Se afișează postările cu eticheta Evanghelizare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Evanghelizare. Afișați toate postările

vineri, 17 septembrie 2010

Care sunt motivele pentru care mergi la biserica?

Această întrebare se face din ce în ce mai auzită şi izvorăşte din frământarea şi de pe buzele a tot mai mulţi oameni care se pare că Îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu. Dacă această întrebare ar veni din partea celor mai lumeşti, a celor mai iubitori de bani, a celor mai bogaţi, a celor mai lacomi, a celor mai certăreţi participanţi, nu m-aş obosi să scriu; dar tocmai pentru că aceasta este frământarea acelora care s-au scârbit de viaţa duplicitară pe care o duc, de căderea permanentă în păcat, de lipsa de roade din viaţa lor şi de puţinele progrese pe care le-au făcut, de aceea, doresc să împărtăşesc aceste gânduri.

Această întrebare îmi aduce aminte de o altă întrebare care se ridica frecvent cu ceva timp în urmă (mai puţin astăzi) de către un alt grup de participanţi la întâlnirile bisericilor: „Este bine să mergem la teatru?” Desigur, nu creştinii zeloşi, evlavioşi puneau această întrebare, ci aceia care şchiopătau de ambele picioare. Dar îndrăznesc să spun că se poate da acelaşi răspuns la ambele întrebări, deoarece astăzi „mersul la biserică” are aceeaşi motivaţie şi aduce aceleaşi efecte pentru cei mai mulţi participanţi ca şi mersul la teatru.

Înainte de a mă împroşca cu pietre, dă-mi voie să mă apăr; şi te rog înaintea Celui ce este gata să vină să judece vii şi morţii (Isus Hristos) cercetează-ţi motivaţia cu care mergi la biserică şi ia aminte la efectele pe care le aduce în viaţa ta această practică ca să vezi dacă nu cumva eşti un om nelipsit de la teatru şi nu de la templu.

Cu câteva decenii în urmă Dr. A.W. Tozer spunea: „Mi se pare semnificativ; dacă nu chiar ameninţător, faptul că în limbajul bisericesc de astăzi apar atât de frecvent cuvintele program şi programare." Într-adevăr ceea ce a observat Dr. Tozer este semnificafiv (plin de semnificaţie), dar ceea ce a fost o ameninţare atunci, acum este o realitate tragică pe care o experimentăm. Adoptarea cuvântului program pentru a descrie întâlnirile de biserică, a fost o ameninţare pentru viitorul apropiat al bisericilor, ameninţare care suna aşa: în curând veţi fi teatre. Dar cel ce ne-a ameninţat odinioară, ne a prins acum: aţi devenit teatre. Pentru că cuvântul program a fost preluat din teatru şi era foarte bun acolo pentru că teatrul este un loc de privit pentru cei ce ocupă un loc în sală şi un loc de oferit spectacole pentru cei ce urcă pe podium; şi cine neagă faptul că este necesară o programare pentru susţinătorii de spectacole pentru ca apoi să fie anunţaţi şi privitorii?

Conducătorii bisericilor din trecut nu s-au cutremurat când au văzut că cuvântul program li se potriveşte şi lor, că ceea ce trebuia să fie părtăşia sfinţilor a devenit un program, ci – lipsindu-le discernământul ca să vadă ameninţarea – l-au adoptat şi l-au sfinţit în loc să se pocăiască şi să se întroarcă la dragostea primilor creştini. Ne-au dat aurul părtăşiei sfinte pe arama sclipitoare a programului. Această practică L-a scos afară pe Domnul Isus Hristos din adunările noastre, şi în loc să ne adunăm în jurul Omului , ne strângem în jurul unui om, locul în care Isus Hristos trebuia să fie prezent în mijlocul mădularelor Sale, a devenit un loc în care unii ţin spectacole şi alţii le privesc. Va trebui să decidem acum dacă vom păşi pe urmele înaintaşilor noştri adoptând şi sfinţind cuvântul teatru pentru bisericile noastre, sau vom deschide prin pocăinţă Celui ce bate la uşa bisericilor???
Problema nu este în cuvintele pe care le folosim, ci în faptul că aceste cuvinte descriu cel mai bine lucrurile care se petrec între noi – că ceea ce trebuia să fie un loc unde slava lui Dumnezeu să se pogoare, Domnul Isus să fie în mijlocul sfinţilor Lui, fiecăruia să i se dea arătarea Duhului spre folosul altuia, a devenit un loc în care unii se programează să îşi joace rolul (piesa) de creştini, iar alţii vin să privească spectacolul prost pregătit. Cei mai mulţi slujitori de astăzi sunt actori. Ei nu trăiesc ceea ce pretind în faţa publicului. Predicatorul se pregăteşte să predice ca Spurgeon şi măcar că încearcă de sute de ori şi vede că nu poate, continuă. Coriştii sunt învăţaţi că cânte ca unii care au bucurie, să încerce să exprime pe faţă ceea ce, de fapt, nu au în inimă. Vin la biserică, îşi joacă rolul, dacă au reuşit să-l joace bine şi unii îi felicită, atunci pleacă bucuroşi acasă, dacă nu, nu-i nimic, încearcă duminica viitoare. Doamne ai milă de noi! Avem şi filme "creştine" care ne învaţă cum să ne comportăm ca Ieremia sau ca unul din proroci fără să depunem efort, doar privindu-le... Şi nimeni nu-şi dă seama că noi nu devenim ca unul din acei proroci, ci devenim ca aceia care au jucat rolul acelui proroc, devenim actori!? Încă puţină vreme, foarte puţină vreme şi actorii vor fi descoperiţi! Aceia care au pretins că sunt şi nu sunt vor fi arătaţi ca mincinoşi înaintea oştirilor cereşti şi înaintea tuturor oamenilor.
Nu mai e timpul să nu ne mai jucăm de-a creştinul; e timpul să fim creştini!

Nu mai e timpul să nu ne mai jucăm de-a mersul la biserică; e timpul să căutăm părtăşia cu sfinţii!

Nu mai e timpul să nu mai vorbim despre rugăciune; e timpul să ne rugăm!

Nu mai este timp de pierdut în controverse cu privire la „botezul cu Duhul Sfânt”; trebuie să fim plini de Duh!

Nu mai e timpul să nu mai vorbim despre credinţă; e timpul să credem!

Nu mai e timpul să intrăm în polemici cu privire la cea de-a doua venire a Domnului Isus; e timpul să-L aşteptăm şi să iubim venirea Lui!

„De acum vremea s-a scurtat.”

„Se apropie ziua!”

Părtăşia creştină este esenţială pentru sănătatea spirituală a credinciosului şi el nu poate trăi o viaţă de biruinţă constantă fără ea, dar participarea la spectacole nu numai că nu este folositoare, dar este chiar dăunătoare!

marți, 13 octombrie 2009

O toamnă sterilă spiritual - Vladimir Pustan



În toamnă fără rod
"Isus a zis că pe cântăreţi, predicatori, proroci, pastori îi vom cunoaşte după roadele slujirii lor, iar pe ceilalţi după roadele care se materializează prin candidaţi la cateheză şi botez.
Biserica trebuie să se multiplice prin convertiţi. Când am înţeles că-i greu, am înlocuit convertirea cu concepţia, şi ne-am adus copiii la binecuvântare. Într-o vreme am crescut aşa... Acum s-au oprit şi naşterile fizice."
"Eu cred că mulţi dintre fraţii mei de credinţă seamănă cu şmecherul Atrahasis. Vorbim orice cu oamenii numai de Dumnezeu nu şi de frică să nu împrăştiem mărgăritarele la porci, le ţinem în cufere şi le numărăm noaptea satisfăcuţi. Tăcem deşi cunoaştem că zilele de îndurare se apropie de sfârşit şi ne simţim încă de pe acum bine în cerul pustiu şi gol în care vom fi doar noi şi îngerii în vecii vecilor amin.
Nefiind siguri de propria noastră mântuire suntem smeriţi atunci când trebuie să le vorbim oamenilor despre mântuirea lor.
Tăcerea e de aur, spunem, avem şi versete pregătite pentru a scuza lenea şi nepăsarea evanghelizării.
Lipsa multiplicării arată că suntem bolnavi, iar sterilitatea e întotdeauna rodul blestemului lui Dumnezeu pe capetele noastre."

vineri, 5 iunie 2009

Cine te trimite in lucrare?



Am primit acum din Oradea prin Andrei Caba acest mesaj. Domnul sa il binecuvanteze si sa il insoteasca mereu in toate zilele vietii sale.
Mergi unde te trimite Domnul sau unde vrei tu de capul tau?
Cine este cel care te-a „trimis” în misiune?… Domnul?… Păstorul?… Dacă Domnul este: El te va sprijini şi va fi cu tine: îţi va da putere şi vei fi o mărturie extraordinară… Uneori oamenii sunt cei care ne trimit în lucrare!… alteori doar râvna noastră, ŞI NU EL!… şi astfel, în timp ce poate Domnul ar fi vrut să stai în părtăşie cu El, şi să-L cunoşti mai mult, tu mergi peste tot, şi te trezeşti că parcă nu poţi face lucrarea… Acum, dacă ai mers deja, Domnul să fie cu tine: pune-ţi oricum încrederea în Domnul în toate, există şi o trimitere în Sfânta Scriptură care ne trimite în toată lumea pentru a propovădui Evanghelia… dar uneori să ştii că Domnul vrea pur şi simplu sa te sfinţească pe tine, să te curăţească pe tine, să te umple de Duhul Sfânt!… de puterea Sa, şi apoi să te trimită!… într-o lucrare puternică, misionară, vie!… Hai să căutăm voia „ascunsă” a lui Dumnezeu!… Efeseni 5:10 spune: „Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului”!… Adică să cauţi voia aceea care este plăcută lui Dumnezeu, voia aceea ascunsă, pe care n-o ştii uneori!… Dumnezeu are dreptul de a-Şi descoperi sau de a nu-Şi descoperi gândurile Sale!… Şi dacă nu o facem, rămânem fără înţelepciune, asta e, şi NIMENI nu-I poate băga de vină, căci EL ar avea de ce să Se ascundă complet de noi!… Dar mulţumiri fie aduse lui Hristos, că, prin El, avem acces la „orice cunoştinţă”, după cum este scris!… Şi, totodată, voia Lui, voia Sa cea sfântă, plăcută şi desăvârşită, o poate ţine cât de ascunsă vrea El!… Noi imediat vrem să băgăm de vină păstorului, proorocului, sau la cutare sau la cutare slujitor al lui Dumnezeu, „pentru ca nu ne-a înştiinţat”, pentru că „nu ne-a spus”… Dar Domnul poate să ascundă cât de mult şi de tare vrea El voia Lui cea bună plăcută şi desăvârşită!… Este dreptul Lui de a ne-o împărtăşi sau nu, şi, dacă ne-o împărtăşeşte, este un har, pe care-l primim!… Nu cumva să nici nu ascultăm de această voie a Sa, după ce a avut bunătatea de a ne-o arăta, de a ne oferi calea vieţii!… Suntem ca şi nişte condamnaţi la moarte, asupra cărora Împăratul Se uită şi, dintr-o izvorâre de milă, de hatârul Fiului Său, ne spune ce Îi este plăcut, şi ce putem face ca să trăim, şi să nu murim!… Cum ar reveni mânia Sa, şi cu cât mai mare ar fi această mânie, dacă noi respingem acest har!… Tot aşa este şi cu voia lui Dumnezeu… Voia Lui cea bună, plăcută şi desăvârşită!… De fiecare dată când ne-o spune, este un har!… Este dreptul Lui de a ne-o împărtăşi sau nu, sau de a o ascunde unde vrea El!… Aud pe mulţi care spun ca „vor să afle voia lui Dumnezeu” cu privire la atâtea lucruri!… Lucruri cum ar fi: căsătorie, ce i se va întâmpla în viitor!… Vai, proorocii noştri aproape că ajung „buletin de ştiri”!… Dar cum, dacă Dumnezeu Şi-a ascuns voia, tu vrei s-o afli prin altă parte?… Stai înaintea lui Dumnezeu, în post şi rugăciune!… Poate că voia Sa este ascunsă în trei zile de post şi de stat înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune!… Poate că voia Sa este ascunsă în cele 3 capitole din Scriptură pe care nu le-ai citit acum câteva zile!… Poate că voia Sa este ascunsă în al 4-lea capitol din Scriptură, pe care nu l-ai citit, că ai citit doar 3!… Sau poate că voia Lui este ascunsă în conştiinţa ta, şi e ascunsă într-un timp de cercetare şi de pocăinţă!… Eu ştiu şi sunt încredinţat în Dumnezeu că absolut orice faptă rea, ba chiar absolut orice cuvânt urât pe care-l spunem – dacă îl spunem – sunt de fapt pedeapsa unui Dumnezeu Suveran absolut asupra gurii noastre, asupra faptelor noastre, din pricina gândurilor şi dorinţelor rele din inima ta!… Şi ştiu, totodată, că această „ascundere” a voii Lui este din nou adesea datorată nouă, care fie ne-am crezut prea „tari”, şi am pornit fără El (ex. Ps. 30:6-7: „Când îmi mergea bine, ziceam: «Nu mă voi clătina niciodată!…» […] Dar Ţi-ai ascuns Faţa, şi m-am tulburat”!… ), şi atunci El „Şi-a ascuns Faţa”!… Nu da vina pe pastor, „că nu te hrăneşte”!… Pentru că în Ezechiel 34 şi Ioan 10 spune că tu ai deja un Bun Păstor, care te poate hrăni, şi care te poate duce în păşunile Lui verzi, la apele Lui de odihnă, la Apa Vieţii, din care, dacă bei, nu-ţi va mai fi NICIODATĂ sete, ci, din contră, din tine şi din inima ta vor curge RÂURI DE APĂ VIE!… Amin!…

Şi… chiar în biserică, chiar lângă prooroci, Cuvântul lui Dumnezeu poate fi ascuns pentru tine, pentru ochii tăi!… În Psalmul 76:1 este scris că „Dumnezeu este cunoscut în Iuda”; în Psalmul 147:19 scrie „El descopere lui Iacov Cuvântul Său” şi, în 20 scrie „El n-a lucrat aşa cu toate neamurile, şi ele nu cunosc poruncile Lui”!… Evident că Dumnezeu descopere cui vrea Cuvântul Său, Legea Sa şi Voia Sa cea bună, plăcută şi desăvârşită!… Dar, un lucru interesant, aş putea spune, este că, în ciuda faptului că Dumnezeu era „cunoscut în Iuda”… David spune, uneori, că Dumnezeu „Îşi ascunsese Faţa”!… Chiar în mijlocul lui Israel, unde Dumnezeu Se descoperea cu mare putere, Davide, nu-L vezi pe Dumnezeu?… S-a ascuns El de tine?… Tot aşa S-a ascuns uneori faţă de noi, din pricina păcatului sau din alte asemenea motive, şi, în loc să plângem asemenea lui David după prezenţa Lui, după Faţa, ca şi David, noi am continuat să mergem spre pierzanie!… Şi chiar când Dumnezeu S-a descoperit nouă, câteodată, prin câte cineva – şi asta NUMAI DATORITĂ BUNĂTĂŢII LUI, noi să ignorăm aceasta, şi să dispreţuim „bunătăţile îndelungei Lui răbdări”??… În loc să cădem în genunchi, şi să-I spunem: „Mulţumesc, Doamne, căci acum înţeleg!… Pe acest drum trebuia să mă duc, şi pe această Cale nu voi fi biruit, ci voi fi biruitor cu Tine!… Doamne, acum înţeleg!… Şi mă pocăiesc sincer, în sac şi cenuşă!… Vreau să Te urmez, Doamne!…” – Cum, ţi se pare exagerat „să te pocăieşti în sac şi cenuşă”???… înseamnă că nu ai înţeles măreţia, suveranitatea şi autoritatea lui Dumnezeu!… Însuşi Hristos a spus „temeţi-vă de Acela, care, poate să arunce şi sufletul şi trupul în gheenă” !… Când Dumnezeu ţi Se descopere, este un har al Său!… Bucură-te de acest har, şi pocăieşte-te „în sac şi cenuşă” înaintea Lui!… Căci aşa, şi numai aşa, vei ajunge în ceruri, sus, pentru totdeauna în har, în fericire veşnică împreună cu Regele şi Domnul nostru: Isus Hristos!… Oricât de ascunsă ar fi voia lui Dumnezeu, ea ne poate fi descoperită prin Duhul lui Dumnezeu (1 Corinteni 2:10-11 „[…] Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu”). Noi avem, prin credinţa în El, acces la aceste „lucruri ascunse” (Deuteronom 29:29 „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim TOATE Cuvintele Legii acesteia.”)!… Poate că voia lui Dumnezeu este ascunsă într-o zi, două, trei, sau chiar mai multe, de post şi rugăciune, de stat pur şi simplu înaintea Lui!… Caută după ea, ca după o comoară ascunsă, şi, când o găseşti, „vinde tot ce ai, şi cumpără-o” !… Ca să ai viaţă, adică viaţă veşnică!… Ca să ai cu adevărat „BINECUVÂNTAREA LUI DUMNEZEU” în toate!… caută, şi sapă adânc, în Hristos, prin credinţă, în Cuvânt, în meditaţie, în gândire, chiar şi în conştiinţă (Isaia 44:19 „Niciunul nu intră în sine însuş, şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică […]”)!… Caută voia lui Dumnezeu, oriunde ai putea-o găsi!… Nu fi ca şi Balaam, care n-a căutat, ŞI NICI N-A GĂSIT, ATUNCI, EVIDENT!… VOIA LUI DUMNEZEU, cea bună, plăcută şi desăvârşită, nici când o măgăriţă i-a vorbit!… Căci ŞTIM CUM A SFÂRŞIT ACEST BALAAM!… Caut-o, oriunde, ca şi după o comoară!… Poate o vei găsi, poate vei găsi cărarea vieţii, poate vei găsi cărarea binecuvântării, care este numai în EL!… ştiu că, dacă vei căuta, DIN TOATĂ INIMA TA, o vei găsi, şi te vei bucura de ea!… Domnul să vă facă pe toţi misionari, plini de puterea Lui!… nişte robi ai Săi, care-L urmează oriunde merge El, oriunde le spune să meargă ei merg!… cu încredere că, dacă El i-a trimis, El va fi cu ei, cuvintele şi lucrarea lor vor avea autoritate şi rod, din pricina Cuvântului şi autorităţii pe care El o pune în noi şi în lucrarea noastră, căci El ne-a trimis!… Sau, dacă nu ştii dacă eşti trimis de El… atunci mai bine stai în post şi rugăciune înaintea Domnului!… şi daca El nu te-a trimis, mai bine renunţă!… măcar pentru o vreme!… şi stai înaintea Domnului în post şi rugăciune!… până când El te trimite, cu putere, cu autoritate!… spune, ca şi Moise: „Dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici” (Exod 33:15)!… Dumnezeu Domnul vorbeşte, prin gura proorocului Său Hagai (1:7-8;… cap. 2, […]):

„Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne, şi zidiţi Casa! Eu mă voi bucura de lucrul acesta, şi voi fi proslăvit, zice Domnul. Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce?… zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele, care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui. De aceea cerurile nu v-au dat roua, şi pământul roadele. Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi peste vite, şi peste tot lucrul mâinilor voastre. [„Zorobabel,… Iosua,… au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor şi cuvintele proorocului Hagai… Şi poporul s-a temut de Domnul.”]. Hagai, trimesul Domnului, a zis poporului, după porunca Domnului: «Eu sunt cu voi, zice Domnul!…» [Domnul a trezit duhul lui Zorobabel,… duhul lui Iosua,… şi duhul întregei rămăşiţe a poporului. Aşa că ei au venit, şi s-au pus pe lucru în Casa Domnului oştirilor, Dumnezeul lor(!)…] Acum, fii tare, Zorobabel! zice Domnul. Fii tare şi tu, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot! Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi!… Căci Eu sunt cu voi, zice Domnul oştirilor. Eu rămân credincios legământului pe care l-am făcut cu voi, când aţi ieşit din Egipt, şi Duhul Meu este în mijlocul vostru; nu vă temeţi! „Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi, zice Domnul oştirilor; şi în locul acesta voi da pacea, zice Domnul oştirilor.”

vineri, 20 martie 2009

Fii barbat!



Un clip cu un scurt mesaj de Paul Washer. Fotografiile sunt ale unor misionari, unii dintre ei şi-au dat viaţa pentru promovarea si prezentarea Evangheliei lui Isus Christos.
Acesti oameni nu au transmis altora doar "informatii", ci insusi viata lor au asezat-o la dispozitia lui Dumnezeu pentru largirea Imparatiei Sale. Au ales sa faca cu bucurie pe alti oameni bucurosi in Dumnezeu. Aceasta fiind cea mai durabila investitie in Economia Imparatiei lui Dumnezeu.

Tu in ce investesti? in case ..in masini . in diplome?

Care sunt lucrurile mele de "mare pret"?
-titlurile si functiile primite?
-realizarile profesionale si afacerea prospera?
-casa si luxul din ele?
-agoniseala din conturile din banca?
-hainele de brand( de marca) cu firma de renume, pe care le imbrac?
-copiii si realizarile lor?
-cercul select de prieteni?

Scriptura spune " Si ce i-ar folosi unui om sa castige toata lumea ,daca in schimb isi pierde sufletul"?
Apostolul Pavel avea si el lucruri de "mare pret" insa nu si-a pus increderea in titlurile si in pozitiile sale evreiesti, romane, ci le-a considerat pe toate "un gunoi".

Sa nu ma intelegeti gresit. Si eu am multe din aceste lucruri. Nu spun ca-i rau sa ai posesiuni, bogatii, realizari de sine, intelectuale, proiecte indeplinite...rau este atunci cand iti alipesti inima de ele, iti asezi increderea in aceste lucruri, si le consideri in inima ta ..cele mai de pret.

Domnul Isus a avut un capital format din 12 ucenici si a investit in ei. El a ales sa echipeze, formeze, imbrace oameni cu putere, pasiune, rugaciune, curaj. A ales sa investeasca intr-un mod intelept in sufletele oamenilor.

Tu in ce/cine investesti?
Tu cum te imbogatesti fata de Dumnezeu?

sâmbătă, 8 martie 2008

Adevarata problema incepe cu inima mea

Adevarata problema inainte de a ierta pe cineva. de a iubi si a discuta despre Domnul ISus unui om, este nevoia si necesitatea noastra de Christos, de a fi iertati si iubiti de El si de a avea o inima curata pentru aceasta lucrare de marturisire a Evangheliei.

Priviti un mod eficient de a face aceasta lucrare.
Duhul Sfant din voi va convinge starea corecta in care se afla omul.Puterea Evangheliei ii va vorbi - insa Dumnezeu vrea sa il proclami tu prin gandirea ta, viata ta si gura ta.
Mult har.

joi, 6 martie 2008

Pavel in Mall-ul de azi


Faptele Apostolilor

Capitolul 17
1. Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor.
2. Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
3. dovedind şi lămurind, că Hristosul trebuia să pătimească şi să învie din morţi. „Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.”
4. Unii din ei, şi o mare mulţime de Greci temători de Dumnezeu, şi multe femei de frunte au crezut, şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila.
5. Dar Iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată, şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.
6. Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii, şi strigau: „Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici,
7. şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului, şi spun că este un alt Împărat: Isus.”
8. Prin aceste vorbe, Iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii,
9. care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat de la ei un zălog.
10. Fraţii au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Când au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor.
11. Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.
12. Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale Grecilor, şi mulţi bărbaţi au crezut.
13. Dar Iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo, ca să tulbure şi să aţâţe noroadele.
14. Atunci fraţii au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Berea.
15. Cei ce însoţeau pe Pavel, l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors, cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el.
16. Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.
17. În sinagogă stătea deci de vorbă cu Iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.
18. Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.”
19. Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag, şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă, pe care o vesteşti tu?
20. Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să ştim ce vrea să zică aceasta.”
21. Căci toţi Atenienii şi străinii, care stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului, şi a zis: „Bărbaţi Atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.
23. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris: ,Unui Dumnezeu necunoscut!’ Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.
24. Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului, şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.
25. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
27. ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
28. Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: ,Suntem din neamul lui…’
29. Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.
30. Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
31. pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…”
32. Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată.”
33. Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
34. Totuşi unii au trecut de partea lui, şi au crezut; între aceştia era Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris, şi alţii împreună cu ei. Pavel la Corint.

miercuri, 5 martie 2008

Ei au gasit "secretul"

1.HUDSON TAYLOR
" o viata transformata"










A devenit urmasul lui Isus Christos la varsta de 17 ani.
Frumoasa varsta.:)

Pionerul Misiunii in interiorul vechii Chine avea cu siguranta experienta unui Mantuitor intotdeauna prezent, a unui Mantuitor locuind in inima lui, de aceea putea sa afirme:
  • O cat se bucura sufletul meu in Domnul! Cand ma gandesc la binecuvantarea primita in aceasta zi fericita, ma intreb cum voi izbuti sa-L multumesc si sa-L laud, asa cum se cuvine. El este marele Dar al iubirii Tatalui ceresc, El s-a dat pe Sine pentru noi si ne face partasi la viata Sa de inviere si putere"
Hudson Taylor era inca un tanar cand a cunosc in ISUS pe Mantuitorul lui personal. In tinerete a raspuns apelului pentru misiunea in China, si timp de 15 ani a servit cu zel si eficacitate in aceasta imensa tara, inainte de a ajunge la experienta unei "vieti transformate". La varsta de 30 de ani Hudson isi deschidea inima fata de mama sa, intr-o lunga scrisoare, in care spunea:

" Sunt intr-o situatie in care raspunderile mele cresc fara incetare si am mare nevoie de un har deosebit pentru a le putea face fata,dar trebuie sa deplang mereu distanta la care ma aflu inca de scumpul meu Stapan si incetineala cu care il urmez. Nu pot spune cat ma hartuieste uneori ispita. Nu-mi dadusem seama niciodata cat de rea imi este inima. Cu toate acestea, trebuie sa recunosc ca iubesc pe Dumnezeu si lucrarea Lui; doar pe El sa-L slujesc, in toate imprejurarile.Iubesc mai mult decat orice lucru pe acest pamant pe acest Mantuitor pretios, care m-a acceptat asa cum sunt. Adesea sunt ispitit sa cred ca o fiinta asa de pacatoasa ca mine nu poate sa pretinda titlul de copil al lui Dumnezeu. Dar ma straduiesc sa resping acest gand si sa ma bucur si mai mult de comoara pe care o am in Domnul Isus, si bogatia harului prin care am fost acceptat in El, Cel Preaiubit. Dumnezeu sa ma ajute ca sa-L iubesc si mai mult si sa-L slujesc mai bine. mama roaga-te pentru mine! Roaga-te ca Domnul sa ma pazeasca de pacat, sa ma sfinteasca deplin, sa ma foloseasca tot mai mult in slujba Lui".

Nu exista dorinta in inima omului pe care Dumnezeu sa n-o poata satisface.( daca este dupa Voia Lui). Crestinul resimte o mare greutate sa ia intocmai promisiunile Mantuitorului. Domnul ISus a spus " Daca inseteaza cineva , sa vina la Mine si sa bea - Ioan 7:37" . Ni se spune sa mergem la El, nu sa facem apel la un prieten, nici la o experienta trecuta, nici la un sentiment, nici la o forma de gandire oarecare. Nu ni se spune nici macar sa venim simplu la Cuvantul lui Dumnezeu . CI mai curand sa mergem - prin intermediul Cuvantului - la Christos Insusi.

........
O alta scrisoare Hudson spunea: "Dorinta mea arzatoare este de a permite Mantuitorului meu sa-Si implineasca in mine Vointa Lui, as vrea sa traiesc prin Harul Lui pentru sfintirea mea. " A RAMANE" in Christos fara constrangere sau zbatere, a privi la El, a ne incredinta puterii pe care ne-o ofera El, sa ne lasam in grija Lui pentru purificarea noastra interioara, sa ramanem in iubirea unui Mantuitor atotputernic, in bucuria sigura a unei mantuiri depline!, mantuire de "orice pacat". El ne cere ca Voia Lui sa aiba prioritate deplina.".
.........
"Cum se ajunge la o credinta ferma?
Nu fortandu-te sa dobandesti credinta, ci odihnindu-te in Singurul care este demn de credinta". Cand am citit, am inteles totul. Daca noi nu credem EL ramane demn de credinta. Am privit la ISUS si am vazut cu bucurie imensa, ca El a spus : " NU TE VOI PARASI" Iata Odihna. Atunci m-am gandit : " M-am straduit in zadar sa raman in Domnul. Nu ma voi mai stradui- nu a promis El oare ca va ramane in mine, ca nu ma va parasi niciodata? EL nu ma va parasi niciodata.
Ce lumina a Duhului Sfant s-a raspandit in sufletul meu, cand m-am gandit la vita unita cu mladitele ! Ce eroare comisesem incercand sa obtin ceva, plinatatea in afara lui. Am inteles, nu numai ca Domnul ISUS nu ma va lasa niciodata, dar si ca eram un madular al Trupului Lui. Acum inteleg ca vita nu este, inainte de toate, radacina, ci totalitatea plantei : radacina, trunchiul, ramurile, frunzele, florile si fructele. ISUS este de asemenea soarele si lumina lui, aerul si ploaia, si de zece mii de ori mai mult decat tot ce am indraznit vreodata sa visez si sa doresc. Mare este bucuria de a descoperi acest adevar! Ma rog Domnului ca sa lumineze si ochii intelegerii tale, pentru ca sa poti cunoaste si tu bogatiile care ne sunt gratuit acordate in Christos si sa te bucuri de ele.
.....
"Partea cea mai dulce,,,daca este permis sa se spuna ca o parte este mai dulce decat alta, este linistea care decurge din identificarea noastra totala cu Christos. Inima aceasta stie ca si profetul Isaia " Celui cu inima tare, Tu-i chezasuiesti pacea; da, pacea, caci se increde in Tine" ( isaia 26:3).
______________________________________________________________
Hudson Taylor - era un exemplu viu de liniste.
El primea de la "banca cereasca" din belsug pentru toate nevoile zilnice." VA dau pacea Mea" spune Christos, si prin urmare ceea ce nu agita pe Mantuitorul si nu-I tulbura duhul, nu-l mai tulbura nici pe misionar. Seninatatea Domnului ISUS, chiar si in momentele cele mai dramatice, era si privilegiul lui.Taylor nu cunostea nici graba, nici repezeala, nici jigniri. El avea pacea care intrece orice pricepere si nu s-ar fi putut lipsi de ea.
..........
apoi adauga el si mai categoric.." NU as putea indeplini ce am de facut fara pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere si care imi pazeste inima si gandurile".
Ramanand in Christos, Taylor participa la esenta si resursele Lui, si acesta printr-un act de credinta simplu si continuu." Cu toate acestea Taylor era destins si natural. Nu pot gasi alte cuvinte sa-l descriu decat prin expresia biblica era "IN Dumnezeu" . Da, era era in Dumnezeu. si Dumnezeu in el. Aceast este adevaratul "ramaneti in Mine" din Ioan 15.

Pe buna dreptate,Taylor putea sa ne indemne:" Sunteti grabiti, tulburati, in stramtoare? Priviti in Sus! Vedeti pe Imparatul Slavei! Lasati-L sa va lumineze prin Domnul Isus Christos! EL este agitat? tulburat? in stramtorare? Pe Fruntea Lui nu este nici o cuta, nici cea mai mica umbra de ingrijorare. Totusi aceste probleme de pe pamant Il privesc pe El chiar mai mult decat pe voi".

......Cum sa traim in Christos?
Cum aduc ramurile road? Nici printr-un efort neincetat de a ajunge la soare si la aer, nici printr-o lupta inutila de a avea parte de influente favorabile care dau frumusete mugurilor si culoarea verde frunzelor; ele raman pur si simplu in vita, intr-o unire permanenta, iar mugurii si roadele apar printr-o crestere spontana".
- Cum va aduce roade un crestin? Prin eforturi si lupte pentru a poseda ceea ce Dumnezeu da gratuit?
Meditand asupra vigilentei, rugaciunii, actiunii, ispitei sau pericolelor? NU! ci printr-o concentrare intensa a gandurilor si afectiunii asupra lui Christos; o abandonare totala in El, o cautare constata a Fetei Lui. IN cele spirituale sau trecatoare ,ei nu se mai ingrijoreaza de ziua de maine, deoarece stiu ca ISUS CHRISTOS va fi la fel de accesibil maine ca si azi, ca timpul nu poate fi o piedica pentru iubirea Lui.

Ei nadajduiesc si se incred doar in ce vrea si poate Domnul sa faca pentru ei si nu in ce vor si pot ei sa faca pentru El !! Secretul lor pentru a infrunta orice ispita si tristete este tocmai aceasta incredintare repetata si copilareasca a intregii fiinte in bratele Domnului.! Amin.

Aceasta este " viata transformata" viata care ramane in veac, viata care aduce roade, viata in Christos. Ea ar trebui sa fie privilegiul fiecarui credincios. Ce ni se spune in galateni 2:20 ar trebui prin credinta sa devina ( personal) o realitate glorioasa:
- " Am fost rastignit impreuna cu Christos si traiesc......dar nu mai traiesc eu , ci Christos traieste in mine . Si viata pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine".

* Hudson Taylor- (nascut la Bransley- Marea Britanie) in 1832.. decedat la Changsha in China, in 1905, a fost misionar de renume mondial, fondator al Misiunii din China interioara. ( Overseas Missionary Fellowship).

miercuri, 20 februarie 2008

Lăsaţi lumea să vadă că avem nevoie de Isus

















- Ceau! Ce mai faci?
- Bine, uite, cu lucrul! Tu?
- Nu aşa bine; cu maşina la reparat!
- Pai?
- Pai no, ştii cum îi cu maşinile astea vechi!
- Din fericire eu am şi uitat! (râde vesel)
- Merge BMW-ul?
- Meerge! (şi-şi pune mâinile pe burtă mulţumit)
- Ai obţinut terenul ăla până la urmă?
- Obţinuut!
- Altfel? Soţia? …bine? …sănătoasă?
- Prea se plimbă toată ziua prin Mall! (râde trăgându-şi cureaua pantalonilor în sus)
- Dar relaţia cu Domnul cum mai e?
- Care domn? A! …(îşi fixează cravata) bine, slavă Domnului! (îisună celularul, îi sună amândouă).

Vorbim uşor de lucrurile care ne pasionează, de cele de care suntem legaţi, care ne fac plăcere. Cum ar trebui să arate discuţiile noastre? Dacă Domnul Isus e doar un domn care ne ajută când avem nevoie de El, cum îl percep cei din jur pe acest domn? Dacă ne uităm mai mult la televizor decât citim din Biblie, dacă petrecem mai mult timp în faţa computerelor decât în rugăciune, de ce s-ar opri oamenii să ne asculte? E oare nevoie în lume de teologie sau să fie auzită inima lui Dumnezeu? Mi-e dor să-mi fie dor, mi-e sete de-o sete mai mare după Tine! (Sf. Augustin)
Oricum am lua-o, suntem robi, robi ai păcatului sau robi ai neprihănirii. Robul cui sunt eu? Nu-mi spune o teorie! Spune-mi despre ce vorbeşti de obicei, spune-mi ce asculţi, la ce te uiţi, spune-mi planurile tale! Să nu transformăm evanghelizarea într-o discuţie despre adevăr - evanghelizarea e fiecare secundă din viaţa unui creştin!
Cred că primul pas în înţelepciunea pentru câştigarea celor rătăciţi stă în a deveni un închinător adevărat în fiecare secundă, cu fiecare vorbă, cu fiecare replică, CU TOT!
Cât de mult ne pasă de cei din jur? Au secat lacrimile pentru ei? Nu vin oare lacrimile din relaţia noastră cu Dumnezeu? Vă amintiţi de Moise? Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci şterge-mă din cartea Ta. De Pavel? Să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei. De Isus, care pe cruce s-a despărţit de Tatăl pentru noi. Trăim o moralitate într-un colţişor, câştigându-ne veşnicia pe ascuns! Vom ajunge vreodată să preţuim veşnicia aproapelui mai mult decât a noastră? Atunci vom plânge cu adevărat!
Întrebarea rămâne: CÂND? Când voi păşi în apă alături de Isus?! Când voi da la o parte idolii din viaţa mea şi voi arăta că am nevoie în primul rând de Isus? Când voi avea lacrimi?
Articol de Daniel Negrulescu- pasi.ro

miercuri, 13 februarie 2008

Motivatia Misiunii este Slava Lui Dumnezeu

















Motivatia pentru Misiune este - Slava Imparatului Dumnezeu

" Daca incercam sa aflam de ce adevarata armata a lui Dumnezeu aflata in lupta cu ostile intunericului este atat de mica (cu toate ca exista milioane de crestini), singurul raspuns este: lipsa de interes.Lipseste entuziasmul pentru Imparatie. Iar aceasta, din cauza ca exista atat de putin entuziasm pentru Imparat" - Andrew Murray

Suntem motivati prea putin de a ne implica in Lucrarea lui Dumnezeu in general dintr-o intelegere subdezvoltata a bazei biblice pentru Misiune si Slava lui Dumnezeu.

Adesea, credinciosul este familiarizat cu un vocabular! si cu o baza biblica pentru evanghelizare care nu contine mai mult decat : " BIBLIA spune ca "CINEVA" trebuie sa faca evanghelizare" si de aceea, mult prea adesea crestinii asteapta ca "ALTII" sa faca evanghelizare.

Dar Biblia spune mult mai mult decat ca " cineva trebuie sa faca evanghelizare". O buna intelegere a acestei lucrari va convinge PE ORICE! credincios ca el insusi este chemat la marturisire. Spuneam de multe ori ..nu doar pastorii..o echipa de inchinare....o echipa de misionari din state, sau niste specialisti fac misiune.
Toti crestinii suntem chemati sa fim evanghelisti de catre ISUS.
Toti cei nascuti din nou suntem chemati la misiune. Nu exista somaj spiritual.
Scriptura ne spune nu numai CINE face evanghelizare, ci si UNDE, CAND si CUM.

Raspunsul la aceste intrebari va fi dat in functie de intelegerea pe care o avem asupra bazei biblice pentru evanghelizare. Trei studii de caz care ne ajuta sa raspundem la intrebarile CAND, UNDE si CUM

1) 2 Corinteni 17-20

17. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

18. Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării;

19. că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.

20. Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!

Apostolul Pavel spune ca oricine este " o faptura noua" este de asemenea o persoana chemata la o misiune anume. Aceasta misiune este definita in mai multe randuri, incepand cu versetul 18: " Dumnezeu ne-a incredintat slujba impacarii"

Aceasta este o minunata definitie a evanghelizarii, o definitie teologica. Aici este prezentata ca fiind misiunea repararii unor relatii (relatia omului cu Dumnezeu). Ni s-a incredintat ( celor regenerati spiritual) slujba de a aduce impreuna pe Dumnezeu si omul.

In versetul 19, aceasta tema se repeta " Dumnezeu ne-a incredintat propovaduirea acestei impacari". Pe drept ne-am simti coplesiti de o astfel de insarcinare. Dar Dumnezeu ne-a imputernicit sa indeplinim aceasta mareata chemare. Pentru a putea indeplini aceasta misiune, "fapturilor noi" li s-a dat autoritate ca ambasadori ai lui Christos. ( vs.20).

Ca ambasadori ai Sai, prin noi vorbeste Dumnezeu. Noi suntem instrumente ale lucrarii Sale.

Versetul 20" Ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi"- aceasta propozitie ne vorbeste despre pasiunea pe care o are Dumnezeu in evanghelizare. Dumnezeu ROAGA!!INDEAMNA prin noi atunci cand comunicam impacarea cu EL. EL ne investeste atat pasiune cat si dragoste in comunicarea pe care o face prin ambasadorii Sai.

Observati ce afirma Pavel : atunci cand vestim mesajul impacarii, de fapt prin noi indeamna Insusi Dumnezeu . Dumnezeu devine Vorbitorul principal.

Ce am invatat pana acum.(aplicatie)
a) Cum evanghelizam ? - Cu pasiune si incredere ca Dumnezeu este Cel care vorbeste
b) Cine face evanghelizare ? - Oricine este o faptura noua.

2) Romani 10:13-15
13-" Fiindca oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit
14 Si cum vor crede in Acela pe care nu L-au auzit?"(versiune mai buna) Si cum vor auzi despre El fara propovaduitor?
15 Si cum vor predica daca nu sunt trimisi? Dupa cum este scris" Cat de binevenite sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia".

vs.14- Este un plan divin ca omul sa fie instrumentul prin care este transmis mesajul Evangheliei. Importanta pozitiei omului in acest plan eeste atat de mare incat acest verset afirma ca, daca omul nu-si indeplineste rolul, mesajul nu va fi auzit.

Adevarata credinta va rezulta din auzirea Lui ( a lui Christos). Aceasta ne este prezentata ca element necesar pentru a ajunge la mantuire. Si cum Il vor auzi pe EL? Prin mesagerul care a fost trimis.Acesta are autoritatea unui ambasador, iar implicatia facuta de Pavel este ca Hristos vorbeste prin acesta.

DUMNEZEU a ales in mod suveran ca omul sa fie ambasadorul Lui.Ideea este ca glasul lui Hristos se va face auzit odata cu sosirea mesagerului si nu mai inainte de aceasta!

Cum aplic ceea ce am invatat pana acum?
a) Unde trebuie sa ne planificam sa facem evanghelizare?

  • Pe tot pamantul, deoarece Dumnezeu l-a ales pe om ca purtator al mesajului Sau.
b) Ce convingere avem atunci cand facem evanghelizare?
  • Stim ca Hristos vorbeste prin noi.
3)Matei 28:18-20
18" ISUS S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei si le-a zis: " TOATA autoritatea Mi-a fost data in ceri si pe pamant.
19 Duceti-va si faceti ucenici din toate popoarele, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.
20. Si invatati-i sa implineasca tot ce v-am poruncit. Si iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul lumii" Amin!.

Aplicatie
a) unde trebuie sa se faca evanghelizare ?
  • Pe tot pamantul
b) Care este responsabilitatea celui care vesteste Evanghelia?
  • Nu numai de a duce o VESTE BUNA ci si de a-i invata pe oameni sa pazeasca poruncile lui Hristos.
Toate versetele acestea mi-au aratat prin Duhul sfant ceva destul de clar.
Aceea ca Dumnezeu cheama! la El un popor pentru a fi neamul Sau Sfant.
Chemarea lui Dumnezeu incepe cu o anuntare a mesajului care ii indeamna pe oameni sa raspunda cu credinta. In misiune de a spune si trai Evanghelia Dumnezeu ne-a dat tuturor un rol integrat in proces.( asta si daca iubesti a doua Lui venire:).

Am vazut pana acum ca evanghelizarea este biblica. Insa asta este NEVOIA. Acum sa descoperim si MOTIVATIA!

Nevoia de o motivatie sfanta si biblica
Avem nevoie de o motivatie indeajuns de puternica pentru a ne ajuta sa biruim temerile.Avem nevoie de o motivatie indeajuns de mare pentru a ne ajuta sa ne schimbam stilul de viata. Avem nevoie de o motivatie pura ca sa ne putem mentine o atitudine corecta in evanghelizare.
Principiu general :

Nevoia Creeaza Motivatiile.

Imaginati-va ca v-ati mutat intr-o casa noua si nu aveti inca scaune in casa. Acest lucru nu a constituit o problema pana in momentul in care ati dorit sa invitati musafiri. Aceasta nevoie a creat motivatia de a rezolva problema. Poate ca ati avut la facultate un curs de matematici superioare care nu v-a placut si de aceeea nu prea v-ati dat silinta la invatat. Dar cand ati descoperit ca ati picat examenul si aveti o restanta, nevoia a creat motivatia de a invata.


Probleme care apar cand nevoia nu este bine definita.
Crestinul egocentric



















Este unidirectional - ii place doar sa primeasca. Este centrat pe sine si pe nevoile sale.
Acest om probabil, a venit la Christos pentru a-si rezolva propriile probleme. Si-a dorit avantaje noi. A sperat ca credinta il va ajuta sa se simta mai bine si probabil ca el se simte bine intr-adevar.

Are insa un astfel de om o motivatie potrivita pentru a-si birui friica de evanghelizare ? Probabil ca nu. Poate ca credinta lui va ramane o problema personala intre sine si Dumnezeu . Credinta lui va fi, foarte posibil, modul lui secret de a incerca sa umple golul vietii sale.

Vede o astfel de persoana nevoia de evanghelizare si misiune?
Probabil ca vede aceasta nevoie in familia lui. Motivatia lui este caracterizata de acelasi egocentrism care l-a condus la Christos. El nu doreste ca nimeni din cei dragi ai Sai sa ajunga in iad. Pentru acest om, propriul egocentrism ramane centrul motatiei sale. Nu va asteptati ca un astfel de om sa fie pasionat de evanghelizarea lumii ! Nevoia pentru asa ceva nu ii este clara.

Deoarece, el nu vede, nu simte nici o nevoie, nu are nici o motivatie. Iar unde nu este motivatie, nu este nici ACTIUNE! Daca nevoia este vaga, tot asa este si motivatia. Daca motivatia lipseste, nu ne putem astepta la o actiune reala.

Putem face o lista impartind nevoile in doua.
Prima coloana sa includa lista de nevoi si motivatii care pun accentul pe om.
A doua in care se pune accentul pe DUMNEZEU. Ne vom concentra atentia asupra motivatiilor care il au in centru pe Dumnezeu - acestea primesc in general mai putina atentie decat celelalte.

" DUMNEZEU IN CENTRU"
1) Dumnezeu merita sa fie slavit de toti oamenii
  • Fapt- oamenii nu-L slavesc pe Dumnezeu
  • Nevoie-SLAVIREA LUI DUMNEZEU
2) Dumnezeu este vrednic de toata cinstea si adorarea
  • Fapt-oamenii nu I se inchina lui Dumnezeu. Prin aceasta ei aduc o ofensa Domnului Universului.
  • Nevoie-Cinstirea lui Dumnezeu
3) Dumnezeu este centrul Universului si Creatorul acestuia
  • Fapt- oamenii L-au respins pe Dumnezeu ca centru si au uzurpat pozitia lui Dumnezeu- ca urmare, Numele lui Dumnezeu trebuie repus in drepturi fata de creatie
  • Nevoie-repunerea in drepturi a Numelui lui Dumnezeu
4) Dumnezeu este PERSOANA cea mai vrednica de iubire din tot UNIVERSUL. El merita toata dragostea.
  • Fapt- oamenii L-au respins pe Dumnezeu si dragostea Sa
  • Nevoie-de a-L iubi pe Dumnezeul cel iubitor! :) De a actiona corect ca raspuns la dragostea neconditionata a lui Dumnezeu.
5) Lui Dumnezeu Ii este placuta lauda din partea noastra. El doreste inchinarea noastra.
  • Fapt-in general, oamenii nici macar nu au invatat cum sa Il laude pe Dumnezeu
  • Nevoie-placerea lui Dumnezeu.
Aceste motivatii nu doar ca trebuiesc urmate...nu doar ca au valoare...ci AU CEA mai mare valoare.

Ma gandeam azi cat de putine fac pentru Largirea Imparatiei sale si ma simteam rusinat.
De cum ii raspund eu Dragostei lui Dumnezeu .
Am realizat ca la sfarsitul vietii nu va conta decat un lucru cu rol dublu.
Va ramane in viata...
a) ceea ce am facut pentru Christos.
b) si lauda pe care am transferat-o lui Dumnezeu .

Domnul sa va binecuvanteze sa traiti pentru Gloria Lui ,
fie ca munciti....invatati ..iubiti ..traiti.
In His Service

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică