Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările

vineri, 9 ianuarie 2009

Bucura-te de viata, Femeie Frumoasa!


Daca mi-as putea trai din nou viata,
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se topeasca in camara...
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult...
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie curatata.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat...l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte...

Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza,sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face...
In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc
Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat...
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile."

Cum ne privim pe noi insine la diferite varste?
Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina ..
Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa.
Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!)
Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum.
Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese si se bucura de viata. La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!

"Chiar daca esti pe drumul bun, vei fi calcat daca stai pur si simplu in mijlocul drumului".
Bucura-te de viata ,Femeie Frumoasa!

marți, 8 iulie 2008

Trenul vietii
















Psalmul 8

Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tãu pe tot pãmântul! Slava Ta se înaltã mai presus de ceruri.


Din gura copiilor si a celor ce sug la tâtã, Ti-ai scos o întãriturã de apãrare împotriva potrivnicilor tãi, ca sã astupi gura vrãjmasului si omului cu dor de rãzbunare.

Când privesc cerurile - lucrarea mâinilor Tale - luna si stelele pe care le-ai fãcut,

îmi zic: “Ce este omul, ca sã Te gândesti la el? Si fiul omului, ca sã-l bagi în seamã?


L-ai fãcut cu putin mai prejos decât Dumnezeu, si l-ai încununat cu slavã si cu cinste.

I-ai dat stãpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:

oile si boii laolaltã, fiarele câmpului,
pãsãrile cerului si pestii mãrii, tot ce strãbate cãrãrile mãrilor.
Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tãu pe tot pãmântul!

"Sunt un om trecator, calator, chirias si dator, temporar, pasager, sunt un abur, un fum ce piere dar am in mine duhul sau nemuritor. Sunt un om trecator, pregatit sa nu mai mor" A.J.
TRENUL VIETII- de Balasanu C-tin

Viaţa, o călătorie, ca în tren se desfăşoară,
Fiecare călător, întâi urcă apoi coboară.
Pot accidente să apară în staţii, surprize,
De aceea vă supun unei scurte analize.

Când ne naştem, spunem că în tren suim
Unde întâlnim părinţii, şi, pe care îi iubim.
Credem că vor fi cu noi în călătoria toată,
Insă ei vor coborî, fiecare-n altă haltă.

Vom rămâne fără ei, ne vor lipsi prietenia,
Dragostea, ataşamentul lor şi compania.
Alte persoane vor urca ce-i drept în tren,
Fraţi, oameni minunaţi şi dragi, un prieten.

Unii văd călătoria, drept o scurtă plimbare,
Alţii lasă-n urma lor o profundă întristare.
Sunt unii care atenţi, te ajută când oftezi,
Alţii urcă şi coboară fără ca măcar să-i vezi.

Suferim când cel iubit în alt vagon se mută,
Mergem, îl căutăm, în înghesuială multă.
Din păcate, dese ori, atunci când l-am aflat,
Constatăm că lângă dânsul, locul este ocupat.

Aşa-i călătoria cu vise, speranţe, petrecere
Dar, pentru toţi pasagerii, este fără întoarcere.
Trebuie bine făcută, nu aşa, precum un joc,
Să ajungem la un capăt, c-o fărâmă de noroc.

Misterul călătoriei nu-l poate gândul cuprinde,
Cine ştie pe parcurs să coboare, când şi unde?
Vei lăsa în întristare pe cei dragi, urma ta
Dar, ştiind că într-o zi, în gara mare vei sta,

Si-i vei vedea sosind odată, cu bagaje fiecare,
(Foarte multe dintre ele, nu le-au avut la urcare).
Fericit te face gândul că ai făcut să le sporească
Cantitatea de bagaje şi valoarea să le crească.

Călătoria bună să o facem, şi veghind neîncetat,
Să putem spune la urmă că efortul a meritat. .
Locul gol din urma noastră, la fiinţele rămase,
Să producă numai dor, numai amintiri frumoase.

Cei care aţi mers cu mine şi vă duceţi mai departe,
Faceţi ca itinerariul să-l străbateţi ca la carte.
Sprijiniţi-vă între voi, asta fără vorbă multă,
Iar eu vă doresc, CĂLĂTORIE PLĂCUTĂ!

duminică, 27 aprilie 2008

Viata Vesnica este Christos in tine















Ioan 6:47
Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa veşnică.

Ioan 11:25,26

Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

1 Corinteni 15:51-54

51. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,

52. într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.

53. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.

54. Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită in victorie".

1 Ioan 2:25

25. Şi făgăduinţa, pe care ne-a făcut-o El, este aceasta: viaţa veşnică.

1 Ioan 5:13

13. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.

Ioan 5:28-29

28. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,

29. şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia si vor fi condamnati !

1 Tesaloniceni 4:16-17

16. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.

17. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

Revelatia 7:15-17

15. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce stă pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui.

16. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă.

17. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”

Ioan 3:16

6. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

1 Corinteni 15:42-46

42. Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în nemurire!;

43. este semănat în ocară, şi învie în slavă; este semănat în neputinţă, şi învie în putere.

44. Este semănat trup firesc, şi învie trup spiritual. Dacă este un trup firesc, este şi un trup spiritual.

45. De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.

46. Dar întâi vine nu ce este spiritual, ci cel fizic ; ce este spiritual vine pe urmă.

Romani 8:11
11. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

Revelatia 21:4

4. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au disparut"

Romani 6:23

23. Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Iov 19:26-27

26. Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.

27. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.

Galateni 6:8

8. Cine seamănă în firea lui PACATOASA, va secera din firea PACATOASA distrugerea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.


Cine mai crede in dragoste si promisiuni, crede si aceste cuvinte ale lui Dumnezeu.

Cartea promisiunilor Bibliei- o carte demna de citit de fiecare barbat sau femeie.
"O mie de promisiuni din Cuvantul lui Dumnezeu".

Sa strangem cuvantul Sau in inimi si minte si sa ii fim Placuti Lui Dumnezeu.
Ca apoi sa avem ca rod Viata vesnica. amin

sâmbătă, 29 martie 2008

George Pruteanu - din partea colegilor



Cunoscutul lingvist şi om de televiziune, George Pruteanu, s-a stins din viaţă în urma unui infarct miocardic, la vârsta de 61 de ani.

joi, 13 martie 2008

The power of words




Proverbe 18:21
MOARTEA si VIATA sunt in puterea limbii,
oricine o iubeste, ii va manca roadele.

miercuri, 12 martie 2008

Live like a Jesus freak- The Barbarian Way





















"Anyone who ever risks listening to God and following His voice knows that to everyone who is deaf to His voice, your actions will seem as if you've gone crazy." - Erwin McManus (from "The Barbarian Way")


What we fear is what we’re subject to; our fears define our master… When we fear God and God only, we are no longer bound by all of the other fears that would hold us captive. The fear of death, the fear of failure, the fear of rejection, the fear of insignificance - all of the fears that know us by name and hunt us in the dark of the night become powerless when we know the fear of the Lord.”

“I am saying that we need to find the courage and freedom to be ourselves. We need to let ourselves become the unique individuals that God created us to be. We need to stop trying to be what everyone else wants us to be and stop worrying about what everyone else thinks… Barbarians live as if they are naked before God and naked before men. They have nothing to hide; they do not waste their energy pretending to be someone they’re not.”

“God would never choose for us safety at the cost of significance. God created you so that your life would count, not so that you could count the days of your life.”

Am mai primit si o mana de ajutor:
"The barbarian way is about love, intimacy, passion, sacrifice!"

"HIS purpose is to save us not from pain and sufering, but from meaningless."

"God's will for us is less about our comfort that it is about our contribution"

"People who are fully alive look out of their mind to those who simply exist"

"WE need to stop wasting our time and stop being afraid of what we cannot see and do not know.WE NEED TO MOVE FORWARD FULL FORCE BECAUSE OF WHAT WE DO KNOW!"

"STAY off the paved road!"

a fi om e lucru mare a fi sfant e o onoare:)





















--------Daca--------
Rudyard Kipling (Premiul Nobel, literatura - 1907)

De poti fi calm când toti se pierd cu firea
In jurul tau, si spun ca-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar sa-i crezi si ei cumva;
S-astepti, dar nu cu sufletul la gura;
Sa nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
Sa nu raspunzi la ura tot cu ura,
Dar nici prea bun sa pari, nici prea-ntelept;

De poti visa - si nu-ti faci visul astru;
De poti gândi - dar nu-ti faci gândul tel;
De-ntâmpini si Triumful si Dezastrul
Tratând pe-acesti doi impostori la fel;
De rabzi sa vezi cum spusa ta-i sucita
De pisicher, sa-l prinda-n lat pe prost;
Când munca vietii tale, naruita,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

De poti sa strângi agonisita toata
Gramada, si s-o joci pe-un singur zar,
Sa pierzi, si iar sa-ncepi ca-întia data,
Iar ca-i pierdut - nici un cuvânt macar;
De poti sili nerv, inima si vâna
Sa te slujeasca dupa ce-au apus,
Si piept sa tii când nu mai e stapâna
Decât Vointa, ce le striga: "Sus !"

De poti ramâne tu în marea gloata;
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese, dar de nimeni prea;
De toti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o întreci gonind mereu,
Al tau va fi Pamântul asta mare,
Dar mai mult: vei fi OM, baiatul meu !

marți, 11 martie 2008

Patrick Swayze are cancer ( marturisiri si scop in viata)





Să îţi aştepţi moartea ştiind că ea trebuie să vină în curând.

Să priveşti cum timpul se scurge în defavoarea ta şi să nu mai poţi să îl dai înapoi.


Dintre suferinzii de cancer pancreatic, doar unul din zece are şanse de supravieţuire.Vestea că actorul american Patrick Swayze (55 de ani) are cancer a iscat numeroase comentarii şi ipoteze, printre care şi aceea că starul din „Dirty Dancing“ ar mai avea doar cinci săptă mâni de trăit. Deşi zvonul a fost infirmat de medicul care îl tratează pe Swayze, specialiştii spun că pe actorul american îl aşteaptă o luptă grea, cancerul de pancreas fiind una dintre cele mai grave forme de cancer, cu doar 5% şanse de supravieţuire. După anunţul făcut de purtă torul de cuvânt al lui Swayze, colegii de breaslă ai actorului i-au trimis acestuia mesaje de încurajare, iar printre ei s-a numărat şi Whoopi Goldberg, care a precizat că îi datorează Oscarul primit pentru rolul din filmul „The Ghost“.Deşi cancerul de pancreas se extinde rapid la celelalte organe, medicul lui Swayze a explicat că actorul suferă de o formă cu extindere limitată şi că răspunde bine la tratament..Potrivit presei internaţionale, starul american, care a fost diagnosticat cu cancer la pancreas în ianuarie, face chimioterapie de o lună. Susţinut de cei apropiaţi, de colegii săi şi de admiratori, Patrick Swayze este hotărât să-şi urmeze programul obişnuit şi să continue lucrul la proiectele începute - pelicula „Powder Blue“ şi serialul de televiziune „The Beast“ - ambele programate să fie lansate în acest an. Patrick Swayze a cucerit faima internaţională şi a devenit unul dintre cei mai bine cotaţi actori de la Hollywood în 1987, cu rolul Johnny Castle din filmul „Dirty Dancing“, în care face, printre altele, şi dovada talentului său de dansator. Actorul, a cărui mamă, Patsy Swayze, este coregraf, a urmat cursurile mai multor şcoli de balet, printre care Harkness Ballet School şi Joffrey Ballet School. Născut pe 18 august 1952, în Houston (Texas), Swayze şi-a făcut debutul ca dansator la o paradă Disney şi şi-a continuat cariera de dansator cu un rol în musicalul „Grease“, jucat pe Broadway. Primul său rol într-un film a fost Ace, în pelicula „Skatetown, USA“ (1979). După alte câteva filme, printre care şi miniseria pentru TV „Nord şi Sud“ (1985), actorul joacă în „Dirty Dancing“, unde o are ca parteneră pe Jennifer Grey.„Cel mai sexy bărbat în viaţă“ în 1991 Gândit iniţial ca un film cu buget redus şi programat să ruleze în cinematografe doar un weekend, după care să fie lansat pe casetă video, „Dirty Dancing“ devine însă un succes major de box-office. A fost prima peliculă vândută în peste un milion de exemplare pe casetă video, a avut încasări de peste 300 de milioane de dolari în întreaga lume şi a generat alte câteva „versiuni“, printre care seriale TV, o piesă de teatru şi un joc pe calculator.Patrick Swayze a primit o nominalizare la Globul de Aur pentru rolul din acest film şi a interpretat una dintre piesele de pe coloana sonoră, „She’s Like the Wind“, care, ca şi melodia „Time of My Life“ (cântată de Bill Medley şi Jennifer Warnes), a fost un hit internaţional. Deşi a primit o ofertă de 6 milioane de dolari pentru o continuare a peliculei „Dirty Dancing“, Swayze a refuzat.Propunerile au început să curgă pentru actorul american, iar în 1990 a jucat în una dintre cele mai îndrăgite pelicule hollywoodiene, „Ghost“ („Fantoma mea iubită“), în care le-a avut ca partenere pe Demi Moore şi Whoopi Goldberg. Şi acest film a fost un succes de casă, iar Patrick Swayze a primit o nouă nominalizare la Globul de Aur pentru rolul Sam Wheat. În anul următor, starul este desemnat „cel mai sexy bărbat în viaţă“, de către revista „People“. Un accident la filmări îl ţine departe de platouri Cariera lui a cunoscut suişuri şi coborâşuri, iar una dintre cele mai grele perioade a început în 1996, când, în timpul filmărilor pentru „Letters From a Killer“, a căzut dintr-un copac, şi-a fracturat ambele picioare şi a suferit mai multe răni. Perioada de recuperare l-a ţinut departe platourile de filmare pentru mai multă vreme, motiv pentru care nu a reuşit să-şi găsească de lucru până în anul 2000, când a primit un rol în pelicula „Waking Up in Reno“, alături de Billy Bob Thornton şi Charlize Theron.

TRAUME


Un destin presărat cu tragedii


Şi pe plan personal actorul a cunoscut perioade grele. Tatăl său, Jesse Wayne Swayze, a murit în urma unui infarct, în 1982, pe când Swayze, la doar 30 de ani, se afla la începutul carierei. În 1994, sora sa, Vicky, s-a sinucis, dramă care, coroborată cu o celebritate prost gestionată, l-a împins spre alcoolism. După ce şi-a tratat dependenţa, s-a retras pentru o vreme la ferma sa din California, unde s-a ocupat de creşterea cailor de rasă. De altfel, el menţionează pe site-ul său oficial că este descendent din indienii apaşi. „Am luat decizia să nu mai accept roluri în filme importante odată ce voi scăpa de dependenţa de alcool. Am fost atras de succes, de mentalitatea de box-office şi aceste lucruri mi-au distrus adevăratul scop al vieţii“, declara, la vremea respectivă, actorul. Patrick Swayze este căsătorit de 33 de ani cu Lisa Niemi (51 de ani), o fostă elevă la clasa de balet a mamei sale. Starul mai are un frate, Don Swayze, de asemenea actor. Deşi a primit o educaţie romanocatolică (a urmat şcoala Saint Rose of Lima), Patrick Swayze a „cochetat“ şi cu alte religii, printre care budismul şi scientologia.


De curând, starul a recunoscut că a avut o problemă cu alcoolul şi că a urmat numeroase tratamente în clinicile de dezintoxicare. Însă, el crede că principala lui problemă este „complexitatea personalităţii” lui. „Mereu am căutat intensitatea maximă în tot ceea ce am făcut. Am experimentat mereu, am vrut să văd care îmi sunt limitele. Se pare însă că le-am împins prea departe”...


Este un actor indragit de mama mea.

Este un simplu suflet care are nevoie de Mila si Indurarea lui Christos.

Dumnezeu sa i se descopere si in aceste momente.

sâmbătă, 8 martie 2008

pretuiesc un Dar din El- mama mea




































































Mama mea...
Nici un soare nu-i pe lume
sa te lumineze-asa
ca privirea mamei bune
in intunecarea ta.

Nici un foc nu este-n lume
sa te incalzeasca- asa
ca iubirea mamei bune
in nefericirea ta.

Nici un cantec nu-i pe lume
sa te-nvioreze- asa
ca urarea mamei bune
in sarbatorirea ta.

Nici putere nu-i pe lume
sa te mai ajute, ca
rugaciunea mamei bune
in instrainarea ta.

Pretuieste-o, caci pe lume
doar o mama poti avea!
Ei ii esti dator iubirea,
cat esti tu si cat e ea....
(T Dorz)


În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzînd,
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecînd.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adînciri în vis,
Fă-ţi timp pentru cîntare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lîng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă cînd mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stînd singur să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrîni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru cîini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,
Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate cîte-un pic,
Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi cînd nu faci nimic.

Fă-ţi timp lîngă Cuvîntul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plîngi;
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strîngi.

joi, 6 martie 2008

Cum sa traiesti?





















Martin Luther a spus:

"Noi trebuie sa credem sa traim
sa iubim si sa lucram ca si cum Isus
ar fi murit ieri,
a inviat astazi
si vine din nou maine."

luni, 3 martie 2008

Ajutorul Mainii Lui..
















Nu vedem lucrurile importante lucrurile de valoare, traim intr-o lume oarba, si de multe ori pierdem lumina cereasca, pentru ca alegem lumea, alegem ceea ce vedem, ceea ce vrem, fara sa masuram consecintele.

Ne multumim cu mana data de oameni prieteni , familie, iubit, iubita, si nu cautam mana lui Dumnezeu ajutorul Lui, adevarul Lui.

Era odata o femeie care o explicat povestea ei in intreaga biserica.

"Parinti mei au murit cand eu aveam 7 ani intr-un accident de masina.

Am ramas singura cu bunica, si intr-o seara casa in care stateam a inceput sa arda , bunica statea intinsa pe pat si nu se putea ridica pt ca o buturuga o impiedica, am vazut-o cum se zbatea acolo fara nici un rezultat, ardea acolo. De odata un om a intrat in casa si m-a luat in brate, m-a strans bine la pieptul lui, si mi-a spus ca totul o sa fie bine, o flacara sa bagat in calea lui si mainile lui s-au ars , dar nu mi-a dat drumul ma strangea si mai tare. ..Cand am ajuns la tribunal ca sa vedem la cine o sa stau, ce familie o sa am, cel mai bogat om din sala a spus: "Eu vreau sa am grija de acest copil, vreau sa ii dau tot ce doreste, am cei mai multi bani, ii voi plati cea mai scumpa facultate.."alt om care era doctor a spus: "cred ca eu ar trebui sa il cresc eu sunt doctor si stiu cand ii bolnav voi avea grija de el...judecatorul a spus: " cred ca eu o sa cresc acest copil eu sunt un om drept o sa il invat ce este dreptatea...un pastor a spus: " eu o sa il invat ce este sa cresti cu Dumnezeu..." dar pe cand ei se certau asa pentru mine ,usa tribunalului s-a deschis si a intrat un om, avea mainile pansate, erau mainile arse pt viata mea...atunci eu cu ochii plini de lacrimi am spus:" eu vreau sa traiesc cu el ,vreau ca el sa imi fie tata, sa ma invete ce e iubirea si vreau sa impart cu el momentele care le am de trait, sa impartasesc cu el problemele si bucuriile mele..."

Domnul nu are mainile arse, El le are gaurite pt noi, tot sangele Lui s-a scurs prin acele maini, in timp ce ne purta pe brate. El ne iubeste cu adevarat,El plange cu noi si simte cu noi, rade si se bucura cu noi. Eu ...vreau sa traiesc cu El.

Tu pe cine alegi?

Iosua 4:24 " pentru ca toate popoarele sa stie ca MANA DOMNULUI este puternica si sa va temeti intotdeauna de Domnul.., Dumnezeul vostru"...

vineri, 29 februarie 2008

What Do I Know About My God?

My God Gives



















Ioan 3:16
"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.".
Faptele Apostolilor 17:25
"El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile."
II Corinteni 9:15
"Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!"
Iacov 1:17
"orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare".
II Petru 1:3-4
3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui,
4. prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.

AMIN

Muncim pentru a trai. Mancam ca sa traim.
Iar apoi mancam si traim pentru a face Voia lui Dumnezeu si ii Multumim pentru toate darurile Sale. Dar Recunostinta majora o aducem pentru Fiul Sau Drag- Domnul ISUS.

Fără Hristos nimeni nu poate trăi cu adevărat













„Pentru mine a trăi este Hristos...”
(Filipeni 1.21)
Stăm faţă în faţă cu una dintre cele mai sublime şi mai măreţe afirmaţii făcute vreodată de însuşi apostolul Domnului şi Mântuitorului nostru, Isus Hristos, Pavel. Oricine ajunge faţă în faţă cu acest verset trebuie să ştie că se află pe un pământ foarte sfânt. Sunt gata să admit că mi s-ar părea un sacrilegiu să mă apropii de un verset ca acesta într-un mod nevrednic. Avem aici nu doar o afirmaţie a unei experienţe adevărate, a unei realităţi, ci, în acelaşi timp, ne găsim confruntaţi cu un standard de gândire. Orice experienţă care este de la Dumnezeu este sacră şi ar fi nepotrivit cu spiritul Noului Testament să ne apropiem de o afirmaţie ca aceasta într-un mod pur obiectiv sau să o mânuim cu mâinile noastre grosolane, să o criticăm sau să o disecăm.




E ceva atât de sublim în privinţa acestei afirmaţii, atât de delicat şi de pur, încât oricine este confruntat cu ea are următoarea dilemă. Pe de-o parte, ne este frică să ne ocupăm de ea într-un mod detaşat – în aşa zisul mod ştiinţific, pe de altă parte există de asemenea pericolul ca, dacă nu o analizăm până la un anumit punct, nu reuşim să-i înţelegem esenţa şi scopul adevărat. Suntem obligaţi să facem ambele lucruri – să o analizăm şi să încercăm să o înţelegem, având permanent în minte faptul că este o experienţă de viaţă şi o stare de fapt care ar trebui să ne pună pe gânduri.
Îl avem acum în faţă pe Pavel care-i mângâie pe filipenii care erau îngrijoraţi pentru el. Le-a spus că prizonieratul lui a lucrat mai degrabă la înaintarea Evangheliei şi că aştepta şi nădăjduia că nu va fi dat de ruşine cu nimic, ci că, acum, ca întotdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul lui, fie prin viaţa lui, fie prin moartea lui (Fil 1:20). Acesta este contextul afirmaţiei despre care vorbim. Pavel vrea să spună că, în ceea ce-l priveşte, îi este indiferent dacă va fi dat la moarte sau dacă va continua să trăiască; în faţa lui sunt două posibilităţi, iar el nu ştie care se va întâmpla, însă, el spune: „E ok. Va fi bine aşa cum va fi”. El nu este îngrijorat şi nici filipenii nu trebuie să fie îngrijoraţi, deoarece Pavel spune: „pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig”. Apoi continuă spunând că dacă ar fi să-şi exprime preferinţa, atunci aceasta ar fi să plece, să fie mutat în slavă, totuşi, de dragul lor este mai bine pentru ei să rămână. Ne vom ocupa în continuare de acest punct al afirmaţiei lui Pavel pe care el o face cu privire la viaţă şi la sensul vieţii.
Cuvintele acestei afirmaţii ne confruntă cu cele mai importante întrebări care ni se pot pune vreodată: Ce este viaţa? Ce înseamnă să trăieşti? Şi ce înseamnă asta pentru mine? Despre ce este vorba la urma urmei? Aceasta cea mai mare tragedie – că între toate grijile noastre de viaţă, în toată activitatea noastră intelectuală, în toate discuţiile noastre, singurul lucru de care oamenii nu sunt niciodată preocupaţi este, de fapt, lucrul cel mai important şi mai evident dintre toate – şi anume, viaţa însăşi şi trăirea. Iar aceasta nu este doar o întrebare importantă în sine, ci voi merge mai departe evidenţiînd că aici suntem confruntaţi cu cel mai dur test al mărturisirii credinţei creştine pe care-l putem întâlni. Pentru că, bineînţeles, acesta este un cuvânt mai mult sau mai puţin lipsit de sens pentru cineva care nu este creştin. Acest cuvânt vorbeşte în special celor care spun că sunt creştini şi, de aceea, sunt atât de nerăbdător să mă ocup de această problemă într-un mod subiectiv.
Bineînţeles că există tentaţia de a privi aceasta ca fiind doar o „experienţă” de-a lui Pavel, însă, dragii mei prieteni, acum vorbim despre noi, nu doar despre Pavel. Această afirmaţie este adevărată în cazul lui Pavel mai întâi şi mai întâi, dar ce e adevărat în cazul lui Pavel trebuie să fie adevărat pentru orice alt creştin. Apostolul Pavel n-a spus niciodată că este vreo diferenţă între el şi orice alt creştin. Niciodată n-a spus că există un fel de creştinism care se aplică lui şi un alt fel care se aplică celorlalţi. Pentru mine, unul dintre cele mai subtile pericole cu care suntem confruntaţi majoritatea este că, deşi avem 400 ani de protestantism, încă mai facem acele false diferenţe pe care le fac şi romano-catolicii între creştini şi necreştini. Se ştie că ei fac o diferenţiere puternică între sfinţi şi creştini obişnuiţi. Ei spun că sfinţii sunt oameni speciali sau „creştini spirituali” foarte diferiţi de „creştinii lumeşti”. Dar aceasta este o distincţie care nu se întâlneşte în Noul Testament.
Recunoaştem, bineînţeles, că există diferenţe în daruri şi slujbe, vedem aceasta în 1 Corinteni 12 şi Efeseni 4 şi în multe alte locuri din Scriptură. Dar în timp ce există diferenţe în slujbele care sunt date creştinilor de Duhul Sfânt prin Isus Hristos, noi toţi nu ne diferim cu nimic, iar vieţile noastre trebuie să arate asta. De aceea, apostolul vorbeşte atât de des despre „noi”. Ce este adevărat despre el, este adevărat şi despre alţii, şi aici, în această afirmaţie suntem confruntaţi cu unul din cele mai răscolitoare şi dure teste la care am putea fi supuşi. Putem noi spune în mod onest împreună cu acest om că pentru noi a trăi este Hristos? Este această afirmaţie adevărată în privinţa noastră? Nu am nici măcar un dubiu că cel mai măreţ lucru care se poate întâmpla în Biserică şi deci, şi în lumea de astăzi, este ca oamenii creştini să fie în stare să spună acest lucru din toată inima. Doar atunci când vor vorbi în felul acesta vor putea face ceva care să conteze în lumea asta; doar atunci când vor fi mistuiţi de această pasiune pentru Domnul lor, vieţile lor vor radia şi întreaga lume va şti că li s-a întâmplat ceva.



Deci, să privim spre acest cuvânt mai întâi în termenii experienţei apostolului, şi apoi haideţi să le găsim aplicarea şi în vieţile noastre. Pavel era în închisoare şi ridică această problemă : „ S-ar putea să mai trăiesc încă vreo 20 de ani” sau „Se poate să fiu dat la moarte mâine”. Dar ştiţi, mă găsesc într-o asemenea stare încât toată această chestiune îmi este indiferentă pentru că dacă voi mai trăi încă 20 de ani aceasta pentru mine înseamnă Hristos, iar dacă voi fi dat la moarte, asta înseamnă tot Hristos pentru mine; oricare din acestea două se va întâmpla, pentru mine se rezumă la acest lucru: „Hristos înseamnă viaţă, viaţa înseamnă Hristos”. Repet, întrebarea vitală care ni se pune tuturor este dacă putem spune acelaşi lucru şi noi. Pavel face aici o distincţie esenţială între cei care sunt creştini şi cei care nu sunt, iar lucrul care-i caracterizează pe creştini este că pentru ei, viaţa înseamnă Hristos.
Dar ce este viaţa? Ce înseamnă să trăieşti? Cred că cea mai bună modalitate de a putea răspunde la această întrebare este să analizăm răspunsurile care au fost date acestei întrebări. Există, bineînţeles, foarte mulţi oameni care nu se gândesc niciodată la sensul vieţii. Pentru ei, viaţa înseamnă doar existenţă, un fel de condiţie animală sau o stare asemănătoare cu cea a unei flori sau plante. Există mulţi oameni care nu au o filozofie anume de viaţă. Ei pur şi simplu s-au trezit în lucrul acesta uimitor numit viaţă; li s-a oferit acest dar uluitor de a exista şi totuşi, trec prin existenţă fără a o contempla. Ei nu se opresc niciodată pentru a se întreba ce înseamnă ea la urma urmei, şi pur şi simplu trăiesc zi după zi mâncând şi bând fără a fi măcinaţi de asemenea gânduri.
Apoi, există oamenii care îşi trăiesc viaţa din perspectiva epicuriană, perspectivă ce poate fi sintetizată cel mai bine prin fraza: „Să mâncăm, să bem şi să ne veselim”. Atitudinea epicuriana faţă de viaţă era des întâlnită pe vremea lui Pavel ca şi în vremea de azi. Se centrează mai mult pe ideea de existenţă decât pe viaţă; pentru ei viaţa înseamnă plăcere: să mănânce, să bea, să danseze sau orice ar mai putea face. Aceasta e o filozofie de viaţă foarte bine pusă la punct care acaparează întreaga viaţă a unui om şi există mulţi oameni care chiar îmbrăţişează acest stil. Nu vreau să întârzii cu aceste consideraţii preliminare, dar e uimitor să vedem că, dacă ar fi să răspundă onest, mase mari de oameni ar recunoaşte că pentru ei asta înseamnă viaţa: un cerc de plăceri. E tragic, dar e adevărat. De câte ori nu auzim de oameni care pleacă din sate şi se duc să trăiască în oraşele mari pentru că vor să vadă „viaţa”. Îi compătimesc pe cei pe care îi lasă în urmă deoarece pentru ei viaţa înseamnă ocazie pentru plăcere.
O altă perspectivă asupra vieţii este cea a stoicilor. Este mai inteligentă decât cea a epicurienilor şi spune că viaţa este ceva ce trebuie îndurat. Omul stoic nu are tot timpul un zâmbet pe faţă şi nu spune: „Nu-i aşa că totul e minunat?”. El e suficient de inteligent să vadă că această afirmaţie e departe de adevăr. El a ajuns să-şi dea seama că lumea asta poate fi deseori umplută de lacrimi, el vede duritatea şi mizeria, suferinţa şi chinul şi ajunge la concluzia că a trăi înseamnă să înduri totul, să mergi mai departe, să te iei de mână cu viaţa şi să continui indiferent de ce s-ar întâmpla. Există, de asemenea, şi foarte mulţi oameni pe care, dacă i-ai întreba la ce se rezumă viaţa ar răspunde că este o bătălie care depinde de împrejurări şi noroc şi că trebuie să stai în picioare în mijlocul suliţelor şi săgeţilor care vin din partea norocului – adică o luptă continuă şi nesfârşită.
Urmează apoi perspectiva cinicului – perspectivă ce apare întotdeauna când viaţa este dificilă. Probabil că una dintre cele mai potrivite fraze pentru a exprima acest punct este discursul pe care Shakespeare îl pune pe buzele lui Macbeth:
„Opreşte-te! Stai! Lumânare ce ai viaţa scurtă! Viaţa nu este decât o umbră ce se mişcă; un actor sărman Care se fuduleşte şi îşi împopoţonează numărul pe scenă, Iar apoi e dat uitării; viaţa e un basm spus de un idiot Cu mult zgomot şi furie, un basm ce n-are nici un sens.”
Asta vreau să spun prin perspectiva cinicului. Atât de mulţi îmbrăţişează acest fel de gândire azi! Astăzi, când idealurile sunt falsificate, iar atâtea şi atâtea speranţe au fost trântite la pământ, această perspectivă vine ca o tentaţie ciudată. Comentariul clişeic al oamenilor de azi este: „Ce rost au toate lucrurile? Ce înseamnă?... Nimic.
Apoi, ca să mergem mai departe, există punctul de vedere mistic asupra vieţii. E important să înţelegem acest punct deoarece deseori perspectiva creştină asupra vieţii este înţeleasă ca perspectivă mistică. Există, bineînţeles, un asemenea lucru ca misticism creştin şi e foarte important să spunem misticism Creştin pentru ca lucrurile să fie clare. Perspectiva tipică a misticilor spune că viaţa şi toate relele ei există, în ultimă instanţă, din cauza cărnii şi că salvarea poate fi atinsă numai prin ieşirea din carne şi prin a nu te identifica cu ea. Prin urmare, misticul îşi petrece timpul încercând să mortifice carnea; el încearcă să trăiască într-un mod pasiv, nepermiţând lumii să-l influenţeze sau să-l afecteze în vreun fel. În felul acesta trăieşte el – încercând să moară faţă de lume şi să adopte o atitudine pur pasivă.
Daţi-mi voie să merg mai departe expunând perspectiva îmbrăţişată de oamenii obişnuiţi şi aici este punctul în care cuvintele apostolului ne testează atât de profund. Mă adresez acum creştinilor, membrilor bisericilor creştine: Dacă ai fi întrebat: „Ce înseamnă a trăi pentru tine? Ce este viaţa pentru tine, de fapt? Care este cel mai important lucru de care te ţii?” Nu-i aşa că mulţi dintre noi ar trebui să recunoaştem şi să mărturisim faptul că viaţa, pentru noi, înseamnă familiile noastre, casele noastre, slujba, ocupaţiile sau activităţile din viaţa noastră? Oare viaţa nu înseamnă pentru noi compania şi iubirea celor dragi, viaţa de familie şi cercul nostru în care ne învârtim? Ce lucruri preţioase sunt acestea, dar de multe ori ele devin esenţa, lucrul cel mai important în viaţă, iar atunci când acestea ne sunt luate din viaţa, lumea noastră se prăbuşeşte şi nu ne mai rămâne nimic. Mi s-a părut întotdeauna un lucru foarte greu să scrii o scrisoare de compasiune unei familii necreştine căreia i-a murit un membru. Într-o familie ca aceasta pot fi oameni buni, oameni de treabă care-şi trăiesc viaţa într-un mod moral şi fericit, însă atunci când unul dintre ei moare ştii sigur că întreaga temelie a vieţii lor dispare.
Daţi-mi voie să mai continui puţin. Există şi perspectiva umanistă. Pentru un umanist, a trăi înseamnă a avea ocazii de a face bine, de a îmbunătăţi lumea şi de a ridica starea morală a societăţii. În această categorie se găsesc aceia care au această perspectivă idealistă asupra vieţii. Şi dacă îi întrebi ce înseamnă pentru ei a trăi, îţi vor spune: „Este o oportunitate de a schimba şi a îmbunătăţii viaţa omenirii”.
Haideţi să continuăm acum cu ceea ce am putea numi perspectiva religioasă şi spun „religioasă” pentru a o putea diferenţia de perspectiva creştină. Există unii oameni, pe care dacă-i întrebi „Ce este viaţa?” îţi vor spune că înseamnă să fii religios şi să împlineşti slujbe religioase. Haideţi să ne cercetăm pe noi înşine, dragii mei prieteni. Unul dintre cele mai mari pericole cu care sunt confruntaţi predicatorii este pericolul de a trăi având în centru activităţile în care sunt implicaţi: să vorbească, să predice, să fie angajaţi în slujba din biserică, să fie activi în religia pe care o au. Există pericolul de a trăi cu toate astea până la un punct, când dintr-o dată, întreaga lor activitate se duce şi sunt lăsaţi cu mâinile goale. Pentru mine, aceasta este una din cele mai mari tragedii ale vieţii. Uneori, trebuie să vorbesc cu bărbaţi sau femei care au avut o viaţă foarte activă în anturajul bisericii şi cărora, atunci când s-au îmbolnăvit foarte rău (de exemplu), nu le-a mai rămas nimic. Ei au trăit având în centru propriile activităţi şi interese, dar e un mare pericol în a înlocui lucrul despre care vorbeşte Pavel cu aceste lucruri.
Voi merge mai departe spunând că pentru un creştin, a trăi nu înseamnă nici măcar Dumnezeu. Vi se pare dus la extrem sau lipsă de respect faţă de Dumnezeu? Vi se pare că această afirmaţie e prea de tot? Eu zic că nu este. Un evreu sau un musulman poate spune foarte sincer că pentru el viaţa înseamnă Dumnezeu şi sunt mulţi în lumea aceasta care ar putea spune că Dumnezeu este în centrul vieţii lor. Prin urmare ceea ce este important în afirmaţia lui Pavel este că avem de a face cu marca distinctivă a unui creştin: „Pentru mine, a trăi este” – ce? – „HRISTOS”.
Este Hristos, nu Dumnezeu, nu Dumnezeu Tatăl, ci Hristos Fiul; nu interesele mele religioase, nu activităţile mele religioase, nici măcar unul din aceste lucruri pe care le-am menţionat mai sus; „pentru mine”, spune Pavel, „a trăi este Hristos”.
Dar la ce se referă când spune „viaţă”? Pentru el, viaţa înseamnă dragoste! Pavel se referă la lucrul suprem în viaţă, la lucrul pentru care şi prin care trăieşte, la lucrul fără de care viaţa pentru el ar fi fără scop şi fără sens; se referă la lucrul care controlează întreaga lui viaţă. Cred că cel mai simplu mod de a explica ce vreau să spun este următorul. Pavel spune despre el că este îndrăgostit de Hristos. Îl iubeşte pe Hristos şi, aşa cum se întâmplă întotdeauna în dragoste, această dragoste îi domină şi îi controlează viaţa. „Pentru asta trăiesc eu”, spune el, „acesta este scopul vieţii mele”...



Acum, daţi-mi voie să mai continui puţin pentru a putea înţelege şi mai bine ce vrea Pavel să spună când zice că Hristos controlează întreaga lui viaţă. Ce este viaţa? Mai întâi, voi răspunde prin a afirma că viaţa constă în ceea ce facem. Imaginaţi-vi-l pe Pavel în închisoare spunându-şi: „S-ar putea să mai trăiesc încă 20 de ani; şi dacă mai trăiesc, ce? Ce va însemna asta? Ce voi face în cursul acestor 20 de ani? Înaintea noastră ar putea fi 10, 20, 30 sau 40 de ani, dar ce vom face cu ei? Ce înseamnă viaţa pentru noi? Ce voi face? Acesta este primul lucru în care constă viaţa, iar acesta poate fi, la rândul său, divizat: viaţa constă în ceea ce gândesc şi domeniul intereselor mele. Viaţa nu înseamnă doar mâncare, băutură, dormit, sculat sau împlinirea slujbei. Pavel nu la asta se referă când spune viaţă. El se referă la un ţel în viaţă, la lucrurile care îi dau un real sens. Se referă la felul în care îmi petrec mare parte din timpul liber, la ce citesc şi la ce mă gândesc. Acesta este un test foarte bun. O caracteristică a dragostei este că se gândeşte întotdeauna la obiectul dragostei sale şi, fie că ne place sau nu, acest lucru ni se întâmplă fiecăruie dintre noi. De aceea, acest test este un test atât de puternic – „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”. (Matei 6.21). La ce mă gândesc? Care sunt interesele mele de fapt? Care este lucrul faţă de care sunt din ce în ce mai nerăbdător? Pentru Pavel, lucrul acesta era Hristos: Hristos era întotdeauna în centru.
Voi merge mai departe: dragostea, viaţa constă în a-ţi exprima sentimentele, în a-ţi exprima emoţiile, în a da frâu liber dorinţelor pe care le avem în noi. Vă amintiţi că Pavel ne spune foarte clar că dorinţa lui unică era să-L cunoască pe Hristos mai bine şi să-L iubească mai mult. Acesta, ne spune el în capitolul 3, este lucrul pe care şi-l doreşte, lucrul după care tânjeşte: „să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui” şi aceasta mai presus de toate. Pavel are acest sentiment, acest impuls, această emoţie şi este toată centrată pe Hristos. „Pentru mine a trăi” – în centrul emoţiilor şi sentimentelor mele – „este Hristos”. Apoi dragostea, viaţa înseamnă activitate, acţiune. Şi în privinţa asta, Pavel ne spune ce înseamnă pentru el acest fapt: el şi-a petrecut timpul vestind slava Domnului Hristos, pentru ca El să fie propovăduit, fie prin el, fie prin altcineva. De aceea doreşte să rămână cu filipenii – pentru a le putea spune mai mult despre Hristos. „Dacă mai rămân pe pământ încă 20 de ani”, spune el „ce voi face?” În ceea ce mă priveşte, eu doar îl voi propovădui pe Hristos. Le voi spune oamenilor despre El şi voi încerca să-i fac să creadă în El; voi face orice pentru a face numele Lui mărit şi slăvit. A trăi înseamnă activitate, din acest punct de vedere.


Un alt lucru adevărat cu privire la viaţă este faptul că în timpul vieţii ni se întâmplă tot felul de lucruri. Dacă voi mai trăi încă 20 de ani, voi face anumite lucruri şi anumite lucruri mi se vor întâmpla. Şi aici Pavel spune că pentru el viaţa înseamnă Hristos. Dar nu tot acest lucru l-a spus şi până acum? Nu asta a spus şi în versetele de la 12 la 30? Aceşti oameni încearcă să mai adauge un necaz la lanţurile mele prin faptul că îl propovăduiesc pe Hristos din pizmă, dar nu-i nimic! Pentru mine Hristos acoperă şi această suferinţă! Pavel priveşte chiar un asemenea lucru în termenii lui Hristos şi în lumina lui Hristos. Ce vrea el să spună este că, în Hristos, el a fost eliberat de sclavia lucrurilor care se întâmplă. El nu mai este o victimă a circumstanţelor sau a norocului. În capitolul 4, continuă spunând: „m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc”. Hristos l-a eliberat de tirania lucrurilor care ar putea să i se întâmple.
Celălalt lucru adevărat este că în viaţă dorim cu toţii satisfacţie. Există anumite lucruri pe care le aştept de la viaţă. Există anumite lucruri pe care le caut. Caut pace şi bucurie, caut fericire, iar Hristos îl împlineşte, îl satisface pe Pavel în mod complet în această privinţă. Am intelect: Hristos mi-l satisface, spune Pavel; am sentimente şi dorinţe care necesită împlinire: Hristos îmi este totul în tot. Orice aşteptare pe care o am de la viaţă este mai mult decât împlinită în Hristos. Asta vrea să spună atunci când zice că pentru el a trăi este Hristos. Acţiunea sau reacţiunea, dacă vreţi, la lucrurile care se întâmplă şi toate nevoile personalităţii şi felului său de a fi sunt complet împlinite. Dragul meu prieten, poţi să spui şi tu acelaşi lucru? Sunt tentat să mă opresc aici şi să continui punând aceiaşi întrebare. Pentru mine aici se găseşte esenţa poziţiei creştine. Lucrul care face ca un om să fie creştin este Hristos. Hristos este întotdeauna centrul, El este totul pentru mine. Pentru Pavel, „a trăi” însemna Hristos în totalitate (în mod deplin). Daţi-mi voie să mai pun o întrebare. Ce anume l-a făcut pe Pavel să simtă asta? Cred că putem găsi răspunsul în diversele epistole pe care le-a scris. Sunt sigur că motivul principal care l-a făcut să simtă asta a fost gloria Persoanei Domnului Isus. În Fapte 9 citim istoria de pe drumul Damascului, când Pavel sufla ameninţarea şi uciderea. Pavel şi-a zis că trebuie să facă multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret. Nu-L cunoscuse până atunci, dar atunci când L-a vazut, Pavel s-a îndrăgostit de Hristos şi nu i-a mai uitat niciodată înfăţişarea. Odată ce L-a văzut, toate celelalte lucruri au trecut în umbră. Toate celelalte lucruri au devenit nesemnificative în comparaţie cu chipul lui Hristos, cu gloria acestei Persoane, cu gloria celui binecuvântat. O! Dacă L-am vedea o singură dată, chiar şi cu ochiul credinţei, atunci am fi mistuiţi (consumaţi) de această pasiune! Pavel L-a văzut şi, inevitabil, s-a îndrăgostit de El. Vă amintiţi că Toma L-a văzut, dar aduceţi-vă aminte ce i-a zis Domnul: „Tomo, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut”. S-ar putea să spui: „Dacă aş avea şi eu vedenia pe care a avut-o Pavel pe drumul Damascului, poate aş fi şi eu în stare să spun că Îl iubesc la fel de mult ca Pavel, însă eu nu L-am văzut niciodată”. Dar asta e o mare înşelăciune – Petru spune: „voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut”. Citiţi marile imnuri, citiţi vieţile sfinţilor – ei L-au iubit. Ei L-au văzut cu ochiul credinţei şi avem mărturiile lor. Slava persoanei Domnului Isus trebuie să fie cauza principală a dragostei noastre. Tragedia este că ne oprim atât de mult la beneficiile vieţii creştine. Suntem atât de nerăbdători să primim binecuvântări încât Îl uităm pe Cel care le dă. Pavel nu L-a uitat; El a realizat că Cel binecuvântat Şi-a dat chiar viaţa şi a mers la cruce pentru păcatele lui – „Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit” – chiar şi pe mine – „şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” E vorba de slava şi minunea crucii. El şi-a dat sângele pentru un păcătos aşa de nenorocit.
Acum, Pavel a ajuns să vadă că despărţit de Hristos nu există viaţă adevărată. În capitolul 3, foloseşte acea expresie atât de dură: „şi le socotesc ca un gunoi” – refuză, toate celelalte nu merită. Fără Hristos nimeni nu poate trăi cu adevărat – cu El este singura existenţă reală!
În sfârşit, Pavel a simţit şi a spus aceste lucruri datorită noii perspective asupra vieţii care i se descoperise. Pavel a înţeles că viaţa în această lume este doar o pregătire pentru minunata viaţă care urmează. Asta nu înseamnă că trebuie să depreciem această lume şi nu înseamnă nici scepticism sau misticism. Dacă a existat vreodată cineva care a trăit o viaţă activă, atunci acesta a fost Pavel: nu! (el nu a murit într-o stare pasivă faţă de lume) moartea lui nu a fost faţă de lume, moartea lui a fost faţă de păcatul care este în lume. Şi asta pentru că Pavel a înţeles că lumea este într-un mare conflict cu Împărăţia Cerurilor. El ştia că va veni o zi când Regele se va întoarce şi va mătura forţele răului pentru a-şi instaura Împărăţia. Pavel spune iarăşi acum: „Poate că voi mai trăi încă 20 de ani în această lume, dar mă gândesc la slava care mă aşteaptă, mă gândesc la viaţa care urmează, la adevărata viaţă când Regele va împărăţi iar eu voi fi cu El! Şi acest lucru l-a făcut să trăiască pentru Hristos!
Întreb acum din nou: „Pentru tine a trăi ce înseamnă? Înseamnă Hristos?” Oare putem şi noi să spunem ce a spus Contele Zinzendorf, conducătorul moravian care l-a ajutat pe John Wesley înainte şi după convertirea sa? El nu a avut niciodată descoperirea pe care a avut-o Pavel pe drumul Damascului, dar şi pentru el Hristos era în centru. Putem să facem şi noi din această afirmaţie moto-ul vieţii noastre? „Am o singură pasiune – este El şi numai El!” „Pentru mine, a trăi este Hristos”. O! Dacă am avea cu toţii această pasiune. Cred că am putea să transformăm lumea asta într-o zi, cred că o mare trezire s-ar naşte, numai dacă am avea această pasiune! El şi numai El! Haideţi să rămânem concentraţi asupra Lui! Haideţi să medităm la El! Haideţi să cerem ca Duhul Sfânt să ni-L descopere pe El. Haideţi să ne rugăm pentru asta; haideţi să ne petrecem timpul cu aceasta, să ne lăsăm absorbiţi de asta; să-L lăsăm pe El să ia locul central; haideţi să facem tot ce putem pentru a-L cunoaşte pe El mai bine, pentru că a-L cunoaşte înseamnă a-L iubi!...
Am o singură pasiune – EL ŞI NUMAI EL!


Scris de
Martyn Lloyd Jones

marți, 26 februarie 2008

Pentru CE sa traiesti?















26 FEB- "Adevarul este confortul cel mai de pret al vietii."
Agenda Asociatia Barbatilor Crestini - meditatii din jurnal.

Scopul vietii este sa il intalnesti, sa-L iubesti si sa-L cunosti pe Dumnezeu si sa il faci cunoscut si altora, sa il iubeasca si cunoasca pe ISUS.
Scopul si sensul vietii este acela de a invata pe om sa iubeasca. A iubi inseamna ca atunci cand tu, cealalta esti fericita, si eu sunt fericit. Iar daca tu, celalalt, esti necajit si suferi, atunci si pe mine ma doare. Atata tot.

Asa ca spun : VIATA este putin ragaz dat unor libertati, pentru a invata sa iubesti, cu certitudinea ca trebuie sa lupti impotriva raului prin Forta si Ajutorul Duhului Sau cel sfant.
Iubind te daruiesti cu tot ce-ti apartine tinand cont de faptul ca " DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE".
1 Ioan 4:8
"Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu;
pentru ca "DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE"

De ce atata suferinta?

















un copil Memorial- La Memorialul Veteranilor de Razboi


Nu m-am vindecat si nu ma voi vindeca niciodata de toata povara de suferinte care copleseste omenirea inca de la inceputurile ei. Se crede dupa cum au cercetat oamenii de stiinta ca pe pamant au trait 80 de miliarde de oameni. Cati au avut parte de o viata dureroasa, cati s-au chinuit cu o boala pe pamant? Cati au suferit si pentru ce?

Catehismele tuturor religiilor ne invata ca viata are UN SENS.
Dar cati barbati sau cate femei, din toate zecile acestea de miliarde, ii vor fi descoperit sensul?
Cati dintre ei au putut dobandi constiinta unei vieti spirituale?
A unei Sperante mai bune?
Cati altii au trait in schimb aproape ca niste animale, in friica, in nevoia de a supravietui, in durere si in boala?
Cati au mai meditat asupra sensului existentei eterne?
Am 24 de ani dar credinta mea se hraneste din relatia cu Domnul ISUS, si aceaste credinta se transforma pe zi ce trece tot mai mult in astfel de intrebari si certitudini.

miercuri, 20 februarie 2008

Whoever saves one life, saves the world entire



























Uitandu-se shocat si ("trezit la realitate") la inel Oskar Schindler - realizeaza ca prin oferirea inelului la nazisti ..ar mai fi putut salva un om. te intreb sincer ..au pus stapanire pe tine "jucariile"( valorile si posesiile) din casa ta? te conduce materialismul?te folosesti de oameni ca sa pui mana pe aur(pozitii, functii, titluri, "avansari" ?
sau te folosesti de lucruri si ii iubesti pe oameni?
CE sunt mai importante pentru tine in aceasta viata " realismul obiectiv al vietii" sau idealismul crestin de a iubi? Sunt mai importante sufletele pe care le intalnesti sau oamenii sunt doar niste "obiecte de interes"?
ce spun prietenii tai despre tine?

adevaratul regizor a fost un supravietuitor- evreul cu numărul 173 de pe lista lui Schindler








































Misteriosul nr. 173 de pe lista lui Schindler
Fără el, Spielberg nu ar fi făcut niciodată filmul premiat cu şapte statuete Oscar

Leopold Paul Page, un evreu polonez care a reuşit să supravieţuiască exterminării naziste din timpul celui de-al doilea război mondial (graţie eroismului industriaşului Oskar Schindler), a murit recent [n.b.: adică în 2001, anul în care a fost tipărit acest număr al revistei] la Los Angeles, în vârstă de 87 de ani. El a fost “izvorul de inspiraţie” al scriitorului australian Thomas Keneally şi al regizorului american Steven Spielberg, pe care i-a ajutat la realizarea unui roman şi a unui film celebru: Lista lui Schindler.

Înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Leopold Page (pe numele lui adevărat Leopold Pfefferberg) îşi terminase studiile la Universitatea din Cracovia şi devenise învăţător. La declanşarea ostilităţilor, s-a înrolat în armata poloneză. După puţin timp a fost rănit şi capturat, apoi trimis în lagărul de concentrare de la Plaszow, al cărui comandant, Amon Goeth, ofiţer SS, îi furniza lui Oskar Schindler (contra unor cadouri substanţiale şi “comisioane” grase) mâna de lucru de care industriaşul avea nevoie la fabrica sa de muniţie de la Brinnlitz. Astfel, Page a devenit unul dintre cei 900 de evrei transferaţi din lagăr pe care Schindler i-a primit cu “pâine şi ciorbă” şi cu promisiunea că vor supravieţui. Industriaşul a mai corupt şi alţi “barosani” nazişti, astfel că faimoasa lui listă a ajuns să conţină 1.200 de evrei cărora le-a oferit adăpost şi un loc de muncă, salvându-i în acest mod de la o moarte sigură. Page şi soţia sa, Ludmila, au supravieţuit astfel cruntului război.
La terminarea acestuia, Page i-a spus lui Schindler: “Nu ştiu cum, dar voi face din Oskar Schindler un nume faimos!”. Şi cel scăpat de la moarte s-a ţinut de cuvânt.
“Am o poveste grozavă pentru dumneavoastră.”
Împreună cu familia, Page a plecat la New York după război. Apoi s-a mutat la Los Angeles, unde şi-a deschis un magazin de marochinărie şi a început să se intereseze de scriitori, scenarişti sau regizori care ar fi fost dispuşi să-i asculte povestea vieţii, dar mai ales a salvatorului său, inimosul industriaş german. Timp de 40 de ani, Page a “acostat” toate persoanele cu figuri mai “intelectuale” care intrau în magazinul lui din Beverly Drive. “Am o poveste grozavă pentru dumneavoastră”, le spunea el clienţilor care i se păreau că fac parte din lumea literaturii sau a cinematografiei. Nimeni nu se arăta însă prea doritor să asculte această poveste, până când, în octombrie 1980, în magazinul lui Page a intrat scriitorul australian Thomas Keneally, care a cerut o geantă mică de voiaj: “Am o poveste grozavă pentru dumneavoastră”, i-a spus scriitorului cel care pe lista lui Schindler a avut numărul 173.
“Nu mai pierde vremea cu dinozaurii!”
Romanul lui Keneally a văzut lumina tiparului în 1982. “M-am îndrăgostit de povestea lui Page imediat ce am auzit-o, aşa cum nu mi s-a mai întâmplat de mult”, a mărturisit ulterior sciitorul, care a dedicat cartea “memoriei lui Oskar Schindler şi lui Leopold Pfefferberg, a cărui perseverenţă a permis acestui roman să iasă la lumină”. Apoi Page nu şi-a găsit liniştea până când n-a văzut paginile romanului transpuse într-un film: prin intermediul unui client, a reuşit să-l întâlnească pe Spielberg, care - impresionat - şi-a dat acordul pentru realizarea peliculei. “Nu mai pierde vremea cu dinozaurii! Te asigur că vei lua un Oscar cu povestea lui Oskar”, au fost cuvintele lui Page, care l-au convins pe regizorul filmului “Jurassic Park” să dea semnalul primului “tur de manivelă” la Lista lui Schindler. Realizat în 1993, acest film a câştigat şapte premii Oscar. L-a făcut celebru pe Oskar Schindler şi l-a împăcat cu lumea pe Leopold Pfefferberg, alias Leopold Paul Page, evreul cu numărul 173 de pe lista lui Schindler.

marți, 19 februarie 2008

I Could Have Done More



In fiecare an obisnuiesc sa pun cate unul din filmele mele preferate.
Unul din aceste filme este Lista Lui Schindler.
si am descoperit atatea lucruri faine.

Putem face mai mult pentru Domnul ISUS!
EL chiar merita viata noastra intreaga.

"Whoever saves one life, saves the world entire."
Te motiveaza si inspira mult acest film.

AICI este un documentar despre viata din lagar.
Iti doresc o zi binecuvantata cu ISUS

Esti profund miscat dupa un astfel de film ce iti misca si schimba inima si mintea. lasand-o marcata pe viata.

Finalul este cutremurator....Schindler ..este inconjurat de ( LISTA) de evrei pe care i-a salvat prin fabrica sa...si ii multumesc recunoscator ..insa el izbucneste in lacrimi ...cand realizeaza esenta vietii ....si valoarea SUFLETULUI UMAN....
Itzhak Stern: There will be generations because of what you did.

ACEEA de a mai salva o singura PERSOANA.
Gandeste-te bine la viata ta, sa nu ajungi la sfarsit un om al regretelor, si sa spui ca PUTEAI FACE MAI MULT PENTRU DUMNEZEU.
Sa traiesti o viata folositoare Imparatiei Sale.
Amin! Urmareste filmul apoi roaga-te.

luni, 18 februarie 2008

caut un om- spune Dumnezeu








Dati-mi un om ...un singur om

Daţi-mi un om al lui Dumnezeu - un singur om,

A cărui credinţă este stăpâna minţii lui

Şi voi îndrepta toate nedreptăţile

Şi voi binecuvânta întreaga omenire.

Daţi-mi un om al lui Dumnezeu - un singur om,

A cărui limbă este atinsă de focul sfânt

Şi voi aprinde cele mai întunecate inimi

Cu ţeluri înalte şi dorinţe nobile.

Daţi-mi un om al lui Dumnezeu - un singur om,

Un profet puternic al Domnului

Şi voi aduce pacea pe pământ

Prin rugăciune şi nu prin sabie.

Daţi-mi un om al lui Dumnezeu - un singur om,

Convins de viziunea sa

Şi voi ridica altarele sfărâmate

Şi voi îngenunchea naţiunile în faţa lor.

( George Liddell )

vineri, 15 februarie 2008

Cartea vietii mele















In tren cu "Alege Viata"
-evanghelizare-
Cele 4 legi Spirituale

Nimeni nu-si scrie viata lui insusi!

Dar cine sunt autorii vietii mele? Parintii si pedagogii ma modeleaza, oameni si pareri ma influenteaza, medii si puteri ma determina, circumstante si relatii ma forteaza, inclinatii si mentalitati ma ademenesc, boli si neputinte ma impiedica, spatiul si timpul ma conditioneaza, societatea si politica ma schimba.
Oare viata mea este o carte in care altii scriu tocmai viata mea personala?Cui permit eu sa fie autorul vietii mele? Avand in vedere toata conditionarea lumeasca, toata limitarea omeneasca a vietii mele. Dumnezeu in toata intelepciunea si iubirea Lui, sa scrie El viat mea. Asa va fi bine pentru mine, binecuvantare pentru altii si preamarire pentru Dumnezeu.

Astfel Il rog pe Dumnezeu sa ma influenteze, sa ma modeleze si sa-mi conduca viata. Atunci grijuliu rasfoiesc cartea vietii mele si fila cu fila o traiesc cu prudenta, o primesc din dragostea lui Dumnezeu si Lui i-a redau spre ispasirea pacatelor.

Viata mea este prea pretioasa ca sa fie abuzata de cineva, de ceva, intr-un scop indefinit sau chiar gresit.Este viata lui Dumnezeu cu mine si viata mea cu El.

"Viata se aseamana unei carti: Smintitii o rasfoiesc in trecere, inteleptii o citesc cu chibzuinta fiindca stiu ca o pot citi doar o singura data" ( Jean Paul).

" Cand nu eram decat un plod far chip ochii Tai ma vedeau si-n cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de-a fi fost vreuna din ele" Psalmul 139:16

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică