Se afișează postările cu eticheta incercare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta incercare. Afișați toate postările

sâmbătă, 13 martie 2010

Interviu cu Sergiu Cristea



Sergiu Cristea are 23 de ani şi locuieşte în Sibiu. Îi place mult fotbalul ajungând un jucător foarte bun în Sibiu. Brusc, în viaţa lui a apărut “coşmarul” numit cancer. Un luptător, un învingător, cu o credinţă puternică în Isus, el ne împărtăşeşte povestea lui.

Citeste marturia lui pe Sibiul Evanghelic

miercuri, 25 martie 2009

Ce invatam din esecuri?



"Un adevar care trebuie strigat de pe acoperisuri intr-o lume crestina care nu intelege deloc conceptul de har, iar dragostea neconditionata "Domnul ma iubeste asa cum sunt, nu cum ar trebui sa fiu (folosit adesea de Brennan Manning si altii ca el) este un adevar absolut - desi mostenirea noastra ne face sa continuam ,Dar ne iubeste destul de mult ca sa nu ne lase asa cum suntem, ci sa ne transforme continuu. Cred ca avem nevoie de tot mai multe voci care sa vorbeasca despre aceste adevaruri uitate! "Nicu Gramesc


In urma cu doi ani la o conferinta cu pastorii ce a avut loc in Selimbar (SB), Nicu Gramesc din Suceava mi-a recomandat sa citesc cartile lui Brennan Manning. Vreau sa multumesc Domnului pentru acesti lideri spirituali autentici care stiu ce sa ofere, sa daruiasca sufletelor care il cauta pe Dumnezeu.

Am citit "Evanghelia Vagabonzilor" de Brennan Manning. Poate multi dintre voi ati citit-o. O recomand din toata inima.La un moment dat autorul vorbeste de faptul ca este important sa experimentam esecul. Eu m-am regasit in ceea ce spunea el, poate va ajuta si pe voi.
"Majoritatea dintre noi pierdem vremea, amanand lucruri pe care ar trebui sa le facem, pe care ne-ar placea sau pe care am vrea sa le facem, insa ne e teama. Ne e teama de esec. Nu ne place , ne ferim de el, il evitam din cauza dorintei excesive de a fi vazuti bine de catre ceilalti. Asa ca inventam mii de scuze geniale pentru a nu face nimic.(...)
Teama de esec se plateste cu varf si indesat. Orizontul personalitatii se ingusteaza progresiv, pana la dezinteresul fata de orice noua descoperire sau experienta. Pe masura ce imbatranim ne angajam doar in acele activitati pe care le stapanim. Nu exista crestere in Hristos Isus fara o oarecare dificultate si stangacie. Daca vrem sa crestem mereu, trebuie sa ne asumam pe mai departe riscul esecului. (...)
Crestinul capabil de profunzime este persoana care, esuand a invatat sa traiasca acceptandu-si esecul. Lumea asteapta de la retorica noastra ceea ce cauta omul lui Dumnezeu intr-un pastor- cineva destul de curajos pentru a fi diferit, destul de smerit pentru a face greseli, destul de salbatic pentru a fi ars in flacara iubirii, destul de real pentru a le arata celorlalti cat de falsi sunt."
Comanda cartea aici

miercuri, 18 martie 2009

Eşecul mesajului evanghelic




Nu cred că actuala abordare de evanghelizare ar lucra în mediul prezentat mai sus. Si totusi aceeasi strategie este prezentată şi astăzi in mediul evanghelic romînesc. Hai la Isus si toate problemele tale vor fi rezolvate.
Această imagine aleasă de mine nu are scopul şi menirea să fie plină de umor,mai degrabă doresc să trag un semnal de alarmă. Apostolul Petru dorea mereu să trezească conştiinţa adormită a credinciosilor. Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă, pe care v-o scriu. In amândouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin inştiinţări, (2 Petru 3:1)

13. Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt ceice intra pe ea.
14. Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt ceice o afla. Matei 7:13-14:


Unii oameni sunt atât de preocupaţi de a insera principii de competiţie, de bunăstare, de prosperitate,la amvon incât dorinta si motivatia lor este sa facă evanghelia prosperităţii acceptabilă pentru toţi. Cristian Bărbosu ii numeşte pe astfel de "evanghelici" din biserici "baroni locali", ascultă ultimul mesaj 1 Corinteni - Judecăţile in Biserică.

Redau acum cateva gânduri care sunt asemanatoare si principiilor biblice autentice si pe care mi le-am insusit si eu. Autorul este John MacArthur, care nu cred ca avea frustrări, sau dorinţa de a părea tendenţios sau legalist:



"De ce se intampla lucruri rele oamenilor lui Dumnezeu? Atmosfera din ziua de azi in randul miscarii evanghelice -- atmosfera in biserica de astazi -- care este, cred, si in mass-media este dominata de miscarea moderna carismatica, de curentul Evangheliei Prosperitatii, o perspectiva a crestinismului care, spunand drept, este straina de Scriptura.

Daca te uiti la televiziunea crestina si tragi de aici concluzii despre teologia crestina, poti concluziona ca, din tot ceea ce ai vazut, crestinismul este o cale a vietii ce duce la bogatie, la coafuri nerusinate si garderobe uimitoare, duce la scene elaborate in show-rile de televiziune si scaune ciudate si aur pe orice, etc., etc., etc. Duce la bogatie si prosperitate si fericire si confort si sa te simti cu adevarat bine.

Vei auzi predicandu-se, in mass-media crestina, "Evanghelia prosperitatii" ca Isus te vrea bogat, si Isus te vrea confortabil, si Isus te vrea plin de succes, si daca suferi este pentru ca esti slab in credinta. Daca suferi, este pentru ca nu ceri ceea ce este de drept al tau.

Exista, de asemenea, in miscarea evanghelica contemporana, notiunea ca Isus, in vreun mod sau altul, va rezolva toate problemele vietii tale. Asa ca, ni se spune din aceea parte a miscarii evanghelice, care este diferita de miscarea carismatica, ca adevarata problema este ca trebuie sa ne apropiem de oameni pe baza "nevoilor ce le simt"... Cu alte cuvinte, care sunt nelinistile, durerile, suferintele, ranile, disconfortul, problemele vietii din care oamenii se simt rau...Noi trebuie sa le confruntam si trebuie sa le aducem la Isus, ca la unul care le va rezolva toate necazurile vietii, cel ce-ti rezolva toate problemele, cel ce te face sa te simti confortabil, cel ce-ti aduce pace in viata ta plina de probleme; Isus va elimina orice eveniment ce ne deranjeaza, orice relatie lipsita de confort si implinire --cumva Isus va aduce pace in orice circumstanta dificila. Aceasta este evanghelia "nevoi simtite".
Avem, asadar, pe de-o parte evanghelia prosperitatii care promite ca poti fii bogat in Isus si iti rezolva toate problemele. Si avem si evanghelia "nevoi simtite" care spune ca: "Ei bine, Dumnezeu chiar vrea sa-ti rezolve viata si s-o faca calma cu desavarsire, plina de pace si confort si s-o implineasca si s-o satisfaca in orice mod imaginabil." De fapt, ambele puncte de vedere se pot concluziona ca daca vin dificultati in viata ta, este probabil diavolul. Ceea ce ai putea dori este sa afli cum sa-l gonesti, pentru ca e diavolul cel ce aduce toate aceste lucruri rele in viata ta. Ele nu vin de la Dumnezeu; ele vin de la diavol.

Asa ca, asta te duce la un fel de antrenament in care trebuie sa te implici prin care sa stii sa anihilezi puterea diavolului in viata ta sau a altora. Intri in acea notiune nebuneasca de a pronunta un fel de condamnari, cel putin la nivel temporar sau atat cat priveste viata ta, asupra Satanei, incercad sa-l legi apoi sa legi demonii care sunt cauza tuturor problemelor tale. Daca te poti angaja cu succes in legarea lui Satan si a demonilor, atunci poti elimina disconfortul si suferinta si lipsa linistii din viata ta.

Toate acestea sunt nebiblice. Toata aceasta conceptie este gresita.
De fapt, aceasta idee gresita prin care crestini trebuie sa fie deasupra suferintei este o trista dezonoare la adresa tuturor acelor nobili credinciosi care au fost de-a lungul vremurilor....
...-- in istoria imparatiei lui Dumnezeu -- care au suferit, au suferit sever, au suferit persecutia, au suferit martirajul -- toti acei eroi. De exemplu, enumerati in Epistola catre Evrei, capitolul 11: Abel si Enoh, si Noe, si Avraam, si Sara, si Isaac, si Iacov, si Iosif, si Moise, si Rahab, si Ghideon, si Barac, si Samson, si Ieftaie, si David, si Samuel, profetii -- toti acei ce au au stins puterea focului si au scapat de ascutisul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji in razboaie, au pus pe fuga ostirile vrajmase, cei ce si-au primit inapoi pe mortii lor inviati, cei ce au fost chinuiti nevrand sa primeasca izbavirea care li se dadea pentru a nu-si nega credinta, cei ce au suferit batjocuri si batai si lanturi si inchisoare, sau au fost ucisi cu pietre, taiati in doua cu ferestraul, chinuiti; au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti, au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului -- si de nici unul din acestia, este scris, nu era vrednica lumea.

Ce spuneti de acesti oameni? Au fost ei oameni cu credinta slaba? Au fost ei oameni care nu au pus mana pe ceea ce era a lor? Au fost ei oameni care n-au beneficiat de ceea ce era a lor? Nu l-au putut ei determina pe Dumnezeu sa rezolve tot disconfortul lor? S-au intamplat astea doar pentru ca nu s-au increzut in Dumnezeu? S-au intamplat pentru ca ei nu stiau ca ei ar fi trebuit sa fie prosperi? Poate s-au intamplat pentru ca ei n-au stiut cum sa-l "lege pe Satan." Poate ei n-au stiut cum sa lege acei demoni.

Ce nebunie! Ce gandire eretica este aceasta! Acestia sunt barbati si femei dintre cei nobili. Acestia sunt eroii credintei. Acestia sunt cei mai buni dintre oamenii lui Dumnezeu. Acestia sunt marii credinciosi ai istoriei si ei au suferit imens. Ati putea adauga la aceasta lista, si probabil ar fi fost adaugati daca Epistola catre Evrei ar fi fost scrisa astazi, apostolii ce au fost excutati sistematic. Si in final, ultimul dintre ei, Ioan, care a murit in exil in insula Patmos.

Ce putem spune despre primii crestini? Despre toti acei crestini care au murit sub persecutia romana, care au fost arsi in gradina lui Nero la petreceri pentru a lumina in intuneric? Dar ce spuneti despre toti acei ce au murit prin groaznica persecutie inainte de secolul al IV-lea? Dar ce spuneti despre toti acei ce au murit in timpul Reformei? Dar ce spuneti despre toti acei ce au murit pentru credinta in Inchizitia Catolica si au fost martirizati? Dar ce spuneti despre toti acei credinciosi de dinaintea reformei protestante ce au fost ucisi sau martirizati: hughenoti, altii...? Dar ce spuneti despre toti acei ce au suferit martiraj din timpul Reformei incoace? Dar ce spuneti despre toti acei misionari care au fost ucisi de catrei cei carora vroiau sa le prezinte evanghelia?

Poate fi socant pentru tine sa stii ca 300.000 de crestini sunt martirizati in fiecare an, chiar in zilele noastre, conform unei declaratii a lui David Barrett, editor la World Christian Encyclopedia. 833 in fiecare zi undeva in lume sunt martirizati pentru credinta lor in Isus Hristos, in tarile ostile care urasc adevarul. Ce spuneti despre toti acesti oameni? Au fost ei oameni cu credinta slaba? Au fost ei mai prejos ca marii credinciosi? N-ar fi trebuit ei sa stie ca toata aceasta chestiune priveste confortul si prosperitatea, si sa aiba toate nevoile implinite? Nu asta conteaza? Nu sa te simti bine conteaza? Ceea ce conteaza nu e sa ai un mediu perfect in care sa traiesti?

Adevaratii credinciosi de-a lungul veacurilor au suferit si cu cat erau mai credinciosi cu atat au suferit mai mult; nu cu cat au fost mai credinciosi au suferit mai putin. Isus a spus: "In lume veti avea necazuri" Ioan 16:33. Apostolul Pavel spune:
"Toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos Isus, vor fi prigoniti." 2 Timotei 3:12.
Daca a inteles cineva ca lucruri rele se intampla oamenilor lui Dumnezeu, acela cu siguranta a fost apostolul Pavel. El spune in 2 Corinteni 4:8: "Suntem incoltiti in toate chipurile, dar nu la stramtoare; in grea cumpana, dar nu deznadajduiti; prigoniti, dar nu parasiti; trantiti jos, dar nu omorati. Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru." El a inteles ca lucruri rele li se intampla oamenilor lui Dumnezeu. Lucruri rele s-au intamplat din totdeauna oamenilor lui Dumnezeu. Aceste lucruri rele includ persecutie; aceste lucruri rele includ martirajul si pot include si executia.
Acum, supunand tot ce se intampla in aceasta lume, chiar permitandu-i lui Satan sa fie activ in anumite lucruri care chiar impiedica cauza lui Hristos, supunand tot ce se intampla este legea suverana a lui Dumnezeu. Voi spune ceva la care probabil nu v-ati gandit, dar este adevarat: Satan este slujitorul lui Dumnezeu. I se permite sa faca doar ceea ce Dumnezeu ii permite. El este slujitorul lui Dumnezeu si scopurilor Lui suverane. Tot ce se intampla este sub domnia suverana a lui Dumnezeu. Isaia 45:7 spune: "Eu intocmesc lumina, si fac intunericul, Eu dau propasirea, si aduc restristea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri." Suferinta, incercarile, persecutia -- tot felul de nenorociri sunt sub suveranitatea lui Dumnezeu si se potrivesc scopurilor Sale, si in special scopurilor Sale pentru copiii Lui prea iubiti.

Eroii credintei din Evrei 11 demonstreaza o ascultare extraordinara in fata incercarilor severe si in acelasi timp demonstreaza o credinta neindoielnica nesovaita in scopurile lui Dumnezeu, o incredere nesovaita in suveranitatea lui Dumnezeu. Scopurile lui Dumnezeu in suferinta, sunt chestiuni ce trebuiesc intelese: Dumnezeu are un scop pentru suferinta noastra.

Avand lucrul acesta in minte, sa citim textul. Evrei 12, versetul 5: "Si ati uitat sfatul pe care vi-l da ca unor fii: Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului." Aceasta este fraza pe care as vrea s-o retineti. Aceasta este disciplinarea Domnului despre care vorbim. "Nu dispretui pedeapsa Domnului si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste. Suferiti disciplinarea sau pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal? Dar daca sunteti scutiti de pedeapsa, de care toti au parte, sunteti niste feciori din curvie, iar nu fii. Si apoi, daca parintii nostri trupesti ne-au pedepsit, si tot le-am dat cinstea cuvenita, nu trebuie oare cu atat mai mult sa ne supunem Tatalui duhurilor", adica Dumnezeu, "si sa traim? Caci ei intr-adevar ne pedepseau pentru putine zile, cum credeau ei ca e bine; dar Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui. Este adevarat ca orice pedeapsa (disciplinare), deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada datatoare de pace a neprihanirii."

Ceea ce identifica pentru noi acest pasaj este disciplinarea Domnului. Putem spune ca Dumnezeu aduce incercari dificile in vietile noastre pentru a-si indeplini scopurile. Aceasta face parte din procesul nostru de transformare dupa imaginea Fiului Sau. Desavarsirea noastra cere disciplinare, incercare, modelarea vietii, ( insa o disciplinare prin dragoste)."
Domnul Dumnezeu să ne ajute să nu transmitem mai departe o Evanghelie (fabricata de imaginatia si inchipuirea noastra, confectionata dupa placerile noastre) poluata, corupta, compromisa din cauza modului nostru de viata duplicitar, cameleonic, lipsit de integritate. Sa ne rugam sa trăim o Evanghelie adevarată,curată, nobilă si sfantă.
Cu adevarat să il reprezentam pe Dumnezeu cu cinste si demnitate in aceasta lume.
In Slujba Lui
Alexandru

sâmbătă, 7 februarie 2009

Cântare la nuntă

"Eu sunt calea"-a zis Domnul Isus
"Eu sunt calea" care duce sus,
Să păşeşti cu.ncredere pe ea
Chiar dacă adesea va fi grea.

Refren:
Nu sunt numai flori pe cale
Sunt şi lacrime amare,
Treci adesea şi prin încercări
Ca s-ajungi la biruintă,
Treci ades' prin suferinţă,
Numai încercat ajungi în cer.

2 Pe această cale nu-s plăceri,
Nu e largă, însă duce-n cer,
Piedici sunt adeseori pe ea,
Dar ea duce în patria Sa.

3 Chiar dacă drumu-i anevoios,
Pe acesta a mers şi Cristos,
Haideţi fraţi să mergem după El,
După Domnul nost' Emanuel.

4 Mai avem puţin crucea de dus,
Dar la capăt ne-aşteaptă Isus,
S-a dus să ne pregătească-n cer
Loc să fim de- a pururea cu El.
Refren 2:

Ce frumos va fi odată
Sus în ţara minunată,
Cu Isus marele nost' iubit,
Vom uita de chin şi jale,
Şi de lacrime amare,
Când vom fi cu El în infinit.

marți, 18 noiembrie 2008

bani de viitor ?

Pe grupul de rugaciune Strajerii am primit aceasta scrisoare.

"pace...
va scriu pt a va cere sprijinul in rugaciune.
azi noapte 4 tineri din biserica mea din Buzau au avut accident grav de masina pe DN!, mergeau spre Anglia sa munceasca cativa ani pt a-si strange bani de casa.3 au murit pe loc, iar al 4 lea, Cristi este internat in Sibiu in coma de gradul 4....medicii nu ii dau sanse de viata.Erau 2 cupluri...2 dintre cei morti au avut nunta luna aceasta,pe 2 noiembrie.

suntem in stare de soc..de aceea va cer sprijin...pentru Cristi ca Domnul sa-l aduca la viata si sa IL faca o marturie vie a harului Sau...
Domnul sa intareasca familia...cu ocazia aceasta maine vor veni in tara multi tineri de-ai nostrii plecati tot pt a-si strange bani de viitor... Domnul sa ne vorbeasca clar tuturor de ce a ingaduit aceasta...jertfa. .. sa nu pierdem nimic din ce vrea El sa ne comunice.
Domnul mi-a vorbit in urma cu un an ca va curati biserica din Buzau prin foc... PLANUL Domnului sa se implineasca. ..si satana sa nu aiba castig in aceste incercari...
va rog...sustineti- ne..."



O clipa de neatentie la volan a provocat o tragedie luni seara pe DN1, in judetul Sibiu! Trei tineri au pierit intr-un accident cumplit, dupa ce masina in care se aflau s-a lovit de doua TIR-uri si un autoturism in apropiere de Miercurea Sibiului.Unul dintre tineri a murit pe loc, alti doi, la cateva minute dupa accident. Soferul masinii, fratele unuia dintre pasagerii ucisi, a fost grav ranit, iar medicii sunt sceptici in privinta sanselor lui de supravietuire.

Niciuna dintre victime nu avea mai mult de 27de ani. Cei patru tineri, erau de loc din Buzau si Suceava.


Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică