Diferenţa dintre ciudat şi normal

4 ciudati relevanti
Andrei-Alex-Mihai-Andrei

O limită între termenul de ciudat şi cel de normal nu se poate stabili, cu toate acestea alegem în cunoştinţă de cauză aproape mereu.

Tendinţa majorităţii este de a nu ieşi cumva din limita normalului, el este acceptat în mod tacit, nu este judecat pentru că a devenit deja obicei. Asta mai mult din frica de a nu greşi sau de a nu fi judecat greşit dar şi din teorii verificate deja. Tot ceea ce este nou, diferit de aşteptările sau obiceiurile sănătoase va fi considerat ciudat, nelalocul lui. Ordinea a fost deja stabilită?

Nu poţi veni cu o dezordine cu aer de geniu şi să pretinzi că nu eşti înţeles până nu eşti argument în sine pentru alegerea făcută. Asta sună prea pompos, cu alte cuvinte, dacă atunci când ieşi din normal spre altceva şi nu ai un motiv pentru care faci asta, eşti ciudat. Oamenii caută explicaţii printre motivele lor, nu sunt empatici în astfel de situaţii. De fapt, cum se nasc aceste categorii? Ce înseamnă să fii ciudat?

DEX vine (chemat) şi spune aşa: CIUDÁT, -Ă, ciudaţi, -te, adj. Care iese din comun, care şochează (prin aspect, manifestări, evoluţie etc.); curios, straniu, bizar; ciudos (2). – Din bg. čudat „minunat“.

În concluzie tendinţa spre ciudat este una către creaţie pentru a deveni minune. Totuşi, de ce privim cu ochi suspicioşi tot ceea ce este ciudat şi nu putem accepta? Doar pentru că nu suntem obişnuiţi, nu am mai văzut, nu ne place să schimbăm ceva? Pe ce criterii se pun aceste etichete?

Spunem deseori: “mi se pare ciudat”, “mă simt ciudat”, “ce situaţie ciudată”, “X se poartă ciudat”. Mai toate au un sens negativ dar dacă privim în esenţă, numitorul comun pentru aceste expresii este de fapt noul. Dacă ceva este banal, nici măcar nu mai iese în evidenţă.

În tabăra adeversă, mulţi îşi iau singuri eticheta de oameni ciudaţi, trăiesc în lumea lor şi se simt bine în acea libertate. A fi constrâns de normalul altora în detrimentul propriilor trăiri este probabil frustrant. Pe cine/ce numim ciudat şi ce ne face să ştim cu siguranţă că ne aflăm într-una din extremele fericite?

Ca un far pe malul marii

"Nevroza principala a vremurilor noastre e goliciunea spirituala. Traim intr-un mod independent de EL, atata timp cat spunem : timpul meu, banii mei, bunul meu, cariera mea, afacerea mea, darul meu, performantele mele , meritele mele."

"Posibilitatea transformarii este esenta sperantei"

"Dumnezeu nu rasplateste geniul cuiva, popularitatea sau inzestrarea. Dumnezeu va rasplati lucrarea facuta cu dragoste si daruire, chiar daca aceasta nu va culege aplauzele oamenilor"

"Cand simti ca vrei sa mori, gandeste-te ca cineva a dat TOTUL ca tu sa traiesti"

Scutul lui Christos stinge sagtile arzatoare ale Celui Rau

EFESENI 6:16

"Pe desupra tuturor, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale Celui Rău."

Cuvantul lui Dumnezeu dă scutului credinţei un loc de primă importanţă. Scutul acesta trebuie să protejeze întreaga noastră fiinţă. în armura soldatului din vechime, scutul era nelipsit şi mai de folos decat arma de atac. Să nu uităm că scutul acesta care face parte din armătura lui Dumnezeu, este un har, căci credinţa "nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu" (Ef. 2:8). Prudenţa şi perspicacitatea noastră, raţionamentele şi înţelepciunea firească, nu sunt de nici un folos pentru a ne proteja de "săgeţile arzătoare" ale vrăjmaşului nostru.

Care ar putea fi aceste săgeţi? în primul rînd - îndoiala "...oare a zis Dumnezeu...?". Apoi învinuirile crude şi vai ce arzătoare sunt acestea mai ales cînd vin de la fraţi; învinuiri lăuntrice cu privire la păcate care au fost pe deplin iertate în sangele Domnului Isus, dar care sunt încă vii în memoria noastră; iuţimea, mai ales cand este provocată cu răutate, poate duce la o ceartă, care dacă nu este curmată imediat, poate avea rezultate ireparabile; uşurătatea şi glumirea cu păcatul pot fi tragice dacă nu folosim scutul credinţei, pentru că Cel Rău cunoaşte toate părţile vulnerabile ale fiinţei noastre şi acolo îşi îndreaptă săgeţile arzătoare. Numai cu scutul acesta al credinţei putem stinge, putem face ineficiente aceste săgeţi.

In epistola către Evrei cap. 11 este de optsprezece ori spus: "prin credinţă..." ceea ce arată pe deoparte ce preţ pune Dumnezeu pe credinţă şi pe de altă parte ce rezultate nemaipomenite aduce ea. Şi tot în această epistolă Duhul Sfant spune: "...fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui." Credinţa aceasta vie se bazează pe făgăduinţele neschimbătoare ale lui Dumnezeu şi astfel ele devin o putere personală a fiecăruia dintre noi. Lupta este darză şi continuă pană vom pleca, de aceea acesta parte din armătura lui Dumnezeu nu trebuie să ne lipsească nici o clipă.

Suntem însă mîngaiaţi de gandul că, dacă altădată Dumnezeu i-a spus lui Avraam cand se întorcea de la o luptă crancenă şi inegală: "Avraame nu te teme; Eu sunt scutul tău", (Gen 15:1) cu cat mai mult astăzi El este scutul acelora care sînt copiii Lui; dar El îi vorbeşte lui Avraam şi de o răsplată foarte mare care este chiar El însuşi.

Săgeţile otrăvitoare şi arzătoare ale vrăjmaşului nostru ne pot răni, ne pot scoate din luptă, ne pot cauza dureri pînă la capătul vieţii, dar nu ne pot despărţi de Domnul Isus. El I-a biruit pe Satan care, crezand că L-a înfrant, a fost înfrant el însuşi.

Doar în Hristos ma-cred mereu

Doar în Hristos ma-ncred mereu
Lumina si taria mea
O stânca tare-i Dumnezeu
Când e furtuna-n viata mea
De-ar fi sa trec prin valea grea
Si de-ar fi noapte-n jurul meu
Ma mângâie prezenta Sa,
Doar în Hristos ma-ncred mereu!

Doar în Hristos sfânt si divin
În chip de om El s-a îmbracat;
Darul divin, neprihanit
De pacatosi batjocorit.
Mânia Tatalui de sus
S-a potolit la Golgota
În locul meu muri Isus,
Iar eu traiesc prin moartea Sa !

Au pus lumina în mormânt,
În întuneric L-au lasat.
Dar nu S-a stins, caci Domnul Sfânt
A treia zi a înviat!
Biruitor e Domnul meu,
Blestemul greu a ridicat!
Eu sunt a Lui, caci Dumnezeu
Cu sânge m-a rascumparat.

În fata mortii când voi sta
Doar în Hristos ma-ncred mereu!
Caci orice pas din viata mea
Îl hotaraste Dumnezeu.
Din mâna Lui nu va putea
Nimic si nimeni sa ma ia!
Pân’ ce la Domnul plec si eu,
Doar în Hristos ma-ncred mereu!

Acel ce pururi are grija

Acel ce pururi are grija
De orsicine-i în necaz
Îti numara si tie pasii,
Si lacrimile pe obraz

Sa nu-ti pierzi la necaz credinta
Si nici nadejdea când ti-e greu
Nici dragostea când esti la bine
Ca-n ele pierzi pe Dumnezeu

El stie cât sa-ti lase lupta
De încercari si de-ndoieli
La timp îti va trimite harul
Prin care sufletul sa-ti speli

Sa-i multumesti de tot ce Domnul
Îti da-n viata de-orice fel
Pe El îl ai când ai credinta,
Nadejdea si iubirea-n El

Charlton Heston - Ben Hur - Jesus

Actorul Charlton Heston a murit la varsta de 84 de ani.
Cunoscut pentru rolurile sale din Ben Hur, si "cele 10 porunci".

Dostoevsky: The Convict

Isus- demonstratia suprema de Dragoste

Dă-mi credinţa care poate muta

Şi coborî muntele într-o câmpie;

Dă-mi asemanarea unui copil,

Mă rog pentru dragostea

Care tânjeşte să-Ţi zidească o casă din nou;

Dragostea Ta las-o să-mi întărească inima,

Lasă-mi sufletul răscumpărat s-o devoreze.

Aş vrea să răscumpăr timpul preţios

Şi să trăiesc mai mult numai pentru aceasta –

Să consum şi să fiu consumat pentru cei

Care încă nu l-au cunoscut pe Salvatorul meu;

Sarcina mea va fi dovedită pe deplin,

Când doar respir, să respir dragostea Ta.

Talentele mele, darurile şi favorurile, Doamne,

Primeşte-le în mâinile Tale binecuvântate;

Şi lasă-mă să trăiesc ca să propovăduiesc Cuvântul Tău;

Şi lasă-mă să trăiesc pentru gloria Ta

Fiecare clipă sfântă s-o petrec

Mărturisind despre Prietenul păcătoşilor.

Măreşte-mi, aprinde-mi şi umple-mi inima,

Necurmat, cu blândeţe divină;

Astfel îmi voi folosi toată puterea,

Şi voi iubi cu un entuziasm ca al Tau;

Şi voi conduce la Tine oilePentru care Păstorul lor a murit.

C. Wesley

Cand nu-L doresc pe Dumnezeu - cum sa lupt pentru bucurie - John Piper

Când nu-L doresc pe Dumnezeu
- Cum să lupt pentru bucurie--

John Piper, născut în 1946, a studiat literatura si filosofia la Wheaton College iar apoi si-a luat doctoratul în studiul Noului Testament la München, Germania.Din 1980 este pastor al Bisericii Betleem din Minneapolis. Este autorul a peste 20 de cărti si realizatorul unei emisiuni radio, intitulată Dorindu-L pe Dumnezeu.Împreună cu sotia sa Noel are patru fii, o fiică si multi nepoti.

Ca un laitmotiv al cărtii, este adevărul că „Dumnezeu este cel mai mult glorificat în noi atunci când noi suntem cel mai împliniti în El. Adevăr despre care majoritatea oamenilor, după ce sunt convinsi de el, află că este atât eliberator, cât si devastator.Este eliberator pentru că sprijină dorinta noastră înnăscută după bucurie. Si este devastator pentru că dezvăluie faptul că nu Îl dorim pe Dumnezeu asa cum ar trebui. Ce faci atunci când descoperi că Dumnezeu vrea să fii împlinit în El, dar apoi afli că, de fapt, nu esti?Dacă bucuria în Dumnezeu ar fi doar glazura de pe tortul angajamentului crestin, atunci această carte a fi neînsemnată. Dar Piper sustine că bucuria înseamnă mult mai mult. Împlinirea noastră în Dumnezeu este necesară pentru a arăta valoarea lui Dumnezeu si pentru a sustine sacrificiul Lui făcut din dragoste.Domnul Isus a suferit crucea pentru bucuria care îi era pusă înainte. El a gustat-o. Ea L-a sustinut în cele mai adânci suferinte. Tatăl Lui a fost glorificat. Ai lui au fost mântuiti. Asta face bucuria în Dumnezeu.Întrebarea stringentă este: Cum pot obtine o dorintă pe care nu o am si nu o pot crea? Tocmai pentru a te ajuta să răspunzi la această întrebare îti propun această carte, scrisă cu o pasiune mistuitoare pentru gloria lui Cristos.

Cuprins

Cuvânt înainte si o rugăciune

1. De ce am scris această carte
Încurajarea sacrificiului făcut din dragoste

2. Care este diferenta dintre dorintă si desfătare?
Descoperirea faptului că telul îl reprezintă amândouă si niciuna

3. Chemarea la lupta pentru bucuria în Dumnezeu
Să luăm în serios porunca lui Dumnezeu de a ne desfăta

4. Bucuria în Dumnezeu este un dar al lui Dumnezeu
Să facem noi ceea ce trebuie să ni se facă

5. Lupta pentru bucurie este o luptă pentru a vedea
Evaluarea lui Dumnezeu prin ochii inimii si prin urechile fizice

6. Lupta pentru bucurie a păcătosului justificat
Aflarea secretului vinovătiei dezinvolte

7. Valoarea Cuvântului lui Dumnezeu în lupta pentru bucurie
Constatarea calitătilor acestei arme puternice

8. Cum să folosesti Cuvântul în lupta pentru bucurie
Meditarea, memorarea si mesajul lui Dumnezeu

9. Locul central al rugăciunii în lupta pentru bucurie
Să doresti orice altceva doar pentru că Îl doresti pe Dumnezeu

10. Practicarea rugăciunii în lupta pentru bucurie
Dimineata, la amiază si seara, fără încetare

11. Cum să folosesti lumea în lupta pentru bucurie
Folosirea tuturor celor cinci simturi pentru a vedea gloria lui Dumnezeu

12. Când întunericul nu se împrăstie
Să facem ceea ce putem în timp ce asteptăm după Dumnezeu – si bucuria
Cartea aceasta am citit-o in engleza, insa ma bucur ca a aparut tradusa si in limba romana.

Cand nu il doresc pe Dumnezeu (aici)- cum sa lupt pentru bucurie

http://www.clcromania.ro/

Flamand dupa Dumnezeu- John Piper

Subtitlul cartii: "Dorindu-L pe Dumnezeu prin post si rugaciune"

CUPRINS
Prefaţă
Introducere: Dorul de Dumnezeu
1. Este postul creştin?
Un post nou pentru un vin nou
2. Omul nu trăieşte numai cu pâine
Ospăţul deşert al postului
3. Postind pentru răsplata Tatălui
Orientarea dumnezeiască, radicală a lui Isus referitoare la post
4. Postind pentru venirea Sa
Cât de mult ne este dor de El?
5. Postul şi cursul istoriei
Chemarea la discernământ şi dorinţă
6. Găsindu-L pe Dumnezeu în grădina suferinţei
Un altfel de post pentru cei săraci
7. Postind pentru cei micuţi
Avortul şi supremaţia lui Dumnezeu asupra punctelor false de vedere
Concluzii: De ce răsplăteşte Dumnezeu postul?
Anexă: Citate şi experienţe

FRAGMENTE DIN CARTE

Există o dorinţă după Dumnezeu, şi ea poate fi trezită. Te invit să te îndepărtezi de efectele obtuze ale bucatelor, de la pericolele idolatriei şi, prin post, să rosteşti:
„Aşa de mult Te doresc, Doamne!”
Plăcerile ne dictează direcţia în viaţă; ele pot fi dorinţele după care tânjeşte stomacul nostru, dorinţa arzătoare după posesiuni sau putere, sau dorul sufletului după Dumnezeu. Pentru un creştin, foamea de orice altceva în afară de Dumnezeu poate fi cel mai mare duşman.
Foamea de Dumnezeu- şi numai de El- e singurul lucru care aduce victorie. Doreşti să ai această foame? Aşa cum spune John Piper: „Dacă nu doreşti atât de puternic arătarea slavei lui Dumnezeu, nu e pentru că ai băut îndeajuns şi nu mai eşti însetat. E pentru că ai cules firmiturile de la masa lumii. Sufletul ţi-e încărcat cu lucruri mărunte, şi nu mai există loc pentru ceva mai mare.” Dacă suntem sătui de ceea ce lumea ne oferă, poate că postul ar exprima, sau ar creşte apetitul sufletului nostru pentru Dumnezeu.
Între pericolele renunţării la sine şi ale indulgenţei faţă de sine, e calea unei dureri plăcute, numită post. E calea pe care John Piper te invită să mergi în această carte. Atunci când Dumnezeu reprezintă foamea supremă a sufletului tău, El va fi suprem în orice lucru. Când vei fi pe deplin satisfăcut în El, el va fi pe deplin glorificat în tine.
Lipsa postului este un indiciu al faptului că ne simţim confortabil în starea actuală. Nimeni nu posteşte ca să exprime mulţumirea pe care o simte. Oamenii postesc doar atunci când sunt nemulţumiţi. „Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti”. Absenţa postului arată cât de mulţumiţi suntem de absenţa lui Hristos.
Să tânjim şi să Îl aşteptăm cu mai multă intensitate decât Simeon şi Ana! Să avem noi mai puţină dedicare decât aceşti sfinţi predecesori creştinilor? Noi I-am văzut gloria. Gloria, ca singurul Fiu al lui Dumnezeu şi totuşi să fim mai puţin flămânzi după venirea Sa? Nu cumva suntem atât de legaţi de confortul acestei lumi încât gândul de a posti pentru sfârşitul ei pare de neconceput? Ce spuneţi voi, cei mai în vârstă decât noi? Puteţi gusta mai bine din gloria prezenţei Regelui pentru că este mai aproape? Transformaţi acest sentiment în post pentru venirea Regelui? Dar voi tinerilor? Îl iubiţi pe Isus atât de mult încât venirea Sa să reprezinte cel mai măreţ lucru la care vă puteţi gândi? Sau El este subiectul unei discuţii religioase de sfârşit de săptămână, care îţi ajută câteodată conştiinţa încărcată, dar nu este persoana pe care ţi-ai dori-o să îţi întrerupă viaţa? Dar cei de vârstă mijlocie? Ce simţiţi atunci când vi se spune că postul pentru revenirea Regelui poate reflecta intensitatea dorinţei voastre ca Mirele să vină? Nu cumva planurile voastre pentru mult aşteptata pensionare vă umplu cu dorinţe mai puternice decât perspectiva venirii lui Hristos? Pasiunea Anei pentru Mesia trezeşte ceva în noi? Dorim venirea lui Hristos mai mult decât încheierea carierei sau îndeplinirea planurilor familiale? Sau terminarea următoarei cine? Să nu postim noi pentru întoarcerea Regelui? Nu este o practică devoţională nouă sau străină. Este pur şi simplu o exprimare a cât de mult suntem flămânzi după Dumnezeu: Doamne, atât de mult dorim ca lucrarea Ta să fie terminată şi ca Împărăţia Ta să vină! Atât de mult dorim, Doamne, să te întorci!

Va recomand pe langa alte situri, un site preferat de mine, cartea poate fi procurata si din alte surse, dar recomand cu incredere si placere editura Perla Suferintei