Test de auto-suficienta

"Spune-mi cu ce te lauzi, ca sa-ti spun ce-ti lipseste."

Cum sa fii incantat de sine?

de Darius Cornean
"Fariseii erau oameni morali, oamenii lui Dumnezeu. Studiau Scripturile, le aplicau în fiecare aspect al vieţii lor şi erau preocupaţi cu interpretarea şi întipărirea lor în vieţiile oamenilor. Ca şi noi dealtfel. Doreau ca oamenii să umble cu Dumnezeu, nu doar să vorbească despre El. Erau recunoscuţi ca fiind cei mai religioşi oameni şi pe bună dreptate, erau foarte zeloşi pentru neprihănirea lor; un standard greu de atins, de dorit pentru orice evreu. Aveau un CV impresionant. Şi aici vine afirmaţia lui Isus despre aceşti oameni: „Căci vă spun că dacă neprihănirea voastră nu v-a întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” Asta nu înseamnă că ceea ce făceau fariseii era rău. Acest lucru părea aproape imposibil pentru mintea iudeului! Lui i se părea greu de atins pragul fariseilor, mai sus nici nu concepea! Însă ei au pierdut esenţa cuvintelor lui Isus! Moralitatea nu generează dragoste pentru Dumnezeu sau pentru oameni, dar poate ajunge să ne facă să fim închinătorii propriei moralităţi."

"O religie bună nu este neapărat sursa prezenţei oamenilor buni aşa cum lipsa unei religii nu justifică prezenţa oamenilor răi. Deasemenea o doctrină sănătoasă nu produce dragoste pentru Dumnezeu şi compasiune pentru oameni. Creştini anchilozaţi în propriile ritualuri, concepţii şi interpretări despre Dumnezeu, prejudecăţi şi un morman de încredinţări devenite principii, după care măsurăm moralitatea sau valoarea unui creştin. Ajungem să devenim nişte caricaturişti, denaturând şi exagerând trăsături după propriile convingeri. Şi culmea e că, în mare parte, intenţiile noastre sunt bune. Dar întenţiile bune nu genereză neapărat faptele bune. Astfel ne construim propria moralitate pe care o elogiem şi care devine filtrul prin care îi analizăm pe cei din jurul nostru. Şi iată-ne falşi, lipsiţi de compasiune, gata să ridicăm primii piatra, cu o moralitate arogantă şi lipsiţi de esenţă: dragostea lui Hristos."

Pentru cei care doresc sa citeasca intreg articolul lui Darius Cornea o pot face aici:
" Inchinatori la propria moralitate".

Abuzul spiritual prin mandrie spirituala, de Jonathan Edwards

Pentru că Abuzul spiritual, coruptia si compromisul sunt o realitate biblica, Andrei ne recomanda sa studiem "Abuzul spiritual prin mandrie spirituala", ganduri ce ii apartin in exclusivitate slujitorului si teologului Jonathan Edwards.

Forme ale mandriei spirituale:

1. Mândria spirituală este înclinată să vorbească cu amar sau cu batjocoră și ușurătate, și cu un aer de mulțumire despre păcatul altor persoane […] în timp ce umilința creștină înclină mai degrabă să nu vorbească despre aceste lucruri sau, dacă o face, vorbește cu durere și milă.
2. Mândria spirituală îndeamnă adesea pe oameni să se deosebească de ceilalți în înfățișarea exterioară[…] să vorbească în mod deosebit, să folosească un limbaj diferit, să aibă o voce, o înfățișare și o purtare diferită. Dar un creștin adevărat și umil va rămâne ferm la datorie, chiar dacă este singur, și va merge singur pe drumul spre cer, chiar dacă toți s-ar lepăda de el; cu toate acestea, el nu va căuta deosebirea de dragul deosebirii.
3. Mândria spirituală duce la separare, la îndepărtarea de alții, fiindcă persoana în cauză se consideră mai bună și vrea să arate că este deosebită. Creștinul umil dimpotrivă, este gata să se considere nevrednic de tovărășia altora, mai păcătos decât orice om, și demn de a fi alungat din societatea omenească, mai ales din mijlocul copiilor lui Dumnezeu.
4. Mândria spirituală se gândește mereu la opoziția și injuriile primite și vorbește adesea despre ele.[…] în timp ce umilința creștină pură îl face pe om să se poarte ca Domnul lui binecuvântat, atunci când a fost batjocorit: nu a deschis gura, ci a rămas mut și S-a încredințat în tăcere Celui ce le judecă pe toate cu dreptate.
5. Un alt efect al mândriei spirituale este o anumită îndrăzneală nepotrivită și încrezută, înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Ei nu s-au bucurat tremurând, văzând maiestatea teribilă a lui Dumnezeu și marea distanță dintre ei și Dumnezeu.
6. Un alt efect al mândriei spirituale este faptul că îi face pe oameni să fie falși. Adesea aceștia vorbesc și se poartă într-un fel special, știind că sunt observați și apreciați. El crede că trebuie să se îmbrace cu o mantie critică și dogmatică în discuții, și să creadă că i se cuvine să dea sentințe și să hotărască și să decidă, în timp ce umilința creștină nu se laudă, nu se umflă de mândrie și este gata să-i lase pe alții să fie onorați.
7. Mândria spirituală te face să te încrezi prea mult în puterile tale, și să-i neglijezi pe ceilalți. Umilința creștină, dimpotrivă, te face să respecți pe toți oamenii, conform regulii din 1 Petru 2:17. Într-adevăr, credința nu are nimic de câștigat din vorbărie și certuri aprinse, și unii sunt atât de înverșunați, încât nu este deloc plăcut să stai de vorbă cu ei. Tot ce li se spune este zadarnic.

Sursa :Trezire spirituala

Cum sa nu fi sobru ? (2)

In prima parte am vorbit despre "Pune pret pe caracter" , acum doresc sa cititi un articol al lui Andrei.

"Zilele acestea am trăit încă una din multele mele dezamăgiri. Dezamăgirea mea se trage dintr-o discuţie purtată cu un frate de la care mi-am cerut iertare pentru o greşeală pe care am făcut-o faţă de el.

Reacţia lui mi-a amărât sufletul pentru că mă aşteptam la altceva, măcar în această situaţie, însă mi-am stăpânit sentimentele după o zi de frământare disecând atitudinea lui:

1. A vorbit mult despre el. Mi-a spus cât de sincer a fost el totdeauna, mi-a dat exemple nenumărate de cazuri în care el a confruntat oamenii în faţă şi cum i-a dovedit mincinoşi indiferent de vârstele acelor oameni şi jumătate din cuvintele sale erau “eu.., am.., mie.., meu..”.

2. S-a abătut de la subiect. Un om rănit nu are nevoie să-i ţii teorii ci are nevoie să audă că l-ai acceptat sau apreciat – asta în cazul în care îţi dai seama că nu e într-o stare extraordinară. Ce folos îmi aduce mie doctorul dacă îmi povesteşte despre reuşitele lui şi nu se ocupă de mine?

3. Şi-a dat frustrările pe faţă. Profitând de faptul că eram într-un fel într-un stadiu de inferioritate – eu eram cel care aşteptam “sentinţa”, mi-a povestit tot felul de bazaconii pe care el le credea şi pe care alţii nu le acceptau, teorii care nu mă interesau absolut deloc şi mai ales în acele momente.

4. A desconsiderat pe alţii. Poate sunt suspicios degeaba dar cred că declaraţiile lui faţă de păstorii care nu înţeleg atât de bine Scriptura ca el, care nu sunt atât de pocăiţi cum ar trebui să fie şi alte comparaţii de acest gen au fost folosite într-un mod manipulator faţă de mine. Mi-a pus sare pe rană.

Acestea sunt câteva din lucrurile pe care nu ar trebui niciodată să le spui cuiva care aşteaptă de la tine un cuvânt de iertare, de acceptare şi de încurajare. Nu învârti cuţitul în rană."