Parabola copacului

"Până când oamenii sunt în viaţă, sunt asemeni copacilor în pădure iarna, nu ştii care-i uscat şi care-i verde. Când vine primăvara (judecata), cel sănătos şi viu înfloreşte, iar cel uscat rămâne desfrunzit".

Awesome God (amintiri placute)

Numai Tu esti Dumnezeu

Psalmul 23

FA-TI TIMP!

564.Merg spre casa

Josh McDowell in Romania - *( Bucuresti)

Josh McDowell in Romania Sala Palatului Partea1

Partea 2

Partea 3

Partea 4

Partea 5

Partea 6

partea 7

partea 8

partea 9

partea 12

partea 13

predica plagiata

“Nu numai elevii si studentii copiaza lucrari de pe internet, mai nou, si preotii polonezi isi iau predicile duminicale de acolo, scrie ‘Gazeta Wyborcza’. ‘Predica e o creatie si intra sub incidenta legii drepturilor de autor. E interzis sa furi scrierile altuia si sa minti publicul asupra paternitatii lor. Facind asa ceva, un preot incalca cele zece porunci’ – comenteaza specialistul in drepturi de autor Tomasz Haganowski, care cere pentru plagiatori sanctiuni mergind de la amenda pina la trei ani de inchisoare. ‘Nu e doar o problema juridica ci si morala’ – sustine parintele Pryczyna, presedintele Grupului omiletic polonez, care e dezolat sa vada ca site-urile cu predici sint foarte accesate simbata seara, cind preotii isi pregatesc predicile pentru a doua zi. Si nu doar in Polonia se intimpla asta, ci si in Italia.”

(Romania literara, Nr. 13, 4 aprilie 2008)

Iubire, Bibelou de Portelan

( sa uzi bibeloul si sa te astepti sa creasca)

Nu pică nimic bun dacă ai surogate de dragoste, ieftine şi diluate, dar nu e bine nici să te mumifici, aşteptând perechea perfectă, fiinţa din vis sau cea aparent reală cu trupologie te-le-gen-ică. Iubirea idealistică est possible doar între protagonişti de la Holly-Wood (copii ai ciocănitorii Woody). Apropos, e toposul favorizator psihiatrilor, detectivilor şi avocaţilor. Actorii rostesc bla-bla-uri şi mari tam-tam-uri, dar îşi schimbă soţii, soţiile ca şosetele. Majoritatea story-urilor de iubire, sunt comerciale, previzibile, pigiste, orientate către hintălăi visători, prostii contestate şi blamate de gânditorii critici, profunzi, mâncăcioşi de realitate.

Multe au rămas necăsătorite, cu fardul putregăit şi fondul arid, cu mâna pe mobilul preistoric si cu proteza lângă mirc. Celelalte nu pot dormi nopţi întregi, dând mâna depresiilor, nu mai pot învăţa şi se împotmolesc să mai iubească. Nu mai aşteptaţi pe Făt-Frumos, pe prinţul din film, pe actorul superb în toate domeniile, sau fot-bal-istul popular. N-o mai aşteptaţi pe Barbie, pe Miss 2008.
Calderon a scris o piesă de teatru celebră pe tematica ancestrală “la vida es sueno”, când, faptico, realitatea e crudă. O mulţime de oameni creează o paralelă realităţii, prezentului. Fetele vor un Don Juan, în loc de Don Ciocan. Lăsaţi-i pe Hyperion şi pe Zburătorul. Coborâţi-vă din dudul prestigiului, perfecţiunii, falsităţii exacerbate.

O mulţime de filme categorisite drept love-story sunt doar vise miraculoase, care duc la divorţuri, dezamăgiri, despărţiri şi disperări, deoarece, când vă duceţi la film, îl vedeţi pe prinţul care-i cumpără o stea de pe cer şi îl compari cu prietenul tău, care nu ţi-a cumpărat nici pop-corn măcar. Te uiţi la bruta îmbrăcată şic, care îi cumpără iubitei o grădină de trandafiri, pe când prietenul tău ţi-a adus doar un ghiocel, şi ăla ofilit. Cel din film parcă miroase frumos de pe ecran, dar iubitul tău miroase a lipici, pentru că lucrează ca să te poate duce la film.

Realizezi că prietenul tău nu e prea bine făcut. Realizezi că prietena ta e puţin mai grasă ca cea din film, că are riduri, coşuri şi părticele de epidermă de culoare albicioasă prin toată coafura ei. Este cauza pentru care o mulţime se despart, spun studiile psihologice.
Inelul oferit nu va face nici o minune gen Captain Planet. Majoritatatea îşi creează un film mental, dar viaţa bate filmul.

Deşteptarea din vis este dureroasă, dar e importantă.

Post Scriptum: Băieţi, duceţi fetele la filme de groază, să poată spune: ,, ce mă bucur că eşti lângă mine”. Nu le mai duceţi la love-story-uri.

Preluat de pe academie.

Pericolele fanteziei, imaginatiei prea libere

Povestea cu ciocanul

Un barbat vrea sa puna un tablou pe un perete al camerei sale. Cuiul il are, dar nu are si ciocanul, insa l-ar putea imprumuta de la vecin. Barbatul hotareste deci sa se duca la el si sa-l ceara. Dar il cuprinde indoiala: "Daca vecinul nu doreste sa imprumute ciocanul? Parca ieri m-a salutat asa fugar. Dar poate era grabit. Sau poate a simulat numai graba si are ceva impotriva mea. Si ce anume? Eu nu i-am facut nimic, dar poate isi imagineaza ceva. Daca cineva ar dori sa-i imprumut o unealta, eu l-as servi imediat. Si el, de ce nu m-ar ajuta? Cum se poate sa i se respinga unui concetatean un favor atat de mic? Oamenii de tipul acesta iti pot otravi viata. Si apoi isi imagineaza ca... Doar pentru ca are ciocan! Acum chiar ca imi ajunge". Si asa, navaleste la usa vecinului, suna, acesta deschide, dar inainte de a putea saluta, barbatul striga: "Pastreaza-ti ciocanul, mitocanule!"