Mânia lui Dumnezeu

Mânia, e viciul sufletelor agitate, incapabile să-şi ţină nervii în frâu. Această patimă întunecă judecata; creierul nu mai lucrează, şi atunci omul acţionează orbeşte, iraţional, se descătuşează bestia din el. E o stare de nebunie trecătoare care face din om, cum se exprimă sfântul Vasile cel Mare, o fiară sălbatică, un câine turbat, un şarpe care muşcă şi ucide.

Pictorul Hieronymus Bosch, în tabloul în care reprezintă cele şapte vicii capitale despre care am mai amintit, aşează mânia pe primul loc. O reprezintă sub chipul a doi indivizi beţi, înarmaţi cu câte un cuţit, care se ceartă pentru o femeie. Într-adevăr, cine se lasă pradă mâniei e în stare să comită orice, inclusiv crima. E cunoscut în istorie pentru accesele sale de mânie ţarul Rusiei, Ivan cel Groaznic, cel care, odată, la mânie, şi-a bătut propriul copil până ce l-a omorât.

Ştiind că, orbit de mânie, omul e în stare să facă orice, apostolul Paul scrie:

"Mâniaţi-vă, dar să nu păcătuiţi. Soarele să nu apună peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului" (Efeseni 4,26-27).

Pentru primii creştini cărora le scria Apostolul aceste cuvinte erau foarte clare. Pentru noi au nevoie de explicaţii. Cuvintele "Mâniaţi-vă, dar să nu păcătuiţi" ar trebui traduse aşa: mâniaţi-vă, căci uneori mânia e legitimă, e chiar obligatorie, e mânie sfântă, dar nu păcătuiţi pierzându-vă controlul, întunecându-vă judecata, ieşindu-vă din minţi, expunându-vă să comiteţi, în această stare de excitare, tot felul de păcate, inclusiv crima. Iar "soarele să nu apună peste mânia voastră", adică mânia, când e legitimă, rare cazuri, trebuie să fie de scurtă durată. În mod normal şi obişnuit trebuie să fiţi blânzi şi smeriţi cu inima, să nu mocniţi în voi sentimente de ură şi de răzbunare. De ce? Ca să nu faceţi în voi loc Diavolului.

Destinatarii sfântului Paul cunoşteau ceea ce învăţau, pe bună dreptate, la vremea aceea esenienii de la Qumran, anume, că Diavolul îşi face locuinţă în trupul celor care se lasă pradă propriilor patimi.

Mânia nu e întotdeauna viciu. Mânia e justificată şi chiar obligatorie atunci când e îndreptată împotriva păcatului şi combate forţele răului. În acest caz ea nu porneşte din ură şi răzbunare, ci din iubire; e una din manifestările iubirii. Fiindcă Dumnezeu nu poate fi impasibil şi indiferent în faţa răului şi fiindcă iubirea îl obligă să-şi ducă la îndeplinire cu toată seriozitatea planul său de mântuire, mânia lui se dezlănţuie cu forţă împotriva răului, fără ca ea să se transforme în patimă oarbă şi necontrolată.

Tema mâniei lui Dumnezeu străbate întreaga Scriptură, de la prima pagină a Genezei, în care mânia lui Dumnezeu se abate asupra primilor noştri părinţi căzuţi în păcat, şi până la ultima pagină a Apocalipsei, unde sunt descrise timpurile escatologice în care cei şapte îngeri vor vărsa pe pământ cele şapte cupe pline cu mânia lui Dumnezeu ( Apocalipsa 15:7; 16:1).

Mânia lui Dumnezeu se abate asupra poporului evreu ori de câte ori acesta devine infidel şi neascultător, mai ales atunci când cade în idolatrie. Dintre profeţi, în special Ieremia şi Ezechiel apar ca profeţi ai mâniei lui Dumnezeu.

De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Iată, mânia şi urgia lui Dumnezeu se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe câmp şi peste roadele pământului, şi va arde şi nu se va stinge" (Ieremia 7:20). "Îmi voi potoli astfel mânia, îmi voi domoli astfel urgia cu ei şi mă voi răzbuna ca să ştie că eu, Domnul, am vorbit în mânia mea, vărsându-mi urgia peste ei" (Ezechiel 5:13).

Mânia lui Dumnezeu se dezlănţuie şi împotriva popoarelor păgâne din cauza orgoliului lor nemăsurat. Isaia prevesteşte ce i se va întâmpla Babilonului: "Iată, vine ziua Domnului, zi fără milă, zi de mânie şi urgie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el" (Isaia 13:9).

Dar mai teribilă ca oricând, mânia lui Dumnezeu se va dezlănţui la sfârşitul timpurilor, aşa cum o descrie profetul Sofonia în perspectivă escatologică: "Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi de nimicire... Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i salveze în ziua mâniei Domnului" (Sof 1,15.18).

În Noul Testament, întrucât Isus a venit în lume ca să răscumpere lumea de păcat, accentul se pune pe iertarea şi mila lui Dumnezeu, fără însă ca mânia lui Dumnezeu să fie eliminată atunci când mila şi iertarea sunt refuzate. Ne amintim de necruţătoarele cuvinte ale lui Ioan Botezătorul: "Văzând pe mulţi dintre farisei şi saducei venind să primească botezul, le-a zis: «Pui de vipere, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia ce va să vină?»" (Mt 3,7).

Evangheliştii menţionează că Isus îşi rotea uneori cu mânie privirea asupra interlocutorilor săi, iar negustorii au putut experimenta pe pielea lor mânia lui Isus cel blând şi smerit cu inima, atunci când Isus i-a izgonit din templu, lovindu-i cu biciul şi răsturnându-le tarabele.

În parabolele sale, Mântuitorul ne vorbeşte despre mânia lui Dumnezeu care îi va lovi la judecata de pe urmă, de pildă, pe cei ce refuză să ierte, în parabola celor doi datornici: "Stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna călăilor, până ce va plăti toată datoria. Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc, dacă fiecare dintre voi nu iartă din toată inima pe fratele său" (Mt 18,34-35). Sau pe cei care refuză împărăţia lui Dumnezeu în parabola invitaţilor la nunta fiului de împărat: "Când a auzit împăratul, s-a mâniat, a trimis oştile sale, i-a nimic pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea" (Mt 22,7).

Apostolul Paul vorbeşte în scrisorile sale în repetate rânduri despre mânia lui Dumnezeu. Le scrie, de pildă, romanilor:

Dar tu, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţă veşnică celor care, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea, şi va da mânie şi urgie celor care, din spirit de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire (Rom 2,5-8).

Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care sufocă adevărul în nelegiuirea lor (Rom 1,18).

Evanghelistul Ioan, de asemenea, ne spune că cine refuză credinţa în Cristos e fiu al mâniei: "Cine crede în Fiul are viaţa veşnică. Dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el" (In 3,36).

Sursa: ProFamilia

Tendinte sinucigase la elevi - Cauze si solutii

Rapusa de stress la 13 ani...

Am ajuns acasa dupa ce am vizitat liceul Baptist Betania din Sibiu si am urmarit stirile groazei de la ora 17 si am fost cutremurat de aceasta veste, o fata de 13 ani a fost rapusa de stress si s-a sinucis.

"Fiica in varsta de 13 ani a lui Constantin Cretan, fostul "locotenent" al lui Miron Cozma, a decedat, in cursul noptii de marti spre miercuri, dupa ce a incercat sa-si puna capat zilelor, fiind suparata ca a luat nota sapte la una din tezele cu subiect unic, informeaza NewsIn.

Fata era eleva in clasa a VII-a si a luat nota 7 la una dintre tezele cu subiect unic. De suparare, a inghitit aproximativ 150 de pastile utilizate in tratarea diabetului. A fost gasita de parintii sai la mai bine de o ora de cand luase pastilele. Imediat a fost transportata la Spitalul Orasenesc din Rovinari, dar, in scurt timp, starea fetei s-a inrautatit si a fost adusa la Spitalul Judetean Targu-Jiu."

Constantin Cretan, tatal minorei, a declarat ca fiica sa era foarte emotiva si probabil a fost foarte afectata de nota pe care a obtinut-o. "Fata mea invata foarte bine, a avut rezultate bune la invatatura si e destul de emotiva". sursa 9am

Imi amintesc de una din predicile lui Paul Washer in care comunica adevarurile lui Dumnezeu. Mesajul sau era despre "Ambitie sfanta", sunt oameni condusi de ambitie carnala, condusi de intentii si motivatii gresite, firesti, distrugatoare si oameni calauziti cu intelepciune de sus, care isi doresc implinirea Scopurilor lui Dumnezeu in viata lor. O ambitie gresita ,amintea Paul Washer era urmatoarea, de ce isi doresc in calitate de parinti ca cei mici ai lor sa obtina rezultate si note bune la scoala, pentru ca acestia sa ajunga la un liceu bun, de ce isi doresc un liceu bun? , pentru a intra intr-o facultate cu reputatie, de ce isi doresc o facultate cu renume? , pentru a obtine un loc de munca bine platit si a castiga cat mai multi bani. Presiunea care o puneau pe copiii era urmatoarea : Note mari = bani multi. O ambitie cat se poate de falsa si gresita.

Astfel Vasilica Cretan a gasit solutia in a se pedepsi pentru ca a inselat asteptarile parintilor ei.
Asteptarile mari din partea societatii, educatiei, parintilor sunt una din principalele motive care tin de cresterea numarului de sinucideri in randul elevilor. Asteptarile devin o obligatie in a-si indeplini dorintele fata de parintii lor. Ca urmare , copilul traieste sub presiune constanta.

Slabiti din punct de vedere emotional, fara o cultura de apreciere elevii se simt nesiguri si isi pierd echilibrul mental pentru a trece peste probleme. Astfel elevul traieste intr-o constanta teama de esec, iar aceasta groaza creste odata cu asteptarile nerealiste ale parintilor.
Treptat, in cazul in care copilul vede ca eforturile sale nu sunt incununate de succes ( de note mari) plus asteptarile parintilor aleg ca ultima consecinta moartea, cu scopul de a dori sa scape de probleme "grave de viata" in ochii lor.

Consider de mare importanta pentru parinti, frati, prieteni sa fie in preajma acestor copii emotivi, sa ii sustina emotional, sa ofere sprijin si grija si sa le inteleaga luptele lor. Problema ar putea fi evitata prin efortul comun atat al parintilor cat si al profesorilor. Suntem chemati sa intelegem nevoile si interesele lor inca din frageda varsta.

Atunci cand manifestam practic o atitudine de admiratie, de iubire, de dragoste neconditionata si de acceptare, de dorinta de a adauga valoare elevului sau copilului nostru, acesta se va simti in siguranta si elevul va sti ca nu va fi invinuit pentru note slabe si sarace din punct de vedere al performantelor academice. Spun asta din perspectiva unui premiant, insa asta nu reprezinta nici o relevanta, deoarece cea mai mare bucurie pe care o poti avea din partea unui copil este ca isi formeaza un caracter nobil, curat, si apoi acumularea de informatii, cunostinte urmeaza pe plan secund.

Atitudinea de ignoranta sau de indiferenta la nevoile lor va construi tot mai mult tendinta lor spre sinucidere. Responsabilitatea fiecarui parinte este sa ii acorde copilului sau iubirea lui Christos, admiratia si aprecierea pe care el o cauta. Este gresita comparatia cu alti copii din clasa lui pentru a nu ii declansa complexe de inferioritate. Cat despre profesori ei sunt chemati sa fie impartiali, si sa aprecieze la justa valoare pe fiecare copil, sa detina o atitudine de egalitate fata de fiecare elev in parte, sa ofere sanse egale pentru toti elevii indiferent de statutul social sau trecutul lor. Tot timpul mi-am imaginat ca cei mai rebeli si mai naravasi copiii dintr-o clasa pot fi si genii si nu trebuiesc neaparat pedepsiti sau disciplinati prin teroare.

Perspectiva lui Dumnezeu, gandul Sau, inima Sa exprima dragoste, dorinta de a investi in vietile tuturor copiiilor, dorinta Lui de a lucra in inimile elevilor si a tuturor oamenilor. El doreste sa adauge valoare creatiei Sale. Am fost creati cu un scop divin suprem, acela de a TRAI , nu de a ne sinucide, si a trai pentru Slava Sa, pentru Scopul Sau, pentru Imparatia Sa, avand motivatii curate, spalate si innoite de Sangele Sau, de a ne folosi de ambitii sfinte si nobile in lucrarile noastre. EL cu siguranta doreste sa invatam, sa studiem, sa avem performante...dar niciodata nu va ingadui ca cineva sa fie ales in slujire pe baza talentelor, abilitatilor, competentelor, inteligentei ..daca aceea persoana nu i-a permis lui Isus Christos sa isi puna caracterul Lui in el.

De multe ori in biserici pastorii aleg oamenii la slujire, la lauda si inchinare, la instrumente pe baza performantelor, abilitatilor, talentelor si nu sunt alesi cei pe baza chemarii lui Dumnezeu si a caracterului sfant. Practic azi nu ne mai intereseaza ce viata duce acel "inchinator", ce urmareste acasa, cum se comporta in familia lui, cum isi trateaza fratii si suroriile la biserica, care este marturia lui in societate...ce ne doare este daca "stie sa cante si sa bata bine la toba, orga, chitara".
Ei bine, prin perspectiva lui Dumnezeu asa ceva nu este suficient.

Las aici o incurajare tuturor celor care sunt doborati de presiunea si asteptarile parintilor sau ale profesorilor in examenele vietii.:

Dumnezeu va iubeste si prin El puteti trece peste orice si prin orice

- indiferent ca se numeste, incercare, necaz, durere, suferinta, boala, depresie, teza unica nationala,complexe de inferioritate, anxietate, stress, agitatie, zbucium launtric, dezamagire, criza.

Cand stii ca esti iubit de Dumnezeu poti trece prin orice problema sau criza.

Alaturi de El , vei fi invatat sa te lasi calauzit si El te va invata sa accepti Decizia Lui.
Si cand Domnul alege ceva bun pentru tine.El nu va gresi niciodata.
Sa ne incredem deplin cu totii in El.

Sincere condoleante fam. Cretan
Domnul sa mangaie inimile acestei familii prin Cuvantul Sau.

Maretie incomparabila - Art Azurdia

Idolii Americii - Mark Driscoll

Pacatul iti ruineaza viata

Pacatul te va ajunge - Jeff Anderson

Opreste-ti idolul ! - Paul Washer

Toti au pacatuit - Paul Washer

Pasiune pentru Dumnezeu - Paul Washer, Leonard Ravenhill, Paris Reidhead

Ce este aceea ?