Cine te trimite in lucrare?

Am primit acum din Oradea prin Andrei Caba acest mesaj. Domnul sa il binecuvanteze si sa il insoteasca mereu in toate zilele vietii sale.

Mergi unde te trimite Domnul sau unde vrei tu de capul tau?

Cine este cel care te-a „trimis” în misiune?… Domnul?… Păstorul?… Dacă Domnul este: El te va sprijini şi va fi cu tine: îţi va da putere şi vei fi o mărturie extraordinară… Uneori oamenii sunt cei care ne trimit în lucrare!… alteori doar râvna noastră, ŞI NU EL!… şi astfel, în timp ce poate Domnul ar fi vrut să stai în părtăşie cu El, şi să-L cunoşti mai mult, tu mergi peste tot, şi te trezeşti că parcă nu poţi face lucrarea… Acum, dacă ai mers deja, Domnul să fie cu tine: pune-ţi oricum încrederea în Domnul în toate, există şi o trimitere în Sfânta Scriptură care ne trimite în toată lumea pentru a propovădui Evanghelia… dar uneori să ştii că Domnul vrea pur şi simplu sa te sfinţească pe tine, să te curăţească pe tine, să te umple de Duhul Sfânt!… de puterea Sa, şi apoi să te trimită!… într-o lucrare puternică, misionară, vie!… Hai să căutăm voia „ascunsă” a lui Dumnezeu!… Efeseni 5:10 spune: „Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului”!… Adică să cauţi voia aceea care este plăcută lui Dumnezeu, voia aceea ascunsă, pe care n-o ştii uneori!… Dumnezeu are dreptul de a-Şi descoperi sau de a nu-Şi descoperi gândurile Sale!… Şi dacă nu o facem, rămânem fără înţelepciune, asta e, şi NIMENI nu-I poate băga de vină, căci EL ar avea de ce să Se ascundă complet de noi!… Dar mulţumiri fie aduse lui Hristos, că, prin El, avem acces la „orice cunoştinţă”, după cum este scris!… Şi, totodată, voia Lui, voia Sa cea sfântă, plăcută şi desăvârşită, o poate ţine cât de ascunsă vrea El!… Noi imediat vrem să băgăm de vină păstorului, proorocului, sau la cutare sau la cutare slujitor al lui Dumnezeu, „pentru ca nu ne-a înştiinţat”, pentru că „nu ne-a spus”… Dar Domnul poate să ascundă cât de mult şi de tare vrea El voia Lui cea bună plăcută şi desăvârşită!… Este dreptul Lui de a ne-o împărtăşi sau nu, şi, dacă ne-o împărtăşeşte, este un har, pe care-l primim!… Nu cumva să nici nu ascultăm de această voie a Sa, după ce a avut bunătatea de a ne-o arăta, de a ne oferi calea vieţii!… Suntem ca şi nişte condamnaţi la moarte, asupra cărora Împăratul Se uită şi, dintr-o izvorâre de milă, de hatârul Fiului Său, ne spune ce Îi este plăcut, şi ce putem face ca să trăim, şi să nu murim!… Cum ar reveni mânia Sa, şi cu cât mai mare ar fi această mânie, dacă noi respingem acest har!… Tot aşa este şi cu voia lui Dumnezeu… Voia Lui cea bună, plăcută şi desăvârşită!… De fiecare dată când ne-o spune, este un har!… Este dreptul Lui de a ne-o împărtăşi sau nu, sau de a o ascunde unde vrea El!… Aud pe mulţi care spun ca „vor să afle voia lui Dumnezeu” cu privire la atâtea lucruri!… Lucruri cum ar fi: căsătorie, ce i se va întâmpla în viitor!… Vai, proorocii noştri aproape că ajung „buletin de ştiri”!… Dar cum, dacă Dumnezeu Şi-a ascuns voia, tu vrei s-o afli prin altă parte?… Stai înaintea lui Dumnezeu, în post şi rugăciune!… Poate că voia Sa este ascunsă în trei zile de post şi de stat înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune!… Poate că voia Sa este ascunsă în cele 3 capitole din Scriptură pe care nu le-ai citit acum câteva zile!… Poate că voia Sa este ascunsă în al 4-lea capitol din Scriptură, pe care nu l-ai citit, că ai citit doar 3!… Sau poate că voia Lui este ascunsă în conştiinţa ta, şi e ascunsă într-un timp de cercetare şi de pocăinţă!… Eu ştiu şi sunt încredinţat în Dumnezeu că absolut orice faptă rea, ba chiar absolut orice cuvânt urât pe care-l spunem – dacă îl spunem – sunt de fapt pedeapsa unui Dumnezeu Suveran absolut asupra gurii noastre, asupra faptelor noastre, din pricina gândurilor şi dorinţelor rele din inima ta!… Şi ştiu, totodată, că această „ascundere” a voii Lui este din nou adesea datorată nouă, care fie ne-am crezut prea „tari”, şi am pornit fără El (ex. Ps. 30:6-7: „Când îmi mergea bine, ziceam: «Nu mă voi clătina niciodată!…» […] Dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m-am tulburat”!… ), şi atunci El „Şi-a ascuns Faţa”!… Nu da vina pe pastor, „că nu te hrăneşte”!… Pentru că în Ezechiel 34 şi Ioan 10 spune că tu ai deja un Bun Păstor, care te poate hrăni, şi care te poate duce în păşunile Lui verzi, la apele Lui de odihnă, la Apa Vieţii, din care, dacă bei, nu-ţi va mai fi NICIODATĂ sete, ci, din contră, din tine şi din inima ta vor curge RÂURI DE APĂ VIE!… Amin!…

Şi… chiar în biserică, chiar lângă prooroci, Cuvântul lui Dumnezeu poate fi ascuns pentru tine, pentru ochii tăi!… În Psalmul 76:1 este scris că „Dumnezeu este cunoscut în Iuda”; în Psalmul 147:19 scrie „El descopere lui Iacov Cuvântul Său” şi, în 20 scrie „El n-a lucrat aşa cu toate neamurile, şi ele nu cunosc poruncile Lui”!… Evident că Dumnezeu descopere cui vrea Cuvântul Său, Legea Sa şi Voia Sa cea bună, plăcută şi desăvârşită!… Dar, un lucru interesant, aş putea spune, este că, în ciuda faptului că Dumnezeu era „cunoscut în Iuda”… David spune, uneori, că Dumnezeu „Îşi ascunsese Faţa”!… Chiar în mijlocul lui Israel, unde Dumnezeu Se descoperea cu mare putere, Davide, nu-L vezi pe Dumnezeu?… S-a ascuns El de tine?… Tot aşa S-a ascuns uneori faţă de noi, din pricina păcatului sau din alte asemenea motive, şi, în loc să plângem asemenea lui David după prezenţa Lui, după Faţa, ca şi David, noi am continuat să mergem spre pierzanie!… Şi chiar când Dumnezeu S-a descoperit nouă, câteodată, prin câte cineva – şi asta NUMAI DATORITĂ BUNĂTĂŢII LUI, noi să ignorăm aceasta, şi să dispreţuim „bunătăţile îndelungei Lui răbdări”??… În loc să cădem în genunchi, şi să-I spunem: „Mulţumesc, Doamne, căci acum înţeleg!… Pe acest drum trebuia să mă duc, şi pe această Cale nu voi fi biruit, ci voi fi biruitor cu Tine!… Doamne, acum înţeleg!… Şi mă pocăiesc sincer, în sac şi cenuşă!… Vreau să Te urmez, Doamne!…” – Cum, ţi se pare exagerat „să te pocăieşti în sac şi cenuşă”???… înseamnă că nu ai înţeles măreţia, suveranitatea şi autoritatea lui Dumnezeu!… Însuşi Hristos a spus „temeţi-vă de Acela, care, poate să arunce şi sufletul şi trupul în gheenă” !… Când Dumnezeu ţi Se descopere, este un har al Său!… Bucură-te de acest har, şi pocăieşte-te „în sac şi cenuşă” înaintea Lui!… Căci aşa, şi numai aşa, vei ajunge în ceruri, sus, pentru totdeauna în har, în fericire veşnică împreună cu Regele şi Domnul nostru: Isus Hristos!… Oricât de ascunsă ar fi voia lui Dumnezeu, ea ne poate fi descoperită prin Duhul lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:10-11 „[…] Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu”). Noi avem, prin credinţa în El, acces la aceste „lucruri ascunse” (Deuteronom 29:29 „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim TOATE Cuvintele Legii acesteia.”)!… Poate că voia lui Dumnezeu este ascunsă într-o zi, două, trei, sau chiar mai multe, de post şi rugăciune, de stat pur şi simplu înaintea Lui!… Caută după ea, ca după o comoară ascunsă, şi, când o găseşti, „vinde tot ce ai, şi cumpără-o” !… Ca să ai viaţă, adică viaţă veşnică!… Ca să ai cu adevărat „BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU” în toate!… caută, şi sapă adânc, în Hristos, prin credinţă, în Cuvânt, în meditaţie, în gândire, chiar şi în conştiinţă (Isaia 44:19 „Niciunul nu intră în sine însuş, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică […]”)!… Caută voia lui Dumnezeu, oriunde ai putea-o găsi!… Nu fi ca şi Balaam, care n-a căutat, ŞI NICI N-A GĂSIT, ATUNCI, EVIDENT!… VOIA LUI DUMNEZEU, cea bună, plăcută şi desăvârşită, nici când o măgăriţă i-a vorbit!… Căci ŞTIM CUM A SFÂRŞIT ACEST BALAAM!… Caut-o, oriunde, ca şi după o comoară!… Poate o vei găsi, poate vei găsi cărarea vieţii, poate vei găsi cărarea binecuvântării, care este numai în EL!… ştiu că, dacă vei căuta, DIN TOATĂ INIMA TA, o vei găsi, şi te vei bucura de ea!… Domnul să vă facă pe toţi misionari, plini de puterea Lui!… nişte robi ai Săi, care-L urmează oriunde merge El, oriunde le spune să meargă ei merg!… cu încredere că, dacă El i-a trimis, El va fi cu ei, cuvintele şi lucrarea lor vor avea autoritate şi rod, din pricina Cuvântului şi autorităţii pe care El o pune în noi şi în lucrarea noastră, căci El ne-a trimis!… Sau, dacă nu ştii dacă eşti trimis de El… atunci mai bine stai în post şi rugăciune înaintea Domnului!… şi daca El nu te-a trimis, mai bine renunţă!… măcar pentru o vreme!… şi stai înaintea Domnului în post şi rugăciune!… până când El te trimite, cu putere, cu autoritate!… spune, ca şi Moise: „Dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici” (Exod 33:15)!… Dumnezeu Domnul vorbeşte, prin gura proorocului Său Hagai (1:7-8;… cap. 2, […]):

„Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne, şi zidiţi Casa! Eu mă voi bucura de lucrul acesta, şi voi fi proslăvit, zice Domnul. Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce?… zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele, care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui. De aceea cerurile nu v-au dat roua, şi pământul roadele. Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi peste vite, şi peste tot lucrul mâinilor voastre. [„Zorobabel,… Iosua,… au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor şi cuvintele proorocului Hagai… Şi poporul s-a temut de Domnul.”]. Hagai, trimesul Domnului, a zis poporului, după porunca Domnului: «Eu sunt cu voi, zice Domnul!…» [Domnul a trezit duhul lui Zorobabel,… duhul lui Iosua,… şi duhul întregei rămăşiţe a poporului. Aşa că ei au venit, şi s-au pus pe lucru în Casa Domnului oştirilor, Dumnezeul lor(!)…] Acum, fii tare, Zorobabel! zice Domnul. Fii tare şi tu, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot! Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi!… Căci Eu sunt cu voi, zice Domnul oştirilor. Eu rămân credincios legământului pe care l-am făcut cu voi, când aţi ieşit din Egipt, şi Duhul Meu este în mijlocul vostru; nu vă temeţi! „Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi, zice Domnul oştirilor; şi în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oştirilor.”

hei, asculta...

Scrisorile lui Teddy

O scurta povestioara pe care am primit-o pe mail prin grupul "Strajerii", care transmite o lectie de viata si care am considerat ca merita invatata de multi dintre noi. Am mai ascultat-o prima data intr-o tabara Dorcas din Debrecen(UNG). Stiu bine ca m-a marcat de atunci. Domnul sa va cerceteze si pe voi. O poveste fascinanta si captivanta ce o puteti citi si folosi pentru cei scolari.

"Ca niste mere de aur in vase de argint sculptate, asa este un cuvant spus la momentul potrivit" Proverbe 25:11

SCRISORILE LUI TEDDY
In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult. Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard. Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul. Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4. La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma.

Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese:
"Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in preajma lui."

Profesoara din clasa a 2-a scrisese:
"Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea."

Profesoara din clasa a 3-a scrisese:
"Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva."

Profesoara dintr-a 4-a a scris:
"Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei."

De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy. Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune:

"Doamna Thompson, astazi mirositi exact ca si mama".

Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi. Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.

Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori. Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.

S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche:
"Multumesc pentru ca ai crezut in mine! Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva!"Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi:
"Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine."

Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci.
Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti si.... ar fi ideal daca acest "ceva" ar fi o schimbare in bine!!!

Si mai ales te rog, nu uita:

Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice.

AICI poti vedea o prezentare. Fa o diferenta

Zgarciti la incurajare

Suntem zgarciti, saraci, anemici in a ne mangaia unii pe altii, sau a ne incuraja si aprecia. In a spune cuiva "Dumnezeu are o placere sa conteze pe tine in viata asta". Si multe alte cuvinte bune...alese de El de sus , care apoi ti le transmite tie sa le spui celui de langa tine, sau celui in nevoie.
La radio am auzit ieri ...ca :

Frumusetea se afla in ochii privitorului

Si da cred ca are dreptate. Monica mi-a raspuns...
"Un ochi curat vede ce-i frumos".

Inca un material adevarat si ziditor de pe roseinthedesert

"Am auzit din folclorul bisericesc ca nu este bine sa ne laudam unii pe altii, ca ar fi periculos, dam de mancare mandriei. O teorie care vad ca se pune in practica de multi pocaiti in special cei trecuti de prima tinerete dar care din pacate transmit acest obicei celor mai tineri. Ca sa smulgi o incurajare din partea cuiva in anumite comunitati de pocaiti trebuie sa traiesti mult, daca ti se intampla sa mori tanar s-ar putea sa nu o auzi, probabil cine stie ce se intampla cu unii daca isi exprima apreciarea pentru lucrurile bune pe care altcineva le face.

Pavel ne spune sa nu ne laudam cu unii impotriva altora, nu sa nu ne laudam unii pe altii. Si cand spun « sa ne laudam » ma refer la incurajarea pe care o poti face spunandu-i cuiva ca a facut un lucru bun, ca prin acel ceva a cladit ceva pozitiv si ca a fost de folos. Toti avem nevoie de asta, stiu ca unii « campioni » ai smereniei vor spune ca ei nu au nevoie de asta, dar ma indoiesc. Suntem creati de Dumnezeu ca sa ne incurajam unii pe altii, sa ne recunoastem unii altora calitatile si sa ne bucuram unii pe altii. Dumnezeu ne permite sa ne tratam unii pe altii in felul acesta si fiecare dintre noi este in stare sa lucreze la propriul caracter, sa invete sa primeasca aprecierile in smerenie. Adevarul trebuie spus mai ales cand este vorba despre lucruri pozitive. Cum reactionezi cand altcineva iti spune ca ai facut un lucru bun, ca de pe urma actiunii tale s-a cladit ceva, ca ai fost de mare folos altcuiva? Chiar si eu in trecut de multe ori am reactionat aiurea impinsa fiind de traditia aceasta omeneasca de a refuza incurajarile, “laudele” si mi-am dat seama ca de fapt anulam ceea ce Dumnezeu a facut prin mine cu binecunoscuta replica: ” ooo, nu, lasa, nu trebuia sa spui asta”!!! O reactie logica, normala care sa te bucure si pe tine si pe cel care te incurajeaza si pe Dumnezeu ar fi : “Slava Domnului, ma bucur ca m-a ajutat sa fac asta”!!

Toata Biblia este plina de laude pe care Dumnezeu ni le adreseaza, ne numeste preoti, sfinti, neprihaniti, ne mai spune ca suntem atat de buni ca rezultat al jertfei lui Isus incat meritam cerul.

Sfatul care vine din folclor este la fel de nebiblic ca multe alte docme care ii fac pe pocaiti sa devina cam nesuferiti pentru cei din lume. Va asigur pe cei care nu stiti sau nu vreti sa ii incurajati pe cei din jur, ca nu se moare din asta, daca veti incepe sa puneti umarul la incurajarea si motivarea celor din jur sigur nu o sa se intample nimic negativ cu voi, nu o sa plesneasca nici o vena, nu o sa faceti infarct, totul va fi ok. La fel si cei care nu sunteti in stare sa va cereti iertare, va asigur ca nu o sa muriti daca va cereti iertare, garantat!!!!

Cateva propozitii cu care ati putea verifica garantiile de care am vorbit mai sus.

- esti un om minunat

- ai facut un lucru bun

- m-ai ajutat mult, nu stiu ce m-as fi facut fara tine

- Domnul a pus in tine daruri minunate

- esti un om important

- imi place felul in care ai actionat

- wow ce bine ca existi

- Slava Domnului pentru tine

etc etc etc etc…… si alte zeci si zeci de etc"

Man's Search for Meaning- by Victor Frankl

Omul caută înainte de orice să-si gaseasca sensul vieţii lui. ( iar acest sens il poate descoperi doar in Persoana lui Dumnezeu )

Am citit in limba engleza aceasta carte " Man's Search for Meaning" o carte profunda despre experientele din lagar.

Dr. Viktor Emil Frankl (1905-1997)

Despre autor:

Dr. Viktor Frankl, născut la 26 martie 1905, decedat în 1997 la Viena, în Austria a fost medic psihiatru şi doctor în filozofie.

Este întemeietorul celei de-a treia şcoli vieneze de psihoterapie: logoterapia, terapia sensului.

A fost directorul departamentului de neurologie la Spitalul Rothschild din Viena, apoi la Policlinica din Viena şi profesor de neurologie şi de psihiatrie la facultatea de medicină a Universităţii din Viena.

A fost invitat de către mai mult de două sute de colegii şi universităţi pentru a ţine conferinţe în patruzeci de ţări de pe toate continentele.

A scris douăzeci şi opt de cărţi, traduse în douăzeci şi două de limbi. În plus, cincizeci şi patru de lucrări de logoterapie au fost publicate în cincisprezece limbi şi o sută douăzeci de teze de doctorat au fost susţinute pe această temă.

A fost doctor honoris causa a douăzeci şi una de universităţi.

În lagărul de concentrare de la Auschwitz, Viktor Frankl a ales convingerea pentru sine însusi şi s-a străduit să o comunice şi tovarăşilor lui de captivitate. În 1945, fiind eliberat de către americani, a revenit acasă, pentru a afla că mama, tatăl, fratele şi tânăra sa soţie, toţi deportaţi, au dispărut.

Atunci, în nouă zile, a scris cartea despre experientele trãite în lagãr care l-au condus spre logoterapie, Man ’s Search for Meaning, o carte care a devenit best-seller. O carte ce trateazã despre preocupãrile actuale si despre modul de a spune "da vietii" în ciuda tuturor aspectelor ei tragice.

Freud s-a interesat de impulsurile persoanei, Jung de simbolizare, Adler de putere iar Frankl de transcendenţa persoanei.

Cautã sã umple vidul existenţial la pacienţii săi şi sã răspundã nevoii celei mai profunde a omului: a da un sens vieţii lui.

În aceasta rezidă aportul capital adus timpului nostru de către Viktor Frankl.

Fragmente din cartea
Decouvrir un sens a sa vie

...
PSIHOTERAPIA PRIZONIERILOR

Evident că posibilităţile de a practica, în mod deschis, în lagăr o psihoterapie colectivă nu erau prea frecvente. A da un bun exemplu era mai eficace decât a răspândi simple cuvinte. Supraveghetorul barăcii noastre care nu se dăduse de partea autorităţilor, avea mii de ocazii să exercite o influenţă puternică asupra oamenilor aflaţi în jurisdicţia lui, dacă comportamentul său era echitabil şi încurajator. Influenţa imediată pe care o poate avea un comportament este întotdeauna mai eficace decât cea a cuvântului. În schimb, atunci când unele circumstanţe externe ascuţeau sensibilitatea prizonierilor, un cuvânt avea un efect deosebit. Într-o zi, în urma a unui incident care mărise sensibilitatea deţinuţilor, s-a ivit ocazia de a practica o psihoterapie generală asupra ocupanţilor unei barăci.

Petrecuserăm o zi foarte grea. Am răspuns la apel, pe terenul de muncă, apoi am fost anunţaţi că unele practici vor fi considerate de acum drept acte de sabotaj şi că vor fi pedepsite cu moartea prin spânzurare. Astfel, decuparea unor bucăţi de stofă dintr-o cuvertură veche, pentru a ne înfăşura gleznele, sau comiterea de „furturi” minore erau pasibile de pedeapsa capitală. Cu câteva zile înainte, un prizonier înfometat intrase prin efracţie într-o magazie cu rezerve alimentare, pentru a fura probabil nişte cartofi. Furtul a fost descoperit şi unii prizonieri îl cunoşteau desigur pe „spărgător”. Când autorităţile au descoperit furtul, au ordonat ca vinovatul să le fie predat, altfel urma ca toţi prizonierii lagărului fie privaţi de hrană pentru o zi întreagă. Două mii cinci sute de prizonieri au ales, bineînţeles, să postească!

În seara acestei zile de post, ne odihneam în baraca noastră din pământ bătut. Eram descurajaţi, deprimaţi, închişi în noi înşine. Dacă schimbam un cuvânt cu un camarad o făceam pe un ton tăios. Deodată, pentru ca descurajarea noastră să ajungă la culme, s-a stins si lumina. Moralul nostru a ajuns atunci la nivelul cel mai de jos. Atunci, supraveghetorul barăcii noastre, care avea multă înţelepciune, a început să ne vorbească. Ni i-a amintit pe camarazii noştri care au sucombat bolii ori s-au sinucis, în cursul ultimelor zile. Ne-a explicat că, după părerea lui, aceste decese se datorau altor cauze decât boala sau foamea. El a numit această cauză; era pierderea speranţei. Şi a afirmat că trebuie să existe mijloace pentru a împiedica pe mulţi nenorociţi să ajungă în această stare extremă. Apoi mi-a cerut să vin în ajutorul camarazilor mei.

VORBESC CAMARAZILOR MEI PRIZONIERI

Dumnezeu ştie că nu aveam dispoziţia de a da explicaţii de natură psihologică, nici de a compune predici, pe scurt de a arăta camarazilor mei cum să aibă grijă de sufletul lor. Îmi era foame şi frig, eram epuizat, iritabil. Totuşi, ştiam că trebuie să surmontez nemulţumirea mea şi să profit de această ocazie unică. A le oferi încurajări celor din jurul meu a devenit mai imperios ca oricând.

Am început prin a le spune lucruri banale legate de starea lor. Le-am spus că în această a şasea iarnă al celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, situaţia noastră nu era chiar atât de rea cum părea. Le-am cerut să se întrebe cu privire la nenorocirile lor, să se întrebe ce pierderi ireparabile au suportat până atunci. Le-am explicat, celor mai mulţi dintre ei, că pierderile lor nu erau atât de considerabile şi că nu aveau dreptul să dispere. Nu erau ei totuşi în viaţă? A regăsi lucruri ca sănătatea, familia, fericirea, posibilitatea de a-ţi practica meseria, de a-ţi consolida averea şi poziţia socială; era posibil oricărui prizonier. Nu eram noi totuşi în viaţă şi relativ sănătoşi ? Încercările noastre nu ne-au făcut mai puternici? Într-o zi toate acestea se vor întoarce în favoarea noastră. Apoi am citat o frază din Nietzsche: „Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic.”

Pe urmă le-am vorbit despre viitor. Era adevărat că, dacă priveam la rece, situaţia noastră nu ne oferea prea multă speranţă. Trebuia totuşi să admitem că şansele noastre de supravieţuire nu erau prea mari. Le-am spus că desi n-a fost niciodată epidemie de tifos în lagăr, estimam că nu aveam şanse de supravieţuire mai mari de una la douăzeci. Apoi le-am declarat că eu, cu toate acestea, refuz să pierd speranţa şi că nu intenţionez să abandonez lupta. Pentru că nici un om nu ştie ce-i rezervă viitorul, nici măcar următoarele ore. Chiar dacă nu ne puteam aştepta la un eveniment senzaţional, în situaţia militară de pe front, în următoarele zile , experienţa noastră din lagăr ne-a învăţat că uneori se ivesc ocazii unice. Un prizonier putea de exemplu să fie repartizat unui grup special care se bucura de condiţii de lucru excepţionale. Iată unde se găseau şansele lui de supravieţuire. Dar nu m-am mărginit la e le vorbi doar despre viitor şi despre vălul apăsător care-l întuneca. Am vorbit şi despre trecut, despre toate bucuriile lui care iluminau prezentul nostru sumbru. Am citat un alt poet – nu voiam să trec drept predicator! – care a scris: „Ceea ce ai trăit nu poate nimeni să-ţi răpească.” Nu doar experienţele noastre, ci şi acţiunile pe care le-am iniţiat , gândurile bune pe care le-am avut nu ne pot fi luate. Chiar dacă aceste lucruri vor face parte din trecut, ele nu vor fi pierdute, pentru că noi le-am provocat. Trecutul este la fel de prezent ca şi prezentul dacă nu mai mult.

Am vorbit apoi despre numeroasele ocazii datorită cărora ne-a fost dat să dăm un sens vieţii noastre. Le vorbeam camarazilor mei, care mă ascultau nemişcaţi, culcaţi în aşternuturile lor, şi pe care uneori îi auzeam suspinând adânc din când în când, că viaţa omenească nu încetează niciodată să aibă un sens, oricare ar fi împrejurările, şi că acest sens infinit justifica privaţiunile, suferinţa şi moartea. Le-am cerut sărmanilor oameni care ascultau cu atenţie cuvintele mele, în obscuritatea barăcii, să facă faţă gravităţii situaţiei lor. Nu trebuia să dispere ci să-şi păstreze curajul pentru că lupta noastră, deşi părea adesea fără speranţă, era impregnată de demnitate şi dădea un sens vieţii noastre. Am adăugat că trebuia să acţioneze, în momentele dificile, ca şi cum cineva îi privea – un prieten, o soţie, o persoană moartă sau în viaţă, sau un Dumnezeu. Această persoană nu voia să fie dezamăgită. Ea voia să suferim cu mândrie, nu mizerabil iar, dacă ar fi fost necesar, să murim cu demnitate.

Şi în sfârşit, am vorbit despre sacrificiul nostru care, în toate ocaziile avea un sens. Era normal ca acest sacrificiu să pară inutil în ochii lumii, a succesului material. Dar sacrificiul nostru, în realitate, avea un sens. Aceia dintre noi care încă aveau credinţa, am adăugat eu, înţeleg fără dificultate. Le-am povestit despre un camarad care, la sosirea în lagăr, a făcut un pact cu cerul. Potrivit pactului lui, suferinţa şi moartea lui ar salva fiinţa pe care o iubea de la un sfârşit dureros. Pentru acest om, suferinţa şi moartea aveau un sens, şi sacrificiul lui o semnificaţie profundă. El nu murea în zadar. Nimeni nu vrea să moară în zadar.

Scopul acestui mic discurs a fost de a încerca să găsim un sens vieţilor noastre, în timpul sedintei, în această baracă şi în pofida situaţiei noastre disperate. Eforturile mele au fost recompensate. Când s-a aprins lumina, am zărit siluetele demne de milă ale colegilor mei îndreptându-se şonticãind spre mine. Voiau să-mi mulţumească; unii dintre ei aveau lacrimi în ochi. Trebuie să mărturisesc totuşi că nu de multe ori mi s-a întâmplat, în lagãre, sã am suficientã fortã pentru a veni în ajutorul celor care sufereau si cã am neglijat mai multe ocazii de a mã achita de aceastã datorie.

Sfanta Scriptura ma invata astfel

Matei 10:28

" Nu va temeti de cei care ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul;
ci temeti-va mai degraba de CEL care poata si piarda si sufletul si trupul vostru".

Ce inseamna sa "Fi imbracat cu Isus Christos"?

Galateni 3:27 spune astfel : " Toti care ati fost botezati pentru Christos, v-ati imbracat cu Christos".

1. Clothed in Christ


2.Clothed in Christ


3. Clothed in Christ


4. Clothed in Christ


5. "imbracati cu Christos"

Ma-ndrept spre cer sa-L vad pe Domnul

Sunt un pribeag fără de tara
Rătăcitor prin lung pustiu
Dar am in ceruri o comoara
Si tara mea-i in veşnicii.

Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul
Sa nu mai fiu un peregrin
Căci după ce-am sa trec Iordanul
Se va sfârşi al meu suspin.

Voi arunca a mea povara
Eliberat sub crucea grea
Nădejdea mea nu o sa moara
Si voi intra-n odihna Sa.

Ovidiu Liteanu - Dumnezeu

primul contact audio cu muzica evanghelica.
Muzica si instrumentele sunt mijlocul.
Scopul este Evanghelizarea.

Mereu va fi asa.
Nu se vor schimba niciodata scopul cu mijlocul.
Auditie placuta in inchinare.

Cum este Dumnezeu?


Daca inseteaza cineva


Daca esti cuprins de ingrijorare
Te Stie DUMNEZEU....


A fi sfant

Fericirea-i sa-L ai pe ISUS

"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti"

Daca doresti sa vezi mai mult din darurile si din generozitatea lui Dumnezeu in modul in care iti asigura hrana, chiria si imbracamintea, atunci cauta sa arati si altora marimea acestor daruri divine prin generozitatea pe care ai gasit-o in El. Lasa ca implinirea dragostei tale de sine in dragostea pentru Dumnezeu sa se reverse in dragostea fata de aproapele tau. Sau, si mai bine: urmareste ca Dumnezeu, care este implinirea dragostei tale de sine, sa se reverse prin dragostea ta pentru aproapele tau si sa devina implinirea dragostei de sine a aproapelui tau.

Daca vrei sa te bucuri mai mult de indurarea lui Dumnezeu prin mangaierile pe care ti le da in suferinta, atunci cauta sa arati si altora mai mult din indurarea lui Dumnezeu prin mangaierile pe care tu le transmiti mai departe celor in suferinta.

Daca tanjesti sa savurezi mai mult din intelepciunea lui Dumnezeu prin sfaturile pe care El ti le da in relatiile tale tensionate, atunci cauta sa transmiti si altora mai mult din intelepciunea lui Dumnezeu in relatiile lor tensionate.

Daca iti gasesti placerea privind la bunatatea lui Dumnezeu in momentele tale de odihna si relaxare, atunci transmite mai departe aceasta bunatate si altora, ajutandu-i sa aiba si ei momente de odihna sanatoasa si relaxare.

Daca vrei sa vezi mai mult din harul mantuitor al lui Dumnezeu manifestat cu putere in viata ta, atunci raspandeste acest har si in vietile altora care au nevoie de acest har mantuitor.

Daca vrei sa te bucuri mai mult de bogatiile prieteniei personale a lui Dumnezeu in orice imprejurare, atunci extinde aceasta prietenie si celui singur, in orice imprejurare.

FRATII GROZA- Cand esti in suferinta asculta de Isus

Cand Domnul te incearca
Tu esti iubit de EL.

Altii cred ca sufera mai mult in lume decat mine
Aceasta cantare sa te mangaie.

Iar pentru cei care l-au primit pe Domnul in inima.

Am invatat un principiu.
Mi l-am insusit si ma vindeca.

" ALEGE sa spui TOTUL lui Dumnezeu
iar oamenilor doar ceea ce ii zideste".

Este foarte adevarata.
Uneori umerii celor de langa tine vor fi daramati de povara durerii tale.
Nu pune pe umerii celor dragi tie problemele tale.

Exprima-ti îngrijorările in rugaciune.
Nu trebuie sa-ti inabusi nelinistea.
Biblia ne indeamna:

"SI ARUNCATI ASUPRA LUI TOATE INGRIJORARILE VOASTRE,
CACI EL INSUSI INGRIJESTE DE VOI." (1Petru 5:7)

popas

Spiritele mari discută idei; oamenii normali discută fapte; spiritele meschine flecăresc pe seama celorlalţi. - Antoine de Saint-Exupery

Cand traiesti dupa anumite convingeri si principii, nu mai ai nevoie sa stii ce crede lumea despre tine, nu astepti sa te inteleaga cineva, nu astepti aprecieri, nu ai asteptari nerealiste si nici nu ai nevoie de incurajari pentru faptele bune. ( alex)

Doar gandul care trece prin inima are putere. H Miller.

Am fost întotdeauna impresionat de oameni care, în ciuda unor evidente handicapuri, au reușit să își împlinească visurile, să învingă nefavorabilul și să ajungă la performanțe deosebite. Am văzut cu toții (cred) clipuri cu Nick Vujicic . Nick a reușit să îmblânzească neobișnuitul și să-l transforme în „normal” în viața de zi cu zi. Dar și cupul de mai jos, într-un balet pe muzică modernă, vorbește despre o altfel de performanță: aceea a iubirii de a trece dincolo de orice obstacole, pentru a-l împlini pe celălalt.

Nick Vujicic is a giant of a man

Nick traieste cu adevarat " Viata fara limite".
Fara maini
Fara picioare
Fara ingrijorari

Este o dovada a Harului lui Dumnezeu pentru noi.

Te-ai simtit vreodata in depresie?
Te-ai gandit uneori ca Dumnezeu este nedrept cu tine in viata?
harul Lui Dumnezeu este suficient.
Dumnezeu stie ce face !
Pastrati viziunea lui Dumnezeu pentru viata voastra.
Si traiti bucurosi de mantuire pentru Gloria Lui.
Be glad always.:)

churches have forsake love and mercy

There are many prodigal sons
On our city streets they run
Searching for shelter
There are homes broken down
People’s hopes have fallen to the ground
From failures

This is an emergency!

There are tears from the saints
For the lost and unsaved
We’re crying for them come back home
We’re crying for them come back home
And all your children will stretch out their hands
And pick up the crippled man
Father, we will lead them home
Father, we will lead them home

There are schools full of hatred
Even churches have forsaken
Love and mercy
May we see this generation
In its state of desperation
For Your glory

This is an emergency!

There are tears from the saints
For the lost and unsaved
We’re crying for them come back home
We’re crying for them come back home
And all your children will stretch out their hands
And pick up the crippled man
Father, we will lead them home
Father, we will lead them home

Sinner, reach out your hands!
Children, in Christ you stand!
Sinner, reach out your hands!
Children, in Christ you stand!

There are tears from the saints
For the lost and unsaved
We’re crying for them come back home
We’re crying for them come back home
And all Your children will stretch out their hands
And pick up the crippled man
Father, we will lead them home
Father, we will lead them home

Sa nu privesti napoi

Esti binecuvantat ..binecuvanteaza

William Barclay scrie: “Una dintre cele mai înalte îndatoriri umane este aceea a încura­jării … este uşor să ironizezi idealurile unui om; este uşor să le stingi entuziasmul; este uşor să-i descurajezi pe ceilalţi. Lumea este plină de descurajatori. Însă avem obligaţia de a ne încuraja unii pe ceilalţi. De multe ori, un cuvânt de încurajare, de laudă sau de mulţumire a ţinut pe cineva pe linia de plutire. Binecuvântat fie omul care poate încuraja astfel.”

Asadar se cauta incurajatori.
Fi in aceasta lume un reprezentat al lui Dumnezeu cu cinste si ridica acolo unde cineva este cazut, incurajeaza si motiveaza prin Duhul sfant. Doua vorbe bune pot schimba viata si directia unui om.

Te-ai gandit azi pe cine sa incurajezi?