miercuri, 1 octombrie 2008

Am fost clopot




Eu n-am vrut să scriu versuri,
poeme şi cântări
ce gâdilă urechea
şi inima o-nmoaie,
ci-am vrut să rup zăvoare,
am vrut să sparg cărări
spre cer şi libertate,
din iad şi din noroaie.

Am vrut să-mbrac oştire
cu număr nesfârşit
din fiecare carte
să-mi plece o coloană
de luptători cu suflet
şi braţ nebiruit
pornind să spargă încă
o linie duşmană.

Din orice gând să-mi iasă
o sabie ţintind
în cuib viclean de şarpe,
în inimă de iudă
şi-n mână de satană
ce umblă uneltind
să fure munca celui
ce plânge şi asudă.

N-am vrut să strig cuvinte,
ci-am vrut să trag săgeţi
puternice şi multe
cu negreşită ţintă
am vrut să sun alarme,
am vrut să rup peceţi
am vrut să-mpiedic răul
să fure şi să mintă.

Cântarea-i numai forma
sub care-mi ies plecând
ostaşii-acestei lupte
de-un suflet şi-o credinţă
ce oricâţi sunt, să meargă
coloane, rând pe rând,
să lupte-n orice parte
spre-aceeaşi biruinţă.

...O, dragi cântări a-mele,
plecaţi cum v-am dorit
în linii largi de luptă
pe-ntins din zare-n zare
şi nu mai staţi din drumul
viteaz şi strălucit
decât când o să sune
Cereasca Încetare.

Luptaţi să nu ajungeţi
în mână la vrăjmaş
şi-ajunse, nu-i daţi sprijin
în lupta lui vicleană,
păstraţi-vă şi scutul
şi spada de ostaş
nălţând Solia Sfântă
şi-n tabăra duşmană.

Plecaţi-mi, rânduri sfinte,
mai multe an cu an,
mai îndrăzneţ, mai sigur,
mai ager în mişcare
cu fiece săgeată
să-nfrângeţi un duşman.
– Aşa să vă găsească
Hristos pe fiecare!




Scurt-metraj pe marginea poeziei omonime a lui TRAIAN DORZ, marele poet crestin român care a pãtimit îndelung sub regimul comunist. Substanta filmului se încheagã printr-un colaj de intense trãiri interioare ale poetului, brodate pe realitatea cruntã a persecutiei. Filmul este un punct de plecare pentru o variantã de lung-metraj, care doreste sã aducã în actualitate acest tezaur al credintei crestine din România....

Astazi avem libertate ..si cum o folosim pentru Gloria Domnului?
In valurile de persecutie oamenii au fost mai sensibili Soaptei Duhului Sfant.

Va indemn sa vizionati un film cutremurator.



miercuri, 24 septembrie 2008

Am gasit in Domnul fericirea
















Am gasit in Domnul fericirea,
Am gasit maretul har divin;
Am gasit in Isus mantuirea
Ce-am cautat-o de-atata timp;
Am gasit in Isus adevarul,
Cand inima mi-am deschis;
Pace sfanta, binecuvantare
De la Domnul am primit.

Cor: /: Glorie, Isuse, Tie! o Aleluia-n veci, marire!
Tu esti a mea fericire! o Aleluia-Aleluia! :/

Cand furtuna vine peste mare
Si cand vanturile grele bat,
Spune-mi, Doamne, cum sa pot eu oare
Marea vietii s-o strabat?
Cand pacatul ameninta lumea
Stiu, sfarsitul va veni-n curand;
Nu ma tem, caci Tu esti langa mine!
Tu esti scutul meu, oricand!

La credinta vin-acum degraba!
Nu mai sta nepasator mereu!...
Azi, eu stiu ca Isus ma iubeste
Si El e-n sufletul meu.
Am gasit, in Isus, adevarul
Cand inima mi-am deschis;
Pace sfanta, binecuvantare
De la Domnul am primit.

Ploaie si moarte















Salut şefu`... cam lungă vacanţa... mai bagă şi tu cu condeiul ceva... şi ieşi din criza de toamnă mai repede, că încă nu a venit toamna, e o păcăleală de bubuli... Va veni prin noiembrie autumul adevărat... Poate nu ştii, dar noi, cei care te privim, auzim, aşteptăm zilnic, remarcăm lungile pauze de oboseală de călugăr cu iz de emo pastoral... Nu a venit încă timpul debarcării... Te vom anunţa din timp.

Plouă... Şi ploaia asta m-a lăsat fără toamnă, trecând din vară, bleg şi emo, direct spre niciunde...

Aud cariile lucrând de zor în grinda casei bătrâne în care îmi mor zilele. Distrugeţi prieteni ce-a mai rămas. Îmi sunteţi dragi, mai dragi decât cariile cu două picioare şi costume de-a gata ce-au rupt din mine perseverent şi satanic, lăsând în urmă cenuşa urii.

Plouă... Charles Louis Philippe spunea la început de secol XX „Timpul rafinamentelor a trecut, ne trebuie barbari”. Bine aţi venit şi voi prieteni!

Am spus bisericii că plec... M-am tot gândit în ultimii 15 ani de când mă învârt pe acolo ca pastor cum e ziua în care pleci.

Ploioasă... Mi-am adunat ceva lucruri din birou, le-am pus într-o cutie, le-am încărcat în maşină şi gata...

Am renunţat şi la Barry, câinele meu Saint-Bernard. Are zece ani şi nu mă mai recunoaşte. A încercat să mă muşte. Şi tu, Brutus? L-am dus la Iosif, la garajul lui auto, să-i muşte clienţii.

Am încercat să-mi imaginez în anii aceştia cum va fi fără Barry? Rece şi ploios.

Mă gândesc cât de parşivă e moartea. De fapt la bătrâneţe ne ia doar trupul, adică ce-a mai rămas, că de murit murim în fiecare zi câte puţin, trimiţând înainte bucată cu bucată din noi. Problema e că în cer nu mai recuperăm totul. Rămân jos cariile, amintirile, ploile, toamnele...

Ieri am bătut de disperat o baltă cu umbrela, ca perşii la Salamina, când, zdrobiţi de greci, au bătut marea cu vergile, culmea lipsei de măsură.

Am fost în sat la mama... N-a zis nimic, mi-a dat doar să mănânc şi pe nepregătite m-a mângâiat pe păr şi mi-a spus „copile”. Am plecat de acolo buimac şi parcă apa din pantofi nu mă mai deranja aşa de cumplit.

Iar mama va fi şi ea în cer...


Vladimir Pustan


Cred ca m-am indragostit (studiu)






















































Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică