duminică, 25 ianuarie 2015

"Lăcomia și generozitatea" de Marius Cruceru

                                                        Sursa: David Jonathan

Zilele acestea am urmărit aceasta poză și mă gândeam că "Dumnezeu, nu banii ar trebui să ne conducă, controleze vietile." Ne putem verifica fiecare ce ne animă în fiecare zi, discuțiile despre bani sau despre Impărăția Cerurilor, ce ne motivează cel mai mult.

Isus Christos nu a condamnat bogăția ci modul in care ne folosim de ea, de resurse, de bunurile primite, de finanțe. Banii sunt pur si simplu un amplificator. Dar dacă sunt un amplificator, ce amplifică ei? Tot ce este in inima ta!
Posesiunile au tendinta de a ne poseda.Grija noastra pentru bunurile material face mai dificila preocuparea noastra pentru ceea ce ii pasa cu adevarat lui Dumnezeu.
Utilizarea buna sau gresita a banilor sunt un indicator spiritual. Ea ne poate indica in ce directie ne indreptam dupa ce murim!

Duminica 25 ianuarie ora 18.00 fr. Marius Cruceru va sustine un mesaj pe tema "Lacomia Si Generozitate".  Din prologul mesajului poti citi:

"Lăcomia așa cum credem că o știm noi, vulgară, grasă, vorbăreață, prost crescută, jegoasă și unsuroasă este doar copila mai mică a Poftei, soră bună cu Voracitatea și Avariția.
Lăcomia își schimbă hainele și măștile. Stă la masă, îndopîndu-se, dar poate sta și la tejghea, umblă printre rafturile magazinelor, dar își poate lua și haine de lucru. Pare chiar cumsecade și poate da impresia de înfrînare și cumpătare, ascunzîndu-se sub varii forme de pseudo-spiritualitate.

Lăcomia este pluriformă, este ca o caracatiță cu multe brațe și fiecare dintre acestea este colorat altfel, unele fiind subtile și ascunse.
Lăcomia, precum celelalte vicii, își are originea în Paradis, în porunca dată lui Adam și Evei să crească, să cultive, să lărgească, să se bucure de înmulțire, multiplicare și de grădina dată în posesie. Lăcomia este rămășița pervertită a instinctului așezat de creator în cultivatorul grădinii paradisiace.

Din această pricină există lăcomii și lacomi de toate tipurile. Există lacomi de postiri lungi. Vă puteți imagina așa ceva? Oameni care nu pot fi opriți din post și le trebuie canon să se oprească. Există lacomie de kilometri alergați, de ore de sală, din pricina endorfinelor, există lăcomia cultivării mușchilor, deși aceasta presupune privări și frustrare.

Lăcomia de bani, arghirofilia sau avariția, este doar o formă minoră de manifestare a poftei inițiale. Este însă mult mai înșelătoare, pentru că banul, respectînd regulile jocului semiotic (înlocuiește ceva prin altceva – Umberto Eco), poate reprezenta orice. Din această pricină ne spune Apostolul că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Iubirea de bani înseamnă o patologie a semioticii, a modului de resemnificare. Iubim banii pentru că aceștia, precum piatra aceea din jocul de Remi sau păcăliciul din jocul de cărți, poate deveni orice. Banii sînt duhulețul nostru din lampa lui Aladin. Le cerem orice și ne dăruiesc tot ce le cerem, mai mult, mai divers, mai colorat.

Este rău să facem bani? Om de afaceri creștin este cumva un oximoron? Nicidecum. Nu banii, avuțiile sînt marea problemă, ci modul în care iubirile noastre își mută obiectul de focalizare. Nu banii, ci iubirea de bani. Nu proprietățile, ci plăcerea de stăpîni. Nu afacerile, ci desfătarea narcisistică pe care negocierea ți-o procură. Problema fundamentală rămîne EUL, EGO-ul căzut în păcat."

Restul pe mariuscruceru.ro 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

You may leave a message.May God Bless you!

Care este teologia ta?

Powered By Blogger
Blogosfera Evanghelică