Se afișează postările cu eticheta relatie personala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta relatie personala. Afișați toate postările

marți, 24 martie 2009

Nu stim sa ne rugam


De multe ori răspunsurile la rugăciunile noastre sunt cele care produc multe dificultăţi în viaţa creştină. Ne rugăm pentru răbdare, şi Tatăl nostru trimite oameni solicitanţi în calea noastră pentru a ne testa la limită, „căci ... necazul aduce răbdare" (Romani 5:3).


Ne rugăm pentru un duh supus, şi Dumnezeu trimite din nou suferinţă, ca să învăţăm să fim ascultători în acelaşi fel în care Hristos „a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit" (Evrei 5:8).

Ne rugăm să fim altruişti, şi Dumnezeu ne dă ocazii să facem sacrificii punând pe primul loc nevoile altora şi punându-ne viaţa la dispoziţia altor credincioşi. Ne rugăm pentru putere şi smerenie, şi „un sol al Satanei" (2 Cor. 12:7) vine să ne chinuiască până cădem la pământ cerând să ne fie luat.

Ne rugăm Domnului, cum s-au rugat apostolii Lui, zicând: „Măreşte-ne credinţa!" (Luca 17:5). Atunci banii noştri parcă fac aripi şi zboară; copiii noştri se îmbolnăvesc grav; un angajat devine neglijent, încet şi risipitor; sau alte încercări noi se abat asupra noastră, solicitând mai multă credinţă decât am experimentat înainte.

Ne rugăm pentru o viaţă ca a lui Hristos care să arate smerenia unui miel. Atunci ni se cere să facem o lucrare umilă, sau suntem acuzaţi pe nedrept, fără a ni se da ocazia să ne explicăm, pentru că El „când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie" (Isaia 53:7).

Ne rugăm pentru blândeţe şi imediat înfruntăm o furtună de ispite de a fi aspri şi irascibili.

Ne rugăm pentru linişte, şi deodată fiecare nerv ne este stresat la maximum cu o tensiune imensă pentru a învăţa că atunci când El ne trimite pacea Sa, nimeni nu ne-o poate tulbura.

Ne rugăm pentru dragoste faţă de alţii, şi Dumnezeu ne trimite o suferinţă deosebită, aducând în calea noastră oameni greu de iubit şi care spun lucruri care ne calcă pe nervi şi ne sfâşie inima. El face aceasta pentru că „dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate ... nu se poartă necuviincios, ... nu se mânie ... acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată" (1 Cor. 13:4-5, 7-8).

Da, ne rugăm să fim ca Domnul Isus, şi răspunsul lui Dumnezeu este: „Iată, te-am pus în cuptor" (Isaia 48:10); „Îţi va suferi inima şi-ţi vor fi mâinile destul de tari?" (Ezechiel 22:14); „Puteţi voi să beţi paharul?" (Matei 20:22).Drumul spre pace şi victorie este să acceptăm orice situaţie şi orice încercare ca venind direct din mâna Tatălui nostru iubitor; să trăim „împreună [cu El] în locurile cereşti" (Efeseni 2:6), deasupra norilor, în prezenţa tronului Său; şi să privim în jos din glorie la împrejurările noastre ca fiind rânduite de Domnul cu dragoste.

M-am rugat pentru putere, şi apoi am pierdut pentru un timp
Orice simţ al apropierii, umane şi divine;
Dragostea pe care mă bazam s-a stins şi mi-a zdrobit inima,
Mâinile de care mă ţineam s-au desprins de ale mele;
Dar pe când mă clătinam, slăbit, tremurând şi singur,
Braţele veşnice le-au susţinut pe ale mele.

M-am rugat pentru lumină; soarele a dispărut după nori,
Luna s-a întunecat de ceaţa îndoielii,
Stelele cerului au fost înnegurate de temeri pământeşti,
Şi flacăra slabă a candelei mele s-a stins;
Dar cum stăteam în umbră, învăluit în noapte,
Faţa lui Hristos a transformat tot întunericul în lumină.

M-am rugat
pentru pace, şi-am visat liniştea odihnitoare,
Un somn fără dureri, o pauză liniştită;
Deasupra capului meu cerul era înnegrit de furtună,
Şi asaltul furios al vrăjmaşilor mei creştea şi mai mult;
Dar când bătălia se dezlănţuia, şi vânturile sălbatice suflau,
Am auzit glasul Lui şi-am cunoscut pacea perfectă.

Îţi mulţumesc,Doamne, că Tu ai fost prea înţelept ca să iei în seamă
Rugăciunile mele slabe şi să răspunzi cum credeam eu,
De când aceste daruri scumpe bunătatea
Ta le-a oferitMi-au adus mai mult decât tot ce am cerut sau gândit;
Dătător de bunuri, aşa răspunde-mi la fiecare cerere,
În felul Tău de a da, mult mai bun decât al meu.
Annie Johnson Flint

miercuri, 21 ianuarie 2009

Te chem pe nume....


Revelion -2003 Alege Viata

Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, Iacove, şi Cel ce te-a întocmit, Israele!” Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.” (Isaia 43,1)

Am observat ca multor oameni le este greu sa se adreseze pe nume celor din jur. E de preferat un bă, mă, fă, decat numele persoanei respective. (inteleg cand este vorba de gluma dar aici vorbesc despre un obicei, un stil de viata) Nu stiu cum esti tu, dar mie imi place sa mi se spuna pe nume, sunt sigura ca Dumnezeu ne-a creat pe fiecare cu un nume tocmai pentru ca a pus si o bucurie in spatele acestui lucru si anume un sentiment placut atunci cand ti se spune pe nume mai ales de catre persoanele dragi, dar nu numai.

Stiu ca nu suntem educati in privinta aceasta majoritatea dintre noi, poate nici nu ne-am gandit la acest aspect, dar daca vei incepe sa te autoeduci si sa vorbesti cu cei din jurul tau spunandu-le pe nume, daca vei exersa acest obicei, o sa produci bucurie in inima celui caruia te adresezi, chiar daca nu o sa iti marturiseasca si te vei bucura si tu.

Dumnezeu vorbeste pe nume preaiubitilor Lui, nu ceva de genul : Mă, asculta la Mine, eu Te iubesc ! Bă, esti pretuit in ochii Mei ! Fă, ti-am pregatit cerul ! Dumnezeu nu este ingrijorat ca ar putea fi exagerat cu prea multa dragoste, cu prea multa tandrete, cu prea multa atentie, totul este din abundenta dinspre El inspre noi. Noi suntem cei care avem nu stiu cate impresii si credem ca raceala este mult mai ‘cool’, apoi mai suferim si de mandrie care este un impediment prostesc as putea spune, in calea exprimarii afectiunii. Imagineaza-ti cerul… Vrem sa ajungi acolo, nu? Daca chiar vrem sa ajungem acolo, ar trebui sa exersam comportamentul ceresc inca de pe pamant sa nu facem vreun shoc cand ajungem in cer.

Acolo Dumnezeu si ceilalti cetateni ai cerului o sa iti vorbeasca pe nume, nu vei fi intampinat cu : Bă, bine ai venit in rai ! ci iti vei auzi numele: Ion, Vasile, Maria bine ati venit in cer.

Observ pe zi ce trece ca Dumnezeu ne-a creat in asa fel incat bucuriile cele mai mari sa le putem dobandi prin lucruri simple, marunte, dar pe care nu suntem invatati sa le facem. Nu este nevoie de Mercedes sau de vila cu 2 etaje, nu este nevoie de haine de firma sau ca fiecare dintre noi sa avem o cariera de succes ca sa experimentam bucuria, este suficient un zambet, o imbratisare, un cuvant spus cu dragoste, sa iti auzi numele atunci cand ti se vorbeste si alte maruntisuri de genul acesta. Noi ne-am lasat pacaliti de diavol si am cazut de acord cu el ca bucurii veritabile nu poti avea decat avand nu stiu ce lucruri grozave, dar Dumnezeu ne-a creat sa functionam simplu, fara complicatii, cu lucruri marunte, care ne sunt la indemana, dar de simple ce sunt nu stim sau nu vrem sa le punem in aplicare. Ne refuzam bucuriile ceresti pentru ca le consideram prea banale, dar ele constituie farmecul vietii.

Oare ce avem ? Hmmm, observi ce ciudati am ajuns noi oamenii, ce perceptie avem despre viata, cat de mult ne-am indepartat de scopul lui Dumnezeu pentru noi, si suntem nefericiti, incurcati in tot felul de lupte, aiurea, cand putem trai simplu ……SIMPLU…..

Sursa: roseinthedesert

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică