Multumesc.
A venit la fix.
Si chiar nu ma asteptam.
Cateodata un simplu "hello" iti poate schimba viata.
Yobediah l-ai uitat pe "e". dar am inteles mesajul tau.


La ce este bun un barbat?
va las sa ganditi.

Demisie oficiala...

"Adevarat va spun ca daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi , cu nici un chip nu veti intra in Imparatia Cerurilor" matei 18:3

Subsemnatul T.I.A. va aduc la cunostinta decizia mea irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin abuziv:

1. Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de 6 ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat de multa vreme cu prea mare usurinta;
2. Vreau sa fiu mandru de cariocile mele si de trotineta mea cea rosie, fara sa ma intereseze asigurarea pe anul viitor.
3. Vreau sa cred sincer ca bomboanele TIC-Tac sunt mai bune decat banii,pentru ca le poti manca.
4. Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada mea atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
5. Vreau sa stau la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
6. Vreau sa ma duc sa ii fac curat in dulap la mama;
7. Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la sapte culori, patru poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
8. Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa cat de putine lucruri stiam pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam
9. Vreau inapoi, atunci cand tot ceea ce mi se cerea era sa spun sarut-mana matusii Nina, care venea in vizita cu bomboane pentru mine, lipite de hartia pungii, si cand tot ce imi doream era un pistol cu apa si un caiet cu foi albe pe care sa desenez masini si flori.
10. Vreau sa cred ca odinioara, ca totul in viata este asa cum iti doresti, ca toti oamenii sunt buni si ca lumea abia asteapta ca eu sa ma fac mare pentru a ma rassplati cand voi ajunge sa scriu fara greseala o scrisoare verisoarei mele din Tulcea;
11. Vreau sa cred ca totul pe lumea asta este sa fie gratuit; fie se poate cumpara la pretul unei inghetate la pahar.
12. M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am facut baiat mare. A fost un abuz regretabil si imi cer iertare. Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, compromisuri, droguri in licee, toleranta,prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti pentru eurobani, ura, barfa, materialism nedialectic si mame denaturate care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
13. Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor, ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printesele castigate in urma ultimei zmeiade? Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ceea ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Iulian repetentul ,atunci cand jucam fotbal in spatele gradinitei, cei din grupa mare cu cei din clasa intai?
14. Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si desene cu alba ca zapada, stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit, fara teleshoping, fara reclame la chiloti si detergenti, violenta implicita la fiecare 10 secunde. Vreau desene animante cu Tom si Jerry., cu Donald, peripetiile echipajului din "Toate panzele sus" ( mai tineti minte cu Ismail) si pe mama citindu mi povesti cu Scufita Rosie si Capra cu trei iezi.
15. Ce bine era in naivitatea mea, crezand ca toata lumea din jurul meu era fericita, deoarece eu eram fericit! Promit solemn ca imediat ce imi reiau atributiunile de copil o sa imi petrec dupa-amiezele catarandu ma in copaci, calarind bicicleta vecinului meu polonez eduard si mirosind florile de smokin din fata blocului.
16. Ce bine era cand stiam sa zic Saru Mana la toti din bloc ..fara sa imi pese ca trebuie sa diferentiez doamne de domni ..cu Buna ziua la masculi si Sarut mana la vecine.
17. Ma simteam in al 7 lea cer cand eram la Tip Top minitop si puteam spune cu voce tare .."ca am emotii" fara sa imi fie rusine de ce gandeste o sala intreaga.
    
18. Imi iau angajamentul ca nu ma mai stresez si agit de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu, TV, si internet, asigurari masini, asigurari de sanatate, taxele anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si de faptula ca masina a inceput sa vrea la mecanic,
19. Va asigur ca nu o sa mai fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat" Dar Ce-o sa te faci cand o sa te cresti mare?", deoarece acum stiu: VREAU SA FIU COPIL. Gata cu plecatul la facultate si la biblioteca cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, despre penticostali ce isi ucid nevestele, de asasinate de pisici in scara blocului, de jaf armat in hunedoara, bombe si caderi de avioane, gata cu barfele anturajului care vad ca nu dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, gata cu prostata iubitoare, par grizonant, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti facuti de portelan;
20. Gata, Stop, Cedez! sunt liber. Demisionez din functia de adult. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, in nobletea vorbelor, in puterea caracterului, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a OMULUI dupa Chipul SI Asemanarea lui DUMNEZEU.
    
21. Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele lui ISUS....
22. Fiti voi mari si importanti si ocupati si ingrijorati .! Eu vreau sa cresc...mic.
    

mediocritatea din fotoliile iernii...

passivity on Christmas.....

...ok, now I am done with the decoration,
the old man said,
the only thing remaining is the Christmas dinner....

Un cercetător, pe nume Pavlov, a făcut un experiment cu un câine pe care l-a pus într-o încăpere şi a dat dispoziţie celor care trebuiau să îi dea să mănânce, ca de fiecare dată când îi vor duce hrana să aprindă lumina în încăpere, indiferent dacă era ziuă sau noapte. După câteva zile în care a fost hrănit la ore regulate, respectându-se detaliul cu aprinderea luminii, Pavlov a intrat în încăpere la o oră diferită de orele regulate de masă, a aprins lumina şi a observat căţelul: acesta saliva; îşi aştepta osul. Pavlov a numit aceasta reflex condiţionat.

Reacţia omului la anumite evenimente ciclice din viaţă nu este, de cele mai multe ori, diferită de cea a căţeluşului din experiment. Asociem, fără să ne gândim prea mult, plăcerile noastre, confortul pe care ni-l dorim, stările sufleteşti de care avem nevoie de evenimente, de sărbători, de serviciu, de cumpărături, de mersul la biserică, de orice se întîmplă periodic şi invariabil în vieţile noastre şi am ajuns de mult timp, nici nu mai ştim de cât timp, am ajuns să trăim un creştinism din reflex fără reflecţie. Mare nenorocire! Ne-am născut în popor creştinizat cu vreo două mii de ani în urmă, aşa că toţi ne considerăm creştini, dar prezenţa la biserica mamă este doar un reflex condiţionat de o sărbătoare oarecare. O şi mai mare nenorocire este că te-ai născut într-o familie de adevăraţi credincioşi, dar exemplul de credinţă aplicată a părinţilor tăi, în loc să declanşeze în inima ta setea după Hristos, nu a făcut decât să-ţi condiţioneze un reflex de a merge şi tu la biserică. Mai grav, însă, este faptul că într-o zi, tu personal, te-ai întâlnit cu Isus, într-o zi, El s-a născut în inima ta şi viaţa ta a fost înnobilată strălucitor, dumnezeiesc de strălucitor, dar timpul a trecut, uitarea s-a aşternut peste momentul acela, iar în viaţa ta de creştin, banalitatea şi mediocritatea s-au instalat regeşte în fotolii largi garnisite de comoditate şi reflex condiţionat.

Te trezeşti că încă o dată e duminică aşa că, din reflex, mergi la biserică, din reflex paşii te duc la biserica la care te-ai obişnuit chiar dacă, odată ajuns acolo nu găseşti nimic altceva decât reflex. Îl vezi pe Păstorescu Reflexivici la anvon şi deja ştii că o să vorbească de batic, televizor, cravată sau bătutul din palme la programul tinerilor pentru că el însuşi urcă la anvon doar din reflex şi nu-i capabil să-ţi zdruncine deloc închinarea fără de cuget, de frică să nu piardă contribuţia ta reflexivă la colecta duminicală, aşa că îţi cântă pe struna conştiinţei adormite şi în mod tragic tu continui să te rogi din reflex, cânţi din reflex, te închini din reflex şi trăieşti drama unui creştinism purtat pe drugii pasivităţii şi ai lipsei de acţiune pentru că nu te interesează să scormoneşti în profunzimea lucrurilor, să ajungi la esenţă, ci te mulţumeşti să netezeşti scoarţa comodităţii groasă cât banchiza polară.

Crusta tradiţiei creştine s-a îngroşat milenar şi peste sărbătoarea naşterii Mântuitorului nostru. Cârnaţi afumaţi, sarmale cu smântână, prăjituri pline de colesterol, colinzi tradiţionale cântate lăutăreşte cu sticla de murfatlar bine ridicată, vizite îmbuibătoare, urmate de spitalizări de urgenţă şi evident groaza în şeptelul de porcine, iată, în mare, atmosfera declanşată de sărbătoarea celei mai importante naşteri din istoria omenirii.

Ştefan Hruşcă are în repertoriul lui o colindă ce spune: „Scoală gazdă din pătuţ...” şi de fiecare dată când o aud îmi imaginez un om foarte plictisit, tolănit într-un fotoliu în faţa unui foc îmbietor la trândăveală şi foarte deranjat de tulburarea pe care i-o face sosirea colindătorilor, care vestesc naşterea lui Cristos. Acum când se apropie vremea colinzilor ar fi bine să te scuturi puţin de obişnuinţa cu care întâmpini această sărbătoare şi să te laşi tulburat de întrebarea: ce trebuie să însemne, în mod concret, naşterea lui Isus?

Dacă ai intrat în sfera banalului şi a reflexului condiţionat, fie ca această întrebare să te motiveze ca să te ridici din „pătuţul” în care te-a încleştat nepăsarea şi să laşi ca Isus să renască în inima ta. Te aşteaptă, cu El, o viaţă adevărată, ieşită din obişnuit, o închinare plină de conţinut, un creştinism incisiv şi contagios.

The Gift of Magi

A treia caracteristică a răspunsului nostru faţă de interventia fara plată a lui Isus în vieţile noastre este recunoştinţa din inimă.

În faimoasa nuvelă a lui O. Henry, “The Gift of the Magi”, tânăra soţie are doar un dolar si 87 de cenţi pentru a-i cumpăra un cadou soţului ei, a doua zi fiind Crăciunul. Hotărăşte, pe negândite, să-şi vândă părul lung şi bogat astfel încât să-i poată cumpăra sotului ei un lanţ pentru nepreţuitul său ceas de aur. În acelaşi timp, el isi vinde casul vrând să-i cumpere, la rândul lui, soţiei un cadou – un piaptăn deosebit pentru frumosul ei păr.

A-ti făcut vreodată ceva atât de extravagant in mod spontan? V-aţi golit puşculiţa cu gând să-i cumpăraţi unui om drag cadoul perfect?


preluata de radu .din "Evanghelia vagabonzilor".
Multumesc.

ce faci "dupa aceeea"?

In prima zi de vacanta-cand un nepot se intoarce acasa – fiind plin de bucurie- Bunicul era cu treaba in curte – aranja niste tufe de trandafir, cand il vede intrand pe poarte, plin si radiind de bucurie si bunicul intreaba:

NEPOATE, DE UNDE ATATA BUCURIE IN SUFLETUL TAU?si copilul ii spune:

BUNICULE AM TERMINAT CLASA A VIII-A SI SUNT PREMIANT- Foarte bine, a zis bunicul

DAR CE AI DE GAND SA FACI DUPA ACEASTA? Si a zis:

- STII m-am gandit la asta, e o intrebare buna. Vreau sa termin liceul. Media pe care am obtinut-o in clasele primare imi permite sa abordez cel mai bun liceu orasul nostru si vreau sa fiu absolvent de liceu.

- FOARTE BINE ii spuse bunicul.

- DAR DUPA ACEEA ce vrei sa faci?

- Nepotul se gandi o clipa sii ii spuse

- Bunicule, vreau sa fac facultatea de medicina.E atata durere in lumea in care traim si as vrea sa dau o mana de ajutor, aducand si eu o mangaiere suferintelor altora.

- FOARTE BINE. Ganduri nobile nepoate

- DAR DUPA ACEEA CE VREI SA FACI?

- PAAI –AS VREA SA MA CASATORESC ..sa am si eu o familie, o casa sa fiu si eu om la casa mea.

- Frumos ii spuse bunicul

- DAR DUPA ACEEA CE VREI SA FACI?

- PAAI – spuse copilul, pe urma o sa fiu si eu batran ca tine !!!

- ASA este –ii spuse batranul.E o taina , e o arta sa stii sa imbatranesti frumos. DAR DUPA ACEEA?

Dorind SA SCAPE de tirul intrebarilor care nu se mai sfarseau, copilul in drumul lui spre a intra in casa: IOOO spuse peste umar! PE URMA AM SA MOR!

- SI DUPA ACEEA CE AI SA FACI?

-S-A OPRIT pentru o clipa cu piciorul pe prima treapta, de a urca in casa. La asta nu se gandise, ca dupa moarte mai este UN DUPA ACEEA.

Intotdeauna in viata exista intotdeauna UN DUPA ACEEA.

TU ce vei face .....”dupa aceea”?

Christ like

"Fericiti cei care plang, caci ei se vor bucura"

Tot ce s-a realizat frumos, sublim, genial, in arta, muzica, literatura, s-a nascut din mari suferinte.
Franz Schubert scria unui prieten al sau " Operele create de suferinta mea sunt cele care ii imbucura cel mai mult pe oameni".
Cele mai geniale lucrari muzicale ale lui Johann Sebastian Bach au fost rodul imenselor sale suferinte; le-a compus la batranete, aproape complet orb, dupa ce ii murisera 13 copii.

Ludwig van Beethoven, ajuns surs, bolnav, complet izolat si abandonat din cauza surzeniei sale a compus sublimul imn inchinat BUCURIEI: Simfonia a noua.

Dostoievsky - si-a scris romanele intre doua crize de epilepsie.

John Milton a scris Paradisul pierdut- , cand era bolnav si complet orb.

Heine- a semnat cele mai frumoase poezii cu mana tremuranda intr-un azil, pe jumatate paralizat.
Oscar Wilde a scris cele mai frumoase poezii, de pilda. De profundis, in inchisoare.

Sfantul Francisc de Assisi a compus cel mai frumos imn inchinat bucuriei din cate se cunosc, Cantarea creaturilor, cu putin timp inainte de a muri, pe cand zacea bolnav, aproape complet orb, mancat de viu de sobolani in coliba sa de la Portiuncula.
Si alte exemple ar putea continua la nesfarsit.

Dar Domnul ISUS ne descopera o rodnicie a suferintei, o rodnicie infinit mai valoroasa, de ordin spiritual, din care se naste marea fericire promisa de el celor care plang. El insusi prin suferinta a ispasit pacatele lumii, si doreste sa mantuiasca pe oamenii ce cred in Jertfa Lui. Este este Slujitorul lui Yahve descris de profetul Isaia:


" Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta era atat de dispretuit ca iti intorceai fata de la el...Totusi el suferintele noastre le-a purtat si durerile noastrea le-a luat asupra lui si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste EL si prin ranile lui am fost vindecati..Domnul a gasit cu cale sa-l zdrobeasca prin suferinta... Dar dupa ce isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o semintie de urmasi, va trai multe zile si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui. va vedea rodul muncii sufletului si se va bucura ( Isaia 53).

Incredibil ....Apostolul Pavel...a scris Scrisoarea catre Filipeni in temnita !la Roma, cand simtea ca Sfarsitul ii este aproape: stia ca va fi condamnat la moarte si executat. Toata munca lui, apostulatul lui pareau ca se termina...dar nu cu faliment total..TOti prietenii il parasisera..., la proces nimeni nu i-a luat apararea. Era singur , izolat abandonat si totusi in CULMEA FERICIRII.

In concluzie nimeni nu este scutit de suferinta.
Dar fericirea sau nefericirea nu depind de suferintele din afara, cide inima omului. Totul depinde de ce este in sufletul luil. Daca nu are credinta, suferinta il zdrobeste, il arunca in disperare. Daca are credinta, suferinta il inalta, suferinta se transforma in bucurie.

Tot secretul fericirii omului este pus de Dumnezeu in inima omului. Are perfecta dreptate Dostoievssky cand scrie:
" Daca omul este nefericit este pentru faptul ca nu stie ca este fericit. Asta e totul. Oricine va reusi sa-si dea seama de acest lucru, va fi fericit imediat... Isi va da seama ca totul e bun.".

Optimismul, ca si pesimismul- sunt produse de inima omului. nu se afla in afara lui. Aceasi realiate produce in omul necredincios intristare, suferinta, iar in cel credincios BUCURIE.

povestire ......
















Intr-o dimineata, printre spinii de la marginea drumului a imbobocit un trandafir. Trece pe acolo un ateu, il priveste luuuung, da din cap nemultumit si zice : " SA-mi spuna cineva ca exista un Dumnezeu bun si intelept. Daca ar exista si ar fi cu adevarat intelept, n-ar face niciodata sa apara un trandafir printre atatia spini."
Peste putin timp trece si un monah, un om al lui Dumnezeu. Se opreste, il contempla indelung. Ochii i se lumineaza isi impreuna mainile apoi isi inalta ochii si bratele spre cer si exclama:
" DUMNEZEUL meu ..cat esti tu de bun si intelept., daca esti in stare sa faci sa imboboceasca un trandafir chiar si in mijlocul spinilor?".

iata in incheiere cateva meditatii cu talc....

Ecoul vietii...






















Aflandu-se in excursie pe munte, o tanara familie a poposit intr-o cabana de la marginea unei vai . Baiatul cel mic, suparat pe fratele sau, s-a dus in spatele cabanei si a strigat de ciuda:
- " TE urasc...! Dar imediat..., un glas puternic i-a raspuns: " Te urasc! te urasc....!"

Speriat, copilul a alergat in casa si i-a povestit tatalui toata patzania, spunandu-i ca afara, cineva striga la el ca-l uraste. Au mers impreuna la locul cu pricina, unde tatal i-a spus fiului sau:

- Aici erai cand ai auzit ca cineva te uraste?
-DA!
- Ia spune i ca-l iubesti!
- TE iubesc...! a strigat copilul si de indata vaile i-au raspuns " Te iubesc ...Te iubesc!"....

- Tine minte, i-a mai zis tatal, asa este si in viata: daca esti om rau, numai rautate vei intalni, dar daca esti om bun si te porti frumos cu ceilalti, atunci doar dragoste vei gasi, la tot pasul.
Si chiar daca nu vei fi iubit totdeauna de catre oameni, in schimb dragostea Lui Dumnezeu va fi mereu cu tine. SA nu uiti asta niciodata!:)

Cand un strain bate, caritatea ii deschide usa ospitalitatii, odata intrat , il intampina bucuria; odata primit, il gazduieste omenia. Pe cel flamand, il hraneste bunatatea; pe cel deznadajduit; il calauzeste credinta, iar pe cel tulburat - DRAGOSTEA".

Taina vindecarii

A fost odata un rege care avea o fiica desteapta foc si foarte frumoasa. Printesa suferea insa de o boala misterioasa. Pe masura ce crestea, mainile si picioarele-i slabeau in timp ce auzul si vazul se imputinau. Multime de doctori incercasera s-o vindece, dar in zadar.
Intr-o zi la curte sosi un batran despre care se spunea ca ar cunoaste intelepciunea . Toti curtenii se grabira sa-l roage sa vina in ajutorul printesei bolnave.

BAtranul ii dadu copilei un cosulet de nuiele cu capac, si-i spuse:
" Ia-l si ai grija de el. Te va vindeca".
Nerabdatoare si plina de bucurie, printesa deschise capacul dar ceea ce vazu o umplu de uimire si de tristete. In cosulet zacea un copil, doborat de boala si mai nenoroacit si mai suferind decat ea.

Printesa isi lasa sufletul cuprins de compatimire si in ciuda durerilor, lua copilul in brate si incepu sa il ingrijeasca. Trecura luni, iar printesa nu avea ochi decat pentru copil. Il hranea, il mangaia, ii suradea, il veghea noptile, ii vorbea cu duoisie, chiar daca toate acestea ii pricinuiau o mare suferinta si oboseala.

La aproape 7 ani dupa acestea se petrecu ceva de necrezut. Intr-0 dimineata copilul incepu sa zambeasca si sa mearga. Printesa il lua in brate si incepu sa danseze razand si cantand.., usoara si nespus de frumoasa cum nu mai fusese de multa vreme.
Fara sa-si dea seama se vindecase si ea.

Doamne cand mi-e foame..trimite pe cineva care are nevoie de hrana.
Cand mi-e sete, trimite mi pe cineva care are nevoie de apa,
cand mi-e frig, trimite pe cineva care trebuie incalzit;
cand sufar, trimite pe cineva pe care sa mangai;
cand crucea mea incepe sa fie prea grea, da-mi crucea altuia s-o impart cu el;
cand sunt sarac, adu-mi pe cineva care e in nevoie;
cand nu am timp, da-mi pe cinva pe care sa-l ajut o clipa;
cand ma simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care sa-l incurajez;
cand simt nevoia de a fi inteles, da-mi pe cineva care sa aiba nevoie de intelegerea mea;
cand as vrea ca cineva sa aiba grija de mine, trimite-mi pe cineva de care sa am grija;
cand ma gandesc la mine, indreapta -mi gandurile catre altii..

In His Service,

Doamne ..Fa ti lucrarea in noi..
Cum vrei tu..
Dupa Buna ta placere...
amin.

ISUS radical de diferit in dragoste

38 Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi, şi dinte pentru dinte.”

39 Dar Eu vă spun: Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celalt.

40 Orişicui vrea să se judece cu tine, şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.

41 Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.

42 Celui ce-ţi cere, dă-i; şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.

43 Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău, şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.”

44 Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,

45 ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

46 Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?

47 Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobicinuit faceţi? Oare păgînii nu fac la fel?

48 Voi fiţi, deci, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.

Exista Dumnezeu

GENEZA 1:20

And God said, "Let the waters bring forth swarms of living creatures, and let birds fly above the earth across the dome of the sky."

Iluzia credintei vs incoerenta ateismului .

“In Octombrie 2007, intr-una din salile Universitatii din Alabama (Alys Stephen Centre, Birmingham, SUA), in fata unui public numeros, a avut loc o confruntare extraordinara intre biologul ateist Richard Dawkins si matematicianul crestin John Lennox, ambii profesori la Oxford. Tematica confruntarii, desi initial parea a fi relatia dintre stiinta si religie, s-a dovedit a fi ciocnirea dintre viziunea crestina si cea naturalist-ateista asupra lumii. Intilnirea a suscitat un interes atit de mare, ecourile starnite in continuare sunt atit de largi, incat se creeaza impresia ca a fost vorba de a se decide in urma dialogului dintre cei doi raspunsul la celebra provocare a lui Malraux in privinta destinului secolului XXI si chiar al mileniului al III-lea: daca ele vor fi religioase sau nu vor fi deloc.”

“Cele sase teze dezbatute (din cartea lui Dawkins The God Delusion, 2006) sint urmatoarele:

Credinta este oarba, stiinta se bazeaza pe dovezi.

Stiinta sprijina o viziune ateista, iar nu una crestina.

Lumea nu a fost creata, pentru ca in acest caz nu am putea explica cine l-a creat pe Creator.

Credinta crestina este periculoasa pentru educatia umana (a copiilor).

Nu este nevoie de credinta in Dumnezeu pentru a fi o persoana morala.

Relatarile crestine despre persoana lui Hristos sint false, iar minunile nu sint posibile pentru ca violeaza legile naturii.”

“...disputa a carei anvergura, potrivit comentariilor celor care au efectuat inregistrarea, nu a mai fost atinsa in perioada care a trecut de la intalnirea lui J.K. Chesterton cu George Bernard Shaw (inceputul secolului XX) si pana astazi. Inchei prin a adauga impresia mea asupra disputei acestei opinii a comentatorilor: desi ambii parteneri s-au ridicat la un nivel care depaseste mult realitatea dialogala din sfera sublunara obisnuita, argumentarea complexa a lui John Lennox, in care umorul simpatetic a constituit o componenta plina de culoare, pare a indica nu numai incoerenta lui Richard Dawkins, in unele portiuni ale argumentarii sale, ci insasi incoerenta unei viziuni ateiste in general care fundamenteaza cercetarea stiintifica.”

firul rosu - "fauritor de istorie"

Ce-I viata ta? E o penita

Cu care scrii mereu pe-un drum.
Si-apoi la ultima portita
Tot ce-ai scris tu ca pe-o tablita,
Nu se mai sterge nicidecum.

Si vorbe-n vant si fapte rele
Raman pe veci ca-ntr-un album.
Pazit e scrisul tau de stele.
De-ai pune mari intregei sa-l spele,
Nu se mai sterge nicidecum.

In ceaul greu de judecata
Iti vei citi intregul drum.
Si vei zbucni in plans deodata.
Dar nici o slova-nlacrimata
Nu se mai sterge nicidecum.

n-o poate sterge decat sange,
dar sange sfant sin u oricum.
Ce inger trupul sau va frange?
Si-astfel, ce-ai scris, oricat ai plange,
Nu se mai sterge nicidecum.

Isus cel drag veni din zare
Ca tu sa scapi din foc si fum!
Prin El trecutul tau dispare.
Dar daca azi nu-I ceri iertare,
Nu se mai sterge nicidecum.

Isus pe lemn rabda arsita.
Isus e pretul tau acum.
Prin El esti alb ca lamaita.
Si tot ce-a scris candva penita
Nu se mai vede nicidecum,

Nu se mai vede nicidecum.

Te face alb ca lamaita,

SI tot ce-a scris pe drum penita

Nu se mai vede nicidecum.

Multumesc de ajutor.!:)

Scrisa de:Costache Ioanid

Empatia 7

Marturisirea si iertarea

„ El ne iarta pacatele”

O parte importanta a consilierii crestine o reprezinta marturisirea pacatelor, care duce apoi la iertare si eliberare. Marturisirea pacatelor este o nevoie umana.

Marturisirea are loc in primul rand, inaintea lui Dumnezeu: „ Daca ne marturisim pacatele, EL este credincios si drept ca sa ne ierte de orice pacatele si sa ne curate de orice nelegiuire” (1Ioan 1:9). Imparatul David a experimentat intr-un mod extraordinar iertarea lui Dumnezeu ( Psalm 32:5).

Inainte ca o persoana sa-si poata marturisi pacatele inaintea lui Dumnezeu trebuie sa si le recunoasca.Dificultatea este ca trebuie sa se smereasca si sa-si dainuiasca esecul.

Deseori, noi, oamenii, construim ziduri de aparare in jurul punctelor noastre slabe, in loc sa ne ocupam de ele pentru a le schimba . Cata vreme a tacut ,David se topea de gemetele sale necurmate( Psalmul 32:3). Problema lui David a fost ca initial nu a vrut cu adevarat sa-si recunoasca greseala.

A ascunde ceva de Dumnezeu, inseamna deseori a ascunde problema de sine insusi.Punctul de cotitura in situatia lui David pare sa aiba loc atunci cand s-a decis pentru sine si pentru Dumnezeu:”Imi voi marturisi Domnului faradelegea” (Psalm 32:5). Intr-un mod similar, el spune in psalmul 32:18 :” Imi marturisesc faradelegea, ma doare pentru pacatul meu”.

Uneori este necesar sa te marturisesti in fata persoanei impotriva careia ai gresit. Inca din Numeri 5:6-7, Dumnezeu spune ca cel ce a gresit impotriva cuiva sa-si marturiseasca pacatul acelei persoane.

De asemenea, in pilda fiului risipitor, Isus accentueaza importanta marturisirii :” Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva Ta” . ( Luca 15:21). Este interesant sa observam ca aceasta marturisire are in acelasi timp doua directii: „ Dumnezeu („cerul”) si persoana dezamagita („tatal”).

Exista o putere extraordinara in marturisirea pacatelor in fata cuiva. Iacov ne provoaca : „ Marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit” ( iacov 5:16). Aici marturisirea este asociata cu neprihanirea care, la randul ei,este legata de rugaciunea puternica si eficienta.

Nu putem accentua suficient de mult importanta marturisirii. Aeasta nu are de-a face doar cu partasia din poporului lui Dumnezeu. Ea este o conditie necesara pentru a putea inainta in viata, pe toate planurile.

Doar in anumite cazuri speciale se poate pretinde o marturisire deschisa a pacatelor in fata unui grup limitat de oameni sau in fata intregii biserici. Aici consilierul – trebuie sa fie intelept si precaut fiindca astfel de marturisiri publice in loc sa ajute pot produce rani si mai mari. Ele sunt necesare numai atunci cand se refera la un pacat care a afectat direct intregul grup sau intreaga biserica, si marturisirea ar avea ca rezultat impacarea tuturor partilor implicate.

Persoanele neafectate nu vor participa la procesul de confruntare. Pacatul si esecul personal nu trebuie facute niciodata mai mari decat sunt si trebuie marturisite la nivelul potrivit si in contextul potrivit. Deci, oamenii afectati sunt cei mai raniti, si cei care au de marturisit au nevoie de tot sprijinul pentru a li se acorda iertare si ingrijire.

Exista multe promisiuni biblice legate de marturisirea pacatelor. Marturisirea aduce cu sine rezultate extraordinare si ca si consilier, trebuie sa-l motivezi pe consiliat sa indrazneasca sa-si marturiseasca pacatul. Deseori friica si rusinea ii face pe oameni sa ezite sa-si marturiseasca pacatul. De aceea, este important sa subliniezi faptul ca Dumnezeu este plin de dragoste si bogat in har, nu critic si de neimpacat. Cel ce-si marturiseste pacatul inaintea lui Dumnezeu, primeste prin har iertarea pacatelor. ( 1 Ioan 1:9) Dumnezeu asculta si raspunde rugaciunilor noastre atunci cand nu avem un cuget rau.( Psalmul 18:19).

Marturisirea pacatelor este, deasemenea, o protectie impotriva unei noi caderi si inseamna ca persoana care se marturiseste i se ofera sansa sa o ia de la inceput. ( Luca 15:11-32). O data cu marturisirea se deschid noi posibilitati pentru refacerea relatiilor dintre oameni.

Dumnezeu nu este razbunator . Cand ne marturisim, EL nu mai tine seama de pacatele noastre: „ El va avea IARASI mila de noi, va calca in picioare nelegiuirile noastre si va arunca in fundul marii toate pacatele noastre” ( Mica 7:19). Este important sa-l incurajam pe consiliat cu acest adevar. Cu alte cuvinte Dumnezeu nu este unul care pedepseste. De aceea, sa nu fim nici noi. Cel ce si-a marturisit pacatul si s-a lasat de el trebuie intarit si iertat. Fireste, pedepsele pot fi folosite pentru a da un exemplu, a-i atentiona pe altii sau a sublinia gravitatea greselii comise. Dar daca din acest proces lipseste sprijinul nou testamentar acordat celui vinovat, atunci aceasta disciplinare nu reflecta caracterul indurator al lui Dumnezeu si nu are nimik de-a face cu consilierea.

Fara marturisire nu avem niciodata posibilitatea iertarii si astfel nici eliberarea. Marturisirea este o conditie pentru a scapa de vinovatie. De aceea, nevoia de marturisire a pacatelor nu poate fi subestimata niciodata si ea trebuie sa ocupe un loc central in consiliere.

Este un mare har sa fii alaturi de consiliat si sa-l auzi marturisindu-si pacatele inaintea lui Dumnezeu. A trai minunea iertarii lui Dumnezeu este o mare binecuvantare si a contribui la impacarea deplina si la eliberarea unui om este o mare minune.

In consiliere intalnim si o alta perspectiva, cea a iertarii.Consiliatul trebuie sa poata acorda iertare celui sau celor care l-au nedreptatit si astfel sa poata realiza concilierea. Exista si situatii in care consiliatul trebuie sa se ierte pe sine insusi. Iertarea este o conditie pentru impacare, restaurare si vindecare.

Mesajul clar al Bibliei- este ca atitudinea noastra de baza trebuie sa FIE UN CARACTER IERTATOR. Iertarea este un act de vointa” Cum v-a iertat Cristos , asa iertati-va si voi”(Coloseni 3:13).Acest mesaj il transmite Pavel si in efeseni „ Fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Christos” (Efeseni 4:32).

Mesajul despre iertarea altora se afla in rugaciunea care ne-a invat ISUS: „ Si ne iarta noua pacatele noastre, fiindca si noi iertam oricui ne este dator” ( Luca 11:4) ( varianta din matei – precum si noi iertam gresitilor nostri).

A putea ierta este hotarator, dar poate fi foarte dificil. Acest lucru nu se intampla automat si este nevoie de timp. Iertarea e ceva mult mai mult decat un cuvant spus de pe buze si nu este acelasi lucru cu a uita sau a cere scuze.Nici nu inseamna sa fugi de responsabilitati.

Iertarea – trebuie sa inceapa printr-un act interior, o vindecare interioara.Prin iertare se arata ca nu mai exista acea dorinta de a pedepsi pe cel care a facut raul. Renunti la dreptul pe care crezi ca il ai sa acuzi pe cel vinovat. A acorda iertare inseamna a deveni liber si a putea merge mai departe.

Iertarea adevarata si totala creste in timp ce se lucreaza cu situatiile dificile. De aceea, in consiliere, este important ca sa se acorde timp atat prelucrarii greutatilor si procesului de iertare. Exista multi factori decisivi cu privire la lungimea acestui proces. DE exemplu, poate depinde de gradul unei securitati de baza, de trairile unei inselaciuni anterioare, de marimea ofenselor si a dezamagirilor, de taria ajutorului care exista in persoanele din jur sau de eventuala relatie profunda cu Dumnezeu.

Un exemplu – interesant din Biblie este proorocul Ieremia ( Ieremia 18). Locuitorii Ierusalimului n-au ascultat avertismentul trimis de Dumnezeu prin Ieremia. In schimb, ei s-au gandit cu viclenie cum sa ajunga la el: „ Haidem sa-l ucidem cu vorba, si sa nu luam seama la toate vorbirile lui”( Ieremia 18:18).

Ieremia a reactionat normal si uman la actiunea lor. EL a devenit atat de dezamagit si trist, cat si furios. Rugaciunea lui catre Dumnezeu in acea situatie nu a fost chiar frumoasa. Evident, pentru el a fost totusi important sa-si exprime liber sentimentele inaintea lui Dumnezeu.

Dupa ce Ieremia I-a amintit lui Dumnezeu- cum el insusi a facut bine oamenilor, a cerut nenorocirea peste cei care i-au facut rau. El a fost condus de sentimente de razbunare si de ura. S-a rugat ca pruncii lor sa fie prada foametei, femeile lor sa fie lipsite de copii, barbatii loor sa fie luati de ciuma si jefuitorii sa vina impotriva lor. A mers atat de departe incat i-a cerut lui Dumnezeu sa nu le ierte nelegiuirea, sa nu le stearga pacatul, ci sa fie doborati ( Ieremia 18:21-23).

Insa timpul a trecut si Ieremia a inceput treptat sa-si vina in fire si sa se distanteze, cu toate ca ei si-au continuat atacurile impotriva lui. El a putut sa-i transfere lui Dumnezeu dreptul de a judeca : „ Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic...Doamne Dumnezeul ostirilor, care incerci pe cel neprihanit, care patrunzi rarunchii si inimile, fa ma sa vad razbunarea Ta impotriva lor! Caci Tie imi incredintez pricina” ( Ieremia 20:11-12).

Lasandu-L pe Dumnezeu sa faca dreptate, Ieremia si-a recastigat perspectiva corecta asupra vietii. El a fost eliberat de amaraciunea si razbunarea ce l-au tinut legat. Chiar daca avea dreptate in unele lucruri, el a fost eliberat in interiorul sau de negativism si astfel a putut merge mai departe cu o atitudine iertatoare. Pana la urma, el a putut exclama: „ Cantati Domnului! Laudati pe Domnul” ( Ieremia 20:13).

Procesul de vindecare este usurat daca se permite sa se vorbeasca deschis si direct despre ce s-a intamplat si se da frau liber sentimentelor In acest proces iertarea poate creste. Ca si consilier, poti fi aproape si poti sprijini consiliatul. Pentru aceasta este nevoie de o mare intelegere si o ureche sensibila. Consilierul trebuie sa poata suporta acele parti ale procesului care sunt incarcate de dezamagiri si emotii. !!!

In acelasi timp, el trebuie sa fie un purtator de speranta si sa poata arata calea spre tinta, care este iertarea si impacarea .

In acest proces Dumnezeu este aproape cu vindecarea. Schimbarea se produce prin harul, puterea si dragostea Sa.

Amin.

Si nu uitati..

Marturisiti azi ..daca aveti ceva de marturisit lui ISUS.

Harul si Sangele lui sfant este inca activ si are putere.

Vei deveni un om impacat si iertat deplin!