Teofil Gavril: "De ce nu ne mai plac predicile?"

Aud tot mai des oameni carora nu le mai plac predicile: O si au diferite motive:

1.În bisericile neoprotestante oamenii preferă tot ce se întâmplă până la predică: închinare, cântare, poezii, meditaţii, programe de copii, coregrafie etc şi când vine timpul de predică unii ies şi duşi sunt, alţii stau pe hol cu copiii, alţii butonează telefoanele sau cei mai evlavioşi citesc continuu în biblie sau cartea de cântări.

2. Predicile devin de 100 de ori mai interesante la TV sau calculator pentru că sunt rostite de „nume mari” şi în plus nu te obligă nimeni să asculţi tot, dacă te plictiseşti „dai înainte”. Ei bine în biserică dacă te plictiseşti, cu toată dorinţa unora, nu se poate „da înainte” ca să ajungă mai aproape de sfârşit şi nici nu poţi „da pe alta”.

3. Oamenilor nu le mai plac predicile pentru că nu mai au cerul ca ţintă sau nu mai au dorinţa arzătoare să ajungă acolo. Cerul s-a estompat undeva, e ceva neclar, depărtat, ceva pur religios şi pe care doar preoţii şi pastorii înţeleg. Şi dacă nu îţi mai doreşti să ajungi acolo nu mai eşti interesat nici despre cum se ajunge acolo. Dacă pământul acesta a devenit suficient, dacă viaţa asta oferă tot ce îşi doresc oamenii de ce ar mai dori cerul?

4. Consumerismul ne vrea pentru pământ, predicile nu mai sunt interesante şi relevante pentru că vorbesc despre cer.Oamenii nu mai găsesc plăcere de predici pentru că „îi gâdilă urechile” să audă lucruri plăcute. Oamenii vor păstori care să predice „bine” acest bine însemnând „plăcut pentru ureche” vor predicatori care să respecte realitatea şi focalizarea pe pământ. Aşa se face că „mega-pastorii” care predică despre prosperitate şi sănătate au milioane de ascultători. Oamenii vor predici despre pământ, despre îmbogăţiri sau însănătoşiri miraculoase, despre minuni, oamenii vor predici senzaţionale. Odată ce ai schimbat macazul devine foarte greu să mai găseşti plăcere pentru cuvântul curat predicat, vei vrea doar senzaţional, paranormal, extraordinar.

5.  Oamenii nu mai găsesc plăcere de predici pentru că predicatorii nu sunt ce i-a chemat Dumnezeu să fie. Predicile sunt tot mai puţin gândite, predicatorii stau tot mai puţin înaintea Domnului ca oameni dar şi ca slujitori, predicatorii au o viaţă neconformă cu statutul de predicator sau ei nu aplică ceea ce predică. În multe biserici se folosesc predicatori care nu ar trebui să facă asta dar din lipsă de oameni sunt acceptaţi. 

(Textul integral la Teofil Gavril) 

Pierderea integritatii (I)

In aceasta perioada in care omenirea este fascinata de discursurile teologice si nemaipomenite ale Papei Francisc I, acum mai mult ca niciodata Diavolul doreste, tanjeste sa fie o sursa paralela de luminare si interpretare a Scripturii. Iar atunci cand o persoana interpreteaza Cuvantul lui Dumnezeu fara a lasa mai intai Cuvantul sa opereze in inima sa atunci intreg mesajul duce spre ruina.

Un discurs biblic este mereu anulat la ZERO de un comportament nebiblic. Priviti la mesajul "extraordinar", extraordinar:) pe care il are imparatul Irod cu privire la fiul lui Dumnezeu- Isus Christos.(Matei 2:8:"Apoi i-a trimis la Betleem si le-a zis " Duceti-va de cercetati cu deamanuntul despre Prunc; si cand il veti gasi, dati-mi si mie de stire, ca sa vin si eu sa ma inchin Lui". Wau! Multi azi daca l-ar auzi pe Irod ar spune ce intentii frumoase, nobile. Dar noi stim care era adevarata motivatie din inima lui.

Nu este o garantie faptul ca cineva stie sa jongleze cu 3-4 atribute ale lui Dumnezeu, ca are un vocabular biblic si ceva cunostinte teologice ca sa il asculti ca fiind o persoana vrednica de incredere.

La ce folos sa avem o doctrina corecta daca nu avem si o traire corecta?

Integritatea unei persoane este constituita atat din valorile pe care le afirma, crede le verbalizeaza cat si din comportamentul sau. Cand cele doua (abilitatile, convingerile, calitatile unei persoane coincid cu purtarea sa atunci putem vorbi de o congruenta) sunt egale atunci ele formeaza un intreg, o persoana integra. 

Paguba societatii si chiar a spatiului evanghelic este ca alege sa selecteze, sa recruteze in lucrare si sa caute slujitori care mai degraba prezinta cateva daruri stralucitoare, oratorice, bun organizator, excelent manager in detrimentul unei purtari integre, evlavioase. Azi promovam talente si construim scene pentru performeri spirituali pentru cei care ametesc masele de oameni in loc sa investim in oamenii cu caracter. 

In Scriptura exista un principiu pe care Dumnezeu nu l-a negociat niciodata si anume "CARACTERUL sprijina talentul" vezi Romani 15:18, Faptele Apostolilor 1:1 si 2 Timotei 2:2.

Plasam in posturi de conducere, de influenta si de invatare oameni care detin doar cunostinte biblice, informatii dar nu dau dovada si de traire biblica.

Si atunci ne miram de ce stau lucrurile cum stau, de ce este starea bisericii sa devina un cadavru eclesiastic "Stiu faptele tale: ca iti merge numele ca traiesti, dar esti mort"(Apocalipsa 3:1).

Asadar e simplu incat si un tanar de 16 ani intelege astazi lipsa de congruenta si nu mai poate fi dus de nas sau pacalit de un impostor. 

Putem avea cele mai frumoase si bune programe spirituale, sa avem cei mai dinamici si cei mai pregatiti predicatori, cei mai pasionati inchinatori si cei mai talentati cantareti, dar cand lipseste integritatea practic nu mai avem nimic.

Avem si astazi atatea seminarii, si totusi nu mai avem nici un efect in lume. Cu atatea resurse: carti-literatura, evanghelizari, conferinte, biserici noi, radio crestin, bloguri, predicatori si pastori nimeni nu mai contesta realitatea ca biserica este tot mai ineficienta! 

Majoritatea tinerilor isi pierd credinta in Dumnezeu, isi pierd marturia nu din cauza predicilor monotone si plicticoase nici din cauza lipsei argumentelor intelectuale, nici din cauza lipsei de pasiune a parintilor pentru Dumnezeu sau pentru ca nu li se ofera o alternativa de calitate aici in adunare- majoritatea tinerilor se pierd din cauza imoralitatii!

Biserica lui Christos este chemata sa fie in lume precum o corabie ce pluteste in ocean! Dar cand oceanul incepe sa intre in corabie si incepi sa iti consumi tot timpul doar scotand apa ( ne luptam doar ca sa existam ca institutie a bisericii, sau sa bifam anumite activitati spirituale, sau impunem la toti reguli omenesti pe care nici noi nu le aplicam) afara din corabie atunci e foarte greu sa mai fi si intr-o MISIUNE DE SALVARE DE SUFLETE!.

Mantuitorul se adreseaza Bisericii din Sardes " Stiu faptele tale" .Da in Centru esti tu, activitatile tale, implicarea ta, zelul tau, departamentele unde slujesti, ca esti o biserica care bifeaza la toate departamentele ( Misiune, invatatura, scoala duminicala, tineret, donatii, vizite, inchinare, rugaciune, studiu)..Dar eu vreau sa iti vad inima.

Dam semne de putrefactie si moarte spirituala atunci cand:

a) Umblam dupa lucrurile firii pamantesti (Romani 8:6) Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace

b) Nu iubim pe frati (1 Ioan 3:14) Noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati. Cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte

c) Nu ramanem in El ( Ioan 15:4) Cine ramane in Mine si in cine raman Eu aduce mult rod; caci despartiti de Mine nu puteti face nimic.

d) Cand faptele noastre le traim doar inaintea oamenilor ( Luca 16:14-15) Voi cautati sa va aratati neprihaniti inaintea oamenilor, dar Dumnezeu va cunoaste inimile,pentru ca ce este inaltat intre oameni este o uraciune inaintea lui Dumnezeu.

Sa nu uitam :daca crestinii nu sunt cunoscuti pentru integritatea lor atunci nici pentru ALTCEVA nu vor fi cunoscuti!

Te provoc sa te gandesti la un aspect practic la care ma lupt si eu :

Cum imbin in viata mea ceea ce invat, ceea ce stiu si cunosc cu ceea ce aplic, traiesc? 

Din mesajul "O biserica bună este o biserică realistă- Apocalipsa 3 Biserica Sardes". 

10.03.2013- Sibiu 

Confruntarea biblica

     

Problema este că la noi nu numai că nu se cunoaşte Cuvântul, dar oamenilor nici nu le place să fie tulburaţi din confortul lor. Ei mai degrabă sunt gata să accepte toate ereziile şi să tacă, decât să ia poziţie clară împotriva celor care calcă în picioare Cuvântul lui Dumnezeu. Urmărirea păcii cu preţul compromisului nu e de la Dumnezeu. Cei care socotesc că cei care învaţă public erezii nu trebuie confruntaţi în mod public uită că profeţii Vechiului Testament şi apostolii din Noul Testament i-au denunţat vehement şi public pe prorocii şi învăţătorii mincinoşi care veneau cu un mesaj despre care Dumnezeu a spus: „Nu i-am trimis Eu!” „ Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu” (Ieremia 23:31). (F.M)

Lingusirea si flatarea societatii materialiste

 

Lingusim orice post de conducere ce intra in pragul unei biserici. Ne tresalta inima-n piept cand intra un functionar, un patron bazat sau un angajat la departamentul pasapoarte, un consilier sau chiar primarul orasului nostru. Am ajuns sa fim mai mandri de numarul oamenilor de afaceri de succes, de cei aflati in functii mari si pozitii inalte de conducere din localitate, cand isi fac aparitia prin adunarile noastre, decat de cei pacatosi care se intorc cu pocainta la Dumnezeu. Am decazut spiritual pana la a ne inchina banului.

Banul a devenit stapanul nostru.

Am devenit credinciosi care tindem dupa rang si pozitii. Am devenit simpatizanti cu cei care ne pot oferi o autorizatie de constructie, un aviz. Jertfim totul pentru cariera, pentru locuinte potrivite pozitiei noastre sociale si masini de lux.

Citeam intr-o carte ce merita sa fie citita de fiecare copil al lui Dumnezeu "Criza integritatii" de Warren Wiersbe ca atunci cand se intalnesc pastorii intre ei discuta doar despre 3 lucruri cu care se mandresc:" cat strange adunarea la colecte, cladirile bisericilor si numarul de membrii ce frecventeaza adunarea lor".

Ca sa nu mai spun ca unii au dreptul sa isi construiasca o teologie personala, care favorizeaza trairea in bunastare numind asta "binecuvantare din partea lui Dumnezeu". Ei numesc binecuvantare ceea ce fac prin mijloace nedemne si prin ambitii egoiste.

Nimeni nu mai contesta astazi ca traim inselarea si amagirea din "ceasul de pe urma". Una din caracteristicile bisericii din Laodicea era INGAMFAREA.

Apocalipsa 3:17. Pentru ca zici: "Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic". Din pacate astazi nu putine biserici se lauda in felul urmator:

        "Noua ne merge bine. Avem o cladire mare, frumoasa, pusa la punct cu tot ce e modern, strangem bugete mari si uitati-va la cat de multi oameni vin la intalnirile noastre! Noi tinem sub control situatia". E similar cu intamplarea ce am descoperit-o in cartea lui W.Wiersbe.

Ingamfarea aceasta spirituala, evlavioasa se descopera astazi exact prin organizarea si planificarea a cat mai multor activitati ( discutam odata cu un pastor si ii spuneam ca toate departamentele de slujire sunt facute si create  doar ca sa fie bifate, misiune,evanghelizare, scoala duminicala,cor, lucrare cu tinerii, cu adolescentii, vizite la batrani si alte lucrari de diaconie) in timp ce Insusi Isus Christos este deseori "exclus" din biserica.

Nu este de mirare de ce acest pragmatism si sincretism functioneaza perfect in Occident. Spre exemplu Robert Schuller, care se autonumeste dascalul si parintele lui Bill Hybels (Willow Creek) afirma urmatoarele:"Ceea ce ma deosebeste de fundamentalisti, este faptul ca ei vor ca toata lumea sa creada exact lucrurile de care ei sunt convinsi....insa noi (miscarea Willow Creek) cunoastem idealurile in jurul carora se pot unii marile religii. Noi incercam sa indreptam privirea asupra convingerilor comune, fara a-i jigni pe cei de alta credinta". Si uita asa patrund elemente New Age in predicare si chiar implementarea ecumenismului mondial.

La ora actuala exista 3 mari probleme in fiecare biserica si in viata fiecarui credincios individual:

a) Musamalizarea pacatelor

b) Asemanarea noastra este tot mai mare cu lumea ( conceptii, mentalitati, idei si valori seculare) decat cu Christos

c) In viata multora dintre noi lipseste dorinta de pocainta ( Pocainta din viata pocaitilor).

Va indemn in aceste zile ale ceasului de pe urma, sa va ganditi ca Dumnezeu nu ne cere sa fim doar spectatori ai evenimentelor din tara, din biserica ci sa stam in crapatura pentru natiunea noastra, pentru biserica lui Christos, in rugaciune fiind treji si activi.

O selectie de melodii - Gheorghe Zamfir

Pescarii care nu pescuiesc

S-au întâlnit odată nişte pescri care au înfiinţat o asociaţie, pentru că lacurile şi apele din prejurimi erau pline de peşti. Săptămână de săptămână, lună de lună, an de an aceşti pescari se întâlneau regulat la şedinţe. Ei vorbeau despre chemarea lor de pescari, despre apele piscicole bogate şi despre diferite metode de pescuit. An de an ei defineu tot mai exact termenul „a pescui“, îşi apărau reputaţia de pescari şi au remarcat că pescuitul trebuie să fie şi să rămână îndeletnicirea de bază a pescarului.
Neâncetat ei căutau metode mai noi şi mai bune şi încercau să definească mai clar termenul de „pescar“. Ei foloseau motouri ca: “Industria piscicolă trăieşte din pescuit precum focul depinde de flacără”, sau “pescuitul este datoria fiecărui pescar”. Ba mai mult ei au organizat şi alte întâlniri sub genericul „anul pescuitului“. Au organizat conferinţe naţionale şi internaţionale în care se discuta despre pescuit. Deasemenea schimbau informaţii cu referire la echipamentul modern al pescarului şi despre cele mai bune momeli.

Pescarii au construit şi immobile cu scopul echipării noii generaţii pentru meseria de pescar. Însă, un singur lucru ei au uitat să facă: să pescuiască.
Pe lângă întâlnirile lor regulate pescarii au infiinţat şi un comitet a căror sarcină principală era, să trimeată pescari în alte zone neexplorate. Acest comitet mai avea datoria să motiveze pescarii la credincioşie faţă de meseria de pescar. Cei care făceau parte din comitet erau oameni devotaţi pescuitului şi care ştiau să motiveze pe alţii la pescuit. Acest comitet a angajat personal auxiliar pentru diferitele conferinţe care trebuiau ţinute. Dar din păcate nici comitetul, nici personalul angajat nu făceau un lucru: să pescuiască!

Institute moderne şi imense au fost construite cu scopul echipării pescarilor pentru pescuit. În programa şcolară au fost introduce şi materii noi ca: “Necesităţile peştilor”, sau “studiu academic despre hrana peştilor”. În acest institut predau cei mai renumiţi doctori în “pescologie”, care din păcate nici ei, nici colegii lor nu pescuiau; ci doar predau teoria pescuitului. Mulţi studenţi au trecut prin băncile acestui institut şi l-a sfârşit au dobândit după mult efort licienţa academică de “pescar”. Asfel o serie de pescari bine echipaţi au fost trimişi în zone îndepărtate şi neexplorate, la pescuit.

În scurt timp s-a simţit nevoia înfiinţării de edituri, pentru a putea pune la dispoziţie manualele necesare. Maşinile de tipărit funcţionau zi şi noapte pentru a produce materialul atât de necesar teoriei pescuitului. Ba chiar, s-a înfiinţat şi agenţie pentru a disponibiliza vorbitori deosebiţi. Ca urmare acestor acţiuni mulţi au simţit chemarea pentru pescuit şi s-au înscris. Aceştia s-au pus la dispoziţie şi au fost trimişi la pescuit. Dar aşa ca şi ceilalţi pescari ei n-au apucat să facă ce ar fi trebuit făcut: să pescuiască pentru că erau preocupaţi cu diverse activităţi. Consturiau sisteme de pompare pentru a alimenta peştii cu apă, conduceau tractoare pentru a întreţine şi construii canale noi. Unii chiar parcurgeau distanţe mari pentru a studia evoluţia icrelor. Alţii socoteau că un aport mare pe care ei l-ar putea aduce, era, să producă echipament de pescuit. Iar alţii încercau să întreţină o relaţie bună cu peştii, pentru ca peştii să poată face diferenţa dintre un peşte bun şi unul rău.

După o seară deosebită cu tema „necesitatea pescuitului“ un tânăr a părăsit sala de conferinţe, profund mişcat, şi s-a dus la pescuit. În următoarea dimineaţă el a mărturisit cum a prins doi peşti mari. Pentru acest rezultat remarcabil a fost distins cu un premiu deosebit şi a fost invitat să vorbească despre experinţa sa într-o conferinţă mare. Fiindcă mulţi doreau să-l asculte tânărul a decis să renunţe la pescuit pentru a avea timp suficient de a-şi împărătşii altora experinţele în domeniul pescuitului. Pe deasupra, el a fost ales în comitetul lor ca membru de onoare, din pricina experinţei bogate în acest domeniu.

Mulţi pescari au adus jertfe şi sacrificii deosebite pentru că iubeau această meserie. Alţii acceptau să trăiască aproape de ape şi să fie expuşi mirosului de peşte mort. Sufereau din pricina celora care îşi băteau joc de ei petnru că erau pescari, dar de fapt nu pescuiau. Se îngrijorau pentru acei care nesocoteau întâlnirile săptămânale. Ei de fapt socoteau că erau ucenicii aceluia care a zis: „Urmaţi-mă şi vă voi face pescari de oameni“.
Ne putem închipuii, cât de profund loviţi erau, când cineva a îndrăznit să spună că unul care n-a prins nici un peşte în viaţa sa, de fapt nici nu este un adevărat pescar. Totuşi, în adâncul inimii lor le dădeau dreptate. Este oare un om pescar daca n-a pescuit niciodată?
John M. Dreschne

Sursa: pacea.ro

Nu exista neutralitate spirituala

Romani 8:7 "Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna".


Omenirea :
- doreste intronarea eului
- doreste recompense imediate
- doreste satisfacerea firii pamantesti
- vrea binecuvantare fara cruce
- doreste glorie personala nu glorificarea lui Dumnezeu
-vrea sa-si consume energia aici pe placeri temporare
- musamalizarea si ascunderea pacatelor
-nu-si doreste sa fie responsabila fata de actiunile ei
-nu doreste sa se pocaiasca fata de rautatea ei
-nu doreste sa urmeze si sa implineasca interesele, voia, planul
agenda si poruncile lui Dumnezeu.

Si totusi este asa de mult iubita de Dumnezeu.
Atitudinea oamenilor fata de Dumnezeu in ziua de azi nu este NEUTRA. Fie esti de partea Lui, fie prin comportamentul tau lupti impotriva lui Dumnezeu.

Amvonul nu este un loc pentru laşi

In cartea "Puterea predicării" de John Stott am descoperit 4 oameni cu teamă de Dumnezeu dar fără frica de opinia publică in a proclama si mărturisi adevărul nenegociabil al lui Dumnezeu. Toţi cei patru au fost insufleţiţi de Dumnezeu cu putere si curaj. 

- Tozer spunea ca "Mai mult zgomot si galagie la amvon nu inseamna neaparat si multa putere spirituala".

Aceasta nu vine din elocvenţă, din seminar, sau din pregătirea cu minuţiozitate a unei predici, puterea Duhului Sfânt vine atunci când cineva se goleşte de sine, recunoaşte că are nevoie de dragoste din partea lui Dumnezeu pentru cei cărora le transmite mesajul şi simte de aproape povara inimii lui Dumnezeu pentru sufletele nemântuite.

1.Episod

Un emisar englez ii relata reginei Elisabeta "Omul acesta marunt si fragil - este in stare ca prin vocea lui, intr-o ora sa puna mai multa viata in noi decat cinci sute de trambite care ne-ar suna neintrerupt in urechi".

Al doilea episod

Cand regina Maria facea planuri pentru o eventuala casatorie cu Don Carlos- fiul si mostenitorul regelui Filip al Spaniei- eveniment care ar fi adus in SCOTIA puterea papei ( atat politica cat si religioasa) si Inchizitia spaniola, John Knox a predicat public impotriva acesteia. Spune in predica sa" O astfel de uniune a strigat el, L-ar izgoni pe Isus Christos din acest tinut".

Regina a fost extrem de jignita, a trimis dupa el, a protestat, a izbucnit in lacrimi si a jurat ca se va razbuna; John Knox a replicat"

Knox a murit in 1572- si a fost ingropat in doliu national in cimitirul din spatele bisericii St. Giles din Edinburg. Contele de Morton a rostit la mormantul sau: " Aici odihneste un om care nu s-a temut niciodata de puterea omeneasca"

Din seria "ASA NU" -1-

Pentru că lucrarea lui Dumnezeu trebuie făcută in felul şi modul lui Dumnezeu ia aminte să:

1) Nu-ti construieşti propria imparatie financiara pe spatele oilor pe care le pastoresti.

2) Fii deschis spre corectare. Nu uita ca nu esti perfect.

3) Nu abuza de autoritatea pe care ai primit-o.

4)Nu le permite oamenilor sa faca din tine o celebritate, sau guru spiritual in care ei sa depinda de tine in orice sfat spiritual. (Calauzeste-i spre Scriptura, rugaciune,intimitate cu Dumnezeu in mod personal)

5) Nu esti indispensabil. Imparatia lui Dumnezeu inainteaza si fara tine.

6) Cand pazesti turma lui Dumnezeu ia aminte ca lupii trebuiesc impuscati si nu mangaiati sub barba . (Mark Driscoll)

7) Nu spune in predici si nu vinde ascultatorilor iluzii, lucruri, fapte, evenimente ce nu au fost in realitate asa de “speciale” si poate nu s-au intamplat decat in visele/dorintele tale! (Adica te rog eu frumos sa nu mai exagerezi cand folosesti o ilustratie- sau “experienta ta spirituala” ce nu o poate verifica nimeni.)

8) PLEASE! Nu te mai lauda cu cate biserici ai plantat, format, zidit, ridicat, 2) cati tineri ai invatat tu la chitara, cati i-ai ridicat sa predice, pe cati i-ai sfatuit la telefon la 2-3 noaptea. Ne aburesti si aduci la exasperare cu meritele, virtutiile si realizarile tale fara de calauzirea si smerenia lui Dumnezeu!

9) Nu-l mai folosi pe Dumnezeu ca paravan-pretext pentru nevoi si implinire personala cand unele texte din Scriptura se refera la sfintenie nu la imbunatatirea vietii pamantesti.

10) Nu da dovada de infatuare, parere excelenta despre sine, despre valoarea exagerata a importantei propriei tale persoane:))

11) R.C.Sproul aminteşte de blestemul comunităţii evanghelice şi a slujitorilor. EL recomandă ca aceştia să nu fie
-prea increzatori in propriile cuvinte
- prea increzatori in metodele folosite
- prea increzatori in propriile actiuni bune
- prea indragostiti de slava personala.

12) Nu ii mai desconsidera pe cei din jurul tau.

La pastorul divinizat-"laudat" sa nu te duci cu sacul

„Eşecul într-un moment crucial poate păta toate realizările unei vieţi. Cineva care s-a bucurat de o lumină aparte este încurajat să urmeze calea Domnului şi este uns pentru a-i călăuzi  şi pe alţii pe ea. Este înălţat într-un loc în care primeşte dragoste  şi stimă printre cei evlavioşi  şi aceasta îl promovează între oameni.  Şi apoi? Vine inspita de a avea grijă să îşi păstreze poziţia pe care  şi-a câştigat-o  şi să nu facă nimic care să o pericliteze. Omul, care până nu demult era un om credincios al lui Dumnezeu, se compromite cu lumea  şi, pentru a-şi linişti propria conştiinţă, inventează o teorie prin care aceste compromisuri sunt justificate, chiar lăudabile. Primeşte lauda celor raţionali; însă el, de fapt, a trecut de partea duşmanului. Toată forţa vieţii dinainte mărturiseşte acum în favoarea taberei greşite... Pentru a evita un asemenea final, avem datoria de a lupta neîncetat…”

Charles Haddon Spurgeon -Citat din Sabia şi Mistria, 1888, 620