le găsim aplicarea şi în vieţile noastre. Pavel era în închisoare şi ridică această problemă : „ S-ar putea să mai trăiesc încă vreo 20 de ani” sau „Se poate să fiu dat la moarte mâine”. Dar ştiţi, mă găsesc într-o asemenea stare încât toată această chestiune îmi este indiferentă pentru că dacă voi mai trăi încă 20 de ani aceasta pentru mine înseamnă Hristos, iar dacă voi fi dat la moarte, asta înseamnă tot Hristos pentru mine; oricare din acestea două se va întâmpla, pentru mine se rezumă la acest lucru: „Hristos înseamnă viaţă, viaţa înseamnă Hristos”. Repet, întrebarea vitală care ni se pune tuturor este dacă putem spune acelaşi lucru şi noi. Pavel face aici o distincţie esenţială între cei care sunt creştini şi cei care nu sunt, iar lucrul care-i caracterizează pe creştini este că pentru ei, viaţa înseamnă Hristos.
Dar ce este viaţa? Ce înseamnă să trăieşti? Cred că cea mai bună modalitate de a putea răspunde la această întrebare este să analizăm răspunsurile care au fost date acestei întrebări. Există, bineînţeles, foarte mulţi oameni care nu se gândesc niciodată la sensul vieţii. Pentru ei, viaţa înseamnă doar existenţă, un fel de condiţie animală sau o stare asemănătoare cu cea a unei flori sau plante. Există mulţi oameni care nu au o filozofie anume de viaţă. Ei pur şi simplu s-au trezit în lucrul acesta uimitor numit viaţă; li s-a oferit acest dar uluitor de a exista şi totuşi, trec prin existenţă fără a o contempla. Ei nu se opresc niciodată pentru a se întreba ce înseamnă ea la urma urmei, şi pur şi simplu trăiesc zi după zi mâncând şi bând fără a fi măcinaţi de asemenea gânduri.
Apoi, există oamenii care îşi trăiesc viaţa din perspectiva epicuriană, perspectivă ce poate fi sintetizată cel mai bine prin fraza: „Să mâncăm, să bem şi să ne veselim”. Atitudinea epicuriana faţă de viaţă era des întâlnită pe vremea lui Pavel ca şi în vremea de azi. Se centrează mai mult pe ideea de existenţă decât pe viaţă; pentru ei viaţa înseamnă plăcere: să mănânce, să bea, să danseze sau orice ar mai putea face. Aceasta e o filozofie de viaţă foarte bine pusă la punct care acaparează întreaga viaţă a unui om şi există mulţi oameni care chiar îmbrăţişează acest stil. Nu vreau să întârzii cu aceste consideraţii preliminare, dar e uimitor să vedem că, dacă ar fi să răspundă onest, mase mari de oameni ar recunoaşte că pentru ei asta înseamnă viaţa: un cerc de plăceri. E tragic, dar e adevărat. De câte ori nu auzim de oameni care pleacă din sate şi se duc să trăiască în oraşele mari pentru că vor să vadă „viaţa”. Îi compătimesc pe cei pe care îi lasă în urmă deoarece pentru ei viaţa înseamnă ocazie pentru plăcere.
O altă perspectivă asupra vieţii este cea a stoicilor. Este mai inteligentă decât cea a epicurienilor şi spune că viaţa este ceva ce trebuie îndurat. Omul stoic nu are tot timpul un zâmbet pe faţă şi nu spune: „Nu-i aşa că totul e minunat?”. El e suficient de inteligent să vadă că această afirmaţie e departe de adevăr. El a ajuns să-şi dea seama că lumea asta poate fi deseori umplută de lacrimi, el vede duritatea şi mizeria, suferinţa şi chinul şi ajunge la concluzia că a trăi înseamnă să înduri totul, să mergi mai departe, să te iei de mână cu viaţa şi să continui indiferent de ce s-ar întâmpla. Există, de asemenea, şi foarte mulţi oameni pe care, dacă i-ai întreba la ce se rezumă viaţa ar răspunde că este o bătălie care depinde de împrejurări şi noroc şi că trebuie să stai în picioare în mijlocul suliţelor şi săgeţilor care vin din partea norocului – adică o luptă continuă şi nesfârşită.
Urmează apoi perspectiva cinicului – perspectivă ce apare întotdeauna când viaţa este dificilă. Probabil că una dintre cele mai potrivite fraze pentru a exprima acest punct este discursul pe care Shakespeare îl pune pe buzele lui Macbeth:
„Opreşte-te! Stai! Lumânare ce ai viaţa scurtă! Viaţa nu este decât o umbră ce se mişcă; un actor sărman Care se fuduleşte şi îşi împopoţonează numărul pe scenă, Iar apoi e dat uitării; viaţa e un basm spus de un idiot Cu mult zgomot şi furie, un basm ce n-are nici un sens.”
Asta vreau să spun prin perspectiva cinicului. Atât de mulţi îmbrăţişează acest fel de gândire azi! Astăzi, când idealurile sunt falsificate, iar atâtea şi atâtea speranţe au fost trântite la pământ, această perspectivă vine ca o tentaţie ciudată. Comentariul clişeic al oamenilor de azi este: „Ce rost au toate lucrurile? Ce înseamnă?... Nimic.
Apoi, ca să mergem mai departe, există punctul de vedere mistic asupra vieţii. E important să înţelegem acest punct deoarece deseori perspectiva creştină asupra vieţii este înţeleasă ca perspectivă mistică. Există, bineînţeles, un asemenea lucru ca misticism creştin şi e foarte important să spunem misticism Creştin pentru ca lucrurile să fie clare. Perspectiva tipică a misticilor spune că viaţa şi toate relele ei există, în ultimă instanţă, din cauza cărnii şi că salvarea poate fi atinsă numai prin ieşirea din carne şi prin a nu te identifica cu ea. Prin urmare, misticul îşi petrece timpul încercând să mortifice carnea; el încearcă să trăiască într-un mod pasiv, nepermiţând lumii să-l influenţeze sau să-l afecteze în vreun fel. În felul acesta trăieşte el – încercând să moară faţă de lume şi să adopte o atitudine pur pasivă.
Daţi-mi voie să merg mai departe expunând perspectiva îmbrăţişată de oamenii obişnuiţi şi aici este punctul în care cuvintele apostolului ne testează atât de profund. Mă adresez acum creştinilor, membrilor bisericilor creştine: Dacă ai fi întrebat: „Ce înseamnă a trăi pentru tine? Ce este viaţa pentru tine, de fapt? Care este cel mai important lucru de care te ţii?” Nu-i aşa că mulţi dintre noi ar trebui să recunoaştem şi să mărturisim faptul că viaţa, pentru noi, înseamnă familiile noastre, casele noastre, slujba, ocupaţiile sau activităţile din viaţa noastră? Oare viaţa nu înseamnă pentru noi compania şi iubirea celor dragi, viaţa de familie şi cercul nostru în care ne învârtim? Ce lucruri preţioase sunt acestea, dar de multe ori ele devin esenţa, lucrul cel mai important în viaţă, iar atunci când acestea ne sunt luate din viaţa, lumea noastră se prăbuşeşte şi nu ne mai rămâne nimic. Mi s-a părut întotdeauna un lucru foarte greu să scrii o scrisoare de compasiune unei familii necreştine căreia i-a murit un membru. Într-o familie ca aceasta pot fi oameni buni, oameni de treabă care-şi trăiesc viaţa într-un mod moral şi fericit, însă atunci când unul dintre ei moare ştii sigur că întreaga temelie a vieţii lor dispare.
Daţi-mi voie să mai continui puţin. Există şi perspectiva umanistă. Pentru un umanist, a trăi înseamnă a avea ocazii de a face bine, de a îmbunătăţi lumea şi de a ridica starea morală a societăţii. În această categorie se găsesc aceia care au această perspectivă idealistă asupra vieţii. Şi dacă îi întrebi ce înseamnă pentru ei a trăi, îţi vor spune: „Este o oportunitate de a schimba şi a îmbunătăţii viaţa omenirii”.
Haideţi să continuăm acum cu ceea ce am putea numi perspectiva religioasă şi spun „religioasă” pentru a o putea diferenţia de perspectiva creştină. Există unii oameni, pe care dacă-i întrebi „Ce este viaţa?” îţi vor spune că înseamnă să fii religios şi să împlineşti slujbe religioase. Haideţi să ne cercetăm pe noi înşine, dragii mei prieteni. Unul dintre cele mai mari pericole cu care sunt confruntaţi predicatorii este pericolul de a trăi având în centru activităţile în care sunt implicaţi: să vorbească, să predice, să fie angajaţi în slujba din biserică, să fie activi în religia pe care o au. Există pericolul de a trăi cu toate astea până la un punct, când dintr-o dată, întreaga lor activitate se duce şi sunt lăsaţi cu mâinile goale. Pentru mine, aceasta este una din cele mai mari tragedii ale vieţii. Uneori, trebuie să vorbesc cu bărbaţi sau femei care au avut o viaţă foarte activă în anturajul bisericii şi cărora, atunci când s-au îmbolnăvit foarte rău (de exemplu), nu le-a mai rămas nimic. Ei au trăit având în centru propriile activităţi şi interese, dar e un mare pericol în a înlocui lucrul despre care vorbeşte Pavel cu aceste lucruri.
Voi merge mai departe spunând că pentru un creştin, a trăi nu înseamnă nici măcar Dumnezeu. Vi se pare dus la extrem sau lipsă de respect faţă de Dumnezeu? Vi se pare că această afirmaţie e prea de tot? Eu zic că nu este. Un evreu sau un musulman poate spune foarte sincer că pentru el viaţa înseamnă Dumnezeu şi sunt mulţi în lumea aceasta care ar putea spune că Dumnezeu este în centrul vieţii lor. Prin urmare ceea ce este important în afirmaţia lui Pavel este că avem de a face cu marca distinctivă a unui creştin: „Pentru mine, a trăi este” – ce? – „HRISTOS”.
Este Hristos, nu Dumnezeu, nu Dumnezeu Tatăl, ci Hristos Fiul; nu interesele mele religioase, nu activităţile mele religioase, nici măcar unul din aceste lucruri pe care le-am menţionat mai sus; „pentru mine”, spune Pavel, „a trăi este Hristos”.
Dar la ce se referă când spune „viaţă”? Pentru el, viaţa înseamnă dragoste! Pavel se referă la lucrul suprem în viaţă, la lucrul pentru care şi prin care trăieşte, la lucrul fără de care viaţa pentru el ar fi fără scop şi fără sens; se referă la lucrul care controlează întreaga lui viaţă. Cred că cel mai simplu mod de a explica ce vreau să spun este următorul. Pavel spune despre el că este îndrăgostit de Hristos. Îl iubeşte pe Hristos şi, aşa cum se întâmplă întotdeauna în dragoste, această dragoste îi domină şi îi controlează viaţa. „Pentru asta trăiesc eu”, spune el, „acesta este scopul vieţii mele”...

Acum, daţi-mi voie să mai continui puţin pentru a putea înţelege şi mai bine ce vrea Pavel să spună când zice că Hristos controlează întreaga lui viaţă. Ce este viaţa? Mai întâi, voi răspunde prin a afirma că viaţa constă în ceea ce facem. Imaginaţi-vi-l pe Pavel în închisoare spunându-şi: „S-ar putea să mai trăiesc încă 20 de ani; şi dacă mai trăiesc, ce? Ce va însemna asta? Ce voi face în cursul acestor 20 de ani? Înaintea noastră ar putea fi 10, 20, 30 sau 40 de ani, dar ce vom face cu ei? Ce înseamnă viaţa pentru noi? Ce voi face? Acesta este primul lucru în care constă viaţa, iar acesta poate fi, la rândul său, divizat: viaţa constă în ceea ce gândesc şi domeniul intereselor mele. Viaţa nu înseamnă doar mâncare, băutură, dormit, sculat sau împlinirea slujbei. Pavel nu la asta se referă când spune viaţă. El se referă la un ţel în viaţă, la lucrurile care îi dau un real sens. Se referă la felul în care îmi petrec mare parte din timpul liber, la ce citesc şi la ce mă gândesc. Acesta este un test foarte bun. O caracteristică a dragostei este că se gândeşte întotdeauna la obiectul dragostei sale şi, fie că ne place sau nu, acest lucru ni se întâmplă fiecăruie dintre noi. De aceea, acest test este un test atât de puternic – „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”. (Matei 6.21). La ce mă gândesc? Care sunt interesele mele de fapt? Care este lucrul faţă de care sunt din ce în ce mai nerăbdător? Pentru Pavel, lucrul acesta era Hristos: Hristos era întotdeauna în centru.
Voi merge mai departe: dragostea, viaţa constă în a-ţi exprima sentimentele, în a-ţi exprima emoţiile, în a da frâu liber dorinţelor pe care le avem în noi. Vă amintiţi că Pavel ne spune foarte clar că dorinţa lui unică era să-L cunoască pe Hristos mai bine şi să-L iubească mai mult. Acesta, ne spune el în capitolul 3, este lucrul pe care şi-l doreşte, lucrul după care tânjeşte: „să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui” şi aceasta mai presus de toate. Pavel are acest sentiment, acest impuls, această emoţie şi este toată centrată pe Hristos. „Pentru mine a trăi” – în centrul emoţiilor şi sentimentelor mele – „este Hristos”. Apoi dragostea, viaţa înseamnă activitate, acţiune. Şi în privinţa asta, Pavel ne spune ce înseamnă pentru el acest fapt: el şi-a petrecut timpul vestind slava Domnului Hristos, pentru ca El să fie propovăduit, fie prin el, fie prin altcineva. De aceea doreşte să rămână cu filipenii – pentru a le putea spune mai mult despre Hristos. „Dacă mai rămân pe pământ încă 20 de ani”, spune el „ce voi face?” În ceea ce mă priveşte, eu doar îl voi propovădui pe Hristos. Le voi spune oamenilor despre El şi voi încerca să-i fac să creadă în El; voi face orice pentru a face numele Lui mărit şi slăvit. A trăi înseamnă activitate, din acest punct de vedere.

Un alt lucru adevărat cu privire la viaţă este faptul că în timpul vieţii ni se întâmplă tot felul de lucruri. Dacă voi mai trăi încă 20 de ani, voi face anumite lucruri şi anumite lucruri mi se vor întâmpla. Şi aici Pavel spune că pentru el viaţa înseamnă Hristos. Dar nu tot acest lucru l-a spus şi până acum? Nu asta a spus şi în versetele de la 12 la 30? Aceşti oameni încearcă să mai adauge un necaz la lanţurile mele prin faptul că îl propovăduiesc pe Hristos din pizmă, dar nu-i nimic! Pentru mine Hristos acoperă şi această suferinţă! Pavel priveşte chiar un asemenea lucru în termenii lui Hristos şi în lumina lui Hristos. Ce vrea el să spună este că, în Hristos, el a fost eliberat de sclavia lucrurilor care se întâmplă. El nu mai este o victimă a circumstanţelor sau a norocului. În capitolul 4, continuă spunând: „m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc”. Hristos l-a eliberat de tirania lucrurilor care ar putea să i se întâmple.
Celălalt lucru adevărat este că în viaţă dorim cu toţii satisfacţie. Există anumite lucruri pe care le aştept de la viaţă. Există anumite lucruri pe care le caut. Caut pace şi bucurie, caut fericire, iar Hristos îl împlineşte, îl satisface pe Pavel în mod complet în această privinţă. Am intelect: Hristos mi-l satisface, spune Pavel; am sentimente şi dorinţe care necesită împlinire: Hristos îmi este totul în tot. Orice aşteptare pe care o am de la viaţă este mai mult decât împlinită în Hristos. Asta vrea să spună atunci când zice că pentru el a trăi este Hristos. Acţiunea sau reacţiunea, dacă vreţi, la lucrurile care se întâmplă şi toate nevoile personalităţii şi felului său de a fi sunt complet împlinite. Dragul meu prieten, poţi să spui şi tu acelaşi lucru? Sunt tentat să mă opresc aici şi să continui punând aceiaşi întrebare. Pentru mine aici se găseşte esenţa poziţiei creştine. Lucrul care face ca un om să fie creştin este Hristos. Hristos este întotdeauna centrul, El este totul pentru mine. Pentru Pavel, „a trăi” însemna Hristos în totalitate (în mod deplin). Daţi-mi voie să mai pun o întrebare. Ce anume l-a făcut pe Pavel să simtă asta? Cred că putem găsi răspunsul în diversele epistole pe care le-a scris. Sunt sigur că motivul principal care l-a făcut să simtă asta a fost gloria Persoanei Domnului Isus. În Fapte 9 citim istoria de pe drumul Damascului, când Pavel sufla ameninţarea şi uciderea. Pavel şi-a zis că trebuie să facă multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret. Nu-L cunoscuse până atunci, dar atunci când L-a vazut, Pavel s-a îndrăgostit de Hristos şi nu i-a mai uitat niciodată înfăţişarea. Odată ce L-a văzut, toate celelalte lucruri au trecut în umbră. Toate celelalte lucruri au devenit nesemnificative în comparaţie cu chipul lui Hristos, cu gloria acestei Persoane, cu gloria celui binecuvântat. O! Dacă L-am vedea o singură dată, chiar şi cu ochiul credinţei, atunci am fi mistuiţi (consumaţi) de această pasiune! Pavel L-a văzut şi, inevitabil, s-a îndrăgostit de El. Vă amintiţi că Toma L-a văzut, dar aduceţi-vă aminte ce i-a zis Domnul: „Tomo, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut”. S-ar putea să spui: „Dacă aş avea şi eu vedenia pe care a avut-o Pavel pe drumul Damascului, poate aş fi şi eu în stare să spun că Îl iubesc la fel de mult ca Pavel, însă eu nu L-am văzut niciodată”. Dar asta e o mare înşelăciune – Petru spune: „voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut”. Citiţi marile imnuri, citiţi vieţile sfinţilor – ei L-au iubit. Ei L-au văzut cu ochiul credinţei şi avem mărturiile lor. Slava persoanei Domnului Isus trebuie să fie cauza principală a dragostei noastre. Tragedia este că ne oprim atât de mult la beneficiile vieţii creştine. Suntem atât de nerăbdători să primim binecuvântări încât Îl uităm pe Cel care le dă. Pavel nu L-a uitat; El a realizat că Cel binecuvântat Şi-a dat chiar viaţa şi a mers la cruce pentru păcatele lui – „Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit” – chiar şi pe mine – „şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” E vorba de slava şi minunea crucii. El şi-a dat sângele pentru un păcătos aşa de nenorocit.
Acum, Pavel a ajuns să vadă că despărţit de Hristos nu există viaţă adevărată. În capitolul 3, foloseşte acea expresie atât de dură: „şi le socotesc ca un gunoi” – refuză, toate celelalte nu merită. Fără Hristos nimeni nu poate trăi cu adevărat – cu El este singura existenţă reală!
În sfârşit, Pavel a simţit şi a spus aceste lucruri datorită noii perspective asupra vieţii care i se descoperise. Pavel a înţeles că viaţa în această lume este doar o pregătire pentru minunata viaţă care urmează. Asta nu înseamnă că trebuie să depreciem această lume şi nu înseamnă nici scepticism sau misticism. Dacă a existat vreodată cineva care a trăit o viaţă activă, atunci acesta a fost Pavel: nu! (el nu a murit într-o stare pasivă faţă de lume) moartea lui nu a fost faţă de lume, moartea lui a fost faţă de păcatul care este în lume. Şi asta pentru că Pavel a înţeles că lumea este într-un mare conflict cu Împărăţia Cerurilor. El ştia că va veni o zi când Regele se va întoarce şi va mătura forţele răului pentru a-şi instaura Împărăţia. Pavel spune iarăşi acum: „Poate că voi mai trăi încă 20 de ani în această lume, dar mă gândesc la slava care mă aşteaptă, mă gândesc la viaţa care urmează, la adevărata viaţă când Regele va împărăţi iar eu voi fi cu El! Şi acest lucru l-a făcut să trăiască pentru Hristos!
Întreb acum din nou: „Pentru tine a trăi ce înseamnă? Înseamnă Hristos?” Oare putem şi noi să spunem ce a spus Contele Zinzendorf, conducătorul moravian care l-a ajutat pe John Wesley înainte şi după convertirea sa? El nu a avut niciodată descoperirea pe care a avut-o Pavel pe drumul Damascului, dar şi pentru el Hristos era în centru. Putem să facem şi noi din această afirmaţie moto-ul vieţii noastre? „Am o singură pasiune – este El şi numai El!” „Pentru mine, a trăi este Hristos”. O! Dacă am avea cu toţii această pasiune. Cred că am putea să transformăm lumea asta într-o zi, cred că o mare trezire s-ar naşte, numai dacă am avea această pasiune! El şi numai El! Haideţi să rămânem concentraţi asupra Lui! Haideţi să medităm la El! Haideţi să cerem ca Duhul Sfânt să ni-L descopere pe El. Haideţi să ne rugăm pentru asta; haideţi să ne petrecem timpul cu aceasta, să ne lăsăm absorbiţi de asta; să-L lăsăm pe El să ia locul central; haideţi să facem tot ce putem pentru a-L cunoaşte pe El mai bine, pentru că a-L cunoaşte înseamnă a-L iubi!...
Am o singură pasiune – EL ŞI NUMAI EL!

Scris de
Martyn Lloyd Jones

Pentru CE sa traiesti?

26 FEB- "Adevarul este confortul cel mai de pret al vietii."
Agenda Asociatia Barbatilor Crestini - meditatii din jurnal.

Scopul vietii este sa il intalnesti, sa-L iubesti si sa-L cunosti pe Dumnezeu si sa il faci cunoscut si altora, sa il iubeasca si cunoasca pe ISUS.
Scopul si sensul vietii este acela de a invata pe om sa iubeasca. A iubi inseamna ca atunci cand tu, cealalta esti fericita, si eu sunt fericit. Iar daca tu, celalalt, esti necajit si suferi, atunci si pe mine ma doare. Atata tot.

Asa ca spun : VIATA este putin ragaz dat unor libertati, pentru a invata sa iubesti, cu certitudinea ca trebuie sa lupti impotriva raului prin Forta si Ajutorul Duhului Sau cel sfant.
Iubind te daruiesti cu tot ce-ti apartine tinand cont de faptul ca " DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE".
1 Ioan 4:8
"Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu;
pentru ca "DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE"

Whoever saves one life, saves the world entire

Uitandu-se shocat si ("trezit la realitate") la inel Oskar Schindler - realizeaza ca prin oferirea inelului la nazisti ..ar mai fi putut salva un om. te intreb sincer ..au pus stapanire pe tine "jucariile"( valorile si posesiile) din casa ta? te conduce materialismul?te folosesti de oameni ca sa pui mana pe aur(pozitii, functii, titluri, "avansari" ?
sau te folosesti de lucruri si ii iubesti pe oameni?
CE sunt mai importante pentru tine in aceasta viata " realismul obiectiv al vietii" sau idealismul crestin de a iubi? Sunt mai importante sufletele pe care le intalnesti sau oamenii sunt doar niste "obiecte de interes"?
ce spun prietenii tai despre tine?

adevaratul regizor a fost un supravietuitor- evreul cu numărul 173 de pe lista lui Schindler

Misteriosul nr. 173 de pe lista lui Schindler
Fără el, Spielberg nu ar fi făcut niciodată filmul premiat cu şapte statuete Oscar

Leopold Paul Page, un evreu polonez care a reuşit să supravieţuiască exterminării naziste din timpul celui de-al doilea război mondial (graţie eroismului industriaşului Oskar Schindler), a murit recent [n.b.: adică în 2001, anul în care a fost tipărit acest număr al revistei] la Los Angeles, în vârstă de 87 de ani. El a fost “izvorul de inspiraţie” al scriitorului australian Thomas Keneally şi al regizorului american Steven Spielberg, pe care i-a ajutat la realizarea unui roman şi a unui film celebru: Lista lui Schindler.

Înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Leopold Page (pe numele lui adevărat Leopold Pfefferberg) îşi terminase studiile la Universitatea din Cracovia şi devenise învăţător. La declanşarea ostilităţilor, s-a înrolat în armata poloneză. După puţin timp a fost rănit şi capturat, apoi trimis în lagărul de concentrare de la Plaszow, al cărui comandant, Amon Goeth, ofiţer SS, îi furniza lui Oskar Schindler (contra unor cadouri substanţiale şi “comisioane” grase) mâna de lucru de care industriaşul avea nevoie la fabrica sa de muniţie de la Brinnlitz. Astfel, Page a devenit unul dintre cei 900 de evrei transferaţi din lagăr pe care Schindler i-a primit cu “pâine şi ciorbă” şi cu promisiunea că vor supravieţui. Industriaşul a mai corupt şi alţi “barosani” nazişti, astfel că faimoasa lui listă a ajuns să conţină 1.200 de evrei cărora le-a oferit adăpost şi un loc de muncă, salvându-i în acest mod de la o moarte sigură. Page şi soţia sa, Ludmila, au supravieţuit astfel cruntului război.
La terminarea acestuia, Page i-a spus lui Schindler: “Nu ştiu cum, dar voi face din Oskar Schindler un nume faimos!”. Şi cel scăpat de la moarte s-a ţinut de cuvânt.
“Am o poveste grozavă pentru dumneavoastră.”
Împreună cu familia, Page a plecat la New York după război. Apoi s-a mutat la Los Angeles, unde şi-a deschis un magazin de marochinărie şi a început să se intereseze de scriitori, scenarişti sau regizori care ar fi fost dispuşi să-i asculte povestea vieţii, dar mai ales a salvatorului său, inimosul industriaş german. Timp de 40 de ani, Page a “acostat” toate persoanele cu figuri mai “intelectuale” care intrau în magazinul lui din Beverly Drive. “Am o poveste grozavă pentru dumneavoastră”, le spunea el clienţilor care i se păreau că fac parte din lumea literaturii sau a cinematografiei. Nimeni nu se arăta însă prea doritor să asculte această poveste, până când, în octombrie 1980, în magazinul lui Page a intrat scriitorul australian Thomas Keneally, care a cerut o geantă mică de voiaj: “Am o poveste grozavă pentru dumneavoastră”, i-a spus scriitorului cel care pe lista lui Schindler a avut numărul 173.
“Nu mai pierde vremea cu dinozaurii!”
Romanul lui Keneally a văzut lumina tiparului în 1982. “M-am îndrăgostit de povestea lui Page imediat ce am auzit-o, aşa cum nu mi s-a mai întâmplat de mult”, a mărturisit ulterior sciitorul, care a dedicat cartea “memoriei lui Oskar Schindler şi lui Leopold Pfefferberg, a cărui perseverenţă a permis acestui roman să iasă la lumină”. Apoi Page nu şi-a găsit liniştea până când n-a văzut paginile romanului transpuse într-un film: prin intermediul unui client, a reuşit să-l întâlnească pe Spielberg, care - impresionat - şi-a dat acordul pentru realizarea peliculei. “Nu mai pierde vremea cu dinozaurii! Te asigur că vei lua un Oscar cu povestea lui Oskar”, au fost cuvintele lui Page, care l-au convins pe regizorul filmului “Jurassic Park” să dea semnalul primului “tur de manivelă” la Lista lui Schindler. Realizat în 1993, acest film a câştigat şapte premii Oscar. L-a făcut celebru pe Oskar Schindler şi l-a împăcat cu lumea pe Leopold Pfefferberg, alias Leopold Paul Page, evreul cu numărul 173 de pe lista lui Schindler.