'08-'09 Un an plin de bunatatea Lui

Am primit inca un an, plin, imbelsugat, bogat, abundent, incarcat si incununat.
Cu ce ? Cum ? Ce fel de an?
Anul meu a fost plin de bunatatea si Blandetea Lui.
Am mai trecut printr-un an impreuna cu Domnul.
Cu CEL care este pentru mine, in mine, alaturi de mine, cu mine.
Dumnezeu este cu noi, caci aceasta a fost Vestea Buna. Emanuel.
Dumnezeu este cu noi, in noi si pentru noi.

Psalmul 65:8
Ceice locuiesc la marginile lumii se inspaimanta de minunile Tale
Tu umpli de veselie rasaritul si apusul indepartat.
TU cercetezi pamantul si-i dai belsug.
Il umpli de bogatii,
si de rauri dumnezeiesti,pline cu apa.
Tu le dai grau, pe care iata cum il faci sa rodeasca
ii uzi brazdele
ii sfarami bulgarii,
il moi cu ploaia
si-i binecuvantezi rasadul.

11. Incununezi anul cu bunatatiile Tale

si Pasii Tai varsa belsugul.".
12. Campiile pustiei sunt adapate
si dealurile incinse cu veselie.
13. Pasuniile se acopar de oi
si vaile se imbraca cu grau
toate striga de bucurie si canta.

Ce psalm de multumire si recunostinta, Cata bucurie si veselie emana din Inima Creatorului.
Nu pot sa inteleg decat ca El ma doreste sfant, placut, curat, neprihanit si bucuros de mantuire.
In iubirea Lui nu este loc de intristare, de chin, de jale.
Daca vom fi sfinti vom fi si anul acesta o binecuvantare pentru altii.
Daca suntem sfintiti de Isus vom face pe altii fericiti.
Doar cine este sfant, va gusta si Fericirea eterna.

Altfel nu merge.

mai intai cautam Intimitatea, inima si ascultarea fata de Isus ..apoi putem sa imbogatim si pe altii in nevoie.

Domnul, Mirele si Preaiubitul inimii noastre se va lupta si in noul an pentru noi, se va ruga sa nu ni se pulverizeze credinta la "primul necaz".

Daca El este pentru noi cine va putea fi impotriva noastra in 2009?
Vor fi multi impotriva noastra... ...dar nimeni nu ne va birui caci suntem bine ascunsi in El, sub Domnia Lui si acoperiti de Sangele Pur Izbavitor al lui Isus.

Mai sunt doar câteva zile şi vom sărbători din nou ceea ce numim noi Revelionul. Nu ştiu cum resimţiţi voi aceste ultime zile, dar mie îmi lasã un gust amar. Sunt acele zile în care, inevitabil, îmi fac bilanţul realizãrilor pe parcursul unui an şi singura concluzie la care ajung este „prea puţin”. Facem parte dintr-o societate caracterizatã de regrete “pe ultima sutã de metri”. Din toate pãrţile aud acelaşi ecou: prea puţin timp alocat familiei, prea puţin timp dedicat lucrãrii Lui, prea puţină bucurie şi prea puţina rãbdare dar MULT PREA MULT TIMP PIERDUT.

Majoritatea mesajelor care apar acum, la sfârşitul anului, vor încerca sã te determine sã priveşti în urmă, sã iţi faci calculele şi sã tragi concluzii. Timpul pierdut nu mai poate fi însã recuperat, iar numãrul zilelor care-ţi mai sunt date spre a fi trăite au fost deja hotãrâte de El. De aceea, nici regretele legate de trecut, nici ceea ce îţi vei propune pentru viitor nu are mai mare importanţã decât felul în care trãieşti ziua de AZI.

Îmi place mult citatul “Trăieşte fiecare zi ca şi când ar fi ultima”. Cred cã viaţa trãitã astfel nu mai lasă loc pãrerilor de rãu. O astfel de viaţã înseamnã sã te laşi condus în fiecare zi de Cel care ţi-a promis “Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi pãrãsi”, indiferent cã este ultima sau prima zi a anului, ştiind cã Domnul Dumnezeul tău este unul Atotputernic, în mâinile Cãruia se afla trecutul, prezentul şi viitorul tău.

“Timpul meu e în mâna Ta,
Acum pot fi liniştit, liniştit în Tine.
Tu ești scutul meu, Tu poţi sã schimbi totul
Zideşte o inimã tare în mine.”

Tocmai am primit un telefon din Prejba de la Oti, cu un verset drag.
Domnul i l-a oferit pentru noul an.

2 Corinteni 8:9
"Caci cunoasteti Harul Domnului nostru Isus Christos, El, macar ca era bogat s-a facut sarac pentru voi, pentru ca prin saracia Lui, voi sa va imbogatiti.".

Eu va doresc tuturor cele mai frumoase ganduri, rugaciuni si dorinte.
Tarie si Onoare Regelui, iubitului si Domnului nostru Isus Christos.

Sa il lasam tot mai mult pe Isus Christos sa prinda
Chip tot mai mult in vietile noastre in noul an, 2009.

A mai trecut un an prin noi

Plecare in muntii Lotrului

2-3-4 Ianuarie 2009

Necesar pentru urcat la munte: Cabana Prejba
-2 perechi incaltaminte ( bocanci si ceva de folosit in cabana).
-sac de dormit sau patura + cearceaf.
-2 randuri de haine groase
-1 rand de haine subtire
-2 caciuli, 1 fular, 1 pereche manusi.
-sosete mai multe perechi
- mancare ( Sandwich) de drum, dulciuri multe,
-fructe uscate si ceva ceai in termos pentru drum.
-mancare pentru 2 zile - putin mai mult decat mananci acasa.
-1 cana si tacamuri ce folosesti.

Nu-ti lua cu tine ce nu folosesti in zilele astea pe munte, nu ti risipi energia, cu "accesorii" si jucarii inutile.

Si nu uita
-optimismul,
-voiosia
-Biblia.

Domnul cu voi toti.

Dilema supravieţuirii sau Tu cum ai reacţiona?

In Desertul Sahara
- storyteller-

"Cine traieste si crede in Mine nu va muri niciodata.
Crezi aceasta?"
Ioan 11:26

In 1935, un calator insetat in desertul Sahara, aflandu-se la multi kilometri de orice semn de viata, a dat peste o veche pompa de apa iesind din nisip. Nu era un miraj. Era chiar adevarata ! Pe manerul pompei era o mica cutie de tabla, in care se afla impaturita cu grija o bucata de hartie pe care era urmatorul mesaj:
" Aceasta pompa functioneaza din iunie 1932. Am pus o piele noua pentru piston in ea, care ar trebui sa tina cinci ani. Dar pielea se usuca, fiind nefolosita, iar pompa trebuie pregatita pentru a functiona. Sub piatra mare alba, drept in fata, am ingropat o sticla de apa, la loc ferit de soare, cu dopul in sus. Este tocmai atata apa cat sa porneasca pompa: daca beti ceva din ea, nu mai ajunge. Turnati din ea cam un sfert si lasati un pic sa se umezeasca pielea. Apoi turnati restul apei repede si pompati energic ! Veti obtine apa.

Acest puţ nu a secat niciodată. Aveţi credinţă. Dupa ce ati scos atata apa cat va trebuie, umpleti sticla si puneti-o inapoi sub piatra, intocmai cum ati gasit-o, sa fie pentru urmatorul care are nevoie. Puneti la loc si acest bilet. Aveti incredere".
Pompa parea buna; nota era inteligenta; ar calatorul trebuia sa creada mesajul si sa sacrifice putinul pe care-l avea disponibil pentru a putea capata tot ceea ce-i trebuia lui si acelora care veneau dupa el.
Ca si in aceasta istorisire, pentru a deveni crestin se cere un pas al credintei: sa ne incredintam Domnului Isus viata pe care o avem acum pentru a capata viata vesnica. Domnul Isus Insusi a spus:

"Oricine bea din apa aceasta va inseta din nou; dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nicidecum nu va inseta niciodata, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni in el izvor de apa, ţâşnind spre viaţă eternă" Ioan 4:13-14

L-ati crezut?
Veti imparti apa vietii eterne cu cei care vor veni?

EL NE VA DUCE ACASĂ

Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre
vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc.
Isaia 46.4

Anul acesta a trecut deja şi această făgăduinţă se îndreaptă către prietenii noştri în vârstă şi către noi toţi care înaintăm în viaţă. Dacă Dumnezeu ne prelungeşte anii, vom ajunge să avem peri albi; aşa că, prin credinţă, putem să luăm dinainte acest cuvânt pentru noi.
Noi îmbătrânim; dar Dumnezeu, care se numeşte EU SUNT, rămâne mereu acelaşi. Perii albi ne arată că trupul nostru slăbeşte; dar El nu slăbeşte niciodată. Când noi nu mai putem să ridicăm nici o greutate şi simţim că ne este greu să ne mişcăm sau să ne purtăm pe noi înşine, atunci Dumnezeu este Cel ce ne poartă. În anii tinereţii noastre, El ne purta în braţele Sale, ca pe mieluşeii Săi şi El va face la fel când vor veni slăbiciuni peste noi.
El ne-a creat şi El S-a angajat să ne poarte. Când vom ajunge o povară pentru prietenii noştri şi o povară pentru noi înşine, Domnul nu Se va depărta de noi, ci va avea grijă de noi şi ne va face să vedem izbăvirea Lui. Adesea El dă slujitorilor Săi o seară lungă şi liniştită. Ei au lucrat şi s-au ostenit toată ziua în slujba Stăpânului lor şi El le zice: „Odihneşte-te în aşteptarea odihnei veşnice pe care am pregătit-o pentru tine". Să nu ne temem de o vârstă înaintată ci să ne bucurăm că îmbătrânim, pentru că Domnul este El însuşi cu noi până la sfârşit, în plinătatea harului Său.

Cei 4 pilaştri ai inimii unui bărbat

Iov trebuie sa fi recitat rugaciunea aceasta :
" Doamne, ajuta-ma sa-mi amintesc ca astazi nu are sa se intample nimic ce Tu si eu nu putem duce impreuna".
Puterea rabdarii nebiruite.
Esenta lucrurilor?
Nu te da batut, barbate !
Tine-te tare de angajamentele luate !

Ramai la promisiunile facute !
Nu le abandona niciodata, dar niciodata indiferent ce s-ar intampla!

Cand viata de casnicie nu te mai implineste.....ramai acolo !
Cand ai obosit sa mai fii parinte.... nu-ti abandona postul !
Cand munca iti zdrobeste duhul....nu te lasa doborat!
Cand biserica locala e ticsita de josnicie...ramai alaturi de ea!
Cand copiii te dezamagesc ....reabiliteaza-i tu !
Cand sotia ta nu isi mai revine din starea prelungita de irascibilitate.....traieste alaturi de ea, asa cum e!
Cand ora e trecuta, iar sperantele s-au naruit ..innoieste-ti planurile !


Intelege ca esenta rabdarii nebiruite este SACRIFICIUL- jertfirea de sine pentru binele altuia. Pentru a contempla modelul suprem al rabdarii nebiruite, ochii nostri trebuie doar sa se fixeze asupra Domnului nostru Isus Christos.
Cand ar fi putut intoarce spatele crucii, a ramas neclintit pe drumul ce Ii era pus inainte si privind neabatut inainte, Si-a asumat tot ce a insemnat Calvarul. Cand ar fi putut cobori de pe cruce, lepadand suferinta, El a ramas acolo. Cand ar fi putut chema armate de ingeri care sa Il elibereze si ar fi putut cere foc din cer peste dusmanii Sai, El a rabdat. A perseverat si a "stat sub", pana la capat, pana in clipa in care a putut striga " S-a sfarsit! ".

De ce a rezistat pana la capat? Pentru ca prin puterea invierii Sale activa in vietile noastre, tu si eu sa putem deveni barbati dupa asemanarea Lui, asa cum ne-a chemat El sa fim. Noi putem tine piept si putem infrunta viata sau moartea sau atacurile iadului...pentru ca El a fost inainte mergatorul nostru si a biruit prin toate acestea. Si El nu doar ne pilduieste puterea rabdarii nebiruite, EL ne-o asigura atunci cand o cerem. El nu doar ne arata care este modelul Barbatului Autentic, ci Isi sufleca manecile si ne ajuta sa il realizam.-( de a deveni asemanatori in Caracter cu Isus)-( in fapte, vorbe si iubire.)
Iata de ce barbatii adevarati nu dezerteaza. Barbatii adevarati persevereaza, persevereaza, persevereaza. Asemenea lui Iov, asemeni cum a facut Domnul Isus Christos.



Intentiile lui Dumnezeu pentru fiecare barbat- de a deveni asemanator in Caracter, imagine, Chip cu Domnul ISus Christos

răbdarea nebiruită

"Discutia mesenilor se indreapta inspre ce gasesc femeile atragator la barbati...O fata spuse ca ii plac barbatii cu ochi negri...O alta fata, ca prefera barbatii puternici, cu musculatura pronuntata. O alta le spuse ca o atrag barbatii cu barba. Apoi cineva intreaba :

"Deirdre, ce iubesti la un barbat? " Au tacut cu totii, asteptand.
Duse carpa la gura. Focul ardea , incalzindu-i spatele.

" Este bine ca barbatul sa fie puternic, rosti ea. Un barbat puternic poate face multe lucruri. Insa un barbat puternic si tandru este minunat. Un barbat trebuie sa fie inteligent, cu siguranta, insa daca este si smerit, aceasta il face si mai irezistibil...un barbat suficient de puternic sa traiasca o viata disciplinata, insa bland cu greselile altora...un barbat de o onestitate mai presus de orice indoiala, insa plin de bunatate...un barbat care sa aiba curajul de a duce la indeplinire o sarcina chiar daca i-ar lua ani de zile, chiar daca este monoton, ostenitor sau dureros, si asta pur si simplu pentru ca este datoria lui...un barbat care isi asuma curajul credinciosiei. Iubesc toate aceste lucruri la un barbat".
Se asternu ...tacerea.

Robin Hardy fragment din The Chataine's Guardian

CE ÎNSEAMNĂ CRĂCIUNUL PENTRU MINE

Se apropie Crăciunul. O sărbătoare în principiu aducătoare de bucurie. Dacă sărbătoarea propriu-zisă nu (mai) aduce bucurie, atunci oamenii înţeleg să o aducă ei. Dacă nu pot s-o aducă prin persoana lor, atunci măcar să o producă prin vreun mijloc exterior. Cum anume? Păi, cu ajutorul cadourilor. Dar un cadou nu-l faci oricum. Trebuie să se potrivească. Potriveala cere eforturi. De la eforturi la cazne distanţa nu e chiar aşa mare. Crăciunul aducător de bucurie ajunge uneori să ne supună la cazne. Aşadar, adio bucurie (adusă sau produsă)!

Mai pe larg despre mecanismele diavoleşti care se pun în mişcare la sărbători în textul de mai jos (răspunsul trimis de C.S. Lewis unui jurnal american care le-a cerut mai multor reprezentanţi notabili ai creştinismului să scrie un scurt text despre „Ce înseamnă Crăciunul pentru mine”). Bucurati-va de citire...

CE ÎNSEAMNĂ CRĂCIUNUL PENTRU MINE

de C.S. Lewis

Trei lucruri poartă numele de Crăciun. Unul este sărbătoarea religioasă. E ceva important şi obligatoriu pentru creştini; dar fiindcă nu interesează pe nimeni altcineva, fireşte, n-am să spun nimic despre el aici. Al doilea (are legături istorice complexe cu primul, dar nu e nevoie să intrăm în detalii) este o sărbătoare populară, un prilej de veselie şi ospitalitate. Dacă ar fi treaba mea să am o „părere” în această privinţă, aş spune că aprob din toată inima veselia. Dar ce aprob mult mai mult este ca fiecare să-şi vadă de treaba lui. Nu văd niciun motiv pentru care s-ar impune să-mi dau cu părerea despre cum să-şi cheltuiască oamenii banii în timpul liber atunci când sunt cu prietenii. Este foarte probabil că îşi doresc sfaturile mele în această privinţă la fel de puţin pe cât mi le doresc eu pe ale lor. Dar al treilea lucru numit Crăciun este din nefericire treaba tuturor.

Mă refer desigur la forfota comercială. Schimbul de cadouri a fost o componentă măruntă pe vremuri. Îndrăgostiţii erau cei care îşi trimiteau daruri de amor; copii primeau jucării şi fructe. Dar ideea că nu doar toţi prietenii, ci şi toate cunoştinţele ar trebui să-şi facă reciproc cadouri, sau cel puţin să-şi trimită felicitări scrise, este relativ modernă şi a ne-a fost impusă de comercianţi. Desigur, niciuna dintre aceste circumstanţe nu constituie în sine un motiv pentru a condamna practica. O condamn din următoarele motive:

1. Pe ansamblu, ne dă mai multe dureri de cap decât plăcere. Nu trebuie decât să petreci Crăciunul într-o familie care încearcă în mod serios „să-l ţină” (în al treilea aspect, cel comercial) ca să vezi că evenimentul este un coşmar. Cu mult înainte de 25 decembrie toată lumea e epuizată – epuizată fizic de săptămânile de caznă zilnică în magazinele supraaglomerate, epuizată mental de efortul de a-şi reaminti toţi destinatarii şi de a găsi cadouri potrivite pentru ei. Nici vorbă de prilej de veselie; şi mai puţin e vorba de participarea la un act religios (dacă şi-ar dori asta). Toţi membrii familiei arată mai degrabă ca şi când casa ar fi fost bântuită îndelung de o boală.

2. Caracterul involuntar. Regula modernă este că oricine poate să te silească să-i dai un cadou trimiţându-ţi el însuşi un cadou „neprovocat”. Este aproape un şantaj. Cine nu cunoaşte jalea deznădăjduită, dublată de resentimente, când, în ultimul moment (pe fondul speranţei că năpasta a trecut şi e linişte pentru încă un an), cadoul nedorit de la Mrs. Busy (de care ne amintim vag) pică nepoftit în cutia de scrisori şi numaidecât unul dintre noi trebuie să cutreiere iarăşi acele magazine oribile?

3. Se fac cadouri anumite lucruri pe care niciun muritor nu s-ar gândi să şi le cumpere – gadget-uri fistichii şi inutile, numite „noutăţi” pentru că mai înainte nu s-a găsit nimeni atât de nerod să le fabrice. Oare chiar nu avem o utilizare mai bună pentru materiale, pentru talentele şi timpul oamenilor decât să le irosim pe asemenea aiureli?

4. Pacostea. În definitiv, în timpul forfotei de Crăciun avem şi cumpărăturile obişnuite şi necesare pe care trebuie să le facem, iar forfota sporeşte caznele. Ni se spune că toată această afacere nesuferită trebuie să continue pentru că face bine comerţului. Este de fapt un simptom anual al stării de nebunie în care a ajuns ţara noastră, în care toată lumea trăieşte convingând pe toată lumea să cumpere diverse lucruri. Nu ştiu cum se iese din aşa ceva. Dar chiar e datoria mea să cumpăr şi să primesc cantităţi uriaşe de aiureli doar pentru a-i ajuta pe comercianţi? Dacă situaţia se va înrăutăţi, prefer să le dau bani pe nimic şi să-i trec la capitolul „caritate”. Pe nimic? Da, mai bine pe nimic decât pentru o pacoste.

The Gift of Magi

A treia caracteristică a răspunsului nostru faţă de interventia fara plată a lui Isus în vieţile noastre este recunoştinţa din inimă.
În faimoasa nuvelă a lui O. Henry, “The Gift of the Magi”, tânăra soţie are doar un dolar si 87 de cenţi pentru a-i cumpăra un cadou soţului ei, a doua zi fiind Crăciunul. Hotărăşte, pe negândite, să-şi vândă părul lung şi bogat astfel încât să-i poată cumpăra sotului ei un lanţ pentru nepreţuitul său ceas de aur. În acelaşi timp, el isi vinde casul vrând să-i cumpere, la rândul lui, soţiei un cadou – un piaptăn deosebit pentru frumosul ei păr.
A-ti făcut vreodată ceva atât de extravagant in mod spontan? V-aţi golit puşculiţa cu gând să-i cumpăraţi unui om drag cadoul perfect?



Scrisa din "Evanghelia Vagabonzilor" - Brennan Manning

Cel mai mare DAR este ISus Christos

santa is about me

but JEsus is about something MORE grace

Definitia Craciunului in viziunea unui copil de 9 ani: "Craciunul este atunci cand tati impodobeste bradu, mami face sarmale, toba, salata de boef si vine Mosu'.Daca am fost cuminte...si primesc multe dulciuri."
"Craciunul in viziunea mea: Mielul Domnului, Isus Hristos, Unicul Fiu al Sau a venit in aceasta lume ca sa stearga si sa ierte fiecare pacat ce lumea la purtat.De la inceput...pana la sfarsit.Si stiu k eu am fost acela care i'am batut cuiele in maini si in picioare...si care L'am biciuit pana carnea de pe El a fost smulsa...si fiekre picur din Sangele Lui neprihanit a curs pt mn.
Este ziua Lui! Bucuria ca El s'a nascut este inestimabila, insa trebuie sa ne amintim ce sarbatorim...si pe Cine sarbatorim.Cadourile noastre nu mai au valoare daca...nu Ii dam in dar inima" - radu