“In adevar insusiriile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele, la lucrurile facute de El...”Romani 1:20
Am primit aceste ganduri de la Alexandra ca si comentariu la "Iubire cu aceeasi "vedere".
Merita sa le cititi si voi.
Mult har tuturor acum si in examenele vietii.
Luz o fetitza de 9 ani, a iesit la plimbare cu bunica ei. Era o dupamasa de primavara insorita, aerul adia usor daruindu-i mangaieri firave pe fatza.
De mult timp bunica ei nu a mai iesit cu Luz la o plimbare, si atmosfera parea asa de perfecta incat azi a decis sa o faca.
Au ajuns in parcul din mijlocul orasului, unde o multime de copii se inveseleau cu tot felul de activitati, cand te uitai la ei , aveau care mai de care zambete tot mai gratioase si plini de duiosie,imediat te inveseleau si pe tine.
Luz a fugit repede sa se intalneasca cu colegii ei de la scoala, erau toti int-un cerc pregatiti sa se joace , prea cunoscutul joc, « Am pierdut o batistutza ».
Totul se desfasura in bucurie si veselie.
De odata Luz, la zarit pe Daniel, un baiat de vreo 10 ani, care in urma cu 3 ani pierduse ambii parinti intr.-un acident de masina, si totodata si ochii lui au incetat sa vada culoriile minunate ale unei zile de soare sau de ploaie. Sedea la capatul celalalt al parcului pe iarba. Era un copil mai deosebit , Luz a observat un fel de tristeze pe fatza baiatului, asa ca a decis sa mearga sa il invite sa se joace cu ei.
Daniel avea in mana un fir de iarba, cand deodata a auzit vocea fetitzei…
- Daniel ,ce faci?hai un vrei sa te joci cu noi, e foarte distractiv?
- Luz , ma bucur asa de mult ca te aud. Ma bucur ca ai venit la mine sa ma inviti sa ma joc , dar acum nu pot sunt extrem de ocupat.
- Cum ,de ce ? ce faci Daniel ? vreau sa vad si eu ce te tine asa de ocupat.
- Hai , sezi aici jos langa mine.Vezi firul acesta de iarba din mana mea
- Da ,sigur.
- Stau de zece minute si imi imaginez ce culoare poate avea, daca este verde inchis sau deschis.Pare asa firav incat m-am intretinut aici cu el.
- Vai Daniel asta e simplu, hai sa facem un joc.Tu ma intrebi ce vrei sa vezi, si eu te voi lasa sa vezi cu ochii mei.:)
- Wow , chiar ai face asta pt mine ?imi doresc asa de mult sa vad ce culoare are cerul, cat e de albastru azi, si leaganele in ce culori sunt facute, apoi vreau sa stiu ce ambient este in parc, daca se joaca baietii footbal, daca sunt flori in iarba...spunemi Luz ce vezi ?
- Astazi , este soare afara , iarba ca de obicei, verde nimic deosebit, si cerul albastru si are ceva nori sigur o sa ploua la noapte.
- Acum am vazut cu ochii tai...lasa-te sa vezi cu ochii mei...cerul e mai albastru ca niciodata, soarele bate atat de puternic incat ii simt caldura razelor lui cum joaca pe fatza mea. Sus in copac sunt un grup mic de pasarele care fac un zgomot ciudat , cred ca se bat pt ceva mancare J. Apoi copii din parc , sunt asa de ocupati cu mingea de fotbal, cu leaganele care par asa vechi pentru scartaitul pe care il faci. Sunt extem de ocupati ca sa vada ca si azi e o zi cu totul diferita fatza de ceea de ieri, pt ca azi nu sunt aceasi copii ca si ieri, pt ca azi soarele nu bate ca si ieri, pentru ca ieri erau la fel de ocupatii sa faca acelias activitati ca si azi.Ce poate fi atat de minunat sa bati o minge de o suta de ori pe zi , si sa nu iti dai seama de linistea care ti-o poate oferi aceasta zi....Natura este asa de minunata incat in fiecare zi te invatza ceva nou.
- Daniel , e minunat , cum reusesti sa vezi asta cu ochii tai ?cum faci vreau sa vad si eu, de ce tu vezi asta si totusi eu, nu ?
- De atatia ani , m-am ocupat sa vad lucruriile asa cum le simt , asa cum as vrea sa fie.Eu vad lucruriile cu ochii inimii.E asa de minunat...
- Da stiu am observat.Daniel stii...tot ce tu ai vazut cu ochii inimi tale , face lucrurile sa fie mai frumoase mai deosebite...de fapt asa sunt lucruriile cum le vezi tu.Vreau sa vad si eu lumea, parcul, cerul, cu ochii tai, cu ochii inimii.
- Da , e minunat.Hai sa inchidem ochii, ca sa vedem adevarata lume, ignorata si uitata de multi...
De atatea ori am calcat pe iarba verde din parc, fara sa stau sa ma gandesc ce minunate culori are azi. Ieri am privit cerul si mi se parea ceva normal sa fie acoperit de nori pentru perioada anului in care suntem, si totusi nu am observat ca in spatele lor este un cer mai albastru ca oricand.
Sunt obisnuita sa ma intalnesc in fiecare zi cu prietenii, sa discutam despre aceleas subiecte intre adolescenti, fara sa ma gandesc ca poate fii ultima discutie.De cate ori am uitat sa pretuiesc mancarea care in fiecare zi este pe masa noastra si nu am stat sa ma gandesc ca sunt atatia care nu au ce manca.
De ce nu m-am oprit niciodata sa ma gandesc , asa cum spune o cantare, “zambetul Tau il vad printre nori mereu...”. El o facut toate minunile pentru ca noi sa Il cunoastem , sa Ii cunoastem adevarata fatza in ele...in toate lucrurile simple si nesimple, tot ce este creat de El este important, pentru ca daca le privim cu ochii inimii, Il vedem pe El, in ele.
Cu ce ochii vad eu lumea, si cat de mult ma bucur eu de minunile vietii?
As vrea sa invat de la tine viatza :
As vrea sa numar orele ca si cand ar fii secunde,
Sa ma bucur de un zambet cum ma bucur de soare
Sa caut bunatatea si frumusetea in lucrurile simple
Sa pretuiesc cele mai mici lucruri ca si cand ar fii cele mai mari
As vrea sa vad lumea cu ochii inimii.
