Cum ar trebui un crestin sa raspunda persecutiilor?

There's no doubt that persecution is a stark reality of living the Christian life. The apostle Paul warned us that "everyone who wants to live a godly life in Christ Jesus will be persecuted" (2 Timothy 3:12). Jesus told us to expect persecution from the world because if they persecuted Him, they will persecute His followers also. Jesus has made it very clear to us that those of the world will hate us because they hate Him. If Christians were like the world—vain, earthly, sensual, and given to pleasure, wealth, and ambition—the world would not oppose us. But Christians do not belong to the world which is why they hate and persecute us (John 15:18-19). Christians are, or should be, influenced by different principles from those of the world. We are motivated by the love of God and holiness, while the world is driven by the love of sin. It is our very separation from the world that arouses the world's animosity toward us. The world would prefer that we were like them; since we are not, they hate us (1 Peter 4:3-4).

As faithful Christians, we must learn to recognize the value of persecution and even to rejoice in it, not in an ostentatious way, but quietly and humbly because persecution has great spiritual value. First, persecution allows us to share in a unique fellowship with our Lord. In his letter to the Philippians, Paul outlined a number of things he surrendered for the cause of Christ. Such losses, however, he viewed as "rubbish" (Philippians 3:8), or "dung" (KJV), that he might share in the "fellowship of [Christ's] sufferings" (Philippians 3:10). The noble apostle even counted his chains as a grace (favor) which God had bestowed upon him (Philippians 1:7).

Second, in all truth, persecution is good for us. James argues that trials test our faith, work or develop (endurance) in our lives, and help develop maturity (James 1:2-4). For as steel is tempered in the flames of the forge, trials and persecution serve to hone down those rough edges that tarnish our character. Yielding graciously to persecution allows one to demonstrate that he is of a superior quality than his adversaries. It's easy to be hateful, but an ugly disposition throws a light upon our human weakness. It is much more Christ-like to remain calm and to respond in kindness in the face of evil opposition. Without question this is a tremendous challenge, but we have the power of the Holy Spirit within us and the wonderful example of the Lord to encourage us. Peter says of Jesus, "When they hurled their insults at Him, He did not retaliate; when He suffered, He made no threats. Instead, He entrusted Himself to Him who judges justly" (1 Peter 2:23).

Third, persecution enables us to value the support of true friends. Conflict sometimes brings faithful children of God together in an encouraging and supportive way they might not have known otherwise. Hardship can stimulate the Lord's people toward a greater resolve to love and comfort one another and lift one another to the throne of grace in prayer. There's nothing like an unpleasant incident to help the more mature rise toward a greater level of brotherly love.

So, when we think about it seriously, we can move ourselves forward, even in the face of antagonism, whether from the world or within the church, and press on. We can thank God for His grace and for His patience with us. We can express gratitude for those whom we love in the Lord and who stand with us in times of distress. And we can pray for those who would accuse, misuse, or abuse us (2 Corinthians 11:24; Romans 10:1).

Sursa :Un videoclip youtube

O FALSĂ TREZIRE SPIRITUALĂ

O FALSĂ TREZIRE SPIRITUALĂ

ISUS şi apostolii au avertizat în mod repetat că zilele din urmă vor fi caracterizate de o înşelăciune larg răspândită şi de o mulţime de prooroci mincinoşi (Matei 24:3-5,11,24; 1Timotei 4:1) – şi în ultimele decenii noi am văzut mulţi dintre aceştia.

Matei 24:3-5
El a şezut jos pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte, şi I-au zis: "Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?"4 Drept răspuns, Isus le-a zis: "Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. 5 Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sunt Hristosul!' Şi vor înşela pe mulţi. Matei 24:11 Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.

Matei 24:24 Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.

1 Timotei 4:1 Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor,

De ce sunt înşelaţi milioane de creştini de aceşti prooroci mincinoşi şi de aceste „treziri” false? Şi de ce atât de mulţi predicatori au căzut pradă imoralităţii şi lăcomiei, luxului si castigarii de influenta politica?

Din ceea ce am înţeles eu, unele din principalele cauze sunt:

1. Cei mai mulţi creştini din zilele noastre nu sunt conştienţi de ceea ce ne învaţă Noul Testament, pentru că nu l-au studiat cu atenţie; ei urmează învăţăturile conducătorilor lor şi nu învăţăturile Noului Testament.

2. Minunile ( darurile supranaturale ) au devenit mai importante pentru ei decât caracterul lor (trăirea unei vieţi supranaturale).


3. Pentru ei, bunăstarea materială a devenit mai importantă decât bunăstarea spirituală.

4. Ei nu sunt în stare să facă distincţie între ceea ce este doar frenezie sufletească sau manipulare psihologică , şi ceea ce este mişcare autentică a Duhului Sfânt; cauza fiind, din nou, ignorarea învăţăturii Noului Testament.

5. Ei nu sunt în stare să facă distincţie între ceea ce este doar vindecare psihosomatică (vindecare ce are loc printr-o gândire pozitivă), şi ceea ce este vindecare supranaturală în Numele lui ISUS.

6. Stimularea emoţională şi manifestările fizice neobişnuite au devenit mai importante pentru ei decât bucuria lăuntrică a Domnului.

7. Pentru conducători, slujba ecleziastică a ajuns să fie mai importantă ca umblarea lor lăuntrică cu Dumnezeu.
8. Pentru aceşti lideri, aprobarea oamenilor a devenit mai importantă decât aprobarea lui Dumnezeu.

9. Pentru aceşti lideri, numărul oamenilor care participă la întruniri, a devenit mai important decât angajamentul deplin faţă de Hristos.
10. Zidirea propriilor împărăţii şi ale propriilor imperii financiare au devenit mai importante pentru aceşti conducători decât zidirea unei biserici locale şi slujirea în acea biserică (Ieremia 6:13). si zidirea Imparatiei lui Dumnezeu!!

Toate acestea sunt TOCMAI OPUSUL a ceea ce ne-a învăţat ISUS. În Noul Testament opusul lui Hristos este numit „anti-Hrist”. Dacă creştinii nu înţeleg clar acest lucru, atunci, când Antihristul va apărea pe scena lumii, cu semnele şi minunile lui false (2 Tesaloniceni 2:3-10), ei îl vor accepta orbeşte la fel ca toţi ceilalţi. A fi călăuzit de Duhul lui Hristos înseamnă a avea Duhul care este exact opus aceluia care a fost descris în punctele de mai sus.
Vă prezint aici o parafrazare a cuvintelor lui ISUS din Matei 7:13-27 (citiţi-o în contextul pasajului din Matei capitolele 5 până la 7):
"Atât poarta cât şi calea înspre VIAŢA VEŞNICĂ sunt foarte strâmte – aşa cum tocmai le-am descris (Matei 5 la 7). Însă vor veni prooroci mincinoşi care vă vor spune că poarta şi calea nu sunt strâmte, ci uşoare de parcurs şi late ( eu le mai numesc si bulevarde, sau autostrade ale pacatului).

Feriţi-vă de ei. Îi veţi putea identifica uşor observându-le roadele caracterului: în viaţa de zi cu zi sunt ei oare liberi de mânie, liberi de flirt şi pofte senzuale, liberi de iubirea de bani şi de neliniştea căutării bunăstării materiale (aşa cum caută lumea aceste lucruri)? Predică ei împotriva acestor lucruri aşa cum am făcut-o Eu aici? (Matei 5:21-32 şi 6:24-34).

Aceşti prooroci mincinoşi pot manifesta multe daruri supranaturale, fac minuni, vorbesc in limbi şi, oricât ar părea de ciudat, vindecă oameni în Numele Meu, însă cu toate acestea Eu îi voi trimite pe toţi în Iad în Ziua Finală a Judecăţii, fiindcă ei nu Mă cunosc (ca CEL SFÂNT) şi ei nu au renunţat la păcat în viaţa lor personală (Matei 7:21-23).
Deci dacă vreţi să construiţi o biserică pe o stâncă de neclintit care nu se va mişca şi nu va cădea nici în veacul acesta şi nici în veşnicie, aveţi grijă să înfăptuiţi tot ceea ce tocmai v-am spus (Matei 5 la 7) şi învăţaţi-i pe oamenii voştri să facă tot ce v-am poruncit.

Atunci Eu voi fi întotdeauna cu voi şi autoritatea Mea vă va sprijini mereu (Matei 28:20, 18). Însă dacă voi doar auziţi, fără să înfăptuiţi ceea ce vă spun, atunci ceea ce veţi construi poate arăta ca o biserică mare şi impresionantă înaintea oamenilor, dar într-o zi în mod sigur va cădea şi va fi nimicită (Matei 7:25)".

Deci cum vom putea zidi o biserică de neclintit în aceste zile din urmă?
Trebuie să trăim Predica de pe Munte (Matei 5 la 7) şi să predicăm tot timpul mesajul ei.
Trebuie să trăim în Noul Legământ şi nu în Vechiul Legământ. Pentru aceasta, trebuie neapărat să cunoaştem, în mod precis, diferenţa dintre cele două legăminte (2 Corinteni 3:6). De asemenea, trebuie neapărat să predicăm Noul Legământ.
În zilele noastre, când predicatorii cad în păcate scandaloase, ei se auto-îndreptăţesc prin (şi îşi găsesc consolarea în) exemplele sfinţilor din Vechiul Testament care au căzut la rândul lor în păcat, iar apoi au reintrat în slujire după o perioadă de ispăşire şi uitare. Ei citează exemplele în care David a comis adulter, iar Ilie a ajuns în depresie, spunând că: „Dumnezeu i-a folosit şi după aceea”! Însă ei nu citează exemplul lui Pavel care a trăit în biruinţă şi în curăţie până la sfârşitul vieţii lui pământeşti.
Ceea ce nu au înţeles aceşti predicatori (şi nici majoritatea creştinilor) este că sfinţii Vechiului Testament NU sunt exemplele de urmat pentru zilele noastre. Nouă ni s-a dat mult mai mult în această Eră a Harului – şi „cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48). ISUS este Mijlocitorul unui NOU legământ şi EL este Exemplul şi Autorul credinţei pentru noi, cei care trăim acum – nu David şi nu Ilie. Distincţia dintre sfinţii Vechiului Testament (enumeraţi în cartea Evrei capitolul 11) şi ISUS, este făcută foarte clar în pasajul din Evrei 12:1-4. Însă foarte puţini trăiesc în realitatea acestei diferenţieri. Foarte puţini au înţeles, că „Dumnezeu avea în vedere ceva MAI BUN pentru noi” în Noul Legământ (Evrei 11:40).

Dacă nu „luăm seama la noi înşine” şi nu suntem vigilenţi, oricare dintre noi poate cădea, aşa cum au căzut mulţi predicatori – fiindcă Satan e un duşman şiret. Suntem în siguranţă numai dacă împlinim cu exactitate învăţătura Noului Testament şi ne supunem conducerii evlavioase. (Şi prin conducere „evlavioasă”, înţeleg acei oameni care nu au nici măcar una din valorile negative enumerate în cele zece puncte de mai înainte). Dacă învăţăm din greşelile altora putem evita săvârşirea aceloraşi greşeli, în vieţile noastre.
Deci haideţi să ţinem tot timpul feţele noastre aplecate la pământ înaintea Domnului – pentru că acolo vom primi descoperire dumnezeiască, stând cu faţa la pământ ca Ioan (Apocalipsa 1:17). Dacă ne smerim vom primi har ca să fim biruitori (1 Petru 5:5). Iar când Duhul Sfânt ne arată adevărul în Cuvântul lui Dumnezeu şi adevărul despre noi, haideţi să fim pe deplin sinceri şi să „primim dragostea adevărului ca să fim mântuiţi” de tot păcatul. Astfel vom fi protejaţi de toate înşelăciunile, de către Însuşi Dumnezeu (2 Tesaloniceni 2:10-11).
Amin. de Zac Ponnen