The Power of God or Modern Apologetics

Puterea lui Dumnezeu sau Apologetica Modernă

1 Cât despre mine, fratilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau inţelepciune strălucită.
2 Căci n-am avut de gând să ştiu intre voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.
3 Eu insumi, când am venit in mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.
4 şi invăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau in vorbirile induplecătoare ale inţelepciunii, ci intr-o dovadă dată de Duhul şi de putere,
5 pentruca credinţa voastră să fie intemeiată nu pe inţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. 1 Corinteni 2:1-5 (intelepciunea oamenilor vs Puterea lui Dumnezeu).

Un alt frate Pavel...al vremurilor noastre.
Aici puteti asculta acest mesaj : The Power of God or Modern Apologetics
TEORIA FARA PRACTICA E ø (barat, nul,degeaba)

"In starea actuala, lumea si viata intreaga sunt bolnave. Daca as fi medic si as fi intrebat ce sfaturi as putea sa dau , as raspunde:
“Faceti liniste , faceti pe oameni sa taca, in aceste conditii Cuvantul lui Dumnezeu nu poate fi auzit. Si daca folosind mijloace zgomotoase striga destul de puternic ca sa fi auzit chiar si in zgomot, acesta nu mai este cuvantul lui Dumnezeu. Deci faceti liniste”.Søren Kierkegaard

Nu ştiu cât de legal este să mă folosesc de un citat dintr-o carte a lui Kierkegaard, dar nu cred că pot exprima in cuvinte puţine ceea ce a surprins marele gânditor ( care avea supranumele de " Spionul lui Dumnezeu" ) in legătură cu SUPRASATURAŢIA la care s-a ajuns in ce priveşte PREDICAREA, FILOSOFAREA SI EXPLICAREA, mai nou APĂRAREA (apologetica) CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU.

Subiectul este foarte vast! Suprasaturaţia este pentru mulţi creştini ca o compensare a lipsei trăirii unei vieţi practice. Insă este o falsă inţelegere ( sau încredere) că a deţine informaţii despre Dumnezeu iţi asigură un statut privilegiat.

A.W.Tozer afirma :

"nu există nimic mai des intâlnit decât suflete care sunt desăvârşite şi sfinte in teorie"

Si aşa este. Oamenii care se considera in ochii lor foarte "dotaţi" aceştia strică cel mai mult in economia Impărătiei şi Lucrării lui Dumnezeu. "Specialiştii in Lege, in Dogmă, in Hermeneutică care nu mai văd nimic mai presus de ei inşişi". Care se văd pe ei, şi doar ATÂT, viaţa lor nu este nimic mai mult decât EI INŞIŞI! Sunt excitaţi la auzirea propriilor lor voci la anvoane, sunt uimiţi de propriile lor descoperiri şi argumente, şi teologii ...dar uită Numele, Caracterul, Persoana si Inima lui Dumnezeu, nu se mai bazeaza pe puterea Transformatoare A Duhului sfant. Au inceput să iubească lucrarea şi au uitat în alergarea lor intimitatea şi părtăşia cu Insuşi Domnul Dumnezeu.

Ooo, cât tupeu, câtă aroganţă şi mândrie, câtă nechibzuinţă şi neputinţă spirituală. "Pui de năpârci" ar spune Ioan Botezatorul ,dacă ar veni azi printre noi. Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul şi explicaţiile noastre ştiinţifice, noi insă avem nevoie disperată de Dumnezeu in vieţile noastre. EL se descurcă şi fără noi. Noi trăim pentru El, nu El pentru noi. Noi suntem dependenţi de El, nu El de noi. Evanghelia a fost creata pentru Slava lui Dumnezeu, prima dată, nu pentru nevoile umane. Pentru că Domnul meu nu işi imparte Slava, Priceperea, Inţelepciunea cu nimeni. Evanghelia nu a fost creată pentru plata păcatelor oamenilor, ci ea(intâi) a fost Creată pentru Gloria lui Dumnezeu. Apoi ..:) noi am beneficiat de Mila şi Indurarea Tatălui Iubitor.

Este o mare inşelare.

De fapt Biserica ( prezbiterii, păstorii, invăţătorii, preotii, apologeţii) sunt depăşiţi de succesiunea evenimentelor, de ştiinţă, de viteza de circulaţie a informaţiei, de schimbarea rapidă de mentalitate a societătii materialiste-carnale.

In loc să ne oprim să facem o analiză REALĂ a stării creştinilor şi chiar a noastră inşine, ne blindăm casa şi mintea cu teorii, cu arhive, cu concepţii despre lume, cu dovezi imbatabile, cu materiale creştine scrise, audio, video, cărţi, cd despre DUMNEZEU trăind marea amăgire că dacă le avem şi le ştim (insuşim versetele,informaţia) e destul pentru a ne mântui ( sau pentru a fi mântuiti).

" ,,Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu "

Intre " a şti" şi "a cunoaste" este mare diferenţă.
Pentru a şti nu e nevoie decât să dai dublu-click.
Pentru a cunoaşte e nevoie să te opreşti !

Lucru aproape imposibil în ritmul de azi. Uneori El ne trage de mână să ne oprim. Să invăţăm acest mijloc de comunicare mai puţin placut...ne va fi de folos."

Să nu cunoaştem doar Invăţătura Domnului ci pe Domnul Invăţăturii, nu doar să avem in posesie( cunoştinţe, versete, principii, dogme, teorii, dovezi, doctrine, invăţături, concepte, paradigme, definiţii biblice,) ci să il cunoaştem personal pe Cel care este Pâinea şi Cuvântul vieţii. Inceputul şi sfârşitul . Autorul mântuirii noastre. Fiul lui Dumnezeu, ISUS CHRISTOS Domnul şi Stăpânul nostru.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune :"Dar Cunoştinţa îngâmfă, pe când dragostea zideşte"
1 Corinteni 8:2.
Să citim Scriptura noi inşine. Dumnezeu nu a intenţionat să ofere omului un Cuvânt greoi, inaccesibil, de nedescrifat, incriptat, tainic, dificil. Dimpotrivă a scris-o aşa de simplu incât orice om poate ajunge la Ascultarea Credinţei, dacă primeşte Duh de sus în descoperirea Voii şi Gândului lui Dumnezeu.
Vă indemn să il descoperiţi pe Cristosul original din Scriptură, nu din personalitatea şi dorinţele oamenilor, din imaginaţia şi inchipuirea lor, după gândirea lor condusă de pofte, interese, după viaţa păcătoasă, după modul de trai al oamenilor influenţat de societatea materialistă şi plină de păcat.

Multă apologetică care nu valorează nimic.Paul Washer

Spune in acest video.
La vedere e"fancy",drăguţă, impresionează, dar nu are substantă, viaţă, putere, dragoste din El.
Nu transformă şi nu schimbă viaţa unui om. Doar Puterea Transformătoare a lui Dumnezeu şi credinţa în Domnul Isus Christos poate produce o viata regenerată spiritual, cu ajutorul Duhului Sfânt.

The Bible is all we need for life - it is completely sufficient! .

Scriptura este suficientă pentru a ne învăţa cum să trăim în familie,in Biserică, in societate. Sociologia, Antropologia, Apologetica, Psihologia, Etica au inceput să fie influenţate de "experţii sociali", care sunt conduşi şi călăuziţi de duhul lumii şi nu de "duhul lui Christos".
Ştiinţele sociale au fost inventate pentru a lupta impotriva Cuvântului lui Dumnezeu.
Avem nevoie de barbaţi care să-şi deschidă Biblia şi să spună " Care este Voia ta Doamne?".
Oameni care să raspundă oricărui gând care nu este rob ascultarii de Christos prin cuvântul "este scris".
Doamne ajută-ne să păstrăm dragostea pentru Tine, in toate lucrurile pe care le facem.
Pentru Onoarea, Numele si Slava Ta.

Bărbaţii, o specie pe cale de dispariţie 1

În cartea Judecători, capitolul 16, Cuvântul lui Dumnezeu prezintă un mesaj care este adresat în special bărbaţilor.

Samson a plecat la Gaza. Acolo a văzut o curvă şi a intrat la ea. S-a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici.” Şi l-au înconjurat şi au pândit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea şi au zis: „Când se va lumina de ziuă îl vom omorî”. Samson a rămas culcat până la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii s-a sculat şi a apucat porţile cetăţii cu amândoi stâlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului. După aceea a iubit o femeie în Valea Sorec. Ea se numea Dalila. Domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi i-au zis: „Înduplecă-l şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim şi-ţi vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint.” Dalila i-a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde îţi vine puterea ta cea mare şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit?” Samson i-a zis: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca oricare alt om.” Domnitorii filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă. Şi ea l-a legat cu funiile acestea. Iar nişte oameni stăteau la pândă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el a rupt funiile cum se rupe o aţă de câlţi când se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea. Dalila i-a zis lui Samson: „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat!” El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.” Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Iar nişte oameni stăteau la pândă într-o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă. Dalila i-a zis lui Samson: „Până acum, ţi-ai bătut joc de mine şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi, cu ce trebuie să fii legat?” El i-a zis: „N-ai decât să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţesăturii.” Şi ea le-a pironit cu un cui de lemn în pământ. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a smuls cuiul de lemn din pământ cu urzeală cu tot. Ea i-a zis: „Cum poţi spune: «Te iubesc», când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.” Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte, şi-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca oricare alt om.” Dalila, văzând că-şi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui.” Şi domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi au adus argintul în mâini. Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi chemând un om, a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson şi a început astfel să slăbească. El şi-a pierdut puterea. Atunci ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn, şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.” Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Filistenii l-au apucat şi i-au scos ochii, l-au pogorât la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El învârtea la râşniţă în temniţă (Judecători 16:1-21).

Afirmam anterior că Charles Swindoll relatează cum un psiholog îl întreabă pe nepoţelul lui de şapte ani: „Michael Jackson este femeie sau bărbat?” Iar după o clipă de gândire, copilul i-a răspuns: „Amândouă.” În mintea copilului era confuzie pentru că e greu să faci deosebire între bărbat şi femeie după modul cum se prezintă lucrurile în exterior. Cineva a împărţit bărbaţii în două categorii: vertebrate şi nevertebrate. Diferenţa dintre vertebrate şi nevertebrate este mare, dar una dintre aceste deosebiri este că nevertebratele se târăsc, iar vertebratele umblă. Nevertebratele, adică moluştele, viermii, se târăsc. În schimb, vertebratele pot umbla, iar cele mai multe se pot ridica.

Altcineva a spus că la poarta raiului erau două intrări pentru bărbaţi. Pe o poartă scria: Bărbaţii care au fost sub papucul nevestei, iar pe cealaltă poartă scria: Bărbaţii care au fost capi de familie. Şi când s-au îndreptat bărbaţii spre intrare, cu toţii s-au dus la poarta pe care scria: Bărbaţi care au fost sub papucul nevestei. Numai unul singur s-a dus la poarta cealaltă, şi când a ieşit un înger să-l întrebe: „Tu ce cauţi aici?”, bărbatul a răspuns: „Nu ştiu, dar aici m-a trimis nevastă-mea.” Trăim într-o vreme în care bărbaţii nu ştiu exact ce este un bărbat, cum ar trebui să arate şi ce ar trebui să facă el. Charles Swindoll comentează:

Îţi aminteşti de vremea când bărbaţii erau bărbaţi? Îţi aminteşti când puteai să spui cine este bărbat după înfăţişare? Îţi aduci aminte de vremea când bărbaţii ştiau cine sunt, erau mulţumiţi de identitatea lor şi nu voiau sa fie nimic altceva decât ceea ce erau? …

Din pricina acestei confuzii, au apărut două extreme în rândul fiinţelor de sex masculin. La o extremă se află brutele, genul de bărbat care apare ca macho, Rambo, cu pistol în mână, care omoară o armată întreagă, aruncă flăcări, distruge, zdrobeşte, calcă peste toate, acel bărbat care vrea să pară un superman. Foarte mulţi băieţi îmbrăţişează modelul acesta, crezând că aşa trebuie să se poarte un bărbat. De aceea, adoptă această înfăţişare prin care să dea impresia unui superman, a unei făpturi dure, care deţine autoritate, putere, a unui bărbat pe care nu-l mai poate controla nimeni şi nu-l poate opri nimic. Tinerii îşi însuşesc acest model.

La extrema cealaltă se află bărbaţii efeminaţi, care au abandonat tot ce-i masculin în ei. Aceştia sunt ca nişte cocote de sex masculin. Dacă vă uitaţi la ei, veţi vedea că poartă îmbrăcăminte asemănătoare cu cea a femeilor: cerceluşi, mărgele, cu tot felul de farduri, pudră pe faţă şi ruj pe buze. Aceşti oameni n-au nimic bărbătesc în ei şi parcă sunt nişte făpturi căzute de pe o altă planetă. Foarte mulţi tineri îmbrăţişează acest model. În prezent, în societatea noastră se observă tendinţa de a şterge diferenţele dintre bărbaţi şi femei. Au apărut magazine unisex. În toată civilizaţia aceasta, ţinta atacului este bărbăţia, modelul bărbătesc. Autorul american Hans Sebald a făcut următoarea constatare:

Adesea, toată educaţia băieţilor este lăsată în seama femeilor: mama, educatoarea de la grădiniţă, învăţătoarea de Şcoală Duminicală, învăţătoarea de la şcoală. (Incep sa inteleg acest fenomen tot mai mult si in Sibiu, la grupurile de studenti, de misiune, de rugaciune, "Alege Viata", lipsesc barbatii ce se trezesc dimineata la rugaciune, ce poarta sarcinile si greul studierii Cuvantului lui Dumnezeu si care isi asuma responsabilitatea in Lucrarea Sa, uneori fetele sunt demne de apreciat insa aceasta nu acopera lipsa acuta a acestor barbati ce nu isi mai reprezinta Dumnezeul prin viata si trairea lor).Băieţii sunt expuşi în permanenţă influenţei unor fiinţe pe care nu trebuie şi nici nu pot să le imite, dar ale căror idei şi preferinţe trebuie să le accepte şi să le pună în practică.

Absenţa taţilor din familie şi societate are repercusiuni negative asupra educaţiei băieţilor care este, în cea mai mare măsură, lăsată în sarcina femeilor. Nu că n-ar avea femeile ce să-i înveţe sau că n-ar avea rolul lor în educaţie. Problema care apare însă este următoarea: un băiat care nu are un model bărbătesc nu ştie cum trebuie să crească, în ce direcţie să se îndrepte, cum trebuie să arate el când va ajunge mare, cum arată un bărbat şi care este rolul lui. În acest sens, Stu Weber afirmă:

Lucrul de care au cea mai mare nevoie este o viziune. Pentru ca băieţii să ajungă bărbaţi, au nevoie de o ţintă clară, o vizualizare a ceea ce este bărbatul … De aceea este important pentru băieţi să fie în preajma bărbaţilor … Lucrul important este viziunea masculinităţii. Să ştie ce are să devină şi apoi să se dedice atingerii ţelului de a deveni un tânăr bărbat.

Alvin Toffler este de părere că într-o societate din care dispare modelul bărbătesc, apar copii dezorientaţi, dezechilibraţi, şi de fapt întreaga civilizaţie se dezechilibrează. Majoritatea femeilor nevrotice sunt femei care nu au un bărbat pe care să se poată bizui. Nu pentru că n-ar fi măritate, ci pentru că soţul nu e acasă sau dacă este acasă este absent din viaţa familiei. Din pricina aceasta, femeile intră într-o criză psihologică, iar această criză duce la nevroză. Trăim într-o lume plină de copii dezechilibraţi şi de femei nevrozate. Aceasta este concluzia psihologilor şi sociologilor.

Dat fiind faptul că a dispărut modelul bărbătesc din societate şi din familie, traversăm o perioadă în care se întâmplă ceea ce spune Psalmul 11 în versetul 3: „Şi când se surpă temeliile ce ar putea să mai facă cel neprihănit?” Când se surpă temeliile şi dispar bărbaţii, ce ar mai putea să facă cel neprihănit? Dar întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este legitimă şi logică: Cine are interesul să distrugă modelul bărbătesc din familie? Şi ce scop urmăreşte acela care distruge modelul bărbătesc din familie?

Ca să înţelegem aceste aspecte, este important să vedem ce spune Scriptura cu privire la planul lui Dumnezeu pentru om, pentru bărbat şi pentru familie. Acest plan ne este dezvăluit încă de la început în Scriptură, în cartea Geneza, capitolul 1, versetul 27: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” Prin creaţie, Dumnezeu a creat fiinţe distincte, parte bărbătească şi parte femeiască cu identitate sexuală şi roluri distincte.

Continuând această idee, în capitolul 2, versetul 24, Dumnezeu spune: „De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.” Aşadar, Dumnezeu a creat parte bărbătească şi parte femeiască. În capitolul 2 din Geneza ne este dezvăluită istoria extraordinară a creării femeii, momentul când Dumnezeu a creat-o pe Eva şi a adus-o la Adam. Vedem bucuria lui Adam când şi-a găsit partenera potrivită pentru viaţă, şi concluzia lui Dumnezeu este următoarea: „De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa” şi cei doi vor alcătui o familie.

Autor: Paul Negrut

Paradoxuri ce iti dau de gândit

Eşti un ciudat ?.. ar fi bine să fi

Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte altora pentru a păstra pentru el. Vede nevăzutul; aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul. A.W.Tozer - definiţia credinciosului

Fiecare om este ceea ce admiră în taină. Dacă aş putea afla ce admiri, aş şti ceea ce eşti, fiindcă oamenii sunt ceea ce gândesc când sunt liberi să se gândească la ce vor. A.W.Tozer

Nu pot să-I aduc lui Dumnezeu o închinare care să-i fie întru totul plăcută dacă ştiu că adăpostesc în viaţa mea lucruri pa care El le dezaprobă. Nu pot să mă închin cu adevărat şi bucuros lui Dumnezeu duminică, dacă nu mă închin şi luni. A.W.Tozer

1.comunicare - 2.bani - 3.sex

Anul 2008,record absolut in materie de divorţuri

Cauzele emise de sociologi si psihologi sunt acestea : comunicarea, banii si sexul.

An de an, numărul divorţurilor în România a avut o rată de creştere îngrijorătoare. Anul trecut, s-au înregistrat cele mai multe divorţuri din istoria ţării.

Potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), în luna iulie 2008, prin hotărâri judecătoreşti definitive s-au pronunţat 2.594 de divorţuri, cu 186 de cazuri mai puţin decât în luna iunie. Rata corespunzătoare fenomenului s-a redus de la 1,58 de divorţuri la mia de locuitori în iunie până la 1,42 de divorţuri la mie.

Numărul de divorţuri din iulie 2008 a fost însă mai mare cu 785 de cazuri decat în iulie 2007, când se înregistrase o rată de 0,99 la mia de locuitori.

În noiembrie 2008, s-au pronunţat 2.826 de divorţuri, cu 552 mai multe decât în luna octombrie. Rata divorţurilor a fost în luna octombrie de 1,60 la mia de locuitori faţă de 1,25% în luna precedentă.

Peste 40.000 de divorţuri în 2008

Datele furnizate de INS arată că în România s-au pronunţat peste 40.000 de divorţuri, din care 17.330 de procese au fost soluţionate în primul trimestru al anului 2008. Anul trecut, România a înregistrat un număr record de divorţuri (pentru a compara cifrele daţi click pe tabelul de mai jos).

Din acestea, peste 13.500 de cauze au primit sentinţe definitive în primele 6 luni de la intrarea lor pe rolul instanţelor. 2.272 de dosare au stat în instanţă între 6 şi 12 luni, iar peste 1.000 de procese au primit sentinţe definitive după un an.
În Bucureşti, se pronunţă cam 250 divorţuri pe săptămână, care rămân definitive. În localităţile rurale de lângă Capitală, numărul este de aproximativ zece divorţuri pe săptămână.

La sfârşitul primului trimestru, pe rolul instanţelor se mai aflau aproape 23.500 de dosare de divorţ, din care peste 2.700 de cauze stăteau în instanţă de mai mult de 6 luni, iar peste 400 de dosare, de un an.

În prima parte a anului, judecătorii au respins, în prima parte a anului, 604 acţiuni de divorţ, iar peste 720 de cupluri şi-au retras cererile.

Motivul principal al divorţurilor, banii

Avocatul Cătălina Samaru a explicat că cele mai multe discuţii într-un cuplu pleacă de la bani. “Cel mai întâlnit motiv de divorţ este acela că bărbaţii îşi doresc teoretic o familie dar, ulterior, când apar copiii, dau înapoi, fug de responsabilităţi. Faptul că trăim în nişte vremuri mai dificile din punct de vedere economic îi determină pe cei doi soţi să fie suspicioşi în legătură cu veniturile celuilalt şi cu destinaţia banilor”.

Ea a mai adăugat că cele mai multe divorţuri sunt intentate de femei. “85% din femei renunţă la căsnicie. La ora actuală, femeile sunt mult mai puternice şi mai independente şi nu le este frică să rămână singure. Bărbatul se hotărăşte foarte greu să divorţeze. Pentru el, căsnicia a devenit un cotidian şi, din comoditate, nu renunţă la ea”.

Cel mai des divorţează cuplurile de 32 – 38 de ani

Avocatul Cătălina Samaru afirmă că cel mai des divorţează cuplurile de 32 – 38 de ani. „Ca şi segment de vârstă dominant în materia divorţurilor sunt persoanele de 32 – 38 de ani. Românii de până-n 32 de ani consideră că toate conflictele se pot `repara` până la urmă. Cei care au vârsta peste 38 de ani sunt obişnuiţi cu situaţia căsniciei lor şi divorţează foarte greu”.

Cel mai nou întâlnit motiv de divorţ este plecarea unei părţi în străinătate, la muncă. Potrivit avocatului, aceste cazuri sunt rare, cuplurile având, de regulă, o căsnicie de mult eşuată. Aşa că îşi întemeiază o altă familie în străinătate şi nu se mai întorc în România. „Am cam cinci cazuri de acest gen pe an, când cuplul nu mai este de fapt un cuplu. Cele două persoane îşi construiesc o altă viaţă, au alţi parteneri”.

“Intelectualii au cele mai urâte motive de divorţ”

De asemenea, Cătălina Samaru susţine că în mediul rural rata divorţurilor este mult mai mică. „Soţii se cunosc de foarte tineri. Practic, ei cresc împreună, trudesc cot la cot, ca să-şi facă o casă şi un trai decent. Mai mult decât atât, cei de la sate nu sunt foarte docţi, aşa că între ei nu apar orgolii sau principii diferite”.

În opinia avocatului, căsniciile între intelectuali durează cel mai puţin. „ Uimitor este că intelectualii au cele mai urâte motive de divorţ şi în majoritatea cazurilor copiii lor rămân marcaţi de aceste despărţiri”.

Cât durează un divorţ

În instanţele din România, un divorţ poate dura chiar şi trei ani. Potrivit Consiliului Superior al Magistraturii, 500 de cazuri au fost date sentinţe definitive după aproape trei ani, iar 300 de procese au durat mai mult. Majoritatea divorţurilor se soluţionează până în şase luni.

Un divorţ care se termină într-un termen costă în jur de 300 lei. Dacă are mai mult de trei termene, se ajunge la suma de 700 lei, iar dacă procesul de divorţ se prelungeşte timp de mai mulţi ani, se plăteşte suma de 1.200 lei.

Divorţul nu mai este privit ca un eşec

Psihologul Alexandra Dediu ne-a spus că este din ce în ce mai greu să se păstreze o căsnicie, pentru că românii nu mai ştiu să rezolve conflictele din familie. “Oamenii nu mai au răbdare. La orice neînţelegere, se despart, nu mai fac compromisuri. Acest lucru este o consecinţă a faptului că legile şi normele societăţii nu mai presează ca altă dată. Acum nu mai există prejudecăţi. În timpurile noastre, divorţul nu mai este privit ca un eşec”.

De asemenea, Dediu ne-a vorbit despre tinerii care renunţă la ideea de familie. În cele mai multe cazuri, vinovată este mass-media, care promovează din ce în ce mai mult noţiunea de divorţ. În mai toate publicaţiile şi emisiunile tv, se prezintă cazuri de despărţiri celebre, exemple negative pe care românii, din păcate, le urmează.

Psihologul consideră că în viaţa unui cuplu nu trebuie să existe abuz, infidelitate, lipsă de responsabilitate, pentru că atunci divorţul este iminent, cei doi se despart.

“O altă cauză a numărului de divorţuri în creştere este şi emanciparea femeii, care nu se mai complace în situaţii dificile. Ea alege să se despartă de soţ, chiar şi în cazul în care are un copil cu el. Femeia din ziua de azi nu se mai teme să crească un copil singură”, a mai adăugat Alexandra Dediu.

Cosmin Pascu Bisericata

Poate un om să fie drept inaintea Lui?

Vă recomand o carte foarte bună.

Gânduri din cartea "Justificare şi Regenerare" de Charles Leiter.
Această carte va apărea tradusă in limba română in luna martie a acestui an.
PĂCATUL : Ultima problemă profundă spirituală a omului.


“To justify” means “to declare righteous”; it does not mean “to make righteous.” . . . Christian, when God justifies you, He does not “let you of the hook” with your sins still hanging in midair. He does not pretend that your sins have been paid for. Rather, He sees that your sins really have been paid for by Christ, and He makes a declaration based on that fact. . . . Beloved Christian, you may have some terrible memories in your sinful past, but you can be certain of this: those sins are not still hanging in midair. They’ve come down . . . on the Lord Jesus Christ! And He actually paid for them! He bore your sins in His own body on the cross.

“In practical terms . . . Christians are not laboring to achieve a life that they do not yet have or to obtain a victory that has not yet been won. They are participants in the very life of Christ and in the victory He has already won. Christian, you are a partaker of the resurrection life of Christ, and He has already defeated and broken the power of the sin that you are facing right now – by His death, burial, resurrection, and ascension! As a participant in His life, your calling is not to try to achieve something for yourself that He has not achieved, but to believe what He has already done for you and to walk in it. In this way you will be enabled to fight “the good fight of faith” instead of the miserable struggle of unbelief!

One of the most fearful things about sin is its power to harden the one who practices it. The deeper a man goes in sin, the less sin bothers him. . . . Every sinner finds himself now committing sins that he once despised, and the sins that he now despises, he will someday find himself committing. It should shock us to remember that Adolph Hitler was once a little boy playing with toys just like other little boys. Man knows the beginning of sin, but no man has ever known the end of sin.

There is nothing in a man that causes God to justify him, including his repentance and faith. Repentance does not pay for sin. A criminal’s remorse for his crime does not satisfy the just demands of the law. Neither does faith pay for sin! Only the blood of Jesus can pay for sin! Justification [...]

How can God ever “justify the ungodly” without becoming an abomination to Himself? “He who says to the wicked, ‘You are righteous,’ peoples will curse him, nations will abhor him [Proverbs 24:24]. How can God say to sinners like us, “You are righteous,” without violating His own character? How can God ever save us from Himself and His own righteousness and justice? . . . Repentant sinners know that they deserve to be punished, and that it would not be right for them not to be. They know that God cannot just “sweep their sins under the rug” and forget about them. Hence, the cry of their hearts is, “How can a just God ever smile upon me? How can this burden of guilt be removed? How can God pronounce a blessing upon me? How can a man like me be in the right before God!” There is only one answer to this dilemma. Someone has to pay for the sinner’s sins. Justice must be satisfied. Either it will be satisfied by the sinner’s own suffering forever in Hell, or it must be satisfied by someone else on the sinner’s behalf.

The world is not the way it is because it has a few bad people like Hitler; the world is the way it is because it is made up of multitudes of people just like us! There is deep wickedness in each of us.

One of the most fearful things about sin is its power to harden the one who practices it. The deeper a man goes in sin, the less sin bothers him. . . . Every sinner finds himself now committing sins that he once despised, and the sins that he now despises, he will someday [...]

The emotions are disturbed and perverted. Some hearts smolder with constant anger and hatred; others are tormented day and night by senseless fears. Multitudes laugh at things that ought to make them weep, while others burst into tears for no apparent reason. Such are the deep and all-pervasive disturbances to the human personality caused, [...]

Every non-Christian is—in his person—more repulsive to a holy God than he can ever begin to imagine.

The first baby ever born grew up to murder his own brother. And human history ever since has been one long stream of constant warfare, lust, hate, torture, rape, perversion, abuse, and brutality. It is a blessed thing that we do not know in detail the sins that were committed just last night in [...]

Race and nationality likewise offer no immunity from sin; the most cultured of nations are just as capable of genocide as the most barbaric. The gas chambers of the “civilized” are merely sophisticated forms of the machetes wielded by the “uncivilized.”

You and I may not have met each other, but of one thing we can be certain even before our introduction—both of us are sinners. Every man, woman, and child on the face of the earth, no matter how old or how young, is a sinner. Even small children, when allowed to go to [...]

Sin is not a trifle; it is not “cute”; sin is not funny. Sin is exceedingly wicked and perverse; it is “utterly sinful.” All sin is twisted and ugly and vile. We should be shocked at how wicked men are and how callous we have become to that wickedness.

God’s wrath is not a temporary loss of self-control or a selfish fit of emotion. It is His holy, white-hot hatred of sin, the reaction and revulsion of His holy nature against all that is evil. God’s wrath is tied in directly with His justice. It has to do with His righteous determination to [...]


"Justification and Regeneration"

Foreword by Paul Washer
Preface
Chapter 1 - Sin: Man's Ultimate Problem
Chapter 2 - Can a Man Be Right Before God
Chapter 3 - Justification: Its Characteristics
Chapter 4 - Regeneration: All Things New
Chapter 5 - A New Creation
Chapter 6 - A New Man
Chapter 7 - A New Heart
Chapter 8 - A New Birth
Chapter 9 - A New Nature
Chapter 10 - Crucifixion & Resurrection
Chapter 11 - A Change of Realms: Flesh to Spirit
Chapter 12 - A Change of Realms: Earth to Heaven
Chapter 13 - A Change of Realms: Sin to Righteousness
Chapter 14 - A Change of Realms: Law to Grace
Chapter 15 - A Change of Realms: Adam to Christ
Appendices:
A - Regeneration: A Summary
B - "Cannot Sin"
C - Romans 7
D - All Blessings in Christ

Pe urmele lui Christos- John MacArthur

Suntem chemaţi de Dumnezeu sa păşim pe urmele lui Isus Christos, aceste urme de multe ori inseamnă neinţelegere, etichetare din partea celor din jur (fundamentalist, fanatic,perimat,rigid,demodat, proscris, extremist,nebun,crud,dur,nonconformist,altfel,diferit, prea ciudat,straniu, prea greu de acceptat-prea revolutionar, etichetat ca "anormal"),umblarea pe Cale cu Isus oferă copiilor lui Dumnezeu şi alte perspective precum incercări şi răcniri, atacuri ale Leului fioros diabolic, suferinţe, dureri, boli.

"Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El." Romani 8:17

"Cine doreste să fie moştenitor să fie şi părtaş suferintelor lui Christos, şi să sufere impreuna cu EL". Unii oameni doresc doar să se bucure de beneficiile salvării, dar nu-si mai doresc să umble pe Calea Domnului ISus Christos, care implică şi ura lumii,respingere, batjocuri, prigonire, inadecvare fata de valorile societatii contemporane, nepotrivire faţă de mentalitatea stricată şi chipul veacului acestuia si chiar incercari, sau boli prin care ne pregătim să fim proslăviţi impreună cu Regele nostru in Cer. Acestea sunt semnale şi simptome, semnalmente ca ne pregatim de plecare acasa in cantare, in rugaciune si supunere fata de Voia Supremă a lui Dumnezeu. Avem promisiunea Sigură şi Adevărata că El este cu noi in orice nevoie. Aşa a promis.Şi se tine de Cuvant generatii la rand fata de copiii Lui scumpi. Cei fară Dumnezeu in incercare şi suferintă cad in tulburare şi disperare. Noi insă ne incredem în El şi mergem din putere in putere. Să nu ne indoim la intuneric, de ceea ce ne-a spus Domnul la lumină.

M-am amuzat tare şi uimit la inceput, în vara anului 2005 în Chicago să asist la două grupuri diferite de tineret. Seara după serviciul de la adunare, mergeam la o părtăşie la o pizza,o seara de rugăciune şi de studiu, era libertate de exprimare faină in acele grupuri, unii pictau, altii găteau, altii jucau puzzle, altii stateau si comunicau intre ei.
Până când am inţeles că sunt doua tabere,unii mergeau la John MacArthur Bible Study Comentary, alţii mergeau la John Piper Bible Study. Biblia mea era românească, tipărită la Minsk, Belarus.Am ales pe perioada verii să merg la serile in care studiam cartea"Desiring God".M-au ajutat foarte mult acele seri, şi Domnul a ales cu cale să lucreze in inimile noastre şi in viata mea şi să dezvolte o pasiune puternica pentru Fiul Sau, să trăiesc pentru Gloria lui Isus Christos.
Acum am început să urmăresc şi citesc viaţa si scrierile acestui om, John MacArthur. Am primit o carte să citesc de la Radu, se intitulează "Pe urmele lui Hristos", mi-a plăcut enorm, căci prezintă adevăruri pure biblice din Inima şi Gândul lui Dumnezeu.
Acum observ că oriunde aş fi mers la părtăşie, indiferent de grupul de credincioşi , amândoi sunt oameni folosiţi de Dumnezeu spre Gloria Sa.

Haideţi să privim acum la câteva din gândurile din această carte.



"El nu-i caută pe cei cu realizări pământeşti , ci pe cei care au inimi umile şi se pleacă în faţa autorităţii Cuvântului Său".

"Când un creştin se maturizează in umblarea lui, cu Domnul se vede pe sine micşorându-se tot mai mult până ce, asemenea luceafărului de dimineaţă, lasă loc liber Soarelui ce răsare".

"Indiferent că poziţia pe care o ai in ochii lumii este inaltă sau joasă, viaţa şi resursele ti-au fost date numai ca să reflecţi Gloria Domnului Isus Christos şi să-L preamăreşti".

"Cele mai mari bucurii din această lume sunt găunoase şi fără conţinut în comparaţie cu serviciul făcut Regelui Regilor".

"Dumnezeu a luat un pescar simplu şi a făcut din el un apostol puternic a cărui mărturie răsună incă peste veacuri şi ne afectează şi azi".

"Ai căzut in umblarea ta cu Domnul? El nu te-a abandonat? ".

"Cei mai mulţi oameni nu vin la Christos ca reacţie imediată la o predică pe care o aud intr-o sală plină de oameni. Ei vin la Christos din cauza influenţei unei persoane".

"Fidelitatea consecventă a lui Dumnezeu din trecut ar trebui să-ţi dea incredere supremă in inţelepciunea planurilor Sale viitoare."

"Pentru discipolul lui Christos, nici un act nu este prea umil incât să nu-l indeplinească in cadrul servirii Sale".

"Domnul ii alege adesea pe oamenii cei mai vrednici de dispreţ din această lume, ii răscumpără, le dă inimi noi şi ii foloseşte in moduri remarcabile".

"Incepe să priveşti dincolo de detaliile neinsemnate la Christosul Etern, care poate să-ţi ia credinţa slabă şi să te folosească pentru implinirea Planurilor Sale."

"Lumea nu-i merită pe aceşti tăcuţi şi necunoscuţi ostaşi ai credinţei. Lipsa lor de celebritate i-a ţinut departe de paginile istoriei, dar numele lor sunt scrise pe paginile Cărţii Vieţii Mielului."

"Adevărata salvare produce in credincios o inimă care se lasă invăţată. Dorinţa de a invăţa şi a se schimba ca reacţie la Cuvântul lui Dumnezeu este caracteristica unui adevărat ucenic al lui Isus Christos".

"Mulţi dintre noi nu vom gusta niciodată felul de persecuţie pe care l-au cunoscut apostolii sau fraţii de pe alte continente. Dar in gândirea noastră ar trebui să fim gata să indurăm sacrificiul de dragul lui Christos".

"Dacă eşti creştin într-un mediu ostil care pare să te slăbească...lasă ca pasiunea ta pentru Christos să-ţi conducă viaţa"

"Măsura reală a bogăţiei noastre este cât valorăm, dacă ne-am pierdut toţi banii".

"Cei care realizează cel mai mult pentru Domnul sunt bărbaţi şi femei care se ostenesc in tăcere cu fidelitate, dar in mod discret".

In Slujba Lui,
un ales

Interviu cu John MacArthur

1. Lumina şi timpul- Marius Cruceru

PORTRETUL GENERAŢIEI ACTUALE

Generatia "Silicon"

Cine face parte din aceasta generatie? Si eu, oricine a început sa traiasca între sticle si a simtit beneficiile conectivitatii. Generatia noastra îsi cauta libertatea pornind din Templul aflat în Silicon Valey, si viseaza la mici protuberante în care se ascunde acelasi silicon, generatia noastra se misca din valea tehnologiei spre altarele de pe minorele ridicaturi ale sexualitatii.
O generatie numita I (generatia Internet), D (digitala), E (electronica) sau S (de sticla) nu are doar problemele specifice spatiului în care comunica, ci si problemele generice oricarei noi generatii: desprinderea de istorie, dispretuirea autoritatii exercitate de înaintasi, pericolul auînselarii prin construirea unei false identitati de generatie, mîndrie combinata cu agresivitate fata de valorile traditionale, egoism si nepasare fata de cei sacrificabili.

Acestei generatii i se cere relevanta fata de congeneri, dar nu îsi va putea îndeplini mandatul fata de cei dinafara, daca nu îsi rezolva problemele launtrice. Generatia noastra, desprinsa de trecut, decontaminata de istorie si nemolipsita de viitor, generatia careia nici nu îi pasa de ce s-a întîmplat în urma cu 17 ani, este prost plasata, ne-la-locul ei si ne-la-timpul ei. Sîntem rataciti fata de locul în care ar trebui sa ne gasim, întîrziati fata de timpul cu care ar trebui sa ne potrivim. Sîntem generatie nepotrivita. Poate ca, daca ne vom gasi noi locul si timpul, îi vom putea chema si pe altii în locuri de odihna si timpuri de lucrare. Sper sa gasim unde sunt valea, întunericul si pamîntul, pentru a putea aprinde lumina si pentru a urca muntele. S-a spus: "Sa nu blestemam întunericul, mai bine sa aprindem o lumina"... Frumos spus, dar întrebarea ramîne: unde sa aprindem lumina? Mai stim unde, daca sîntem dez-locuiti? Mai stim cînd? Daca nu mai simtim valea ca vale? Mai stim cum? Mai stim pentru cine? Lumea în care traim s-a schimbat radical în ultimii 100 de ani, este greu de recunoscut în ultimii 40 de ani, si chiar generatia celor care s-au nascut dupa 1990 simt deja ca pamîntul le fuge de sub picioare, ca schimbarile sînt mult mai rapide decît înaintarea noastra în vîrste.

1. Lumina si timpul.
Dumnezeu a pus soare si luna si luminatori ca sa ne puna între granite de timp, lumina si întuneric. Nu mai respectam limitele de luna si soare pe care Dumnezeu ni le-a stabilit.

Geneza 1:14 Dumnezeu a zis: „Sa fie niste luminatori în întinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte; ei sa fie niste semne care sa arate vremurile, zilele si anii; 15 si sa slujeasca de luminatori în întinderea cerului, ca sa lumineze pamântul.” Si asa a fost. 16 Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori si anume: luminatorul cel mai mare ca sa stapâneasca ziua si luminatorul cel mai mic ca sa stapâneasca noaptea; a facut si stelele

Generatia D ar trebui sa priceapa ca viata nu are buton de oprit si pornit, nici functie de stand-by sau hibernate. Viata nu se poate da înapoi si nu se poate întepeni pîna ne trezim sau ne odihnim noi. Generatia noastra s-a nascut sub luminile electrice în miez de noapte. Sîntem o generatie care avem lumina tot timpul, dar sîntem mai întunecati la minte decît au fost generatiile care si-au scris cartile la flacara lumînarii sau a lampii. Generatia lor a scris enciclopedii cu pana si fara google, citînd din memorie. Generatia noastra, conectata, informata, preaneonizata nu poate scrie un eseu de sapte pagini fara google sau a face cut and paste. Sîntem generatia care a produs atîta stralucire, încît si atunci cînd vrem sa adormim ne e greu sa ne mai ascundem retina de razele invazive ale stîlpilor de iluminat, ale farurilor de masina. Avem lumina tot timpul si nu mai gasim întunericul benefic al odihnei, acel întuneric al caselor de tara, în care nu ne puteam vedea mîna dinaintea ochilor.

Am fost luminati de neoane de la nastere, am învatat sa scriem sub lumina, tinem lumina aprinsa pîna la orele la care am fost nascuti. Din aceasta cauza, generatia noastra are o perceptie deformata asupra timpului si ciclului lumina-întuneric. Bunicii si parintii nostri au cîstigat o batalie asupra rotirii pamîntului, care acum ne mixeaza creierii într-un vîrtej din care nu mai putem iesi nici noaptea, nici ziua. Pentru generatia mea, nu mai este zi de lucru, este noapte de lucru, nu mai este noapte de odihna, sînt dimineti mahmure, care încep dupa orele 11.30. Lumina ispititoare în permanenta a condus generatia noastra la impresia ca timpul este elastic si se afla de partea ei, ca termenele pot fi amînate, ca într-o luna se poate face o lucrare de licenta si într-o saptamîna se poate cîstiga o sesiune... într-o saptamîna de nopti. Timpul nostru este scurt, dar în mintea noastra curge ca mierea. Sugestie? Ce-ar fi sa petrecem o saptamîna fara curent electric, vara. Ne-am putea vindeca de impresia ca avem timpul sub controlul nostru. Va fi un pas de reîntoarcere spre ritmul care ne va da odihna pe care au avut-o batrînii nostri. Una dintre cele mai frumoase vacante pe care le-am petrecut a fost undeva în munti, unde am ajuns dupa ce am lasat masina departe, dupa ce am vîslit patruzeci de minute, dupa ce am urcat pe jos douazeci de minute. Am intrat într-o casa pierduta în munti, unde nu era lumina electrica, nu era semnal pentru telefonul mobil, nimic. A trebuit sa intram în ritmul soarelui, sa ne culcam odata cu apusul si sa ne ridicam odata cu rasaritul. Am reintrat în ritmul odihnitor al rotirii pamîntului si mintea ni s-a desvîrtejit. Ne-am linistit sufletele si am învatat sa pretuim altfel timpul. În momentul în care ne-am reconectat la curent, inimile ne-au tresarit si viata a început sa ne sara din nou de pe sine.
Generatia noastra nu mai are odihna. Generatia noastra este în activitate tot timpul, se agita, dar nu munceste. Umblam, dar nu calatorim. Ne deplasam, dar nu ne ducem; circulam, dar nu ne miscam. Functionam, dar nu lucram. Sîntem plini de energizante, dar tot timpul obositi; bombardati de vitamine, dar lesinati. Abia ne tîrîim blugii spre locurile în care ne pregatim prea mult pentru munca. Generatia noastra se pregateste cu exces de zel în scoli pentru profesii pe care nu le va practica niciodata; reprezentantii generatiei noastre fac prea multe preparative pentru a merge la servicii la care vor întîrzia consecvent, îsi fac curaj prea mult pentru a se angaja în slujbe pe care le vor parasi prea devreme.

Generatia noastra nu mai poate munci mai mult de o jumatate de ora la un proiect, pentru ca trebuie sa sara, sa raspunda la email, sa îsi bea cafeaua, sa deschida dopul la sticla cu otravitorul cocteil menit sa ne daruiasca energie... pentru ce oare? Sugestie? Stai 50 de minute fara sa te ridici de pe scaun, fara sa tîsnesti spre cele pe care le consideri adjuvante în munca, dar care te deplaseaza dinspre munca însasi spre o agitatie fara rost. Asaza-te înainte de a calatori, stai înainte de a lucra, lasa-ti mintea sa se depuna si trupul sa se linisteasca, apoi lucreaza sustinut, fara opririle si întreruperile obositoare. Life cannot be defragmented.

Oare propensiunea generatiei noastre pentru întuneric si dragostea de lumina a generatiei lor nu spune ceva mai mult despre starea noastra spirituala?

Iov 24:13 Altii sunt vrajmasi ai luminii, nu cunosc caile ei, nu umbla pe cararile ei.
Ioan 12:36 câta vreme aveti lumina printre voi, credeti în lumina, ca sa fiti fii ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri: apoi a plecat si s-a ascuns de ei.
Efeseni 5:8 Odinioara erati întuneric; dar acum sunteti lumina în Domnul. Umblati, deci, ca niste copii ai luminii.
1 Tesaloniceni 5:5 Voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei. Noi nu suntem ai noptii, nici ai întunericului

Oare agitatia noastra continua nu spune ceva despre lipsa noastra de pace launtrica?

Ioan 14:27 Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se înspaimânte.

Search:
De ce să ne facem portret de generaţie ?
blog Marius Cruceru
Material preluat de pe site: "Tineret Iris" Sesiunea a -8-a

Caracter dumnezeiesc- Godly wo(man)

emil - alex palade

Caracteristici ale personalităţii divine

Puterea Lui dumnezeiască ne-a dăruit TOTUL în ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoașterea Celui care ne-a chemat la slavă şi puterea Lui, prin care ne-au fost dăruite promisiunile Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să deveniţi părtaşi ai naturii (firii) dumnezeieşti, după ce aţi scăpat de degradarea care este în lume prin pofte. 2 Petru 1:3-4

Versetul acesta mi-a dat mult de gândit in ultima perioadă, iar acum am gasit şi un simt practic.
Domnul vrea sa devenim, (Cornilescu a tradus " să ne facem părtaşi firii dumnezeieşti") asemănători in Caracter, Imaginii, naturii, firii şi Chipului Său dumnezeiesc.

Suntem conştienţi cu totii că nu există o personalitate perfectă, dar dacă ar fi una, aceasta va oglindi imaginea lui Dumnezeu. Doar El este desăvîrşit şi Perfect in Sfinţenie şi Dreptate, Dragoste, Putere.
Eu mereu mă gândeam la termenul fain in engleză:"godly man, godly women," care ar fi corespondentul in limba noastră.
Apoi am decis să las Scriptura să vorbească şi astfel am descoperit cu bucurie şi uimire acest verset din a doua epistolă a lui Petru, să il lasi pe Dumnezeu să te formeze şi invete cum să dezvolti practic un caracter evlavios, dumneiesc, prin Puterea Evangheliei si a Puterii Duhului Său Sfânt şi având garanţia Promisiunilor Lui sigure şi glorioase.

Slavă Lui Dumnezeu căci merită să fie Glorificat prin viaţa şi evlavia primită tot de la EL.
Noi nu avem nimic. Nu merităm nimic.
El are Totul. El merită Totul.

CARACTERISTICI ale Personalităţii "dumnezeieşti" 2 Petru 1:4

1. Iertare. Eliberarea altora de vină şi refacerea armoniei.
2. Legământ. A face promisiuni şi a le implini.
3. Compasiune, Milă. Înseamnă a pătrunde în problemele celui de lângă tine în aşa fel ca problemele lui să devină ale tale.
4. A simboliza. Nu numai concret, dar şi intr-un mod abstract, intr-un mod creativ.
5. A fi creativ. A aranja intr-o combinaţie lucrurile în aşa fel incât ele să arate astfel decât cum au fost.
6. Să te inchini. Aceasta in mod deliberat şi cu respect.
7. Conştiinţa de sine. Aceasta inseamnă să fii conştient de ceea ce eşti.
8. Să fii capabil de evaluare. Aceasta inseamnă să procedezi la evaluarea problemelor neţinând cont de propriile probleme (trebuinţe).
9. Să fii raţional. Inseamnă a folosi modele de gândire.
10. A urî. A distruge acele dorinţe care nu sunt după voia lui Dumnezeu.
11. A iubi. Un act deliberat, in care se asigură binele pentru celălalt.
12. Intelepciune. Frica de Dumnezeu este inceputul inţelepciunii. Înrudit cu înţelepiciunea este reverenţa. Înseamnă "cunoaştere" . Intelepciunea inseamna a avea Gândul lui Dumnezeu.
13. Abilitatea de a fi responsabil.
14.Abilitatea de a cunoaşte pe Dumnezeu. Comunicarea, experienţele, interacţiunea cu Dumnezeu. Această stare se găseşte in Trinitate.
15. Abilitatea de a decide.
16. Abilitatea de a il cunoaşte pe Satan. Comunicare, experienţă, interactionează cu Satan.
17. Abilitatea de a avea calităţi spirituale. Dumnezeu transcede trupul şi materia. Este posibili să crezi că El a impărţit din atributele Sale, binenţeles parţial cu fiinţa umană.
18. Sexualitatea. Aspect spiritual, comun, personal, şi psihic al acestei abilităţi este comparată cu Christos, Biserica şi Trinitatea.
19. Comunicabil. Gânduri, simţăminte, intuiţie, speranţe, visuri, greşeli, succese, imaginaţie. Pot fi comunicate unic şi interuman.
20. A guverna. Desemnarea socială pentru această lucrare seamănă cu cea a lui Dumnezeu care a ales să guverneze peste fiinţa umană.
21. Folosirea puterii intr-un mod conştient şi ales.
22. Social. A intra in viaţa altora personal şi spiritual.