marți, 18 noiembrie 2008

dragostea- joshua harris



Dragostea romantica ne afecteaza profund, dar ea nu e decat o parte din dragostea adevarata. Noi ne jucam in cutia cu nisip - Dumnezeu vrea sa ajungem pe plaja. ( Joshua Harris)

bani de viitor ?

Pe grupul de rugaciune Strajerii am primit aceasta scrisoare.

"pace...
va scriu pt a va cere sprijinul in rugaciune.
azi noapte 4 tineri din biserica mea din Buzau au avut accident grav de masina pe DN!, mergeau spre Anglia sa munceasca cativa ani pt a-si strange bani de casa.3 au murit pe loc, iar al 4 lea, Cristi este internat in Sibiu in coma de gradul 4....medicii nu ii dau sanse de viata.Erau 2 cupluri...2 dintre cei morti au avut nunta luna aceasta,pe 2 noiembrie.

suntem in stare de soc..de aceea va cer sprijin...pentru Cristi ca Domnul sa-l aduca la viata si sa IL faca o marturie vie a harului Sau...
Domnul sa intareasca familia...cu ocazia aceasta maine vor veni in tara multi tineri de-ai nostrii plecati tot pt a-si strange bani de viitor... Domnul sa ne vorbeasca clar tuturor de ce a ingaduit aceasta...jertfa. .. sa nu pierdem nimic din ce vrea El sa ne comunice.
Domnul mi-a vorbit in urma cu un an ca va curati biserica din Buzau prin foc... PLANUL Domnului sa se implineasca. ..si satana sa nu aiba castig in aceste incercari...
va rog...sustineti- ne..."



O clipa de neatentie la volan a provocat o tragedie luni seara pe DN1, in judetul Sibiu! Trei tineri au pierit intr-un accident cumplit, dupa ce masina in care se aflau s-a lovit de doua TIR-uri si un autoturism in apropiere de Miercurea Sibiului.Unul dintre tineri a murit pe loc, alti doi, la cateva minute dupa accident. Soferul masinii, fratele unuia dintre pasagerii ucisi, a fost grav ranit, iar medicii sunt sceptici in privinta sanselor lui de supravietuire.

Niciuna dintre victime nu avea mai mult de 27de ani. Cei patru tineri, erau de loc din Buzau si Suceava.


Cum sa biruiesti frica



Un lucru pe care il apreciez in mod special la Biblie este sinceritatea. Ea priveste realitatea in fatza si descrie viata asa cum este, tinand cont de slabiciunea omeneasca. David nu face afirmatii false despre sine insusi. El nu spune : " Nu ma voi teme niciodata" . Ci mai degraba recunoaste : " S-ar putea sa apara situatii in care ma voi teme. Dar cand vor veni aceste vremuri, eu voi sti ce sa fac. Eu ma voi increde in Dumnezeu si voi lauda Cuvantul Sau- cuvantul Sau sigur, care nu esueaza niciodata. Prin incredere si lauda imi voi birui frica"
In viata de credinta exista adesea un conflict intre aceste doua domenii ale fiintei noastre: duhul si emotiile. In emotiile noastre, noi trecem prin toate reactiile de frica si poate chiar de panica. Ne luptam in van impotriva lor. Ne paralizeaza. Dar exista un alt domeniu al fiintei noastre, duhul, care nu se va supune panicii, care nu va accepta dictatura emotiilor. Duhul dinauntrul nostru spune: " Eu nu voi accepta verdictul emotiilor asupra acestei situatii. Eu ma voi intoarce catre Dumnezeu. Imi voi aduce aminte ce spune Cuvantul Sau. Voi gasi promisiunea lui Dumnezeu care vine in intampinarea nevoii mele. Este posibil ca in emotiile mele sa simt frica, dar in fiinta mea interioara eu ma incred, si acest lucru imi aduce o siguranta si o incredere, care sunt mult mai adanci decat emotiile mele."
Intr-o astfel de situatie, personalitatea noastra poate fi comparata cu un rau intr-o zi furtunoasa. Emotiile noastre sunt ca valurile la suprafata- tulburate si furioase. Dar in adancul fiintei noastre launtrice, viata duhului nostru curge mai departe cu o pace netulburata.
Raspunsul credintei
Doamne, eu Iti multumesc pentru pacea din adancul meu, care nu este afectata de vanturile de la suprafata vietii
Derek Prince - Meditand la Psalmi

luni, 17 noiembrie 2008

Când suferința te distruge…


Economia și situația socială ne împinge spre direcții ce nu ne-am gândit că le vom întâmpina în viață. Fie că ești creștin sau nu, suferința este aceeași. Ea nu are culori diferite și nici oameni preferați. Ea nu bate la ușă, ci te lovește ne anunțat. Suferința este mai răspândită decât bucuria - atât în ziare cât și pe micile ecrane. La radio nimeni nu dorește să discute despre suferință, deoarece, imaginile acesteia nu pot fi percepute de ascultător. Pe această undă tot ce poți auzi sunt strigăte lipsite de grafica umilă a omului distrus. Și totuși, cine s-ar fi gândit că omul trebuie să treacă prin suferință pentru a câștiga viața?

Oare chiar treci prin suferință?

De multe ori, ne închidem în noi înșine. până acolo că nu mai avem capacitatea de a distinge situația în care ne regăsim. Din această cameră de criză, cu voci amare, strigăm spre Dumnezeu ,spunând că nu există. Nu doar atât, căci nu suntem mulțumiți cu acest stadiu, dar vrem să acuzăm pe oricine afirmând că ei sunt cauzele suferinței. Tot ceea ce este în jurul nostru este o paradă a modei, în care, credem noi, cel care suferă cel mai mult este cel mai tare. Iată ce poate creea un om ce se închide în el însuși. Acțiunile sale îl auto-distrug trăind. Poate că este timpul să devenim reali, uitându-ne în jurul nostru, pentru a realiza că în societatea noastră sunt oameni ce suferă mult mai mult decât noi. Problema noastră capitală este că am devenit atât de egoiști încât nu mai avem capacitatea de a vedea abilitățile noastre și ale celor din jur. Ne-am auto-distrus exclamând că suferim datorită altor oameni. Stoparea auto-distrugerii este simplă: ieși din cutia individualismului și cere ajutorul prietenilor tăi. Poate că vei avea curajul și credința de a cere ajutorul Celului pe care nu dorești să-L chemi, adică Dumnezeu.

Nu te juca de-a suferința, ea te poate ucide!

Este o anomalie să afirmăm că suferim datorită păcatului sau datorită unui păcat. Totodată, este o eroare dacă ignorăm că suferința, uneori este cauzată de păcat. Înainte de toate, este necesar să recunoaștem că am văzut oameni ce trăiesc în condiții și situații mult mai jalnice decât cele prin care trecem noi. Dacă vrem să vedem cât de periculoasă este suferința, tot ceea ce trebuie să facem este să ieșim la marginile orașului, unde întâlnim oameni pentru care suferința este considerată ca și o viață normală. Am devenit intelectuali, capabili să învinuim oamenii din jur, și în cele mai umile situații, am îndrăznit să-L lovim sau să-L acuzăm pe Dumnezeu. Însă, prin acest proces, am uitat că, atunci când strigăm și țipăm din adâncul inimii zdrobite, trebuie să ne oprim, trebuie să devenim statici, trebuie să-I oferim Domnului spațiu necesar pentru a intervenii în valea plângerii și a durerii. Am devenit atât de activi încât nu mai avem timp să așteptăm liniștiți (deși cu lacrimi și plânsete nemărginite) cuvintele Celui care deține cheia inimii și minții tulburate și necăjite de necaz și ocară. Prin faptul că respingem să-L lăsăm pe El să lucreze (și prietenii noștri), alegem să ne sinucidem, să ne auto-distrugem, iar cu asta, distrugem mai multe vieți. Suferința nu este o joacă. Suferința nu este titirez manipulat și controlat de om. Suferința nu este controlată de intelectualitate sau mândrie. Suferința este esența vieții oricărui om. Fără ea omul este inexistent.

Suferința te formează

Cine s-ar fi gândit că omul trebuie să treacă prin suferință pentru a câștiga viața? Omul, în rațiunea sa de capacitate umană, concepe că o viață bună și binecuvântată este o viață fără tensiuni, fără suferință, fără întrebări copleșitoare, fără nimic negativ. Undeva omul și-a format o mentalitate că suferința este asociată cu păcatul, cu sfera negativă a vieții. Ne-am înșela dacă am accepta să abordăm o astfel de penibilitate în viața de zi cu zii. În viața mea am trecut prin multă suferință, și probabil veți spune că acestea sunt doar povești sau că nu înțelegeți prin ceea ce trecem noi.

Așa cum am menționat mai sus, suferința este prezentă în lumea noastră în multe feluri și culori.

Pentru mine personal, suferința a început în momentul în care am realizat că mă aflu într-o casă de copii, unde zi și noapte eram măcelărit și exploatat de niște ființe umane, care în acel moment scoteau în evidență caracterul unui animal. Cu siguranță, după atâția ani (18) de lovituri și nopții nedormite, puteam să-L învinuiesc pe Dumnezeu. Unde ai fost Tu? De ce ai permis astfel de lucruri să se întâmple unui copil nevinovat? Care a fost motivul pentru care creștinii m-au respins pentru că eram un căminar? Unde mai este dragostea aceea sfântă? Mai ești acolo sau ai murit?
Observați că întrebările mele nu și-au găsit nici în ziua de astăzi răspunsurile, și asta datorită faptului că am înțeles greșit ce înseamnă suferința.


Cu ani mai târziu, și asta după ce m-am decis să-L urmez pe Cristos, am realizat că suferința ne formează atât caracterul cât și viața față de Cel care ne-a dăruit-o. Am înțeles că omul este cel care este capabil să distrugă ceea ce este în preajma acestuia. Când am privit mai atent spre Scriptură - am observat că omul a fost atât de inteligent încât și-a ucis propriul Mântuitor. Tot din acest Cuvânt am învățat că suferința este prezentă în aceeași comunitate, unde își desfășoară activitatea bucuria și fericirea. Am realizat că Dumnezeu a creat o lume, în care, atunci când sunt lovit cu paletele de tenis peste cap și peste picioare, prin El și în El, pot găsi fericire și bucurie în alte lucruri și domenii pe care El le-a creat. Am descoperit oameni, care atunci când am fost batjocorit și scuipat, m-au adus în casele lor și m-au spălat din cap până-n picioare.

Mai sunt oameni buni în lumea asta, dar trebuie să-i cauți.
Prin suferință am învățat că Dumnezeu nu ne lasă nici o dată. El cunoaște cel mai bine suferința. A trebuit să experimenteze imbecilitatea omului de a distorționa ceea ce a fost bun. Dar cel mai dureros a fost momentul în care Dumnezeu Tatăl a trebuit să-și vadă Fiul fiind ucis de omul turmentat.

Este o insultă sau o suliță ucigașă atunci când îl acuzăm pe Dumnezeu precum că El nu este prezent în viața noastră de suferință. Pe ce ne bazăm atunci când Îl acuzăm? Cred că trebuie să ne aducem aminte că Dumnezeu este credincios în a avea grija de păsările cerului. Iar dacă El a promis că se va îngrijii de acestea, nu suntem noi oare cu mult mai de preț pentru El? Cred că trebuie să ieșim din cutiile noastre și să ne aruncăm în brațele Celui care știe (cel mai bine) ce înseamnă suferința. În brațele Lui vom învăța că suferința ne formează atât caracterul cât și viața. În brațele Sale, vom realiza cum și unde am greșit. În brațele Sale vom plânge și ne vom cere iertare. În brațele Lui vom realiza cât de aproape eram să ne auto-distrugem. În brațele Lui realizăm că încrederea în El este mai prețioasă decât cea față de oameni. În brațele Lui suntem transformați și formați după chipul și asemănarea Fiului Său. Totuși, deși avem acest privilegiu, mulți renunță la el. O lecție pe care am învățat-o în viață nu a fost în compania oamenilor, ci în compania Celui ce este mai presus de orice om.

Tu ce vei face? În compania cui vei alege să treci dincolo de suferință?

Scris de Cosmin Pascu
Sursa : Biserica ta

sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Efectul de bumerang



" Pe cicatricile făcute altora poţi vedea forma rănilor tale viitoare. " - Cornel Stelian Popa


Luca 6:31 " Ce vreti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel! "

Storyteller - Deciziile Determina Destinul


Nu te justifica pe tine insuti niciodata cu nimeni. Pentru ca persoana care te iubeste nu are nevoie de asta si persoana care nu te iubeste nu te va crede.

Nu lasa ca cineva sa devina prioritate in viata ta, cand tu esti doar o optiune in a lui...

Cele mai bune relatii sunt acelea echilibrate.

Cand ne trezim dimineata avem doar doua alternative: sa ne punem din nou la somn si sa visam, sau sa ne trezim si sa urmarim acele vise.

Alegerea este doar a noastra. Ii facem sa planga pe cei care isi fac griji pentru noi. Plangem pentru cei care nu-si fac niciodata griji pentru noi. Si ne facem griji pentru cei care nu vor plange niciodata pentru noi. Asta este realitatea vietii; ciudat dar adevarat.

Nu fa promisiuni daca esti fericit. Nu raspunde daca esti trist. Nu lua decizii daca esti suparat. Gandeste-te de doua ori. Timpul e ca un rau. Nu poti atinge aceeasi picatura de doua ori, pentru ca fluxul care a trecut nu va mai trece inca o data.

Trebuie sa faci lucruri ordinare cu o dragoste extraordinara...

joi, 13 noiembrie 2008

Daca veti cere ceva in Numele Meu, voi face




"Daca veti cere ceva in Numele Meu, voi face" (Ioan 14:14)

Ce mult cuprinde aceasta fagaduinta! Si orice lucru, oricare ar fi! Fie mic, fie mare, toate nevoile mele sunt cuprinse in aceasta fagaduinta. Mergi dar, suflete al Lui, liber si cu indrazneala la tronul harului si deschide-ti gura larg, caci ea va fi umpluta.
Ce fagaduinta inteleapta! Noi trebuie sa cerem totdeauna in Numele lui Isus. Daca acest lucru ne da noua indrazneala, Lui Ii aduce cinste. Este un ajutor pe care EL ni-l da necurmat. Sunt unele imprejurari cand orice ajutor ni se pare luat, chiar cel care se bizuie pe legatura noastra cu Dumnezeu sau pe experienta pe care am facut-o cu harul Sau, care ne-a ajutat mereu.
Ce rugaciune instructiva! Eu nu pot sa aduc inaintea lui Dumnezeu nici o cerere pe care Domnul Isus Christos sa nu poata sa-Si puna mana si aprobarea Lui. N-as indrazni niciodata sa ma slujesc de Numele Mantuitorului meu pentru o cerere egoista sau dupa placerea mea. ( ambitiile mele, interesele personale, orgoliul meu, fire carnala)
Nu pot sa ma folosesc de acest Nume decat pentru rugaciuni pe care le-ar face El Insusi daca ar fi in locul meu. Este un mare avantaj sa fi indreptatit sa ceri in Numele Domnului Isus, caci aceasta ar fi ca si cum El Insusi s-ar ruga. Si dragostea pe care noi o avem pentru El, ne impiedica sa punem Numele Sau acolo unde intelegem ca El nu l-ar pune.
Lucrurile pe care le cer in rugaciunile mele sunt ele aprobate de Domnul ISus si poate El sa-Si puna pecetea pe ele? In acest caz, eu capat ceea ce cer de la Tatal.

Tezaurul Promisiunilor lui Dumnezeu - C. H. Spurgeon

Gandul si versetul zilei



Intristarea este unul dintre marii invatatori ai vietii.
Sorrow is one life's greatest teachers.

Este adevarat ca orice pedeapsa, deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada datatoare de pace a neprihanirii, Intariti-va dar mainile obosite si genunchii slabanogiti, croiti carari drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce ce schiopateaza sa nu se abata din cale, ci mai degraba sa fie vindecat.
Evrei 12:11-13 - Cornilescu


11.- Deocamdata, orice disciplinare nu pare un motiv de bucurie ci de intristare; dar dupa aceea produce, celor care au experimentat-o, roada aducatoare de pace a neprihanirii.- Liga Bibliei


Avortul - punctul Sau de vedere




Avortul se refera la expulsia ne-naturala a unei fiinte vii dar nenascute din trupul unei mame insarcinate. Avortul poate fi provocat in mai multe moduri- prin operatie chirurgicala, medicamente, instrumente.



Problema
Este avortul rau din punct de vedere moral?

Puncte de vedere diferite
1. Avortul este in regula daca se face inainte -copilul sa inceapa sa fie in stare sa supravietuiasca pe cont propriu ( viabilitate)
2. Avortul este in regula daca copilul va fi handicapat fizic sau mintal.
3. Avortul este in regula daca viata mamei este amenintata de nastere.
4. Avortul este in regula daca grviditatea a rezultat din incest sau viol.
5. Avortul este gresit.
6. Avortul este gresit daca 2.3 sau 4 nu sunt valabile.

Motivatia
Suporterii anti-avort ( pro-viata) folosesc in general doua argumente principale:
- Avortul este o crima
- Viata incepe la conceptie iar copilul are drepturi care nu pot fi violate.

Suporterii avortului se bazeaza in general si ei tot pe doua argumente principale:
- Copilul nu este o fiinta pana cand se naste si de aceea nu are drepturi
- Mama are dreptul natural de a-si exercita controlul absolut asupra propriului ei trup.

Acum sa vedem adevarata motivatie care sta in spatele avorturilor.
Concluzia Scripturii si a lui Dumnezeu este ca avortul este gresit moral deoarece Cuvantul lui Dumnezeu spune asa. Daca trebuie facuta o alegere intre copilul nenascut si mama, din cauze medicale, atunci mama are prioritate. Aceasta nu ar fi o crima.

Biblia spune :
-crima este condamnata ca actul nelegiuit, constient, ostil prin care se ia viata unei fiinte umane.
Exod 20:13 Sa nu ucizi
-toata viata isi are originea in Dumnezeu si este sfanta inaintea Lui
Geneza 9:4-7
Numai carne cu viata ei, adica sangele ei, sa nu mancati.
Caci voi cere inapoi sangele vietilor voastre, il voi cere inapoi de la orice dobitoc; si voi cere inapoi viata omului din mana omului; din mana oricarui om, care este fratele lui. Daca varsa cineva sangele omului, si sangele lui sa fie varsat de om, caci Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Lui. Iar voi cresteti si inmultiti-va, raspanditi-va pe pamant, si inmultiti-va pe el".
- viata incepe la conceptie iar copilul nenascut este o persoana cu drepturi
Psalmul 51:5-6
Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevarul sa fie in adancul inimii, fa dar sa patrunda intelepciunea inlauntrul meu.
Psalmul 139:13-16
Tu mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele:
Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta !Trupul meu nu era ascuns de Tine cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului. Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele.

- trupul omului nu este al lui- toti au fost cumparati de Dumnezeu
1 Corinteni 6:19-20
Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant, care este in voi si pe care-L aveti de la Dumnezeu ? Si ca voi nu sunteti ai vostri?
Caci ati fost rascumparati cu un pret. Glorificati-L deci, pe Dumnzeu in trupul si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

miercuri, 12 noiembrie 2008

Scrisoare de la mama


Scrisoare de la mama către

Rebekah, Shalom, Shoshanna


Viaţa este plină de alegeri. Sunt unele alegeri pe care le veţi face încă de la o vârstă fragedă, care vă vor ajuta să vă modelaţi atât viaţa voastră, cât şi pe cea a copiilor voştri. Scopul nostru a fost de a vă pregăti să luaţi hotărâri înţelepte. Dumnezeu a spus lui Avraam: ”Căci Eu Îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit” (Gen. 18:19). Predicatorii s-au întrebat adeseori de ce l-a ales Dumnezeu pe Avraam să fie părintele naţiunii iudaice. Dumnezeu a ştiut că Avraam are să poruncească fiilor lui (să-i înveţe să umble drept).

Când va sosi vremea să vă căsătoriţi, gândiţi-vă la acest lucru. I se poate încredinţa acestui tânăr moştenirea lui Dumnezeu? El nu va influenţa numai viaţa voastră, ci şi viaţa copiilor voştri. Avraam, prin exemplul şi învăţătura date de el, l-a făcut pe fiul său Isaac să aibă o asemenea încredere în tatăl său, încât să se supună sacrificării. De asemenea, Isaac a avut încredere în judecata tatălui său atunci când Avraam a trimis un servitor la rudele lui pentru a-i alege o soţie. Avraam ştia că, pentru perpetuarea neamului, era nevoie de un bărbat şi de o femeie aleşi.

Aduceţi-vă aminte să fiţi nişte “femei ascunse”. Staţi în umbra bărbaţilor voştri cu rugăciune, îmbărbătare şi încredere. Cinstiţi-l, binecuvântaţi-l şi serviţi-l ca pe Domnul. El va prospera în cunoaşterea lui Dumnezeu într-un asemenea mediu. Pe măsură ce el creşte, şi copiii voştri vor creşte şi paharul vostru va fi aşa de plin, că se va revărsa în viaţa altora.

Când sunteţi supărate pe el din cauza unei jigniri prosteşti, aduceţi-vă aminte că prin aceasta întrerupeţi linia de rugăciune. Nu lăsaţi ca sentimentele rănite să vă macine şi să vă îmblonăvească. Fiţi vesele, mulţumitoare şi gata să iertaţi. Copiii voştri vă vor imita. Dacă manifestaţi faţă de soţul vostru desconsiderare, dezaprobare, mânie, iritare sau necinste, aceasta va deschide pentru ei uşa ca să procedeze la fel –nu numai faţă de tatăl lor, ci într-o măsură mai mare, faţă de voi. În Proverbe ni se vorbeşte exact de acest lucru: ”Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei” (Prov. 14:1).

Nu lăsaţi ca grijile familiei, ale bisericii şi ale lumii să vă răpească timpul necesar pentru a menţine o căsnicie sfântă. Timpul petrecut între soţ şi soţie este rădăcina adâncă ce hrăneşte întreaga plantă. Să aveţi un sanctuar unde nu este permis accesul copiilor. Există o vreme când a fi o mamă bună înseamnă a-i învăţa pe copii că “acesta este timpul nostru şi aţi face bine dacă aţi găsi ceva cu care să vă umpleţi timpul”.
Familia creştină constă din tata, mama şi copii, cu toţii trăind, râzând, iubind, muncind, jucându-se, luptându-se şi realizând lucruri împreună spre gloria lui Dumnezeu. Trebuie să aveţi o viziune mai largă decât numai pentru prezentul imediat.
Nu vă pregătiţi copilul pentru timp, ci pentru eternitate.
Adam a avut un fiu după chipul şi asemănarea lui. Şi voi veţi avea fii şi fiice după chipul şi asemănarea voastră. Toate îndeletnicire trebuiesc făcute cu un ochi spre cer.

Ceea ce este mai întâi este pământesc, carnal, temporar. Ceea ce este la urmă este ceresc, spiritual, etern. Aşa după cum copilul vostru poartă imaginea pământescului, trebuie să poarte şi imaginea cerescului. Născut după chipul vostru, el trebuie să se nască din nou după chipul lui Hristos. Aşteptarea şi speranţa voastră este de a fi făcuţi asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu. Este o ţintă colosală, dar avem la dispoziţia noastră toate resursele cerului.

Înţelepciunea se dă la cerere. Dragostea este singura poruncă, eul-marele nostru duşman, Biblia-singura noastră sursă de învăţătură, Duhul Sfânt –singurul nostru Mângâietor, sângele lui Isus Hristos –singura noastră speranţă. Să alergăm în alergarea care ne stă înainte, “căci osteneala noastră în Domnul nu va fi zadarnică” (1Cor. 15:58).
Scrisoare scrisa in Resurse Crestine.

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică