Calea Lui...nu calea mea - Martin Lloyd-Jones-

Redau 3 ganduri ce m-au cercetat din cap. 6 " O licărire de speranţă":

" De nu ne-ar fi lasat Domnul ostirilor o mica ramasita, am fi ajuns ca Sodoma , si ne-am fi asemanat cu Gomora". Isaia 1:9

1. Oamenii Il scot pe Dumnezeu vinovat pentru starea actuala a lumii, insa Pacatul merita pedeapsa distrugerii totale.
2. Oamenii sunt complet incapabili de a face ceva pentru mantuirea lor.
3. Oamenii nici macar nu pot starni in ei insisi dorinta dupa Dumnezeu. (Martin Lloyd-Jones).


A predicat pentru ultima oara în 1980 la Barcombe Baptist Chapel. A încetat din viaţă la 1 Martie 1981.

Martyn Lloyd Jones a fost considerat unul din ultimii predicatori metodisti,viaţa sa fiind marcată de o profundă aplecare spre profunzime în două domenii: profunzimea doctrinei biblice şi profunzimea unei experienţe spirituale vitale. A apărut doar o singură dată la televizor. Într-un interviu, a fost întrebat de ce nu este de acord să predice live la televiziune, la care a raspuns:” Ce aş face dacă Duhul Sfânt ar veni peste mine şi m-ar stăpâni?”

J.I.Packer : Predicile sale veneau „cu forţa unui soc electric, făcând cel puţin unul dintre ascultatori să aibă un sentiment mai profund al prezenţei lui Dumnezeu, aşa cum n-a mai făcut nici un alt om pe care-l cunoscuse până atunci”.

John Piper : „ Mereu şi mereu el lupta pe două fronturi: pe de o parte împotriva intelectualismului mort, formal, instituţionalizat, iar pe de altă parte, împotriva sentimentalismului superficial, orientat spre distracţie, concentrat asupra omului. El a văzut situaţia disperată a lumii fără Cristos şi fără speranţă, precum şi o Biserica fără puterea de a o schimba.

O aripă a Bisericii făcea din ţânţarul nostru intelectual – armăsar,iar o alta înghiţea cămila compromisului evanghelic sau a învăţăturii carismatice neglijente.

Pentru Lloyd Jones singura speranţă era trezirea istorică, care-L avea pe Dumnezeu în centru.”

"Calea lui Dumnezeu, nu a noastră", de Martin Lloyd-Jones

Sursa Editura: Perla suferintei

Cuvintele au consecinte (eterne)

Această melodie veche face sens şi azi. Arată o ordine corectă a priorităţilor din viaţa noastră. In primul rând trebuie să fim atenţi ce vedem, citim, auzim şi să fim atenţi la ceea ce facem şi unde mergem. Cred că tot ce intră în mintea noastră, fie prin intermediul ochilor nostrii sau prin urechi va influenţa şi eventual, va determina ceea ce facem noi cu gurile, mâinile şi picioarele noastre.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l facem ca şi copii de Dumnezeu, este de a Îl lăsa pe Christos să ne purifice mintea noastră. Trebuie să scăpăm de toate influenţele negative influenţe lumeşti, fireşti, din viaţa noastră, dacă vrem să trecem să ne sfinţim. Isus spune in :

Matei 5:29 " Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi in păcat, scoate-l si aruncă-l de la tine".

Dacă ne vom alimenta şi hrăni viaţa, vederea,urechile, inima, mintea, gândirea prin Cuvântul lui Dumnezeu vom fi oameni diferiţi, având părtăşie cu El şi Domnul ne va folosi spre binecuvantarea şi incurajarea altora.

AI GRIJA GURĂ MICĂ

/:Ai grijă gură mică ce vorbeşti:/
Căci Părintele de sus
Te priveşte neincetat
ai grijă gură mică ce vorbeşti

Ai grijă urechiuşă…ce asculţi
Ai grijă ochisor…ce priveşti
Ai grijă mână mică…ce atingi
Ai grijă picioruş…unde păşeşti
Ai grijă inimioară ce iubeşti…

Scriptura spune:
" Viaţa şi moartea stau în puterea limbii"
Proverbe 18:21