Ten Commandments on Money by Zac Poonen

A list from Zac Poonen which he calls the “Ten Commandments” on money for Christian workers:
1. Never make your financial needs known to anyone but God (Phil.4:19).
2. Never accept money from unbelievers (3 John 7).
3. Never expect any gifts from anyone (Psa.62:5).
4. Never allow anyone to control you or influence your ministry by giving you money.
5. Never accept money from those who don’t receive your ministry.
6. Never accept money for your personal or family needs, from anyone poorer than you.
7. Never be dependent on any man for your financial needs.
8. Never handle God’s money in a way that would cause others to suspect mishandling (2 Cor.8:20,21).
9. Never be excited when you receive money.
10. Never be depressed when you lose money.

Care sunt motivele pentru care mergi la biserica?

Trebuie sa mergem la biserica?

Această întrebare se face din ce în ce mai auzită şi izvorăşte din frământarea şi de pe buzele a tot mai mulţi oameni care se pare că Îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu. Dacă această întrebare ar veni din partea celor mai lumeşti, a celor mai iubitori de bani, a celor mai bogaţi, a celor mai lacomi, a celor mai certăreţi participanţi, nu m-aş obosi să scriu; dar tocmai pentru că aceasta este frământarea acelora care s-au scârbit de viaţa duplicitară pe care o duc, de căderea permanentă în păcat, de lipsa de roade din viaţa lor şi de puţinele progrese pe care le-au făcut, de aceea, doresc să împărtăşesc aceste gânduri.

Această întrebare îmi aduce aminte de o altă întrebare care se ridica frecvent cu ceva timp în urmă (mai puţin astăzi) de către un alt grup de participanţi la întâlnirile bisericilor: „Este bine să mergem la teatru?” Desigur, nu creştinii zeloşi, evlavioşi puneau această întrebare, ci aceia care şchiopătau de ambele picioare. Dar îndrăznesc să spun că se poate da acelaşi răspuns la ambele întrebări, deoarece astăzi „mersul la biserică” are aceeaşi motivaţie şi aduce aceleaşi efecte pentru cei mai mulţi participanţi ca şi mersul la teatru.

Înainte de a mă împroşca cu pietre, dă-mi voie să mă apăr; şi te rog înaintea Celui ce este gata să vină să judece vii şi morţii (Isus Hristos) cercetează-ţi motivaţia cu care mergi la biserică şi ia aminte la efectele pe care le aduce în viaţa ta această practică ca să vezi dacă nu cumva eşti un om nelipsit de la teatru şi nu de la templu.

Cu câteva decenii în urmă Dr. A.W. Tozer spunea: „Mi se pare semnificativ; dacă nu chiar ameninţător, faptul că în limbajul bisericesc de astăzi apar atât de frecvent cuvintele program şi programare." Într-adevăr ceea ce a observat Dr. Tozer este semnificafiv (plin de semnificaţie), dar ceea ce a fost o ameninţare atunci, acum este o realitate tragică pe care o experimentăm. Adoptarea cuvântului program pentru a descrie întâlnirile de biserică, a fost o ameninţare pentru viitorul apropiat al bisericilor, ameninţare care suna aşa: în curând veţi fi teatre. Dar cel ce ne-a ameninţat odinioară, ne a prins acum: aţi devenit teatre. Pentru că cuvântul program a fost preluat din teatru şi era foarte bun acolo pentru că teatrul este un loc de privit pentru cei ce ocupă un loc în sală şi un loc de oferit spectacole pentru cei ce urcă pe podium; şi cine neagă faptul că este necesară o programare pentru susţinătorii de spectacole pentru ca apoi să fie anunţaţi şi privitorii?

Conducătorii bisericilor din trecut nu s-au cutremurat când au văzut că cuvântul program li se potriveşte şi lor, că ceea ce trebuia să fie părtăşia sfinţilor a devenit un program, ci – lipsindu-le discernământul ca să vadă ameninţarea – l-au adoptat şi l-au sfinţit în loc să se pocăiască şi să se întroarcă la dragostea primilor creştini. Ne-au dat aurul părtăşiei sfinte pe arama sclipitoare a programului. Această practică L-a scos afară pe Domnul Isus Hristos din adunările noastre, şi în loc să ne adunăm în jurul Omului , ne strângem în jurul unui om, locul în care Isus Hristos trebuia să fie prezent în mijlocul mădularelor Sale, a devenit un loc în care unii ţin spectacole şi alţii le privesc. Va trebui să decidem acum dacă vom păşi pe urmele înaintaşilor noştri adoptând şi sfinţind cuvântul teatru pentru bisericile noastre, sau vom deschide prin pocăinţă Celui ce bate la uşa bisericilor???

Problema nu este în cuvintele pe care le folosim, ci în faptul că aceste cuvinte descriu cel mai bine lucrurile care se petrec între noi – că ceea ce trebuia să fie un loc unde slava lui Dumnezeu să se pogoare, Domnul Isus să fie în mijlocul sfinţilor Lui, fiecăruia să i se dea arătarea Duhului spre folosul altuia, a devenit un loc în care unii se programează să îşi joace rolul (piesa) de creştini, iar alţii vin să privească spectacolul prost pregătit. Cei mai mulţi slujitori de astăzi sunt actori. Ei nu trăiesc ceea ce pretind în faţa publicului. Predicatorul se pregăteşte să predice ca Spurgeon şi măcar că încearcă de sute de ori şi vede că nu poate, continuă. Coriştii sunt învăţaţi că cânte ca unii care au bucurie, să încerce să exprime pe faţă ceea ce, de fapt, nu au în inimă. Vin la biserică, îşi joacă rolul, dacă au reuşit să-l joace bine şi unii îi felicită, atunci pleacă bucuroşi acasă, dacă nu, nu-i nimic, încearcă duminica viitoare. Doamne ai milă de noi! Avem şi filme "creştine" care ne învaţă cum să ne comportăm ca Ieremia sau ca unul din proroci fără să depunem efort, doar privindu-le... Şi nimeni nu-şi dă seama că noi nu devenim ca unul din acei proroci, ci devenim ca aceia care au jucat rolul acelui proroc, devenim actori!? Încă puţină vreme, foarte puţină vreme şi actorii vor fi descoperiţi! Aceia care au pretins că sunt şi nu sunt vor fi arătaţi ca mincinoşi înaintea oştirilor cereşti şi înaintea tuturor oamenilor.

Nu mai e timpul să nu ne mai jucăm de-a creştinul; e timpul să fim creştini!

Nu mai e timpul să nu ne mai jucăm de-a mersul la biserică; e timpul să căutăm părtăşia cu sfinţii!

Nu mai e timpul să nu mai vorbim despre rugăciune; e timpul să ne rugăm!

Nu mai este timp de pierdut în controverse cu privire la „botezul cu Duhul Sfânt”; trebuie să fim plini de Duh!

Nu mai e timpul să nu mai vorbim despre credinţă; e timpul să credem!

Nu mai e timpul să intrăm în polemici cu privire la cea de-a doua venire a Domnului Isus; e timpul să-L aşteptăm şi să iubim venirea Lui!

„De acum vremea s-a scurtat.”

„Se apropie ziua!”

Părtăşia creştină este esenţială pentru sănătatea spirituală a credinciosului şi el nu poate trăi o viaţă de biruinţă constantă fără ea, dar participarea la spectacole nu numai că nu este folositoare, dar este chiar dăunătoare!

Eram orb şi acum văd

Librăria New Life, de pe Str Morilor Nr 47, va găzdui vineri 17 septembrie, lansarea cărţii autobiografice "Eram orb şi acum văd", de Vasile Tofan. Evenimentul este programat să înceapă de la orele 18:00.

Cartea "Eram orb şi acum văd" a apărut la Editura Emanuel din Galaţi. "Cu un fizic impresionant, Vasile Tofan a fost timp de 8 ani boxer de performanţă având succese pe plan intern şi internaţional. A căutat drumul Occidentului pentru a se afirma în boxul profesionist. A fost uşor racolat de durii lumii interlope care i-au promis lansarea. Totul s-a spulberat pentru că a fost corupt să spargă vitrinele a două mari magazine de bijuterii din Germania. A fost prins, arestat de către poliţia germană, stând doi ani în închisoare.

Lansarea, realizată în colaborare cu Radio Vocea Evangheliei Sibiu, va fi urmată de o mărturie a autorului şi de o sesiune de autografe.

Sursa: Rondul de Sibiu

Femeia invizibila

Valori rasturnate

“It always seemed strange to me that the things we admire in men, kindness and generosity, openness, honesty, understanding and feeling are the concomitants of failure in our system. And those traits we detest, sharpness, greed, aquisitiveness, meanness, egotism and selfinterest are the traits of sucess. And while men admire the quality of the first, they love the produce of the second.”

John Steinbeck

Convertiti si totusi neregenerati

We are living in a day when people are getting converted without being regenerated; when they are making decisions for Christ but are not being born again; when they are believing without receiving. This is a day when people are professing to be Christians and yet not becoming new creatures. Old things have not passed away, nor have all things become new. There is no change.

- Oswald J. Smith

Dorinta unui tanar - scrisoare catre pastori si frati lucratori

Spune STOP scuzelor false

Fiecare, Oricine, Cineva şi Nimeni sunt fraţi. Fraţi la biserică vreau să zic. Sunt nişte tipi cumsecade, de societate, care se respectă şi-i întâlniţi pretutindeni. Oricine şi Cineva sunt de câţiva ani şi în Comitet, pentru că au fost votaţi de Fiecare. Fiind nepotul lui Cineva, Fiecare a fost promovat de curând în «sfatul bătrânilor». Nimeni, a rămas singurul membru al bisericii care nu are o funcţie de şef..

Cineva rămâne de obicei duminica dimineaţa acasă. E prea obosit, serialul preferat s-a sfârşit după miezul nopţii, iar ziua-ntâi a săptămânii e singura când nu trebuie să fie la 8 fix la muncă. Fiecare, ar dori să meargă la cină, dar şi-a adus aminte că Oricine l-a sunat şi a-nroşit telefonul cu ştiri despre Pastor. Cică ar fi zis ceva despre zeciuială, şi chestiunile-astea i-ar fi vizat direct şi pe ei. Totuşi ar merge, dar dacă se supără Oricine sau Cineva? Joia seara la rugăcine, primul care vine la ora stabilită e Nimeni. Apoi la intervale de 30 minute apar şi Fiecare, Oricine şi Cineva. Ultimul, mai mult s-atingă amvonul.

Fiecare a fost anunţat de Cineva, că miercuri seara trebuie să conducă studiul biblic pentru tineri, deoarece el nu este în urbe. Fiind luat pe nepusă masă, Fiecare a dat sms lui Oricine, motivându-i că are febră şi e cam răguşit. Acesta, bănuind că gluma e nesărată, l-a sunat imediat pe Nimeni. Care, având râvnă ca-n biserica primară, n-a putut refuza.

Odată, Păstorul a făcut apel la fraţii care vor să ducă Masa Domnului unui invalid. Cineva a crezut că merge Fiecare, acesta a crezut că merge Oricine, aşa că până la urmă a ajuns tot Nimeni. Altă dată, au intrat în biserică nişte străini. Fiecare ar fi vrut să-i ia la masă la prânz, dar ştia că Oricine are bucate mai gustoase. Acesta însă s-a gândit că Cineva, ca de fiecare dată va lua musafirii la el. Însă hotărându-se cam greu, musafirii au prânzit la Nimeni.

Când burdufurile cerurilor s-au căpat prea tare, iar apele dezlănţuite au inundat bisericile fraţilor din aval, Cineva a avut o iniţiativă bună: să se strângă fraţilor fonduri! Dar n-a dat decât... ideea. Oricine nu a putut să doneze nimic pentru că e bugetar şi i s-a diminuat considerabil leafa. Fiecare, fiind foarte nedecis, pentru că nu ştia cum să se-mpartă între o plasmă de 80 inchi, nişte travertin pentru scări şi un play-station pentru prunci, s-a hotarât să lipsească de la colectă. Ca de obicei, Nimeni a dăruit cel mai mult.

În timpul anului, cine credeţi că a adus duminical câte un prieten la biserică? Nimeni. Cine-a vizitat bolnavii la spital? Nimeni. Cine-a spart iarna lemne văduvelor bătrâne? Nimeni. Cine-a cumpărat adidaşi noi copiilor din familiile sărace? Nimeni. Cine-a făcut pacheţele cu hrană pentru orfanul ce doarme în scara blocului? Nimeni. Cine-a plivit florile din faţa bisericii? Nimeni. Cine-a dat Noi Testamente prin gări şi prin pieţe? Nimeni. Cine a venit la muncă voluntară? Nimeni. Cel mai harnic, cel mai darnic, cel mai săritor, cel mai plin de zel, e el: Nimeni!

Iubiţilor, toţi suntem răspunzători de gătirea Miresei pentru Hristos Isus. Dar, dacă vom crede că problemele bisericii pot fi rezolvate de Fiecare, Oricine sau Cineva, de fapt le rezolvă Nimeni.

Resurse Crestine

Dumnezeu m-a chemat să-mi dau viaţa pentru fiica Lui…

                                    

                                                           de Paul Washer

"Nu conteaza daca ea este o persoana buna sau foarte dificila. Asta nu conteaza deloc, ci faptul ca Dumnezeu ti-a incredintat o fiica de-a Lui… Si nici o scuza egoista n-o sa inlature faptul ca El ti-a incredintat o fiica, in mod suveran ti-a oferit o fiica de-a Lui!.
Si se asteapta sa faci exact ceea ce iti porunceste, anume sa-ti sacrifici viata pentru ea.

Dar iata ce vreau sa intelegi…Stiti, intalnirile acelea unde se incearca gasirea unui partener care sa fie compatibil? Eu va spun ca nu reflecta voia lui Dumnezeu.

Pentru ca, in mare, voia lui Dumnezeu nu este sa gasesti un partener compatibil. Acum te simti mai bine cand te gandesti la casnicia ta, nu? Ai sa spui “Uau, asta da descoperire!”. Cand tot timpul ai crezut ca asta e important.

Nu! Nu asta este voia lui Dumnezeu.

Dumnezeu iti va oferi o partenera care este puternica in domeniile in care trebuie sa fie puternica, ca sa nu fii ispitit peste puterile tale. Acelasi lucru il pot spune si despre ea. Dar Dumnezeu ti-a oferit o partenera pregatita in mod special, cu slabiciuni….El iti da o femeie cu slabiciuni in domenii in care tu ai vrea mai mult ca orice sa fie puternica.

Ganditi-va la lucrul asta.

Dumnezeu ti-a oferit in mod intentionat o femeie cu slabiciuni si lipsuri in multe din domeniile in care tu vroiai ca ea sa nu fie slaba sau cu lipsuri. Nu stiu ce parere aveti voi, dar pe mine ma linisteste o astfel de afirmatie. De ce a facut Dumnezeu asta?

Ca sa te faca asemenea chipului lui Cristos.

Cand vorbim despre a fi asemenea chipului lui Cristos, cand te gandesti la Isus Cristos…Care sunt caracteristile care iti vin imediat in minte? Despre ce cantam noi? Nu cantam prea mult despre mania lui Isus, desi El intr-adevar se manie si cunoastem mania Mielului. Nu cantam despre asta; dar despre ce cantam? Cantam despre dragostea Sa neconditionata, despre mila si indurarea Sa, despre harul Sau, nu-i asa? Acestea sunt lucrurile care ies in evidenta si asa ar trebui sa fie.

Sa nu credeti altceva. Asadar, sa te faci asemenea chipului lui Cristos inseamna ca in viata ta se reflecta tocmai aceste trasaturi ale lui Cristos.

Permiteti-mi sa va pun o intrebare.: Cum sa inveti ce inseamna dragoste neconditionata daca esti casatorit cu o femeie care indeplineste toate conditiile? Daca ai fi casatorit cu o femeie care indeplineste toate conditiile impuse de mintea ta egoista, ai mai invata vreodata dragostea neconditionata? Daca ai fi casatorit cu o femeie ideala, ai mai invata vreodata ce inseamna mila? Ai mai invata vreodata harul?

Nu!

Nu intelegi? Intelepciunea lui Dumnezeu este cu mult mai mareata decat a noastra. Singura intrebare pe care ar trebui sa ti-o pui este: Ce vrei? Vrei ceea ce Dumnezeu vrea, anume sa te faci asemenea chipului lui Cristos, sau vrei ceea ce barbatul lumesc vrea: o femei cu masurile 90-60-90 si cu salariul de 6 cifre.

Ce vrei? Femeia perfecta, sotia trofeu? Ce vrei? Daca inima ta este buna, vei vrea sa fii facut asemenea chipului lui Cristos. Si dupa lucrurile pe care lumea ti le spune, casnicia ta s-ar putea sa nu mearga bine pentru ca nu exista
compatibilitate. Nu sunteti compatibili.

Sotiei tale nu-i place sa faca unele lucruri care tie iti plac…Personalitatea sotiei este diferita de-a ta. Sotia ta poate e dificila, probabil la fel de dificila ca tine si te intrebi:

Oare este casnicia mea voia lui Dumnezeu? Oare sunt prins intr-o situatie care nu mi se potriveste? Alti barbati au casnicii mai bune, in timp ce eu trebuie sa indur consecintele alegerii mele Daca gandesti asa, te asigur ca sotia ta indura mai multe consecinte.

Insa, trebuie sa intelegi ca totul a fost orchestrat perfect. Dumnezeu stie exact de ce ai nevoie pentru a ajunge asemenea chipului lui Cristos. Nu-mi place sa vorbesc astfel, pentru ca barbatii ar putea avea impresia ca sunt superiori si Dumnezeu le-a dat sotii cu ceva probleme.
Insa daca le-as vorbi femeilor, le-as spune acelasi lucru. Si ei i-a fost dat un barbat care sa fie puternic in domeniile in care trebuie sa fie puternic, ca sa nu fie ispitita peste puterile ei. Dar ale carui slabiciuni au fost orchestrate in mod suveran, pentru ca ea sa invete sa iubeasca asemenea lui Cristos. Iar lucrul acesta este minunat, deoarece casniciile noastre sunt cum trebuie sa fie… Si ne dau un sens nu doar cand totul merge bine si exista armonie, dar si cand apare conflictul, facandu-ne sa intelegem ca vietile ne sunt astfel modelate, asa cum fierul ascute fierul.

Dumnezeu ne descopera egoismul inimilor noastre ca barbati si ne cheama sa ne pocaim. Si cand ne criticam sotia, cand avem probleme cu femeia pe care ne-a dat-o Dumnezeu, nu-I criticam fiica, ci pe insusi Dumnezeu.

‘Nu-mi place ce-ai facut!”

Vedeti?

Casatoria are un scop, pe care trebuie sa-l descoperiti. De asemenea, casnicia este o chemare.

Sa va explic altfel:
Un tanar vine la mine si spune “Sunt indragostit de fata asta si vreau sa ma casatoresc cu ea…”
Si-i cer sa-mi spuna mai multe.

Iar el spune: “Imi place sa fiu in preajma ei, este frumoasa si putem vorbi, ma simt asa de bine cand suntem impreuna si vreau sa ma casatoresc cu ea”.

Si eu ii spun: “Ok, da-mi voie sa vad daca am inteles bine: vrei sa te casatoresti cu ea pentru ca indeplineste toate nevoile tale egoiste. Asta vrei sa spui?”

“Nu, nu asta am vrut sa spun!”

“Ba tocmai asta ai vrut sa spui. Vrei sa te insori cu ea pentru ca este frumoasa. Dar ce se intampla cand n-o sa mai fie frumoasa? Ce se intampla cand apare cineva care e mai frumoasa decat ea? Si vor fi astfel de situatii. Spui ca poti sa vorbesti cu ea si de-asta vrei sa va casatoriti. Dar ce se intampla ca n-o sa poti sa ii vorbesti? Sau ce se intampla daca apare altcineva cu care poti vorbi mai bine decat cu sotia ta? Unde ai sa mergi?”

Te simti bine in preajma ei…Dar ce se va intampla cand nu te vei mai simti bine in prezenta ei? Si cand te simti mai bine in prezenta altcuiva.
Aceste lucruri nu sunt fundamentul casatoriei.

Fundamentul casatoriei este ca Dumnezeu m-a chemat sa-mi dau viata pentru fiica Lui.

Dragi tineri, noi avem ideea asta ca in totul este vorba doar despre noi si despre indeplinirea nevoilor noastre. Si ne irosim viata hranidu-ne dorintele egoiste. Pe noi insine. Insa bucuria o gasim doar prin supunerea vietii noastre dupa voia lui Dumnezeu. Acesta este fundamentul casniciei, este baza ei, dar nu este totul. Casnicia nu este foar un fier care ascute alt fier. Daca esti plin de Duhul Sfant si traiesti cu Dumnezeu vei avea parte de multe binecuvantari alaturi de sotia ta.

Vei intelege ca ea este un dar minunat de la Dumnezeu…
Dar ceea ce vreau sa scot in evidenta este ca fundamentul casniciei este chemarea. Asta este scopul! Astfel, daca este frumoasa, slava Domnului! Daca este desfigurata in urma unui accident nefericit, nu plec nicaieri, ci sunt mai dedicat ca niciodata pentru ca are nevoie de mine.

Daca este usor de inteles, slava Domnului! Dar daca nu este, exista un scop chiar si in incercarile prin care trec. Totul are ca scop asemanarea cu chipul lui Cristos. Si ce a fost Cristos? Slujitorul lui Dumnezeu. Servitorul Sau. Asta inseamna casnicie.

Acum, am vorbit despre faptul ca barbatul trebuie sa urmeze principiile Imparatiei, sa mearga si sa cucereasca lumea, pentru Numele lui Dumnezeu si pentru largirea Imparatiei Sale si pentru implinirea voii Sale.

Insa de unde incepe o astfel de lucrare? Nu incepe in grupul de ucenicizare pentru barbati. Nu incepe in mod obligatoriu intr-o biserica. Daca esti barbat si esti casatorit, incepe cu tine si cu sotia ta."

O noua carte scrisa de A.W.Tozer "Sfetnicul"

Mă preocupă orice lucru care este o piedică pentru oamenii lui Dumnezeu şi care îi ţine departe de privilegiile lor depline din viaţa creştină. Uneori trebuie să atac cu violenţă lucruri pe care nu le cred corecte şi care simt că au devenit o piedică pentru oamenii lui Dumnezeu. Unii au spus că nu este treaba mea, însă este. Am fost uns de Dumnezeu să fac ca această preocupare să fie treaba mea.
Acolo unde Isus este glorificat, Duhul Sfânt vine. El nu trebuie să fie implorat – Duhul Sfânt vine când Mântuitorul este glorificat. Când Hristos este onorat cu adevărat, Duhul vine.
Acum vreau să spun un cuvânt clar despre Biserica creştină care încearcă să se descurce prin propria putere: Acest fel de creştinism îl face pe Dumnezeu să verse, pentru că încearcă să conducă o instituţie cerească într-un mod pământesc. În ce mă priveşte, dacă n-aş fi putut obţine puterea divină a lui Dumnezeu, aş fi abandonat întreaga lucrare. Biserica ce doreşte puterea lui Dumnezeu va avea de oferit ceva mai mult decât cluburi sociale, societăţi de tricotat, echipe de cercetaşi şi toate celelalte lucruri asemănătoare.
Eu prefer să fiu un membru al unui grup care se întâlneşte într-o cameră mică de pe o străduţă lăturalnică, decât să fiu parte a unei mari activităţi care merge bine şi nu este nou-testamentară în doctrina ei, în duhul ei, în trăirea ei, în sfinţenia ei, în toată structura şi conţinutul ei.
Oamenii vor beneficiile crucii, dar cu toate acestea, nu vor să se supună controlului crucii. Ei vor să ia tot ceea ce poate oferi crucea, dar nu vor să fie sub domnia lui Isus.
Există mai multă bucurie tămăduitoare în cinci minute de închinare decât în cinci nopţi de chefuire.
Duhul Sfânt poate fi absent din Biserica şi pastorul poate să tot pună lucrurile în mişcare‚ şi nimeni nu-şi dă seama de asta ani de zile. Ce tragedie‚ fraţilor‚ ce tragedie -că lucrul acesta se poate întâmpla într-o biserică creştină! Nu trebuie să fie aşa! Cine are urechi‚ să asculte ce zice Bisericilor Duhul.
Eu vreau prezenţa lui Dumnezeu Însuşi‚ altfel nu vreau să am nici o legătură cu religia. Îl vreau pe Dumnezeu Însuşi‚ altfel voi pleca şi voi fi altceva‚ dar nu creştin.
Cred că ar fi bine pentru noi ca să ne oprim pur şi simplu din toate activităţile noastre, să ne liniştim, să ne închinăm înaintea lui Dumnezeu şi să-L aşteptăm. Nu mă face popular faptul că vă reamintesc că suntem o adunătură de oameni fireşti, dar, oricum, este adevărat că majoritatea creştinilor sunt fireşti. Poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie un popor sfinit, pur, curat, însă noi suntem o mulţime firească. Suntem fireşti în atitudinile noastre, în tendinţele noastre, suntem fireşti în multe lucruri. Tinerii adesea nu au reverenţă în serviciile noastre creştine. Ne-am degradat atât de mult înclinaţiile religioase, încât serviciul nostru creştin este, în mare parte, exhibiţionism. Avem nevoie disperată de o vizitare divină, pentru că situaţia noastră nu va fi niciodată îndreptată prin predici! Nu va fi niciodată îndreptată până când Biserica lui Hristos nu va fi confruntată deodată cu ceea ce cineva a numit mysterium tremendium – misterul înfricoşat care este Dumnezeu, maiestatea înfricoşată care este Dumnezeu. Aceasta face Duhul Sfânt. El aduce misterul minunat, care este Dumnezeu, la noi, şi Îl prezintă duhului omenesc.
Nu vom cunoaşte niciodată mai mult despre Dumnezeu decât atât cât ne învaţă Duhul. Nu vom cunoaşte niciodată ceva mai mult despre Isus decât atât cât ne învaţă Duhul, pentru că numai Duhul dă învăţătură. Oh, Duhule Sfânt, cât de mult Te am întristat! Cum Te-am ofensat! Cum Te-am respins! El este Învăţătorul nostru, şi dacă El nu ne învaţă, noi nu putem cunoaşte niciodată. El este Cel ce ne luminează, şi dacă El nu aprinde lumina, noi nu putem vedea vreodată. El este Vindecătorul urechilor noastre surde, şi dacă El nu ne atinge urechile, noi nu putem auzi niciodată. Bisericile îşi pot continua activitatea săptămâni, luni, ani fără să ştie nimic despre aceasta sau să cunoască pogorârea Duhului Dumnezeului Celui viu peste ei. Oh, inimă, stai liniştită înaintea Lui, prosternează-te, adoră-L înlăuntrul tău!
Oh, ce ruşine că ignorăm prezenţa regească. Avem aici o Regalitate mai înaltă decât cea pământească – Îl avem pe Domnul domnilor şi pe Împăratul împăraţilor – Duhul Sfânt este prezent şi noi Îl tratăm ca şi cum nu ar fi deloc aici. Noi ne împotrivim Lui, nu-L ascultăm, Îl stingem şi ne compromitem inimile. Auzim o predică despre El şi ne hotărâm să învăţăm mai mult şi să facem ceva în privinţa aceasta. Convingerea noastră se ofileşte şi, nu după mult timp, ne întoarcem în aceeaşi stare lipsită de viaţă de dinainte. Ne împotrivim Sfetnicului binecuvântat. El a venit să mângâie. A venit să dea învăţătură. El este Duhul învăţăturii. A venit să aducă lumină, pentru că este Duhul luminii. El vine să aducă puritate, pentru că este Duhul sfinţeniei. Vine să aducă putere, pentru că este Duhul puterii. El vine să aducă aceste binecuvântări în inimile noastre şi doreşte să avem acest fel de experienţă. Dumnezeu va face lucrul acesta pentru oameni. El nu ne întreabă care este contextul nostru denominaţional. Nu ne întreabă dacă suntem arminieni sau calvinişti. Nu ne întreabă nimic altceva decât dacă vrem să ascultăm şi să încetăm cu neascultarea. Vrei să încetezi să mai stingi Duhul? Vrei să încetezi să te mai împotriveşti Duhului?
Tot ce doreşte El este ca noi să ne supunem, să ascultăm, să ne deschidem inimile, şi El va da năvală, iar vieţile noastre vor fi transformate şi schimbate!
Dacă există ceva în viaţa ta mai mare decât dorinţa de a fi un creştin plin de Duhul, atunci tu nu vei fi niciodată un creştin plin de Duhul, până când acel lucru nu este îndepărtat. Dacă există ceva în viaţa ta mai solicitant decât tânjirea ta după Dumnezeu, atunci nu vei fi niciodată un creştin plin de Duhul. Am întâlnit creştini care au tot vrut să fie umpluţi, într-un mod vag, mulţi ani de zile. Motivul pentru care nu au fost umpluţi de Duhul este că sunt alte lucruri pe care le doresc mai mult. Dumnezeu nu dă busna într-o inimă omenească, până când nu ştie că El este răspunsul şi împlinirea celei mai mari şi mai copleşitoare dorinţe ale acelei vieţi.
Eu cred că noi suntem cea mai ocupată adunătură de activişti înflăcăraţi care s-au pomenit vreodată în lumea religioasă. Ideea pare să fie că, dacă nu alergăm într-un cerc cu limba de-un cot, nu Îi suntem pe plac lui Dumnezeu.
De unde avem conceptul acesta că, deoarece ucenicii au fost umpluţi cu Duhul atunci, în primul secol, nu este necesar pentru noi să fim umpluţi cu Duhul acum?
Acum, în vremea nostră, avem învăţători atât de naivi, încât să ne spună că nu trebuie să facem altceva decât să mergem tot aşa liniştiţi înainte, până când va veni Domnul şi ne va da în stăpânire multe cetăţi. Nu vă cer decât să cercetaţi Scripturile şi să vedeţi dacă aceste lucruri sunt adevărate. Rugaţi-vă, supuneţi-vă, credeţi, ascultaţi şi vedeţi ce va face Dumnezeu pentru voi!
Cred că va trebui să studiem din nou toată acastă învăţătură cu privire la locul Duhului Sfânt în Biserică, astfel încât Trupul să poată funcţiona din nou.

Cartea o puteti comanda aici