1 Corinteni 13 pe limba casniciei

(1) Chiar dacă m-aş ruga în public, astfel încât să-i fac pe toţi să se simtă umiliţi în faţa evlaviei mele, şi chiar dacă aş vorbi în faţa altora cu cuvinte pompoase, încât să-i duc de nas pe toţi cu elocinţa mea, şi chiar de aş avea o voce încât să storc în biserică lacrimi din ochii bătrânilor şi aplauze din partea tinerilor, dacă nu-mi iubesc soţia, sunt egal cu zero.

(2) Şi chiar dacă aş predica în biserică sau aş da învăţătură la întâlnirile tinerilor şi aş fi tobă de Biblie şi teologie, şi chiar dacă aş fi nelipsit de la toate repetiţiile de cor şi fanfară şi din toate misiunile, ba chiar şi la înmormântări, dacă nu-mi iubesc soţia pe care mi-a dat-o Dumnezeu, sunt egal cu zero.

(3) Şi chiar dacă m-aş scula cu noaptea în cap şi aş pleca la lucru şi aş avea chiar două sau trei slujbe, ca să aduc bani în casă, şi chiar dacă m-aş duce să lucrez în Spania sau Italia, şi chiar dacă mi-aş face casă mare şi mi-aş putea schimba maşina tot la doi-trei ani, şi am avea toate lucrurile necesare în casă, şi am mânca măcar săptămânal la restaurant, dacă nu-mi iubesc soţia, e totul egal cu zero!

(4) Dragostea rabdă multe critici şi refuzuri, multe oboseli ale partenerului, încăpăţânări şi schimbări de planuri.
Dragostea iartă de fiecare dată, ştie să şteargă lacrimi şi să îmbrăţişeze, să îmbărbăteze şi să restaureze. Dragostea ştie să jertfească din timpul şi activităţile ei plăcute, chiar şi atunci când ceea ce face nu trezeşte în ea entuziasmul pe care l-ar fi trezit activitatea ce şi-a propus-o.
Dragostea nu e invidioasă când partenera lui e considerată o soţie mai bună decât e el un soţ bun.
Dragostea nu îl consideră pe celălalt mai prejos ca valoare, daruri, aptitudini, sau ca fiind cel bun să asculte, nu să vorbească.

(5) Dragostea se spală pe dinţi, chiar şi pe picioare; nu-şi bate joc de tine şi nu te critică, nici nu te ia peste picior de faţă cu alţii.
Dragostea nu-l consideră pe celălalt un sclav care să slujească şi să-i împlinească toate poftele şi dorinţele.
Dragostei nu-i sare ţandăra de fiecare dată când celălalt nu îi face pe plac şi nu consideră că e buricul pământului, sau cel puţin al căsniciei.
Dragostea nu e răzbunătoare şi nici nu-i dă celuilalt de înţeles zilnic că „aşa cum faci tu, aşa o să-ţi fac şi eu”.

(6) Dragostea nu se bucură de necazul celuilalt, nici măcar atunci când acesta a dat cu capul în mod meritat; dragostea nu aşteaptă cu nerăbdare să păţească ceva partenerul, ca să-i poată arunca: „ţi-am spus eu că aşa va fi”.
Dragostea apreciază adevărul oriunde îl găseşte, chiar pe buzele partenerului care-i spune că a greşit.

(7) Dragostea nu trâmbiţează în public, nici celui mai bun prieten, greşelile partenerului.
Dragostea îl crede pe celălalt pe cuvânt şi nu ia atitudinea de agent FBI, de a-i urmări fiecare pas, doar se vor adeveri bănuielile lui.
Dragostea va nădăjdui în fiecare zi că celălalt va deveni mai blând, mai smerit, mai evlavios, mai iertător, mai înţelept, mai iubitor, şi nu îi va zice: „Tu niciodată nu o să…”
Dragostea suferă chiar şi nedreptăţile pe care i le face celălalt şi nu se transformă în ură, ci aşteaptă smerirea, împăcarea şi îndreptarea lucrurilor, înaintea lui Dumnezeu.

(8) Dragostea de felul acesta nu poate fi ucisă de nimeni şi nimic.
Căci aprecierile celor din biserică se pot duce; averea se poate pierde, iar realizările uita. Dar în căsnicie, ceea ce va însemna, va fi dragostea.

(9) Suntem chemaţi să ne implicăm în lucruri în parte şi să strângem bunuri în parte, dar să iubim pe de-a-ntregul.

(13) Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa că Dumnezeu ne va călăuzi în căsnicia noastră, speranţa că vom avea o viaţă fericită împreună, şi dragostea de azi, tare ca moartea şi ca locuinţa morţilor.
Şi, ziceţi şi voi dacă nu, asta contează cel mai mult

Sursa : Predici Reformate

Dovezi..dovezi ..ce il declara pe EL

Cred in Dumnezeu asa cum cred in rasaritul soarelui. Nu pentru ca il vad ci pentru ca vad tot ce atinge. - (C.S. Lewis)

Nu există Valentine's Day

Oamenii nu se iubesc in 14 februarie, in cinstea nu stiu cui sfant Valentin, ei se adună impreună pentru că sunt amândoi arătoşi si frumosi. Se iubesc pe un interes comun.Păstrarea frumuseţii. Iar barbatii şi astazi au ajuns niste limitati ciudati ce se conforma modelului lumii( din lume isi iau modelul de dragoste) de iubire. Au uitat ca poti iubi pe cineva 364 de zile din an - si nu doar sa fii mai "dragut" si să mai dai pe la o florărie odată cu turma masculină.

Cititi cu atentie aceasta poveste reală de dragoste. Este mult diferită de criteriul "mult important" al fetelor noastre senine. Este dragostea unei frumuseti irezistibile interioare. Un bărbat care a privit nu la calitatea exterioara a soţiei sale ci la virtutiile şi amprenta harului pus de Dumnezeu in ea.

______________________________________________

In cartea lui, Mortal Lessons', doctorul Richard Selzer scrie:

Stau langa patul unei tinere femei cu chipul brazdat de traumatisme postoperatorii si gura deformata intr-un rictus paralitic, ca de clovn. O artera terminala a nervului facial, cel atasat muschilor gurii, i-a fost sectionat. Afectiunea este ireversibila. Chirurgul i-a urmarit cu rigurozitate conturul organic; va asigur de asta. Cu toate acestea, pentru a-i indeparta tumoarea din obraz, am fost nevoit sa tai artera respectiva.

Tanarul ei sot se afla, de asemenea in camera. El sta de partea cealalta a patului si amandoi par cufundati in lumina slaba a lampii, izolati de mine, in intimitate. Cine sunt ei ma intreb, el si aceasta gura pe care o stalcisem in operatii, privindu-se si atingandu-se cu atata daruire si nesat?

Tanara intreaba :

- Gura mea va ramane asa pentru totdeauna?

-Da, ii raspund eu. Din cauza ca nervul a fost sectionat.

Da din cap si ramane in tacere. Insa tanarul zambeste.

-Mie imi place, spune el. E simpatica.

Dintr-o data imi dau seama cine e acest tanar.Inteleg si imi cobor privirea. Nu poti fi indraznet in prezenta unui zeu.Fara sa-i pese catusi de putin, se apleaca sa-i sarute gura stramba, iar eu sunt indeajuns de aproape cat sa vad cum isi schimonoseste buzele pentru a i le intalni pe ale ei, pentru a-i arata ca sarutul lor a ramas acelasi.

De cand am citit acest pasaj, imaginea sotului contorsionandu-si buzele pentru a-si saruta sotia paralizata a ajuns sa ma urmareasca.Ceva parea sa imi scape, insa pana cand intr-o zi rugandu-ma mi-as revenit in minte, ca o explozie, violenta petrecuta pe un deal langa zidul vechiului Ierusalim. Trupul schilodit al Fiului atarna expus in batjocura lumii.E considerat un blasfemiator al lui Dumnezeu si un amagitor de oameni.Sa moara asadar, in dizgratie!Prietenii i s-au facut nevazuti, onoarea ii este terfelita, numele i-a ajuns de rasul lumii. A fost parasit de Dumnezeul Sau. Lasat cu desavarsire singur. Scoateti-l din orasul sfant, inapoi pe cararile celor de teapa Lui.Hristosul vagabond este imbrancit, impins, lovit si scuipat, ucisi si ingropat printre cei de acelasi neam.

Pentru a-i dramatiza moartea, unii artisti crestini l-au portretizat pe Hristosul cel rastignit cu ochii dati pe spate si gura diforma; au folosit plumb inrosit pentru a-i zugravi cat mai realist picaturile de sange scurgandu-i-se din maini, picioare si coasta.

In 1963, un prieten mi-a daruit un crucifix scump. Un artist francez sculptase in lemn, cu infinita delicatete mainile lui ISUS pe cruce. In Vinerea Mare- artistii romani l-au ciopartit- o, Doamne cum l-au mai ciopartit ! pe fratele nostru si Domnul nostru ISUS, fara sa stea prea mult pe ganduri. N-au avut nevoie de simt artistic pentru a bate cuiele cu ciocanul, nici de plumb inrosit pentru a face ca sangele, tzasnindu-i din maini, picioare si coasta sa para cat mai real. Ii deformasera gura si-i schimonosisera buzele ridicandu-l, pur si simplu, pe lemnul crucii.

Am facut atata teologie in jurul patimilor si mortii acestui om sfant, incat nu mai vedem sfasierea lenta a carnii lui, intinderea cangrenei, setea lui crancena.

In monumentala sa lucrare, The Crucified God, Jurgen Moltmann scria " Am facut din amaraciunea crucii, din revelatia lui Dumnezeu prin crucea lui Isus Christos, un fapt suportabil cata vreme am invatat sa o concepem ca pe o necesitate in procesul mantuirii".

Ma plimb pe Royal Street in cartierul francez din New Orleans. Invecinata scandaloasei Bourbon Street, cu localurile ei de jazz, pravalii cu tricouri si sex-shopuri, Royal Street abunda in magazine de antichitati. " Vino si vezi asta", imi spune un oarecare negustor. "Statueta lui Venus costa mai mult, insa acesst crucifix de fildes e frumos in felul lui, mai ales daca este asezat pe un fundal de catifea neagra".

Cu cat il reproducem mai mult, cu atat uitam mai repede de El si de agonia celei de-a treia ore. Il transformam in aur, argint, fildes, marmura sau orice ne elibereaza de agonia si moartea Lui ca om.

"Pe Cel ce n-a cunoscut nici un pacat, El L-a facut pacat penrtu noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El: ( 2 corinteni 5:21). Fiecare forma de pacat, laolalta cu consecintele acestuia, bolile si suferintele de tot felul, dependenta de droguri, alcoolismul, relatiile ruinate,nesiguranta, ura, pofta,mandria, invidia, gelozia, cancerul, bolile de oase, artrita si asa mai departe au fost traite si purtate de cel care "era asa de dispretuit ca iti INTORCEAI FATA de la El, si noi nu L-am bagat in seama" ( Isaia 53:3). si care a trait genunea agoniei dincolo de orice inchipuire:

" Adica Dumnezeu era in Christos , impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari" ( 2 corinteni 5;19). Isus Christos, tintuit pe lemn ne-a purtat durerea intru pacea Harului Sau. El a facut pace prin sangele Lui pe cruce. ( vezi Coloseni 1:20).

ISUS CHRISTOS - a ajuns pe culmile singuratatii. In trupul Sau frant ne-a purtat tuturor pacatele, despartirile si pierderile, inimile zdrobite, ranile duhului care refuza sa se mai inchida, toate experientele nefericite ale barbatilor, ale femeilor si ale copiilor din toate timpurile.

ISUS ESTE DUMNEZEU. Am fost creati, cu totii, din tzarana sarutata de Gura Sa. Ce vom spune in fata acestei revarsari de iubire? Cum vom raspunde? Iubirea lui Christos si Evanghelia Harului ne cheama, inainte de orice la a lua o hotarare personala, libera si neconventionala. A raspunde inseamna a recunoaste ca altul a luat initiativa si a facut invitatia. Deschiderea celuilalt a facut ca raspunsul sa devina necesar.

Prin rugaciune, ISUS ne domoleste, ne invata sa ne numaram bine putinul zilelor si ne daruieste Intelepciune. ne dezvaluieste faptul ca suntem atat de prinsi in ceea ce pare URGENT ( in loc sa facem ce este IMPORTANT) incat trecem cu vederea ce este esential. El ne vindeca de sovaiala si ne elibereaza de tirania falselor termene-limita si a propriei miopii.

RASPUNSUL nostru fata de dragostea lui ISUS reclama incredere. Ne bazam in viata pe autobiografia noastra plina de realizari ( religie, fapte bune, ritualuri,frecventarea bisericii) sau pe Evanghelia Harului?

Harul ne spune ca suntem acceptati asa cum suntem. S-ar putea sa nu fim genul de oameni care ne dorim sa fim,s-ar putea sa fim departe de scopurile pe care ni le-am propus, s-ar putea sa avem la activ mai multe esecuri decat succese, s-ar putea sa nu fim bogati sau puternici sau spirituali, s-ar putea sa nu fim nici macar fericiti INSA suntem acceptati de Dumnezeu, tintuti in mana Lui. Aceasta este fagaduinta Sa in ISUS Christos, o fagaduinta mai presus de orice indoiala".

Cei care isi spun ca vietile lor nu sunt decat o grava dezamagire in Ochii lui Dumnezeu au nevoie de o incredere enorma si de o convingere deplina, incrancenata, pentru a accepta faptul ca dragostea lui Christos nu cunoaste nici o umbra de schimbare sau subrezire.

Cand ISUS a spus : VENITI LA MINE, TOTI CEI TRUDITI SI IMPOVARATI", El a stiut dintr-unceput ca vom obosi, ca ne vom pierde curajul si vointa de a pasi mai departe pe cale. Aceste cuvinte sunt o marturie emotionanta in sprijinul naturii umane ale lui ISUS. El nu avea o viziune romantica asupra uceniciei. Stia ca A-L urma presupune o atitudine tot atat de putin sentimentala pe cat e necesitatea datoriei implinite si tot atat de solicitanta pe cat e iubirea. Stia ca durerea fizica, pierderea celor dragi, esecul, singuratatea, respingerea, abandonul si tradarea ne vor secatui sufletele; ca va veni ziua cand credinta nu ne va mai fi imbold, sprijin si mangaiere; ca rugaciunea va parea sa nu-si mai gaseasca ecoul in realitate si sa nu mai duca niciunde, ca vom striga, la un moment dat impreuna cu Teresa de Avila:

"Doamne, daca asa iti tratezi prietenii, nu e de mirare ca ai asa de putini"

Evrei 4:15-16- :"N-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si vom gasi har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie".

Un poet scria " Dorinta de a fi iubit este ultima iluzie; renunta la ea si vei fi liber" Asa cum rasaritul credintei necesita un apus al fostei credinte, la fel si zorii increderii necesita renuntarea la consolarile spirituale si la garantiile palpabile dupa care tanjim. Increderea aflata la mila reactiei pe care o starneste este o incredere falsa.Totul esueaza in incertitudine si neliniste. Cutremurat de nesiguranta, ucenicul staruie in a primi dovezi de la Domnul cum ca afectiunea lui este impartasita. Daca nu le primeste se simte frustrat si incepe sa aiba banuiala ca relatia lui cu ISUS s-a incheiat sau ca nu a existat niciodata.

Daca primeste consolare capata incredere -insa doar pentru o vreme. Cere alte si alte dovezi- fiecare mai putin convingatoare decat cea precedenta. In cele din urma nevoia de incredere moare fie si numai din pricina acestor asteptari inselate. CEEA CE UCENICUL nu a invatat este ca incurajarile palpabile oricat de valoroase ar fi nu pot genera incredere. Domnul ISUS ne cheama sa renuntam la sinele care-si cultiva autonomia printr-o increde in sine nezdruncinata. Atunci cand incetam sa mai tanjim, isi face aparitia si increderea.

Misterul inaltarii lui ISUS la ceruri ascunde o lectie importanta . El le-a spus ucenicilor: " Totusi, va spun adevarul:Va este de folos sa Ma duc"( Ioan 16:7). De ce? Cu ce le-ar fi de folos ucenicilor plecarea lui ISUS? Cu aceea ca, nemaifiind pe pamant, in mod vizibil, nu mai exista pericolul ca acestia sa se ataseze excesiv de vederea trupului Sau si sa renunte la certitudinea credintei pentru a se sprijini pe dovezile palpabile ale simturilor. A-l vedea pe ISUS in trup era un lucru bun, insa " ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut" (Ioan 20:29).

Complacandu-ne in vinovatie, remuscare si rusine din pricina pacatelor noastre din trecut, fie ele reale sau inchipuite desconsideram Darul Harului lui Dumnezeu.

Preocuparea pentru sine este intotdeauna o componenta majora a vinovatiei si a incriminarii nesanatoase. Ne tulbura viata afectiva , pe fondul unor tendinte autodistructive, ne fereca in citadela inexpugnabila a eului,ne aduce in pragul depresiei, al deznadejdii si substituie prezenta plina de compasiune a lui Dumnezeu. Limbajul vinovatiei nesanatoase este aspru. Este pretentios, critic, respingator, acuzator, dojenitor, reprobator. Crestinii sunt socati si oripilati atunci cand esueaza. Vinovatia nesanatoasa este absolut coplesitoare. Oamenilor curpinsi de vinovatie li se pare ca se prabuseste cerul pe ei.

DA! ne simtim VINOVATI pentru pacate, insa vinovatia nesanatoasa este una care, odata ce greseala savarsita a fost recunoscuta, cu toata parerea de rau, lasa locul libertatii de a accepta darul iertarii. Vinovatia sanatoasa se concentreaza pe intelegerea faptului ca totul a fost iertat, ca raul a fost rascumparat.

Cu totii avem umbre si secrete rusinoase. Sa nu uitam insa ca exista ceva mai mare decat noi in aceasta lume si ca aceasta realitate este plina de har si mila, rabdare si pricepere. Indata ce viata noastra cauta mai curand spre bunatatea acesteia si mai putin spre rautatea noastra, iar intrebarea "CE AM FACUT"? se transforma in " CE POATE FACE EL"?, putem fi eliberati de remuscari, minune a minunilor, te poti ierta pe tine insuti pentru ca esti iertat de Dumnezeu, te poti accepta pe tine insuti pentru ca esti acceptat si poti incepe sa reconstruiesti cu Dumnezeu acolo unde odata ai daramat. Exista har pentru orice necaz. Acest har este secretul capacitatii de a ne ierta pe noi insine. Ai incredere in Dumnezeu.

" Crestinismul ia fiinta atunci cand oamenii accepta cu o incredere nezdruncinata ca pacatele lor au fost nu doar iertate ci si uitate, spalate in sangele MIELULUI..." Un Crestin trist este un crestin fals, iar un crestin vinovat nu este deloc crestin".

Cum putem raspunde NOI AZI 14 FEBRUARIE La Dragostea lui Dumnezeu demonstrata si aratata prin Jertfa Fiului sau Drag ISUS?

Fiecare sa isi cante dupa partitura inimii " GRAZIE SIGNORE". Multumesc Doamne. Acest raspuns se afla in inima ta...da chiar si in inima ta. Trebuie doar sa fii cu inima plina de recunostinta si sa apreciezi HARUL, bunavointa plina de dragoste al lui Dumnezeu si Evanghelia Harului. ( nu sa traiesti o viata batandu-ti joc de har).

Grazie, Signore, pentru buzele Tale care s-au schimonosit pentru a se potrivi fiintei mele pacatoase; pentru ca nu m-ai judecat dupa saracacioasele mele fapte bune, ci dupa dragostea Ta, care este darul Tau pentru mine; pentru iertarea coplesitoare si penrtu rabdarea TA infinita fata de mine, pentru ca exista oameni care au daruri mai multe decat mine, si pentru onestitatea de-a recunoaste ca sunt un pacatos. Cand va cadea ultima cortina si ma vei chema acasa, as vrea ca ultimele cuvinte soptite pe pamant sa fie un strigat din toata inima: GRAZIE, SIGNORE!:) cap.6.

Restul daca doriti cartea integrala o puteti cumpara online.Ganduri culese din cartea "Evanghelia Vagabonzilor"scrisa de Brennan Manning.

Un adevărat test al dragostei

Gara Centrala din New York City, locotenentul John Blanchard se uita la ceasul mare. Era sase fara cinci. Inima ii batea nebuneste. Exact la ora sase avea sa o intalneasca pe fata de care credea ca este indragostit, dar pe care nu o intalnise niciodata. Iata ce se intamplase.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, John parcursese un stagiu de pregatire pentru pilotaj in Florida si, in timp ce se afla acolo, intr-o zi, a mers la biblioteca sa consulte o carte.Rasfoind cartea, a observat ca cineva facuse notite pe margini.Citind observatiile patrunzatoare facute cu un frumos scris de mana, si-a zis,”Mi-ar placea sa cunosc persoana care a scris notele acestea, oricine ar fi; dupa observatiile pe care le face , pare a fi atat de buna, de blanda si de inteleapta”.

S-a uitat la una din paginile de inceput ale cartii si a vazut pe ea un nume: Hollis Maynell, New York City. A decis sa incerce sa o gaseasca . Cu ajutorul cartii de telefoane a orasului New York, a gsit adresa ei si i-a scris o scrisoare. A doua zi dupa ce i-a scris, a fost imbarcat pentru a merge pe front.

Surprinzator, Hollis i-a raspuns la scrisoare.Curand cei 2 au inceput un schimb regulat de scrisori, care avea sa se intinda pe toata perioada razboiului. “Scrisorile ei erau asemanatoare notitzelor pe care le facuse pe marginile acelei carti”, avea sa-si aminteasca John mai tarziu. “Prin ceea ce-mi scria, Hollis ma mangaia si ma ajuta nespus de mult”.

Intr-una din scrisori, John ii marturisise ca fusese ingrozit de moarte cand intr-o noapte au zburat pe deasupra Germaniei.Hollis l-a incurajat, raspunzandu-i , “toti barbatii curajosi au momente in care le e frica. Data viitoare cand iti va fi frica, spune urmatoarele cuvinte,”Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei morii, nu ma tem de nici un rau, Caci tu esti cu mine”

Pe masura ce schimbau scrisori, John simtea ca incepuse sa se indragosteasca de Hollis. Intr-o zi i-a scris , “Te rog sa-mi trimiti o fotografie de-a ta”, dar ea i-a raspuns “NU, nu-ti trimit. Relatiile nu se zidesc pe felul cum arata oamenii”.

El insa se simtea tot mai atras de ea si dorea sa o cunoasca personal.In cele din urma a sosit si ziua cand urma sa revina in tara intr-o permisie. I-a scris lui Hollis ca se va intoarce acasa si ca ar dori sa ia pranzul cu ea. Au convenit sa se intalneasca in Gara Centrala din New York, la ora sase Dupa-amiaza, langa ceasul cel mare, “Ma vei recunoaste dupa trandafirul rosu pe care il voi purta “, i-a scris ea.

In cele din urma , a sosit si marea zi. John astepta emotionat sa o cunoasca in sfarsit pe fata pe care credea ca o iubea. Iata cum relateaza John prima intalnire cu Hollis Maynell:

O tanara venea spre mine; avea o fata placuta , cu o linie usor alungita, Parul Blond ii cadea in bucle peste urechile delicate.Ochii ii erau albastri ca cerul de mai. Buzele si barbia ei exprimau o feminitate blanda si, in costumul verde pal, arata ca primavara care s-ar fi trezit la viata!

Emotionat, am facut cativa pasi inspre ea, uitand cu desavarsire ca domnisoara pe care o asteptam trebuia sa poarte un trandafir rosu, ceea ce tanara care-mi furase privirea NU Avea. Vazand ca ii stateam oarecum in cale, domnisoara s-a oprit pret de cateva clipe. Un zambet usor, provocator, ii aparu pe buze.

“Imi dai voie , soldat?”, intreba ea timid. am mai facut un pas spre ea, si atunci am vazut-o…Pe Hollis Maynell cu trandafirul rosu prins la rever, exact in spatele fetei in verde. Inima parca mi s-a oprit in loc. Doamna cu trandafirul rosu era o femeie plinuta, trecuta bine de 40 de ani.Parul in buna parte carunt ii era strans sub o palarie cam uzata. Gleznele-i destul de groase erau varate in niste pantofi cu tocuri joase. Fata in costum verde se indeparta repede. Trebuia sa aleg . Sa o urmez pe frumoasa care tocmai imi vorbise, sau sa raman si sa o cunosc pe femeia aceea deloc atractiva care stiam acum ca e Hollis Maynell?

Am decis fara sa ezit. M-am intors spre femeie si i-am zambit. Incepand insa sa-i vorbesc , ma simteam sufocat de o dezamagire amara.

“Trebuie sa fiti domnisoara Maynell “am zis, intinzandu-i mana. “sunt foarte bucuros ca ati acceptat sa ne intalnim. Va invit sa luam pranzul impreuna.”

Pe fata femeii aparu atunci un zambet larg. “Nu stiu ce vrei sa spui, tinere” raspunse ea “dar cred ca ai vazut-o pe domnisoara aceea in costum verde, care tocmai a trecut, nu? am intalnit-o in tren. Ea m-a rugat sa port trandafirul asta la rever . Mi-a spus ca daca ma vei invita sa luam pranzul impreuna, sa-ti spun ca te asteapta la restaurantul acela mare de peste drum. Spunea ca e un fel de test”.

Uimitoarea si romantica poveste a lui John Blanchard si hollis Maynell este exemplul extraordinar al unei tinere care a fost dispusa sa astepte un barbat integru(foarte greu de gasit in lume, uneori si in biserica, baietii care poarta bratari cu w.w.j.d. (what would jesus do?) nu se ridica la standardele lui Hristos)ca si al unui barbat care a fost rasplatit pentru ca nu si-a urmat dorintele carnale, ci a raspuns potrivit caracterului lui Hristos.

Morala acestei istorisirii este urmatoarea: Fetelor, daca veti astepta cu rabdare si incredere ca Dumnezeu sa aduca in viata voastra un barbat cu un caracter ca al lui Hristos, nu veti fi dezamagaite. Iar voi baieti, invatati sa le tratati pe femei cum le-ar trata Gentlemanul Perfect, Isus Hristos. Daca veti face asa, nu numai ca nu veti mai fi niste “profitori” , dar veti fi si vrednici de o frumoasa printesa pura, care se va fi pastrat pentru voi.

capitol scris din
(Eric&Leslie Ludy-Cand povestea de dragoste ti-o scrie Dumnezeu, Kerigma,pag:158-160)
Povestea aceasta m-a incurajat cel mai mult din aceasta carte.
Se poate trai "diferit".
Poti fi un om "diferit".
Caci ai un Altfel de Dumnezeu.

Fii diferit, dar fa ce este drept!

Bărbaţilor : Iubiţi-vă nevestele....

"Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea" Efeseni 5:25

sexul are un preţ

De ce "Dragostea Adevărată Aşteaptă" ?
De ce se merită sa rămâi virgin?
Ce inseamnă să ai un legământ cu Christos şi să rămâi legat de Isus?

Un mesaj care nu se predică prin biserici azi, un mesaj care nu este transmis prin liceele şi facultătiile noastre, pentru că nu mai sunt lideri spirituali care să trăiască aşa ceva, sau există ruşine, prea mult păcat personal,trecut plin de răni şi experiente sexuale, sau este prea revoluţionar să atragi atenţia cu acest subiect contemporan.



Gândeşte'te şi la consecinţele sufletului, nu doar la experieţa şi plăcerea sexului.
Consecinţele sufletului sunt mai importante decât cele ale trupului.

Acest film trebuie să il arătăm mai departe tinerilor români..ca să nu zică nimeni: "nu am ştiut"!
Curaj tuturor.
Alegeti sa fiti speciali.
In Ochii Lui.
deja suntem.

iubire cu aceeasi "vedere"

Un pianist…orb. In luna Februarie a anului 2006, Anthony Burger, pianistul care a cantat impreuna cu Gaither Vocal Band, a suferit un atac de inima in timpul unui concert. Dupa pierderea imensa a unui om deosebit, Gaithers pornesc in cautarea unui nou pianist. Dupa probele care au avut loc, a fost ales Gordon Mote, un pianist... ORB.

If they could see you through my eyes


S-a nascut orb . La varsta de trei ani parintii au fost surprinsi cand l-au auzit cantand la pian cateva acorduri minunate. Ei au observat imediat talentul care Dumnezeu l-a pus in fiul lor si au decis sa-i incurajeze eforturile bazandu-se pe promisiunea din Ieremia 29:11: (Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.).

Saptamana trecuta, citind biografia lui, nu am fost surprins foarte mult de faptul ca e pianist orb, ci mai degraba cand am descoperit ca era CASATORIT. M-am intrebat mereu in acea zi, cum se poate ca o fata sanatoasa sa se poata indragosti de un om orb. Putea sa isi puna “inaintea sentimentelor” n motive: toata viata va trebui sa imi ingrijesc sotul, sa ii explic ceea ce vad eu, si ma bucura, si el nu vede… poate copiii nostrii vor fi orbi…sunt atatia alti barbati sanatosi.. ce rost ar avea sa imi “stric” cariera langa un om cu handicap toata viata?

Am inteles insa ca Gordon are un caracter special. Pentru aceasta il iubeste sotia. Pentru aceasta a fost ales din mai multi pianisti care au concurat. Toti stiau notele dar numai el avea acel acord special al inimii pe langa care nu poti trece fara sa fii atins.

De cand e casatorit, Gordon a compus cateva cantari speciale. S-a adeverit inca o data faptul pe care istoria Bisericii il confirma: ca in spatele fiecarui barbat de care s-a folosit Dumnezeu a fost o mama sau o sotie dedicata slujirii.

Gordon si sotia lui au doi copii sanatosi de care se bucura. Si impreuna duc o viata de devotement. Stiti de ce?? Pentru ca amandoi sunt oameni care vad lucrurile care nu se vad…

Stiti ce ma doare cel mai mult? Ca la finalul unor programe cei care canta un solo sunt felicitati, dar fratele din carucior nu este bagat in seama… Ca multi se inghesuie sa dea mana cu pastorii sau fratii din comitet si cand ii suni sa vina sa dea ajutor unei fete care anul acesta si-a pierdut picioarele intr-un accident de tir, trebuie sa dai 10 telefoane ca sa gasesti pe cineva. Nu sunt pesimist dar am impresia ca in cer se vor schimba lucrurile, la rasplatire.

Inchei aceste ganduri cu trei intrebari pentru cititori:
Pentru fete: Ai putea sa te casatoresti cu un barbat cu un handicap cand poate majoritatea fetelor din biserica ta cauta unul cu bmw, care merge zilnic la sala, care “are stil” ?
Pentru baieti: Ai putea sa te casatoresti cu o fata a carei infatisare nu ai vazut-o si poate nu o vei vedea NICIODATA?
Pentru parinti: Ce ati face daca in familia dumneavoastra vi s-ar naste un copil orb?

Ps: Mi-e dor de tineri care sa caute adevaratele valori intr-o lume (poate chiar intr-o adunare) ce si-a pierdut inclinatia catre lucrurile cu adevarat valoroase. Adevaratele valori cu mare greutate se mai gasesc,iar oameni si mai greu!
Editorial :resursecrestine

Biserica oamenilor inofensivi

Stiti cum arata ? Orice le-ai spune ei tac si aproba si nu ma refer aici la timiditate ci la nepasare fata de tot si toate. Chiar diavolul de le-ar vorbi ei raman inofensivi si nu schiteaza nici un gest de nervozitate, de revolta. Oamenii acestia sunt denumiti in poporul lui Dumnezeu « smeriti »

Doar ca de la smerenie la lasitate, duplicitate, nepasare este un drum foarte lung.

Acestia iti vor spune ca ei Il urmeaza pe Isus, ca au luat exemplul de la El, doar ca Isus nu a fost un Isus inofensiv, dragostea Lui a fost si este una ofensiva, mania Lui fata de diavol nu este una inofensiva. Nu in biserica crestina este locul oamenilor inofensivi, ci eventual in bisericile New Age unde totul este bine si frumos, pace, liniste, nu conteaza nimic ci doar pacea aceea nociva care ii face pe oameni sa se inchine diavolului la urma urmei, sunt inofensivi, muzica linistita, NO WAR.

Isus pe care Il cunosc eu din Biblie nu de la oameni ci din camera unde petrec timp cu El, ma instiga la a calca in picioare puterea intunerecului, la a fi un razboinic, la a lucra la daramarea intariturilor diavolului, la a spune adevarul, la a fi un om ofensiv atat in dragoste cat si in lupta impotriva domniilor si stapanirilor.

Acesta nu este un timp pentru crestinii inofensivi, acesta este un timp pentru cei care isi iau armatura si care renunta la sezlongul lor din biserica si sar la bataie, pentru a-si apara fratii de atacurile vrajmasului, care sar la bataie in rugaciune, acesta este timpul oamenilor care invata sa umble in autoritatea lui Hristos, acesta este un timp al celor care stiu sa se sacrifice, caci dragostea inseamna sacrificiu, slujirea iti va cere sacrificiu. Un om inofensiv nu va risca eventuale tensiuni implicandu-se, va face totul cu rezerve, sa fie sigur ca nu intra pe teritorii unde trebuie folosita sabia Duhului. El nu vrea sange, el vrea porumbei, panselute, sa se bata altii, el este urmasul lui Hristos cel pasnic, el merge la biserica, uneori predica, uneori canta si indiferent cum arata cei din jur, daca au sau nu nevoie de sprijinul lui, de slujirea lui, pe el il preocupa doar linistea proprie pentru care nu va sacrifica nimic.

Biserica oamenilor inofensivi……….este o adevarata cultura in directia aceasta, nu ne bagam, nu e treaba noastra, PEACE, porumbei albi, flori, cer albastru pe dinafara iar pe dinlauntru nepasare, ignoranta, lasitate, durere in cot ca sa nu vorbesc si mai direct de atat.

Inca o invatatura aparent biblica dar care nu are nimic de a face cu Biblia.

Biserica oamenilor inofensivi este locul in care demonii se simt la ei acasa, acolo chiar si lucrarea diavolului este pusa pe seama lui Dumnezeu, sucim Biblia ca sa se potriveasca cu situatiile in care traim si zicem : n-avem ce face, asta a fost voia lui Dumnezeu.(Cat de adevarat ).
Si nu conteaza ca a fost lucrarea diavolului pe care trebuia sa o desfintam in numele lui Isus, nu, nu conteaza ca trebuia sa spunem adevarul si sa ne spalam pe maini daca cei din jur nu ne baga in seama, preferam duplicitatea, si capra si varza. Pe langa Biserica « durerii in cot » , acum imi dau seama ca exista si Biserica « caprei si verzei », biserica oamenilor inofensivi. Se pare ca nu se poate face prea mult pentru a schimba acest tip de biserici, ele au fost, sunt si vor fi cat vom trai.

Prin curtoazia: roseinthedesert

Un articol matur si cu o intentie clara si limpede.
Suntem departe de Singurul Dumnezeu Adevarat si de Caracterul Minunat, Bland si Ferm, Iubitor si Iertator al Mirelui si Preaiubitului nostru Iubit - Domnul Isus Christos, care este si Suveranul si are Suprematia Inimilor noastre ...in aceasta lume....trecatoare.

Ghita amintea...inca doua exemple....

- Moise spărgând tablele Legii
- “Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului.” (Numeri 12:3)

- Isus cu copilaşii în braţe
- Isus răsturnând mesele negustorilor din Templu.

Conduşi de Duhul Sfânt vom reacţiona conform situaţiei. Ofensiv sau nu.
Dar această “mânie” nu are ca izvor ura, ci tocmai iubirea pentru sufletele în pericol.

Eu am sa amintesc un altul cu Domnul Isus..Marcu 7:27“Isus i-a zis: ” Lasa sa se sature mai intai copiii, caci nu este bine sa iei painea copiilor, si s-o arunci la catei”..

Vai Isus..ce insensibil esti la nevoile altora…

( ar spune cei inofensivi de azi) ..
dar care nu vad ca duritatea lui ISus este pentru a da viata.
El este dur pentru a fiinta viata Lui in noi.
El zdrobeste pentru a vindeca.
El darama pentru a reconstrui cu blandetea si dragostea Sa.
Dar este ferm si iertator.
El rastoarna...pentru a te atinge cu tandrete.

Toate oximoroanele se intalnesc in Isus.
Pentru ca EL este Complex. Este Plenar. Este Totul.

ce este mai dureros azi..este cum aminteste si Rose…Fie nu ii cunoastem deloc caracterul..fie ..avem doar imagini, imitatii despre Isus…care nu sunt deloc conforme cu Realitatea lui..( ci vin doar din personalitatea, egoismul, dorintele sau gandirea noastra influentata de interesele oamenilor)…

Incheiere…

ISus are TOT din viata noastra sau…nu are NIMIC din noi.

NU exista jumatati de masura, fragmente, portiuni…
Ori Totul pentru El ….ori nimic…
Si nu prin declaratii - ci prin traire autentica.

Doamne fa-ma un "Isus" al vremii noastre!
Sa fiu supus si consacrat Voii Tale

Fireproof -2008

Radu mi-a recomandat azi filmul asta crestin.

HOW FAR WOULD YOU GO...
TO KEEP A PROMISE?

HOW MUCH WOULD YOU SACRIFICE...
TO SAVE YOUR MARRIAGE ?

Cat de departe ai merge sa salvezi o casnicie?

dragostea- joshua harris

Dragostea romantica ne afecteaza profund, dar ea nu e decat o parte din dragostea adevarata. Noi ne jucam in cutia cu nisip - Dumnezeu vrea sa ajungem pe plaja. ( Joshua Harris)

Cred ca m-am indragostit (studiu)