Extraordinara capacitate de nesimtire

1.Cum pot acei pastori infatuati si ingamfati sa predice impotriva mandriei si arogantei?
2.Cum poate un predicator mandru chiar el predica despre tendintele mandriei?
Mi-a explicat cu cateva zile in urma prieten in masina ceva asemanator dilemei mele, in adolescenta cand X nu era intors la Dumnezeu si fura lucruri de prin clasa mereu el sarea cu gura primul cu intrebarile, era cel mai saritor, cel mai grijuliu si induiosat cu victima. Suferea si plangea cu pagubitul, daca era nevoie.Ii dadea solutii si incerca sa il ajute sa caute obiectul pierdut. Mai statea si dupa ore cu cel in suferinta ca sa "il ajute". Folosea aceasta tactica si strategie pentru a se elimina si exclude pe el din ecuatia [potentialilor talhari].

Cu alte cuvinte exista in folclorul romanesc un proverb dur: "Hotul striga hotii".

Slava Domnului ca acum este un tanar devotat lui Christos.

E buna oare experienta asta?

Rezolva ea misterul intrebarii mele?

Ce spuneti la 1 si 2?

"Eu si feţele mele" de Verne Becker

Are we happy plastic people
Under shiny plastic steeples
With walls around our weakness
And smiles to hide our pain
-Casting Crowns "Stained Glass Masquerade"

Eu şi feţele mele
de Verne Becker


DE FAPT EU NU SUNT EU.
Ci ALTCINEVA.
Când ceilalţi mă privesc şi îmi vorbesc, ei se adreseaza unui strain, nu MIE.
Eu sunt ascuns la loc sigur, departe de orice descoperire sau atac,
în spatele cortinei măştilor mele,
în fiecare zi.
Câteodată ştiind, alteori nu.
Când îmi cercetez dulapul şi îmi aleg hainele pe care le voi purta,
caut de asemenea prin menajeria măştilor mele mentale
selecţionând cu grija imaginea ce doresc să o proiectez.


Asemenea unui actor am învaţat să joc multe roluri,
multe feţe,
multe stări.
Şi folosesc măşti diferite pentru fiecare.
Fiecare mască reprezintă ceva despre mine,
despre ceea ce AŞ DORI SĂ FIU.
Îmi pun masca unui om de societate pentru că îmi doresc prieteni cu care să mă distrez.
Masca autosuficienţei pentru că în mod real vreau să-mi iau viaţa în stăpânire.
ŞTIU că aceste ţeluri merită atinse.
Şi văd măştile ca pe un mijloc care mă poate ajuta
Să realizez păşind cu dreptul.

TOTUŞI se întâmplă ceva ciudat:
Pentru că eu continui să port aceste măşti, ele încep
Să devină prea comode.
Naturale.
Necesare.
Pot trăi săptămâni întregi fară să le scot.
Ca şi cum ar fi lentile de contact care necesită doar o curăţire ocazională.
Obişnuindu-mă cu măştile mele, încep să CRED că
ele sunt cu adevarat EU, nu doar o faţadă.
În acelaşi timp ADEVĂRATUL SINE dormitează în mine.
Izolat.
Uitat.


AŞA CĂ
In loc să mă apropie de ţelurile mele, măştile mă ÎNSTRĂINEAZĂ de ele.
Ca un zid de carămidă ele mă îngrădesc.
Mă izolează.
Mă ascund de alţi oameni.
Nu trece mult timp şi realizez că nu sunt ceea ce măştile spun că sunt ci exact CONTRARIUL.
Când îmbrac masca conformismului, identificându-mă cu un anumit grup, transmit de fapt propria mea lipsa de identitate, incertitudinea a cine sunt;
sau
Când port masca încrederii refuzând să-mi admit greselile, slăbiciunile sau rănile, telegrafiez propria mea nesiguranţă.


Posed şi alte măşti pe care le păstrez pentru a le folosi la momentul potrivit:
Masca SUPERIORITĂŢII
pentru a privi de sus sentimentele de inferioritate pe care le detectez în alţii
şi în mine;
Masca APARENŢEI
pentru a-mi spori atractivitatea faţă de alţii – astfel încât să uit ce urât cred de fapt că sunt;

Măştile de CLOVN sau SCANDALAGIU
pentru a câştiga atenţia pe care altfel nu aş primi-o;
Masca de PERSOANA INTEGRA
pentru a-mi ascunde brutalitatea;
masca DRAGOSTEI
pentru a acoperi o relaţie egoistă;
ba chiar masca SPIRITUALITAŢII
pentru a reduce la tăcere toate întrebările despre
statutul meu în faţa lui Dumnezeu.

CE SĂ MĂ FAC CU TOATE ACESTE MĂŞTI ???
Admit că m-am izolat nu numai de alţii
ci şi de mine.
Dacă întradevăr vreau să fiu eu însumi,nu altcineva,
trebuie să-mi scot măştile,
să le decojesc,
să le înlătur ca pe un plasture vechi.
Voi zdrobi unele din măştile fără valoare.
Altele le voi expune pe peretele dormitorului pentru
a-mi aminti de CEL care-mi doresc să ajung dar nu sunt înca.

Mă pot îndrepta deschis spre ţelurile pe care le reprezintă aceste măşti,
deoarece
A FI NATURAL nu înseamna a renunţa la domeniile
în care trebuie să mă schimb.
Nici că sunt mulţumit de mine însumi.
Ci pur şi simplu înseamnă că ACCEPT felul meu de acum,
şi recunosc în mod cinstit că mă străduiesc să-mi rezolv problemele.


ÎN FINAL NU VOI MAI AVEA NEVOIE DE MĂŞTI
ci,
voi arăta celorlalti OMUL VIU din spatele lor.
Nu un strain, ci
O FIINŢA SPECIALĂ, UNICĂ,
AUTENTICĂ -
cineva care nu este perfect, dar vrea să crească.
Doar când mă voi deschide altor oameni mă voi vedea limpede.
Şi doar când îmi voi scoate măştile voi fi cu adevarat liber.

Recomand si articolul primit " Cu masca sau fara masca"

Test de auto-suficienta

"Spune-mi cu ce te lauzi, ca sa-ti spun ce-ti lipseste."

Viata lui Dumnezeu in sufletul omului

O carte noua la Perla Suferintei.

George Whitefield: Nu am înţeles niciodată ce este creştinismul adevărat, până când nu am digerat tratatul lui Scougal.

Martyn Lloyd-Jones: Ce este creştinismul? Ei bine, haideţi să folosim faimosul titlu al vechii cărţi scrisă de Henry Scougal: Viaţa lui Dumnezeu în sufletul omului. Încă o dată, vă recomand să vă apropiaţi de istorie. Ceea ce a declanşat Marea Trezire Evanghelică din secolul XVIII, sursa ei primară, a fost citirea cărţii lui Henry Scougal de către George Whitefield şi de John şi Charles Wesley

"Valoarea şi excelenţa unui suflet se măsoară după obiectul dragostei lui. Cel ce iubeşte lucruri rele şi murdare, devine, prin urmare, rău şi murdar; însă o afecţiune nobilă şi la locul ei creşte şi îmbunătăţeşte duhul spre o asemănare cu desăvârşirile pe care le iubeşte. Chipurile acestora se arată adesea în minte şi, printr-o energie şi forţă tainică se furişează tocmai până în structura sufletului şi îl modelează după asemănarea lor.

Calea adevărată de a ne îmbunătăţi şi înnobila sufletele este de a ne aţinti dragostea spre desăvârşirile divine, astfel încât să le avem mereu înaintea noastră şi să obţinem o întipărire a acestora în noi şi, „privind cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, să fim schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” Cel care, cu o ambiţie sfântă şi bogată, şi-a ridicat ochii spre acea frumuseţe şi bunătate necreată şi şi-a aţintit afecţiunile la aceasta, are un altfel de spirit, un spirit de un caracter excelent şi mai eroic (gigant) decât restul lumii şi nu poate decât să respingă mereu toate lucrurile rele şi nevrednice. El nu va avea gânduri josnice şi murdare, care ar putea să-i compromită pretenţiile înalte şi nobile.

Este pur şi simplu imposibil ca Dumnezeu să nu iubească un suflet care este total dedicat Lui şi care nu doreşte nimic mai mult decât să-L slujească şi să-I fie pe plac. El nu poate respinge chipul Său, şi nici inima în care acesta este întipărit; dragostea este singurul tribut pe care I-l poate plăti şi este jertfa pe care El nu o va privi cu dispreţ......

Omul mândru şi arogant este o problemă pentru toţi cei ce au o relaţie cu el, dar cel mai mult este o problemă pentru sine: orice lucru e suficient pentru a-l enerva, însă cu greu se găseşte vreun lucru care să fie suficient pentru a-l mulţumi şi a-l satisface. El e gata să se ciondănească cu tot ce-i iese în cale, ca şi cum el ar fi o persoană atât de importantă încât Dumnezeul cel atotputernic ar trebui să facă orice lucru în aşa fel încât să-l satisfacă pe el, şi toate creaturile din cer şi de pe pământ ar trebui să-l slujească şi să-i împlinească voia. Frunzele copacilor înalţi se scutură la fiecare adiere a vântului, şi fiecare şoaptă, fiecare cuvânt rău va tulbura şi va chinui un om mândru. Însă omul smerit are avantajul că, atunci când este batjocorit, nimeni nu poate gândi într-un mod mai josnic decât el despre sine; prin urmare, el nu este neliniştit, ci poate îndura cu uşurinţă acele reproşuri, care l ar răni pe celălalt până în suflet.....

"Un scriitor evlavios a constatat bine că cea mai profundă şi mai pură smerenie nu vine atât de mult din meditarea asupra eşecurilor şi defectelor noastre, cât dintr-o contemplare liniştită şi în tăcere a purităţii şi bunătăţii divine. Petele noastre nu se văd niciodată mai clar ca atunci când le punem în lumina infinită; şi nu ne vom vedea niciodată mai mici în ochii noştri, ca atunci când ne uităm la noi de sus. Oh, cât de mici şi neînsemnate vor părea toate acele umbre ale desăvârşirii pentru care obişnuim să ne apreciem! Acea smerenie care vine dintr-o observare a păcătoşeniei şi mizeriei noastre este mai tulburătoare şi mai dezlănţuită, însă cealaltă ne lasă împliniţi, dar şi umiliţi şi nu cere nimic altceva decât acea durere şi acel zbucium cu care sufletele noastre pot clocoti, când ele constituie gândurile noastre principale.

Sfinţenia este darul lui Dumnezeu, într adevăr, este cel mai mare dar pe care El ni-l oferă, sau pe care noi îl putem primi; şi El a promis Duhul Său cel Sfânt acelora care-L cer de la El. Prin rugăciune, noi ne putem apropia cel mai mult de Dumnezeu şi stăm deschişi la influenţele cerului. Atunci, Soarele Neprihănirii ne vizitează cu razele Sale cele mai directe, împrăştiind întunericul şi întipărind chipul Lui în sufletele noastre." mai mult

35 de motive pentru care sa nu pacatuiesti

1. Pentru ca un "mic" pacat conduce la mai multe pacate.
2. Pentru ca pacatul meu invita disciplina si mania lui Dumnezeu.
2. Pentru ca timpul petrecut in pacat este un timp pierdut pentru totdeauna.
4. Pentru ca nu imi aduce placere adevarata si il supara pe Dumnezeu care ma iubeste.
5. Pentru ca pacatul meu aduce o povara mai mare pentru liderii mei spirituali.
6. Pentru ca odata cu trecerea timpului pacatul aduce greutate inimii mele.
7. Pentru ca fac ceea ce eu nu ar trebui sa fac.
8. Pentru ca intotdeauna pacatul meu ma face mai putin din ceea ce as putea deveni.
9. Pentru ca altii, inclusiv familia mea ar suferi consecinte de pe urma pacatului meu.
10.Pentru ca pacatul meu intristeaza Dumnezeirea.
11.Pentru ca pacatul meu ii face pe dusmanii lui Dumnezeu sa se bucure.
12.Pentru ca pacatul ma insala sa consider ca am castigat, atunci cand in realitate am pierdut.
13.Pentru ca pacatul ma opreste sa ma calific in a deveni un lider spiritual.
14. Pentru ca asa zisele "beneficii" ale pacatului meu nu vor depasi niciodata consecintele neascultarii.
15.Pentru ca procesul pocaintei este unul dureros, dar trebuie sa ma pocaiesc.
16.Pentru ca pacatul meu este o foarte scurta placere pentru o pierdere vesnica.
17.Pentru ca pacatul meu ii poate influenta pe altii sa pacatuiasca.
18. Pentru ca pacatul meu ii poate indeparta si tine departe pe altii de a il cunoaste pe Christos.
19. Pentru ca pacatul meu micsoreaza lumina crucii, pe care a murit Christos cu scopul precis de a purta pacatele mele.
20. Pentru ca este imposibil sa pacatuiesti si sa urmezi indemnurile Duhului Sfant.
21. Pentru ca Dumnezeu nu acorda respect rugaciunilor celor care traiesc cu placere in pacat.
22. Pentru ca pacatul meu imi strica reputatia( unii chiar tin la reputatia lor de "oameni morali", integrii, religiosi,legalisti) si imi fura marturia de credincios.
23. Pentru ca altii care au fost mult mai inistenti decat mine au fost distrusi de asemenea pacate.
24. Pentru ca locuitorii cerului si ai iadului vor marturisii, datorita acestui pacat, neputinta lor sau nebunia lor.
25. Pentru ca pacatul dauneaza atat mintii cat si corpului.
26. Pentru ca pacatele amestecate cu slujirea transforma lucrurile lui Dumnezeu in spurcaciune.
27. Pentru ca suferinta pentru pacat nu aduce bucurie sau recompensa, in schimb suferinta pentru neprihanire le aduce pe amandoua.
28. Pentru ca pacatul meu este prostitutie (curvie, adultism) cu lumea.
29. Pentru ca, desi iertat, eu voi descoperi acel pacat la scaunul de judecata unde pierzarea si castigul etern vor obtine rasplata aplicata. (dar teologic vorbind, noi stim ca pacatele noastre sunt deja descoperite inaintea lui Dumnezeu, chiar si acele pe care le pastram in sinele sau interiorul nostru, si mai mult cine crede in Isus a trecut de la judecata la viata).
30.Pentru ca nu voi putea sa stiu, inainte timpului alocat, cat de aspra este disciplina pentru pacatul meu.
31. Pentru ca pacatul meu este un indicator al conditiei mele pierdute.
32. Pentru ca a pacatui este sa nu il iubesc pe Christos. ( mai practic, cand pacatuiesc nu-L iubesc pe Christos).
33. Pentru ca neputinta de a respinge acest pacat are acum o autoritate demonica peste mine mai mare decat as vrea sa cred.
34. Pentru ca pacatul il glorifica pe Dumnezeu numai in judecata Sa asupra lui si in folosirea Sa in scopuri bune, niciodata pentru ca valoreaza ceva in el insusi.
35.Pentru ca i-am promis lui Dumnezeu ca El va fi Domnul inimii si vietii mele.

Sursa: ccwtoday
Traducere: Ioan Alexandru Tantar

Importanta smereniei

Sinele poate sta in calea binecuvantarilor (si rasetelor..bucuriei..satisfactiei...implinirii..bucuriei). Sentimentul superioritatii sau complexele de inferioritate te pot contamina cu:

- a) un sentiment supraevaluat al importantei
- b) unul subevaluat.

Concentreaza-te asupra identitatii tale in Christos. Acest lucru iti permite sa ramai smerit si totusi increzator.Adevarata ta valoare este determinata de identitatea ta in Christos, nu de contul din banca sau de titlul de pe cartea de vizita. NU deveni tot mai pretentios pe masura ce avensezi, fereste te sa-ti semeti privirea.Foloseste orice ocazie ( ce greu este si pentru mine aici)...pentru a-i da Glorie lui Dumnezeu si pentru a recunoaste meritele celorlalti.

David a stiut ca fusese ales pentru a deveni rege cu mult inainte de a primi coroana. Insa a trebuit sa astepte momentul ales de Dumnezeu,alegand sa nu fortzeze lucrurile. Iar in cele din urma a devenit rege, n-a uitat niciodata ca inaltarea sa la tron a reprezentat rezultatul binecuvantarii lui Dumnezeu si nu incununarea propriilor eforturi.

Daca nu iti sunt apreciate calitatile si nu esti rasplatit pentru ele, opreste-te si aminteste-ti

PENTRU CINE FACI TOATE LUCRURILE?

Increde-te in capacitatea lui Dumnezeu, de a alege momentul oportun pentru revarsarea bunatatilor Sale din abundenta.

Tim Conway- Oamenii mandrii vor merge in IAD

Noi lovim in maretie

Nae Ionescu spunea odată că un bun român este acela ce respectă ce poate face altul şi nu poate face el.
Când creierul comandă unui mădular al trupului să facă ceva şi acesta îl trimite la plimbare înseamnă că acel mădular e paralizat. Dar când un mădular face lucrarea altuia (bunăoară să te scarpini în ureche cu degetul de la picior) e nebunie.
Petru a predicat şi trei mii de oameni s-au pocăit. Pavel a predicat şi el şi un tânăr a căzut de la fereastră şi a murit. Pavel trebuia să scrie scrisori, să înfiinţeze biserici, să ungă păstori. Petru trebuia să predice.
Avem înscris în genă maladia de a vrea să facem tot ce nu putem dar de asta ar trebui să scăpăm prin pocăinţă. Grecii spuneau că trebuie să te cunoşti şi pe tine însuţi nu numai pe Dumnezeu ca să poţi fi folositor societăţii.
A critica o persoană care face un lucru pe care tu nu-l poţi face aşa de bine e problemă clinică. Iorga zicea că lovim în măreţia care ne insultă. Eu cred că insultă şi lucrarea altuia pe cel ce nu face nimic sau doar hrăneşte câinii cu frunze.
De ce m-am apucat la vorbă cu ideile acestea? Îmi repugnă ideea profesionistului fără duh dar mă disperă la fel de tare şi a duhului fără ştiinţă; adică arta de a te afla în treabă.
Daţi Cezarului ce este al Cezarului. Ajutaţi-i pe cei ce au un talant să-l pună în lucrare. Nu mai puneţi dop celor ce vor să facă, să dreagă, dar faceţi orice lucru ca pentru Domnul. Trainic, bine, profesionist. Nu cântaţi după ureche, nu predicaţi din amintiri, nu slujiţi după simţăminte.
E vremea să înţelegem ce tragedie ar fi fost dacă apostolii se ocupau de ciorba săracilor şi diaconii ar fi dus Evanghelia la marginea pământului.
Fiecare la locul lui. La loc comanda şi înainte marş!

Autor: Vladimir Pustan

nu alerga astfel

Azi am primt un verset fain de la un prieten bun.
Proverbe 25:27
Nu este bine sa mananci multa miere: tot asa, nu este o
cinste sa alergi dupa slava ta insuti

Proverbs 25:27
It is not good to eat too much honey,
nor is it honorable to seek one's own honor.