vineri, 26 iunie 2009

Maturitate spirituala- Regenerarea sau nasterea din nou



De ce trebuie ca pacatosul sa fie nascut din nou? De ce trebuie nascut de sus? De ce trebuie sa fie o reinnoire a duhului ?
Pentru ca omul este un duh cazut, un spirit cazut. Un duh cazut trebuie sa fie nascut din nou ca sa poata fi reinnoit. Asa cum satana este un duh cazut, tot asa este si omul, cu exceptia ca omul poseda un trup. Satana a fost creat un spirit care sa poata avea comuniune cu Dumnezeu, dar el a cazut din pozitia lui si a ajuns capetenia fortelor intunericului. Acum el este separat de Dumnezeu si de orice virtute dumnezeiasca. Aceasta nu inseamna ca el este inexistent. Caderea l-a facut sa-si piarda relatia lui Dumnezeu. Similar cu aceasta, omul de asemenea s-a scufundat in intuneric si separare de Dumnezeu, lipsit de puterea de a avea comuniune cu El si incapabil sa domneasca in creatie.
Din punct de vedere spiritual duhul omului este mort. Dar asa cum spiritul Arhanghelului cazut, exista pentru totdeauna, tot asa spiritul omului cazut continua sa existe. Dar pentru ca omul are un trup, caderea lui il face un om al carnii:
" Atunci Domnul a zis" Duhul Meu nu va ramanea pururea in om, caci si omul nu este decat carne pacatoasa" ( Geneza 6:3).
Nici o religie, nici o cultura, nici o etica ( conceptie, ideologie) nu poate imbunatati duhul omului cazut. Omul a degenerat intr-o pozitie carnala si nimic din el insusi nu-l poate aduce la o pozitie spirituala. Numai Fiul lui Dumnezeu insusi poate restaura spiritul (duhul) nostru in Dumnezeu, pentru ca El si-a varsat sangele sa ne spele de pacat si sa ne dea viata vesnica.
Imediat ce pacatosul crede in Domnul Isus, este nascut din nou. Regenerarea pacatosului apare in duhul lui. Lucrarea lui Dumnezeu incepe fara exceptie la centru spre circumferinta. Pe cand Satana incepe intotdeauna lucrarea de distrugere, din exterior spre interior.

Dumnezeu vrea ca sa reinnoiasca duhul intunecat al omului dandu-i viata eterna, pentru ca acest duh a fost creat ca sa fie in relatie cu Facatorul lui. Intentia lui Dumnezeu este sa lucreze prin duhul omului, ca sa strapunga sufletul si trupul. Atata timp cat duhul omului nu este regenerat, Duhul Sfant nu poate sa locuiasca in om.

" Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou" Ezechiel 36:26
Dupa ce Dumnezeu face aceasta, abia atunci Duhul Sfant poate locui in credincios.

miercuri, 24 iunie 2009

De ce sunt pe acest pământ?



In "The Reason for God", Timothy Keller a afirmat:

"Dumnezeu nu ne-a creat pentru a primi [de la noi] bucuria cosmică şi infinită a dragostei şi a glorificării, ci să o împartă. Am fost creaţi pentru a ne alătura dansului*(dans este folosit ca o metaforă a relaţiei din Sfânta Treime, în care fiecare se bucură de şi caută gloria şi fericirea celeilalte). Dacă ne vom centra vieţile pe El, servindu-l nu din interes egoist, ci doar de dragul a ceea ce este El, de dragul frumuseţii şi gloriei lui, ne vom alătura dansului şi vom fi parte a bucuriei şi a dragostei în care el locuieşte. Am fost gândiţi, deci, nu doar pentru a crede în Dumnezeu într-un mod general, nu pentru un fel vag de inspiraţie sau spiritualitate. Am fost făcuţi pentru a ne centra vieţile pe El, să facem scopul şi pasiunea vieţii noastre din a-L cunoaşte, a-L servi, a ne desfăta în El şi a ne asemăna cu El. Acestă creştere în fericire va continua etern, mărindu-se inimaginabil."

Sursa: Vasile Tomoiaga,
Clujulevanghelic

DUMNEZEU CU NOI



"Dumnezeu va fi cu voi."
Geneza 48.23

Bătrânul Iacov nu mai putea să rămână cu Iosif, căci îi venise ceasul să moară; dar el îl părăsea pe fiul său fără grijă, căci putea să spună cu încredere: „Dumnezeu va fi cu voi". Când fiinţele cele mai iubite din familiile noastre sau prietenii noştri cei mai buni sunt chemaţi acasă prin moarte, să ne mângâiem cu gândul că Domnul nu ne-a părăsit şi că El trăieşte pentru noi şi rămâne cu noi întotdeauna.
Dacă Dumnezeu este cu noi, noi suntem într-o tovărăşie măreaţă, chiar atunci când suntem săraci şi dispreţuiţi. Dacă Dumnezeu este cu noi, suntem siguri că ne va fi dată toată puterea de care avem nevoie, căci nimic nu este mai presus de puterea Sa. Dacă Dumnezeu este cu noi, suntem în deplină siguranţă, căci nici un rău nu poate atinge pe cel ce umblă sub ocrotirea Sa. Ce pricină de bucurie avem! Nu numai că Dumnezeu este cu noi, dar El va fi cu noi: cu noi personal; cu noi ca familie; cu noi ca Biserică. Chiar numele de Isus, nu înseamnă el Emanuel, adică Dumnezeu cu noi? Şi dacă Dumnezeu este cu noi, nu este acesta cel mai mare bine? Să fim deci îndrăzneţi şi sârguitori, bucuroşi şi plini de nădejde. Pricina noastră va prospera şi adevărul va birui, căci Dumnezeu este cu cei ce sunt cu El.
Fie ca acest verset să facă bucurie oricărui credincios care va citi „cecurile credinţei".
Nu este o fericire mai mare.

Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu

marți, 23 iunie 2009

Cuvântul lui Dumnezeu - văzut de John Wesley



"Vreau sa stiu un singur lucru: care este calea spre Rai. Cum sa navighez in siguranta pana la acel taram fericit ? Insusi Dumnezeu a gasit de cuvinta sa ne arate calea. El s-a pogorat din Rai cu acest scop si a scris aceste lucruri intr-o Carte; dati-mi acea Carte. Dati-mi Cartea lui Dumnezeu cu orice pret. Am aceasta carte. Ea contine suficienta intelepciune pentru mine.
Dati-mi voie sa fiu omul unei singure Carti."
John Wesley

"Gandeste optimist intr-o lume cenusie" pag. 19
Speranta in lupta cu grijurile zilnice- Zig Ziglar



Intalnire cu un blogger din Republica Moldova






L-am intalnit pe Ciprian Sarivan la botez in 14 iunie la Cisnadie, unde a transmis incurajari celor ce s-au nascut din nou in familia lui Dumnezeu. Ieri in ultima lui zi libera in Romania am vizitat impreuna Muzeul Satului din Sibiu si centru orasului.

Domnul sa il insoteasca in drum spre casa.
Aici puteti urmari blogul lui: Ciprian Sarivan

Isus Christos este Totul

sâmbătă, 20 iunie 2009

Biserica - Starea de fapt




"Privind în ansamblu Biserica de azi, ne întrebãm, oare cât va mai rãbda Dumnezeu sfântul pânã va vãrsa aceastã lucrare Laodiceanã din gura Lui. Dacã e un lucru asupra cãruia sunt de acord predicatorii de azi, e acesta, cã trãim într-o epocã Laodiceanã a Bisericii.

În timp ce deasupra capetelor noastre amenintã sabia lui Damocles, noi credinciosii ne lãfãim într-o stare de bogãtie, lenevie, lux, nepãsare si amortire. Desi Dumnezeu are milã si e gata sã ne ierte pãcatele, sã ne curãteascã nelegiuirea, si sã se îndure de neghiobia noastrã, totusi inimile noastre „cãldicele", nici reci nici în clocot, sunt o urâciune în ochii Lui. Ori suntem în clocot ori reci, ori înflãcãrati ori înghetati, ori aprinsi ori stinsi de tot. Lipsa de cãldurã si lipsa de dragoste, iatã douã lucruri pe care le urãste Dumnezeu!

Cristos poate spune despre rãnile Lui azi: „În casa celor ce Mã iubeau le-am primit!" Cartea Sfântã a Dumnezeului cel viu suferã mai mult din partea exponentilor decât din partea oponentilor ei. În folosirea citatelor biblice suntem usurateci, în interpretarea lor suntem inconsistenti, în însusirea nemãrginitelor ei bogãtii suntem lenesi pânã la punctul impotentei extreme. Predicatorul îsi slefuieste predicile cu elocventã oratoricã, si e gata sã apere inspiratia Bibliei cu toatã ardoarea si transpiratia. Dar acelasi om câteva respiratii mai târziu îti vorbeste cu
un calm mortal despre minunile din Biblie ca fiind demodate sau despre alte texte: „Acestea nu sunt pentru timpurile de azi." Iar bietul ascultãtor, cu o credintã sincerã si caldã, trebuie sã înghitã apa rece ca ghiata a necredintei predicatorului.

Adevãrul e cã biserica poate sã-L împiedice în lucrare pe Sfântul lui Israel, si în vremea de azi si-a fãcut din aceasta o adevãratã artã. Dacã ar exista gradatii în starea de mort a vreunui mort, atunci cea mai moartã mortãciune cred cã e cineva care vorbeste despre Duhul Sfânt fãrã ca sã aibã ungerea Duhului Sfânt.

În rugãciuni ne permitem aroganta de neiertat sã strigãm ca Duhul sã vinã asupra noastrã cu harul Sãu, dar sã nu ne deranjeze cu darurile Sale! Aceasta e vremea unui Duh Sfânt acceptat cu restrictii si conditii, chiar în cercurile cele mai fundamentaliste. Avem nevoie si o spunem deschis, cã vrem sã se împlineascã textul de la Ioel 2. Strigãm chiar: „Toarnã Duhul Tãu peste orice fãpturã!" Dar adãugãm o restrictie: „Dar nu lãsa ca fiicele noastre sã proroceascã si nici fii nostri sã vadã vedenii!"

"Oh, avem nevoie de foc sfânt! Unde e puterea Duhului Sfânt care sã distrugã pãcatul si sã-i atragã pe pãcãtosi la pocãintã? Azi mi se pare cã suntem mai interesati în a avea biserici cu aer conditionat decât încãlzite cu rugãciuni."

Citeste restul editorialului...
"O Biserica dezorientata, intr-o lume pierduta!"

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică