O creste-mi iubirea...Ciresarii

o marturie buna din Sibiu

2 Ioan 4

“ M-am bucurat mult cand am aflat pe unii din copiii tai umbland in adevar, dupa porunca pe care am primit-o de la Tatal”.

A umbla in adevar inseamna viata. Restul este moarte. Nu cu adevarul, ci in adevar , asa trebuie sa fie umblarea crestinului. Pestele numai daca ramane in apa traieste : daca il scoti afara si-l stropesti din cand in cand cu apa, ii lungesti chinul mortii. Nu-l poti mentine in viata.

Adevarul este apa dumnezeiasca in care ne putem pastra viata cea noua, duhovniceasca. Adevarul este mediul in care traiesc si luceaza copiii lui Dumnezeu , nascuti din samanta adevarului – crestinii adevarati. Ei nu pot trai in afara adevarului, asa cum pestele nu poate trai scos afara din apa, care este mediul sau.

Porunca lui Dumnezeu , Tatal nostru, este sa umblam (traim) in adevar, pentru ca EL sa se poata folosi de noi in lucrarea Sa. Sa stim bine lucrul acesta: DUMNEZEU NU NE-A MANTUIT NUMAI PENTRU NOI, ci ne-a mantuit pentru SINE, ca sa-si implineasca planul SAu prin noi(vezi Apocalipsa 5:9). Cine nu umbla dupa foloasele lui Christos ( Filipeni 2:21) acela nu-i crestin, nu-i nascut din nou, ci este un om religios care se foloseste de Christos.

Adevarul este Christos.

Ne-am nascut din El, traim din El si fara El nu putem exista duhovniceste –“ nu putem face nimic” ( Ioan 15:5). Adevar cu orice pret, adica Christos inainte de toate – El in noi si noi in EL – aceasta este adevarata stare a celor mantuiti, aceasta trebuie sa ne fie deviza vietii.

“M-am bucurat mult cand am aflat pe unii din copiii tai umbland in adevar…” Asa-i scria sf. Ap. Ioan alesei Doamne ( Biserica). Si ea, si unii din copiii ei bucurau inima marelui apostol, prin faptul ca umblau in adevar.

In adevar, mare bucurie are Domnul si impreuna cu EL au si slujitorii Lui, cand vad suflete umbland in adevar, si mai ales cand vad copii hotarati sa umble pe calea adevarului. Copiii credinciosi sunt semnul unor parinti seriosi pe calea Domnului, unor parinti care au inteles ca lucrarea de mantuire a Domnului ISUS incepe cu cei mai apropiati, cu copiii de care te ingrijesti sa aiba mancare si imbracaminte, adica cele necesare vietii acesteia trecatoare, si de care te ingrijesti sa aiba si cele necesare vietii celei vesnice.

Zice sf.Ioan Gura de Aur:

“ Cand tu vezi pe un om rau ca bate pe copilul taut e superi, te manii, te aprinzi si navalesti asupra faptasului. Dar cand vezi pe satana in toate zilele ranind si batand pe copilul tau si amagindu-l la pacat,te uiti cu nepasare sin u cauti sa mantuiesti pe copilul tau”

Tot acest om al lui Dumnezeu zice mai departe:

“Nu cauta sa-i faci copilului tau numai un viitor stralucit pe pamant si o viata indelungata, ci arata-i cum sa traiasca vesnic cu Dumnezeu”

Ce raspundere mare au parintii credinciosi si pastorii care-si neglijeaza familia !

Marele vestitor al Evangheliei, SPURGEON, vorbea cu durere despre un credincios caruia ii placea foarte mult sa predice in adunare, dar acasa la el era dezastru. Cei doi copii ai sai se bateau, injurau si furau si faceau tot felul de lucruri rele pentru ca el capul familiei , nu obisnuia sa se roage cu familia nu, nu citea Biblia impreuna cu familia sin u traia viata normala crestina in familie. Lui ii placea sa predice numai la altii mai de departe, dar cu ai sai nu avea timp sa stea.

Desigur sunt si cazuri cand un parinte credincios a facut tot ce i-a stat in putinta pentru mantuirea copiilor sai, iar ei s-au dovedit mereu razvratiti. Dumnezeu cel Drept care vede si cantareste totul, nu-l va judeca pe robul Sau pentru fapte si lucruri de care nu este vinovat. Dar cand parintii nu pot spune cu mana pe constiinta ca au facut totul, dar absolut totul , fata de copiii ratacitori, atunci v-or raspunde in fata lui Dumnezeu.

Tot SPURGEON spunea ca isi amintea de un barbat care se considera o mare autoritate in talmacirea Apocalipsei, dar pe cat de bine talmacea aceasta carte, pe atat de rea era influenta sa asupra copiilor sai. El stia in mod précisc ce inseamna fiecare din cele sapte trambite, dar nu stia aproape nimic din faradelegile pe care le savarseau copiii lui- sapte la numar.

Fratii mei, sa avem mare grija in fiecare zi de echilibrul care trebuie sa existe intre marturia noastra despre Domnul Isus in afara familiei, cu marturia pe care trebuie sa o depunem in familie.

Va povestesc o intamplare :

“ Intr-o noapte cainele familiei Perez a inceput sa later in curte. Imediat toti au fost in picioare. Se stia ca niste combatanti ai razboiului de gherila se ascundeau prin apropiere. Batand tare in usa, cativa strigau sa li se deschida. Tatal a deschis si patru oameni amenintatori au intrat si i-au impins cu putere la perete.

“ Dati-ne banii!” au strigat ei. “ Toti banii nostril au fost deja luati” A raspuns domnul Perez. “ Atunci va scoatem afara” a declarat seful cu raceala. Una dintre fetite, a inaintat catre sef si i-a spus:

- “ Merg sa caut pusculita mea! “ A fugit din camera si inainte ca seful sa aiba timp de gandire, a aparut cu cateva monede pe care i le-a pus in mana. Pentru o clipa s-a asternut o liniste profunda. Seful s-a aplecat si a imbratisat-o pe fetita. Apoi, in tacere, oamenii au parasit casa.

Dumnezeu are infinite moduri de a face minuni. Sa asteptam cu incredere ajutorul Domnului. Caile lui Dumnezeu trec uneori prin intuneric, dar sfarsesc in lumina. Poate spunem uneori : “Doamne, schimba conditiile mele de viata si voi fi multumit”.

Insa …..DOMNUL raspunde “ Nu, nu voi schimba conditiile vietii tale, totusi te voi face multumit dandu-ti puterea MEA pentru a le suporta”.

-amin-

In Lumina si perspectiva Eternitatii cu Dumnezeu

In His Service

alexander

adevarul trait in Sibiu

Un model si exemplu local de sfintenie si evlavie, autohton si din contextul sibiului.

Biserica Betania Sibiu

Venisem in 14 iulie 2007 din Barcelona acasa. Si am avut harul sa il vad pe ultimul drum, pe un erou al credintei .

Avem, o voce din Sibiu care spune adevarul

Fr. Niculita Moldoveanu

2 Ioan 2

“ Pentru adevarul aceste ramane in noi si care va fi cu noi in veac”

Adevarul este una din fetele lui Dumnezeu., este insusi Dumnezeu si de aceea ramane vesnic. El nu se schimba dupa timp si imprejurari si de aceea ramane vesnic. El nu se schimba dupa timp si imprejurari si nu partineste pe nimeni.

Deci este un singur adevar si acesta ramane in veac. Daca ne-am facut una cu el, suntem vesnici.

Adevarul care ramane in noi, este hrana duhovniceasca pentru omul cel nou ( firea cea noua) , iar acest adevar devine mediul in care ne miscam si in care putem trai, asa cum in apa este viata pestelului ( vs. 4 “ umblarea lor in adevar”.)

Adevarul este Hristos – Cuvantul Lui- in care suntem acum si in care ramanem in veac. Hristos nu se schimba: “ El este ACELASI : ieri, astazi si in veci de veci.” ( Evrei 13:8).

Cand a devenit adevarul proprietatea noastra, si noi am devenit proprietatea adevarului .( Interesanta abordare – cand ma intalnesc cu studenti de la facultatea de teologie ortodoxa ei declara ca ei ca si preoti sunt singurii “administratori ai Harului lui Dumnezeu pe pamant” oare asa au ajuns lucrurile si cu pastorii nostrii?) ( doar intreb, meditez, nu acuz si nu condamn pe nimeni ,,iar daca se simte cineva vinovat..asta este doar treaba lui:)) ). Acesta-i gandul lui Dumnezeu cu privire la noi . Crestinul adevarat este numai cel care are adevarul evanghelic – invatatura lui Christos- in el , iar el se misca ( lucreaza) numai in adevar. Ceea ce nu se potriveste cu invatatura lui Christos, este de la Diavolul.

Ganditorul latin Seneca a spus :” Noi vrem sa gasim adevarul, nu sa convingem pe adversari”

Adevarul nu primeste in sine nimic strain de natura sa si nu se daruieste decat celui care este gata sa-l primeasca asa cum este.

ADEVARUL nu are decat un singur mers: inainte . Toti cei care I se impotrivesc, vor fi zdrobiti de pasii lui necrutatori. Domnul ISUS zicea despre Sine: “ EU SUNT ADEVARUL” ( Ioan 14:6). “ Ramaneti in Mine si EU voi ramanea in voi….Nu puteti adduce roada daca nu ramaneti in Mine. (ioan 15:4).

Siguranta si fericirea adevaratului crestin este Christos si mai précis:Hristos in el si el in Christos. ( Coloseni 1:27 si Galateni 2:20).

Cand Domnul ISus – Adevarul a intrat intr-o inima, in veci nu mai iese acolo. Locul cucerit de adevar nu mai poate fi recucerit niciodata de minciuna. Este o lege peste care nu se poate trece.

“ Adevarul acesta care ramane in noi si care va fi cu noi in veac”

Mantuirea, ca si adevarul, nu se pot pierde, odata intrate intr-o viata. A fi mantuit inseamna a fi nascut din nou, a fi copil al lui Dumnezeu. SI un copil nascut nu mai poate fi niciodata ceea ce era inainte de nastere, adica nu mai poate intra in neexistenta. Copilul lui Dumnezeu este copilul adevarului.

ADEVARUL INVIAZA

Adevarul inviaza

Sufletul pentru ISUS,

Duhul Sfant prin El lucreaza

Taina nasterii de Sus!

Cuvantul cel sfant- e-Adevarul curat,

El face schimbarea-n traire,

Vei fi fericit de-l primesti neschimbat,

- asa vei primi mantuire.!

Adevarul elibereaza

Sufletul din greu pacat,

Il adduce si-l pastreaza

In caminul minunat.

Adevarul izbaveste

Sufletul de rataciri,

Il impaca si-i gateste

Sfintele oranduiri.

Adevarul da sfintire

Sufletului pe pamant,

Il preface in iubire

Dupa chipul Celui Sfant!

Adevarul da lumina,

Da comori de har mereu,

Sufletul prin EL se-nchina,

Pentru veci lui Dumnezeu.

Christ like

"Fericiti cei care plang, caci ei se vor bucura"

Tot ce s-a realizat frumos, sublim, genial, in arta, muzica, literatura, s-a nascut din mari suferinte.
Franz Schubert scria unui prieten al sau " Operele create de suferinta mea sunt cele care ii imbucura cel mai mult pe oameni".
Cele mai geniale lucrari muzicale ale lui Johann Sebastian Bach au fost rodul imenselor sale suferinte; le-a compus la batranete, aproape complet orb, dupa ce ii murisera 13 copii.

Ludwig van Beethoven, ajuns surs, bolnav, complet izolat si abandonat din cauza surzeniei sale a compus sublimul imn inchinat BUCURIEI: Simfonia a noua.

Dostoievsky - si-a scris romanele intre doua crize de epilepsie.

John Milton a scris Paradisul pierdut- , cand era bolnav si complet orb.

Heine- a semnat cele mai frumoase poezii cu mana tremuranda intr-un azil, pe jumatate paralizat.
Oscar Wilde a scris cele mai frumoase poezii, de pilda. De profundis, in inchisoare.

Sfantul Francisc de Assisi a compus cel mai frumos imn inchinat bucuriei din cate se cunosc, Cantarea creaturilor, cu putin timp inainte de a muri, pe cand zacea bolnav, aproape complet orb, mancat de viu de sobolani in coliba sa de la Portiuncula.
Si alte exemple ar putea continua la nesfarsit.

Dar Domnul ISUS ne descopera o rodnicie a suferintei, o rodnicie infinit mai valoroasa, de ordin spiritual, din care se naste marea fericire promisa de el celor care plang. El insusi prin suferinta a ispasit pacatele lumii, si doreste sa mantuiasca pe oamenii ce cred in Jertfa Lui. Este este Slujitorul lui Yahve descris de profetul Isaia:


" Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta era atat de dispretuit ca iti intorceai fata de la el...Totusi el suferintele noastre le-a purtat si durerile noastrea le-a luat asupra lui si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste EL si prin ranile lui am fost vindecati..Domnul a gasit cu cale sa-l zdrobeasca prin suferinta... Dar dupa ce isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o semintie de urmasi, va trai multe zile si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui. va vedea rodul muncii sufletului si se va bucura ( Isaia 53).

Incredibil ....Apostolul Pavel...a scris Scrisoarea catre Filipeni in temnita !la Roma, cand simtea ca Sfarsitul ii este aproape: stia ca va fi condamnat la moarte si executat. Toata munca lui, apostulatul lui pareau ca se termina...dar nu cu faliment total..TOti prietenii il parasisera..., la proces nimeni nu i-a luat apararea. Era singur , izolat abandonat si totusi in CULMEA FERICIRII.

In concluzie nimeni nu este scutit de suferinta.
Dar fericirea sau nefericirea nu depind de suferintele din afara, cide inima omului. Totul depinde de ce este in sufletul luil. Daca nu are credinta, suferinta il zdrobeste, il arunca in disperare. Daca are credinta, suferinta il inalta, suferinta se transforma in bucurie.

Tot secretul fericirii omului este pus de Dumnezeu in inima omului. Are perfecta dreptate Dostoievssky cand scrie:
" Daca omul este nefericit este pentru faptul ca nu stie ca este fericit. Asta e totul. Oricine va reusi sa-si dea seama de acest lucru, va fi fericit imediat... Isi va da seama ca totul e bun.".

Optimismul, ca si pesimismul- sunt produse de inima omului. nu se afla in afara lui. Aceasi realiate produce in omul necredincios intristare, suferinta, iar in cel credincios BUCURIE.

povestire ......
















Intr-o dimineata, printre spinii de la marginea drumului a imbobocit un trandafir. Trece pe acolo un ateu, il priveste luuuung, da din cap nemultumit si zice : " SA-mi spuna cineva ca exista un Dumnezeu bun si intelept. Daca ar exista si ar fi cu adevarat intelept, n-ar face niciodata sa apara un trandafir printre atatia spini."
Peste putin timp trece si un monah, un om al lui Dumnezeu. Se opreste, il contempla indelung. Ochii i se lumineaza isi impreuna mainile apoi isi inalta ochii si bratele spre cer si exclama:
" DUMNEZEUL meu ..cat esti tu de bun si intelept., daca esti in stare sa faci sa imboboceasca un trandafir chiar si in mijlocul spinilor?".

iata in incheiere cateva meditatii cu talc....

Ecoul vietii...






















Aflandu-se in excursie pe munte, o tanara familie a poposit intr-o cabana de la marginea unei vai . Baiatul cel mic, suparat pe fratele sau, s-a dus in spatele cabanei si a strigat de ciuda:
- " TE urasc...! Dar imediat..., un glas puternic i-a raspuns: " Te urasc! te urasc....!"

Speriat, copilul a alergat in casa si i-a povestit tatalui toata patzania, spunandu-i ca afara, cineva striga la el ca-l uraste. Au mers impreuna la locul cu pricina, unde tatal i-a spus fiului sau:

- Aici erai cand ai auzit ca cineva te uraste?
-DA!
- Ia spune i ca-l iubesti!
- TE iubesc...! a strigat copilul si de indata vaile i-au raspuns " Te iubesc ...Te iubesc!"....

- Tine minte, i-a mai zis tatal, asa este si in viata: daca esti om rau, numai rautate vei intalni, dar daca esti om bun si te porti frumos cu ceilalti, atunci doar dragoste vei gasi, la tot pasul.
Si chiar daca nu vei fi iubit totdeauna de catre oameni, in schimb dragostea Lui Dumnezeu va fi mereu cu tine. SA nu uiti asta niciodata!:)

Cand un strain bate, caritatea ii deschide usa ospitalitatii, odata intrat , il intampina bucuria; odata primit, il gazduieste omenia. Pe cel flamand, il hraneste bunatatea; pe cel deznadajduit; il calauzeste credinta, iar pe cel tulburat - DRAGOSTEA".

Taina vindecarii

A fost odata un rege care avea o fiica desteapta foc si foarte frumoasa. Printesa suferea insa de o boala misterioasa. Pe masura ce crestea, mainile si picioarele-i slabeau in timp ce auzul si vazul se imputinau. Multime de doctori incercasera s-o vindece, dar in zadar.
Intr-o zi la curte sosi un batran despre care se spunea ca ar cunoaste intelepciunea . Toti curtenii se grabira sa-l roage sa vina in ajutorul printesei bolnave.

BAtranul ii dadu copilei un cosulet de nuiele cu capac, si-i spuse:
" Ia-l si ai grija de el. Te va vindeca".
Nerabdatoare si plina de bucurie, printesa deschise capacul dar ceea ce vazu o umplu de uimire si de tristete. In cosulet zacea un copil, doborat de boala si mai nenoroacit si mai suferind decat ea.

Printesa isi lasa sufletul cuprins de compatimire si in ciuda durerilor, lua copilul in brate si incepu sa il ingrijeasca. Trecura luni, iar printesa nu avea ochi decat pentru copil. Il hranea, il mangaia, ii suradea, il veghea noptile, ii vorbea cu duoisie, chiar daca toate acestea ii pricinuiau o mare suferinta si oboseala.

La aproape 7 ani dupa acestea se petrecu ceva de necrezut. Intr-0 dimineata copilul incepu sa zambeasca si sa mearga. Printesa il lua in brate si incepu sa danseze razand si cantand.., usoara si nespus de frumoasa cum nu mai fusese de multa vreme.
Fara sa-si dea seama se vindecase si ea.

Doamne cand mi-e foame..trimite pe cineva care are nevoie de hrana.
Cand mi-e sete, trimite mi pe cineva care are nevoie de apa,
cand mi-e frig, trimite pe cineva care trebuie incalzit;
cand sufar, trimite pe cineva pe care sa mangai;
cand crucea mea incepe sa fie prea grea, da-mi crucea altuia s-o impart cu el;
cand sunt sarac, adu-mi pe cineva care e in nevoie;
cand nu am timp, da-mi pe cinva pe care sa-l ajut o clipa;
cand ma simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care sa-l incurajez;
cand simt nevoia de a fi inteles, da-mi pe cineva care sa aiba nevoie de intelegerea mea;
cand as vrea ca cineva sa aiba grija de mine, trimite-mi pe cineva de care sa am grija;
cand ma gandesc la mine, indreapta -mi gandurile catre altii..

In His Service,

Doamne ..Fa ti lucrarea in noi..
Cum vrei tu..
Dupa Buna ta placere...
amin.